(navigation image)
Home American Libraries | Canadian Libraries | Universal Library | Community Texts | Project Gutenberg | Children's Library | Biodiversity Heritage Library | Additional Collections
Search: Advanced Search
Anonymous User (login or join us)
Upload
See other formats

Full text of "Mirror of www.polirom.ro - books"

B 



BlBLIOTECA FOUROH 



pp. 2-3 pagini fisiere CDR 



DANTE 



DLVLNA 
COMEDIE 



In traducerea lui George Co§buc 
Edij:ie mgrijita si comentata de Ramiro Ortiz 



POLIROM 

2000 



Dante, Divina Commedia 

© 2000 by Editura POLIROM, pentru prezenta editie 

Editura POLIROM 

Iasi, B-dul Copou nr. 4, P.O. BOX 266, 6600 

Bucuresti, B-dul I.C. Bratianu nr. 7 

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale : 

DANTE ALIGHIERI 

Divina Comedie / Dante ; trad, de : George Cosbuc ; 

ed. ingrijita si comentata de Ramiro Ortiz. - Iasi: Polirom, 2000. 

736 p. ; 23 cm - (Biblioteca Polirom). 

Tit. orig. (ita): Divina Commedia. 

ISBN: 973-683-491-3 

I. Cosbuc, George (trad.) 

II. Ortiz, Ramiro (ed.) 

821.131.1-1=135.1 
Printed in ROMANIA 



Nota asupra edi{»iei 



Volumul de fata reproduce textul Divinei Comedii in traducerea lui George Cosbuc, 
aparut intre anii 1924 si 1932 la Editura „Cartea Romaneasca". 

In aceasta editie textul initial a fost actualizat, in conformitate cu normele limbii 
romane literare. Au fost aplicate normele ortografice in vigoare, mai putin regula redarii 
unui singur fonem - [i] - prin doua grafeme diferite, in functie de pozitia in cuvint - a, 
respectiv i — , si aceea a notarii cu u a formelor sunt, suntem, sunteti, sunt ale ver- 
bului aft. 

Textul lui Ramiro Ortiz a fost actualizat atit la nivel fonetic, cit si la nivel morfologic. 
In cazul textului lui Cosbuc s-au efectuat urmatoarele modificari : 

- u final, nepronuntat, nu a fost transcris. Astfel, temeiu, intiiu, spuiu, plaiu, 
Raiu, vaiu au fost redate temei, intii, spui, plai, Rai, vai ; 

- e la inceput de silaba a fost notat ie. Astfel, sovdelnic, aevea, voesc, incue, nevoe, 
cetdtue au fost redate sovdielnic, aievea, voiesc, incuie, nevoie, cetdtuie ; 

- s intervocalic sau inaintea consoanelor b, d, f, g, m, n, v a fost notat z. Astfel, 
ambrosie, pismd, glesne, sbor, isbit, desbinat, sbate, svircoleste, asvirle au fost 
redate ambrozie,pizmd, glezne, zbor, izbit, dezbinat, zbate, zvircoleste, azvirle ; 

- ia dupa eh, gh a fost transcris ea. Astfel, aghiasmd, ghiare, veghiati, chiamd au 
fost redate agheasmd, gheare, vegheati, cheamd ; 

- ortografierea cu grupul de litere ea in cazul sufixului de imperfect al unor verbe, 
ca simtia, sosiam, venia - redate simtea, soseam, venea; 

- i etimologic in cuvintele mini, cine a fost inlocuit cu forma diftongata moderna: 
miini, clini ; 

- initiala majuscula s-a transformat in initiala minuscula in cazul substantivelor 
ce denumesc lunile anului, precum si in cazul celor care denumesc popoare. 
Astfel, Ianuarie, Februarie, Martie, Lombarzi, Nemti, Romani au fost redate 
ianuarie, februarie, martie, lombarzi, nemti, romani; 

- s-a modificat grafia unor constructii ca : nici decum, ori ce, ori si care, redate 
nicidecum, orice, orisicare, sau de-apururi, de-avalma, dupdce, niciun, redate 
de-a pururi, de-a valma, dupa ce, nici un. 

Pentru a pastra farmecul traducerii lui Cosbuc, au fost mentinute unele forme 
arhaice sau regionale (o parte din ele fiind justificate etimologic), ca desperat, coloare, 
impiedecare, incunjurat, invdleste, multdmit, flacdri, bldstem, pdrete, cetit, rumpe, 
ndrod, vrun, vrodatd. 

Variantele lui Cosbuc, notate in subsolul textului propriu-zis, nu au suferit nici 
o modificare. 



m 



|B3C33£H333|j 



|f»£Q££3Sa| 



Introducere 



Daca n-as fi avut fericirea, intr-o vacanta de vara de odinioara, sa fac cunostinta 
cu Cosbuc, anevoie m-as fi incarcat cu marea sarcina a acestei editii si a acestui 
comentariu. Sint lucruri care, ca sa le faci bine si constiincios, cer o truda nici 
banuita cumva de cine nu le-a savirsit si care, pe de alta parte, nu dau decit o mica 
sau nici o satisfactie morala. Si zic morala, pentru ca de una materiala cores- 
punzatoare nici ca se poate vorbi, mai cu seama in imprejurarile de azi ale pietei 
cartii, cind publicarea unei lucrari ca aceea pe care o infatisam cu bunavoie citi- 
torilor inseamna ea singura o fapta de vitejie din partea unei case editoare. De 
altminteri, chiar cind editii si comentarii de scoala mi-ar fi putut aduce mici veni- 
turi, am respins totdeauna ofertele editorilor. Dar... era primejdie ca Divina 
Commedia, talmacita de Cosbuc, sa vada lumina fara comentariul minim trebuin- 
cios, iar Dante fara comentariu e inaccesibil pina si italienilor ! 

Din iubire, asadar, pentru Dante si Cosbuc, care a cheltuit atitia anica sa dea 
Romaniei traducerea intreaga a Commediei, mi-am luat asupra-mi o lucrare pe 
care nici eu nu mi-o inchipuisem atit de aspra si de ostenitoare. 

Era vorba, intr-adevar, de stabilit textul, care in manuscris era pe alocuri cu 
lipsuri, de hotarit ce era de facut cu feluritele variante care se intilnesc pe margi- 
nea lui, de intregit golurile si de inzestrat editia cu un comentariu nu prea intins, 
dar nici prea restrins, de vreme ce multe lucruri limpezi pentru italieni, eel putin 
intrucit sint catolici, trebuiau lamurite romanilor. 

Intre manuscrisele lasate de Cosbuc, principale sint doua : unul scris foarte 
deslusit cu creionul in 19 caiete (7 pentru Infern, 7 pentru Purgatoriu si 5 pentru 
Paradis, cuprinzind fiecare de la 4 la 5 cintece), autograf unic si complet, pe care 
1-am numit (A) si 1-am pus la temelia prezentei editii, insemnind cu (a) notele 
marginale scrise in dreapta foilor unde se gaseste manuscrisul si cu (b) cele de pe 
pagina alba de la stinga cui are caietul deschis inainte. 

Un al doilea manuscris complet (dar nu autograf), scris cu tocul, cu o caligrafie 
groasa si neinchegata de adolescent, e plin de greseli de transcriere datorita faptu- 
lui ca acel copist nu intelegea nimic din ce transcria si nu 1-am folosit decit pentru 
notele marginale autografe ale lui Cosbuc, pe care le-am insemnat cu (c). 

Numeroase alte manuscrise cuprind : a) citeva cintece intr-o redactare ante- 
rioara (cum se recunoaste din hirtia ingalbenita), si nu de mina autorului si 
b) nenumarate incercari de versificare a unor tertine razlete (autografe anterioare 
traducerii definitive) aflate intr-un carton si aratate mie, pe cind lucrarea de fata 
era sub tipar, de regretatul C. Sfetea. 

Editia noastra nu este, nu putea fi o editie critica. Pentru una cu acest nume 
ar fi trebuit sa introducem in text variantele scrise de Cosbuc mai tirziu pe mar- 
ginea manuscrisului. Dar tinind socoteala : 

1) ca manuscrisul e scris cu creionul si ca, daca Cosbuc s-ar fi hotarit pentru 
una din variante, usor ar fi putut s-o introduca in text, stergind, cum a facut-o 
uneori, cu guma cuvintele corespunzatoare ; 

2) ca daca n-a facut-o e un semn ca el insusi era inca nesigur pe care s-o prefere ; 



m^^^g^^3j 



|C5^3^^C^|| 



Bi 



|B3C33£H333|j 



LNTRODUCERE 



jfzssz&tssq 



3) ca adesea introducerea in text a variantei tulbura ordinea rimelor sau face 
asa ca versul nu se mai leaga sintetic de eel ce premerge sau urmeaza ; 

4) ca intre doua sau mai multe variante e cu neputinta sa se ghiceasca aceea 
pe care ar fi preferat-o poetul, 

am hotarit sa dam textul intocmai cum il avem in unicul manuscris complet si 
autograf, cu insirarea insa si a tuturor variantelor, pentru ca Fiecare sa vada cu 
cita grija. Cosbuc s-a intors necontenit la traducere, dupa ce a dus-o la capat, 
lustruind si indreptind, si pentru ca cititorul, mai liber decit criticul, intrucit nu 
e legat de metoda stiintifica si e, la urma urmei, domn in preferinta fata de una 
sau cealalta varianta, sa poata alege singur. 

In ce ne priveste pe noi, nu ne-am crezut indreptatiti sa alegem acolo unde 
autorul n-a ales si sa ne substituim gustul personal aceluia al unui asa de mare 
poet, glorie a literaturii noastre si vrednic sd-si aiba locul de cinste in cea universala. 

Golurile au fost acoperite cu versuri (inchise in paranteza si cu aceeasi litera, 
in corpul textului), tinind seama de sugestiile cuprinse in variante si de stilul 
autorului, de Emanoil Bucuta si, dupa ce acesta a plecat din tara, de Panaitescu- 
-Perpessicius (cintecele XXVII-XXXIV), carora le multumesc pentru osteneala cu 
iubire cheltuita, pentru ca editia sa iasa si din acest punct de vedere cit mai 
desavirsita. 

De altminteri, lipsurile se marginesc la cite un vers sau fragment de vers si 
merg descrescind ca numar si intindere pe masura ce inainteaza opera, asa ca in 
Purgatoriu si Paradis ele se mai arata destul de rar. O singura exceptie o constituie 
marele gol de 78 de versuri (64-142) de la sfirsitul cintecului II, pe care prietenul 
Emanoil Bucuta 1-a intregit cu acea scrupulozitate pe care o pune in toate lucrurile 
date in seama priceperii si corectitudinii sale. Din manuscris lipseste, de asemenea, 
intregul episod al Francescai da Rimini, poate pentru ca fusese publicat si pe care 
1-am redat cu textul reprodus in Neamul romdnesc de la 25decembrie 1918. 

Textul, copiat de dr. Vladescu, asistent universitar, a fost revazut minutios de 
noi dupa manuscrisul autograf, intiia oara inainte sa procedam la redactarea 
comentariului si a doua oara cu corecturile de tipar inainte. 

In ce priveste notele, am tinut seama de cele mai bune comentarii moderne : ale 
lui Scartazzini, Brunone Bianchi, Tommaseo, Casini, Vandelli, Torraca, Del Lungo 
si Steiner. N-am putut sa folosesc pe acela al lui Rossi, iesit prea tirziu, cind mare 
parte din acest volum era tiparit. II voi pune la contribute insa in comentariul 
Purgatoriului si al Paradisului, daca volumele respective vor iesi la timp potrivit 
ca sa-1 pot intrebuinta. Dintre comentariile vechi am citat ici si colo L'Ottimo, Buti 
si citeva altele, ca sa dau o parere despre felul cum Commedia a fost studiata si 
adnotata de contemporani ; am reprodus chiar si crimpeie de vechi cronicari, de cite 
ori am crezut ca citatul putea inlesni cititorului viziunea timpurilor si a obiceiurilor 
la care se refera Dante. De mine, pe linga nu putine analize estetice, cititorul va 
gasi indicii de comparatie cu alte literaturi medievale (indeosebi franceza veche si 
provensala), datorita faptului ca m-am indeletnicit in repetate rinduri cu astfel de 
cercetari, care mi se par necesare pentru acea medievalizare a lui Dante despre 
care am tratat intr-un articol din Zeitschrift, unde am incercat sa ma impotrivesc 
tendintei de a considera pe Dante independent de epoca sa, studiindu-i opera ca 
si cum ar fi in afara de timp si spatiu. 

Nu am nimic de zis in legatura cu valoarea traducerii. Pe ea vor judeca-o altii, 
mai competenti decit mine. Vreau numai sa observ ca Dante, chiar in textul italian, 
are ciudateniile, obscuritatile, rasuciturile de stil, indraznelile lui verbale si sintac- 
tice, asa incit mi se pare Cosbuc vrednic de lauda, si nu de dojana ca le-a mentinut. 
Dante nu putea sa fie tradus in romaneasca in care s-ar traduce un roman francez, 
italian, german sau englez contemporan. 

Mie, caruia textul original imi e prezent, traducerea mi se pare pretioasa nespus 
si de asa fel ca putine popoare in Europa se pot fali cu alta mai buna. In frumoasa 



|I]|GSC*£3Z2D3££3J 



fr^gcgsgc^ jjl 



u 



|B3C33£H333|j 



INTRODUCERE 



|f»£Q££3Sa| 



comparatie, de pilda, din cintecul XXI (versurile 67-68) gasim in traducerea lui 
Cosbuc un verb (se-nfige) de o putere curat dantesca, fara corespondent in text, 
unde se spune numai : 

67. Con quel furore e con quella tempesta 
ch'escono i cani a dosso al poverello 
che di subito chiede ove s'arresta, 

pe cind tertina romana da : 

67. Cum sar si furiosi si iuti dulaii 

pe-un biet siirac ce-oprindu-se se-nfige 
cersind unde s-opri de-o parte-a caii, 

in legatura cu care reproduc nota ce am crezut potrivit sa pun : 

68. Se-nfige : frumos cuvint care lipseste in Dante, unde nu avem decit 
„se opreste". Totusi, cuvintul intrebuintat de Cosbuc este de o frumusete si de o 
plasticitate sculptorie cit se poate de dantesca, asa incit aparenta indepartare de 
text se rezolva intr-o fina traducere. A traduce pe Dante cuvint cu cuvint, netinind 
seama de insusirile speciale de vigoare, de originalitate si nu arareori de ciudatenie 
ale stilului dantesc, nu este a traduce, ci a trada pe Dante. Cosbuc si-a facut un 
suflet dantesc, multumita caruia frumusetea traducerii lui nu rezulta din fide- 
litatea cu care a interpretat fiecare cuvint in parte, ci din tonul general si aproape 
as zice de „suflarea dantesca" pe care a stiut sa i-o dea. A se vedea, de pilda, cit 
de minunat a tradus numele asa de caracteristice ale dracilor din cintul acesta. 

O veche dorinta a mea era aceea sa vad reproduse intr-o editie moderna a 
Commediei minunatele xilografii cu care e impodobita editio princeps a poemei 
dantesti. Multumita bunavointei deplinsului C. Sfetea, care n-a lasat nimic nefacut 
pentru ca tiparul sa fie vrednic de autor si traducator, pot azi sa-mi vad implinita 
vechea dorinta. 

Inchinind un cuvint recunoscator amintirii iscusitului editor asa de vremelnic 
rapit iubirii alor sai si stimei citor au putut sa-1 cunoasca, imi implinesc o placuta 
datorie sa multumesc tuturor celor ce au avut o parte la bunul sfirsit al acestei 
opere, fara sa uit pe lucratorul de isprava, Constantin Paunescu-Pircalabu, care a 
lucrat ca in alte timpuri, cu pricepere, bagare de seama si dragoste, colaborind si 
el in felu-i la frumoasa infatisare a volumului. 

Ramiro Ortiz 
Napoli, septembrie 1924 





DANTE §1 EPOCA SA 



m 



|B3C33£H333|j 



|f»£Q££3Sa| 



Dante °i epoca sa 



1. Catre cititor 



Ai cumparat, prietene cititor, asta carte si, de ai cumparat-o, e semn ca. ai de gind 
sa o citesti. Ea e rezultatul multor puteri si multor vointe ce se intilnesc intr-o 
singura. tinta, foarte nobila si inalta : aceea de a face cunoscuta in Romania una 
dintre cele mai mari capodopere ale omenirii, intr-un vesmint literar si tipografic 
vrednic de Dante si de valoarea universala a operei sale. Cosbuc a lucrat la ea 
neintrerupt cincisprezece ani, jertfind acestui ideal opera sa individuals de poet. 
Casa editoare, chiar si dupa moartea regretatului C. Sfetea, ce a fost fericitu-i 
promotor, nu a tinut seama de jertfele banesti, pentru ca volumul pe care-1 ai in 
mina sa iasa maret si sever impodobit. Cel ce 1-a adnotat a jertfit timp de un an 
intreg ceasurile-i de odihna, pentru ca Dante sa-ti fie lesne de inteles din istoria, 
din stiinta si din arta vremii sale. Doua suflete nobile de poeti contemporani au 
daruit munca lor, pentru ca putinele caramizi ce lipseau uriasei cladiri sa fie puse 
la locul lor, asa fel incit sa nu fie nepotrivite cu formele si culoarea straveche a 
celor originale. Pina si muncitorul tipograf a simtit lucrind la asta mare opera 
suflul Duhului si, pe deplin patruns de neobisnuita-i raspundere, a pus in munca 
miinilor putin din sufletul sau. 

Acum tu ai cumparat volumul si te pregatesti sa-1 citesti. 

Dar tu esti, ca si noi toti, un cititor modern : nu ai prea mult timp la indemina 
si nici macar prea multa rabdare. la seama ! Cartea asta nu e ca toate celelalte. 
Spre a fi gustata, cere o anume stare de spirit. Se cuvine sa nu te grabesti, sufletul 
tau sa fie senin, sa te poti smulge, citeva ore pe zi, din lupta brutala pentru viata. 

De nu te afli in starea aceasta, inchide cartea si asteapta ceasul prielnic. 

Noi, modernii, nu mai stim, nu mai putem citi in singurul inteles adevarat si 
inalt al cuvintului. Viata noastra zorita, nenumaratele nevoi materiale si morale, 
pentru a caror multumire ne straduim neincetat, numeroasele si adesea obosi- 
toarele indeletniciri ce ne rapesc ziua intreaga si parte din ceasurile harazite 
odihnei fac in asa fel incit nu mai citim nici macar ziarul, ci-1 rasfoim in graba, 
oprindu-ne la vestile ce ne privesc mai de aproape. De am citi cu adevarat ziarul 
de la un cap la altul, am sti o gramada de lucruri pe care nu le cunoastem, am fi 
la curent cu o multime de fapte si de curente spirituale ce, dimpotriva, ne scapa 
fiindca nu le invrednicim nici cu o privire, vazind si socotind ca, pentru scopurile 
vietii noastre practice , ele sint, sau ne par, nefolositoare. Vorbesc, fireste, de ziarele 
bine scrise, de tip apusean. Cu acest prilej trebuie sa va spun ca stiu un om 
cumsecade, care, dupa ce a muncit (siinca foarte bine) in cimpul criticii istorice si 
literare, de cind a ajuns bibliotecar, inspaimintat poate de uriasa multime de carti 
cu care zilnic vine in atingere, nu mai citeste decit ziare, si anume un singur ziar : 
II Corriere delta Sera ; dar pe acesta nu-1 rasfoieste numai, ci il citeste, il citeste de 
la un cap la altul, de la articolul de fond pina la mica publicitate. Ei bine, e uimitor 
cite lucruri stie acel om cumsecade, de cite lucruri felurite poate vorbi cu oricine, 
cu destula pricepere, cite indoieli stie sa-ti spulbere, pe citi specialisti (carora de 
obicei le scapa un articol de ziar) poate sa-i instiinteze despre propasirea disci- 
plinelor lor ! 



13 





Bi 



|B3C33£H333|j 



DANTE §1 EPOCA 5A 



jfzssz&tssq 



Noi deci nu mai citim : rasfoim in grabd si intotdeauna cu scopuri practice. 
Rasfoim carti si reviste, manuale si cataloage, rasfoim pina si ziarul ! 

Acum, Divina Comedie e un poem de o suta. de cinturi si fiecare cint cuprinde 
cam 150 de versuri : un total de 14.233 de versuri ! 

Noi am avut grija, ce-i drept, sa impartim aceasta opera uriasa in trei volume, 
dar si cinci mii de versuri (si mai cu seama versuri de-ale lui Dante, adica virtos 
concise, substantial, numai prescurtari si aluzii, adesea ciudate si intortocheate !) 
sint prea multe pentru un cititor modern. Doar n-am vazut si auzit chiar eu, cu 
ochii si urechile-mi de muritor, pe unele persoane culte si invatate, carora le vor- 
beam de Jean Christophe al lui Romain Rolland, atit de modern, atit de actual, atit 
de mult al timpului nostru, atit de folositor tintei vietii noastre practice, pe ale 
carei legi - pe toate - le cunoaste, luindu-se cu miinile de par si strigind : Doamne 
sfinte ! Un roman in zece volume ? 

Acum, Divina Comedie e, fara indoiala, in realitate, poemul tragediei omenesti 
din toate timpurile, toate locurile si toate sufletele ; dar omul ce a trait, a suferit, 
a cintat aceasta tragedie e totusi un om medieval si, de voim sa patrundem inlaun- 
trul sufletului sau individual, atit de adinc incit sa regasim sufletul universal 
(lucru pe care el, dinspre partea sa, 1-a facut si pe care trebuie deci sa-1 facem si 
noi, la rindul nostru, de voim sa-1 intelegem !) ; de voim - zic - sa patrundem in 
sufletul lui Dante, se cuvine sa cunoastem vremea sa : idealurile, luptele, patimile, 
curentele politice, sociale, filosofice, stiintifice, literare si artistice din Evul Mediu 
catolic, italian si florentin. 

Fiindca arta este floarea unei culturi si orice placere (chiar si cea estetica !) are 
la temelia sa obisnuinta si repetarea si, prin urmare, cunostinta. Orice mincare cu 
desavirsire noud nu ne place si doar prin deprindere ajungem nu numai sa o 
gustam, ci adesea chiar sa o mincam cu lacomie. Asa se intimpla, de pilda, cu stilul 
lui Marcel Proust. Asa mi s-a intimplat mie, care acum sint un iubitor infocat al 
muzicii populare romane, dar care, atunci cind am auzit-o intiia oara, mi-am astu- 
pat urechile, caci mi se parea o singura, neintrerupta si nesuferita disonanta ! 

Nu e adevarat ca arta si frumosul sint niste valori absolute. Ele sint in functie 
de cunoasterea civilizatiei ce le-a produs. Luati un chinez hranit numai cu Confucius 
si duceti-1 in fata Partenonului sau printre ruinele marete ale forului roman ! Luati 
un parizian cu desavirsire nepriceput in religia si legendele japoneze si puneti-1 in 
fata unui covor numai balauri si jivine ingrozitoare ! Va ride cum ridea acel ostas 
anamit, care, linga o vitrina de telal parizian, se prapadea de ris in fata unei 
minunate Victorii neoclasice de bronz aurit ! O femeie cu aripi ? Ce rdtdcire ! Si 
totusi eu nu m-am minunat de acel ris ; ce putea sa-i spuna unui om cu desavirsire 
lipsit de cultura clasica si franceza o Victorie contemporana cu Racine ? 

Acum, Divina Comedie e un poem medieval si catolic, dupa cum Odiseea e un 
poem clasic si pagin. 

Ce minune ca vreun biet anamit cultural de-ai nostri, cu totul lipsit de cultura 
necesara pentru a putea sa le aprecieze nobilele straduinte, a aruncat asupra 
talmacitorilor vina de a nu fi inteles el pe Dante si pe Homer? 



Italia si Florenta in vremea 
lui Dante 



Pentru a inlatura deci neintelegeri sau, inca si mai rau, confuzii de epoci istorice 
(multi staruie sa sustina gresit ca Dante face parte din Renastere, lucru ce e 
adevarat numai intrucit el e un premergdtor si un prevestitor al Renasterii), se 
cuvine sa ne oprim putin spre a cerceta starea politica, sociala si culturala a Italiei, 
si mai cu seama a Florentei, in vremea lui Dante. 



|2|GSC*£3Z2D3£*qj 



H 




w. 



|S^3^3333l| DANTE § I EPOCA 5A |f»£H^£2S( 

Doua puteri mari erau de mult timp in lupta : Imparatia si Papalitatea. Doua 
puteri mari ce infatisau doua principii mari : dreptul si autoritatea (politica si 
sociala) a acestei lumi pamintesti a noastre, si dreptul si autoritatea (si ea cu 
pretentii indreptatite de activitate politica si sociala) de obirsie dumnezeiasca a 
religiei si, prin urmare, a spiritului. Dupa spusa partizanilor papei (guelfi), auto- 
ritatea imparateasca trebuia sa se supuna celei pontificale, din pricina superio- 
ritatii celui ce infatiseaza pe Dumnezeu si a drepturilor sufletului asupra celui ce 
intrupeaza numai trecatoarea autoritate a lumii ; dupa spusa partizanilor impara- 
tului (ghibelini), Imparatia, adica Monarhia universald, era socotita ca inaintasa 
papalitatii prin vointa lui Dumnezeu, ce o facuse sa se ridice la Roma, pentru a 
pregati calea invataturii Mintuitorului si fiindca era trebuincioasa la asigurarea 
acelei paci pe care crestinismul o fagaduia oamenilor. 

Lupta mareata a stapinit intreg Evul Mediu si a sfirsit cu izbinda (eel putin in 
Italia) autoritatii papale, ce era la urma urmei si o autoritate nationals, (tinind 
seama de faptul ca papii au fost mai intotdeauna italieni) si de aceea mai putin 
nesuferita decit cea imparateasca, straina si straina de alta rasa. 

Feudalismul, prea puternica alcatuire sociala iesita din mintea unei rase in- 
deobste asociative si organizatoare de puteri, ce nu intelege putinta unei vieti 
individuale ce n-ar fi legata si orinduita intr-un Verein, era un sistem prea teapan 
pentru puternica individualitate latina si mai ales italiana. 

De aceea el n-a prins niciodata radacini adinci in Italia. Imparatul a fost vesnic 
in lupta cu comunele italiene libere, gata uneori sa-i recunoasca in teorie drepturile 
si autoritatea si chiar sa-1 ajute ori de cite ori puterea papala, ajungind prea mare, 
le ameninta libertatea si mai cu seama negotul, dar inca si mai gata sa se razvra- 
teasca si sa se uneasca in ligi intre ele (ca, de pilda, in vremurile epice ale ligii 
lombarde impotriva lui Frederic Barbarossa) ori sa se puna sub scutul papei ori de 
cite ori imparatul voia sa se amestece in politica lor interna si in cea externa, 
hotarita de nevoia de a apara propasirea industriilor si negotului lor. In orice oras 
sau comuna italiana erau deci partizani de-ai papei (guelfi) si de-ai imparatului 
(ghibelini) si in orice oras italian partidele se perindau la putere dupa cum o cereau 
nevoile comunei, careia de fapt ii pasa prea putin de papa, sau de imparat, dar in 
schimb foarte mult de propria sa libertate si neatirnare si, poate inca si mai mult, 
de inflorirea propriilor sale industrii si a propriului sau negot. 

Sintem pe vremea vestitelor republici maritime din Genoa, Venetia, Pisa si 
Amalfi, invrajbite intre ele de nevoia de stapinire a marii si de precumpanire 
comerciala. Sintem pe vremea cind fondachi 1 genovezi, venetieni, pisani, floren- 
tini etc. acopera tarmurile Mediteranei, pe vremea cind papa Bonifaciu al VHI-lea 
putea socoti pe bancherul florentin drept al cincilea element, nu mai putin tre- 
buincios decit aerul, focul, apa si pamintul ; sintem pe vremea cind, pentru a ne 
sluji de expresia lui Dante, sotiile florentine „eran per Francia nel letto diserte" 2 
de catre sotii lor, negustori (de stofe de lina mai cu seama) si cind Giovanni 
Boccaccio se nastea in Franta dintr-o mama pariziana si un tata negutator. 

Un popor de negutatori si de meseriasi era deci eel florentin din vremea lui 
Dante, insa de negutatori ce pe foile goale din catastiful lor de credit si debit 
insemnau intimplarile din orasul lor si de aici ies acele minuni de fragezime si de 
stil, nu arareori de poezie, ce sint povestirile lui Giovanni Villani ; de meseriasi cu 
gustul asa dumnezeiesc de fericit, incit sa-si faureasca (asemenea daracitorilor de 
Una din Florenta) un giuvaer de lacas cum e Casa dell' Arte delta Lana (Casa Breslei 
Linarilor) si de biserica, precum e Or San Michele (adica :grddina Sfintului Mihai), 
in care Sfintul Gheorghe al lui Donatello nu inseamna nimic alt decit o statuie 
decorativa, pusa pentru impodobirea uneia din nenumaratele firide ale fatadei ; de 



1. Magazii. 

2. „Erau parasite in pat, de dragul Frantei" 



|||]|ESC*£3Z2DS£^PJ 



15 




Bi 



|B3C33£H333|j 



DANTE §1 EPOCA SA 



jfzssz&tssq 



negutatori si de mestesugari in stare sa ticluiasca o hotarire ca aceea, puternic si 
senin de mareata, pentru ridicarea clopotnitei de la Santa Maria del Fiore, ce a 
fost apoi clopotnita lui Giotto : „Sa se inalte In piata si in asa fel, incit sa fie 
vrednica de stramosii nostri romani" ! 

Fara indoiala ca zidirea bisericii Or San Michele n-a fost sfirsita in amanuntele 
sale decorative decit in veacul al XV-lea, si Dante n-a putut admira formele dumne- 
zeiesti ale Sfintului Gheorghe de Donatello ! Dar sufletul mestesugarilor contem- 
porani cu el era de pe atunci la inaltimea celui al linarilor care in 1337 au inceput 
zidirea minunatei lor biserici, daca au putut sa dicteze un decret ca acel pentru 
inaltarea clopotnitei de la Santa Maria del Fiore - si nici nu erau mai putin norocosi 
in alegere, de au stiut sa-i incredinteze lui Giotto zidirea. 

Popor deci de mestesugari, zarafi si negustori, la care trebuie sa adaugam pe 
notarii ce scriau actele de cumparare, de vinzare, scriptele privitoare la cununii, 
inventariile de mobile si foile de zestre, testamentele si alte documente juridice, si 
un oarecare numar nobili, din nobilimea feudala (foarte putini) sau cavalereasca 
(ceva mai numerosi), veniti la oras aproape toti din imprejurimi - si aproape vesnic 
in lupta cu poporul. Notarii infatisau nu numai elementul intelectual. Impreuna 
cujudecatorii, medicii, muzicantii , pictorii si arhitectii, faceau si ei parte din bresle, 
impartite in bresle mai mari (Medici si Farmacisti, ce cuprindea si pe pictori, 
sculptori, arhitecti, librari, literati, fiindca in dughenile lor se vindeau vopselele, 
creta, daltile si celelalte scule pentru indeplinirea acestor mestesuguri, perga- 
mentul, cartile etc. ; Juristi si Notari ; breasla „di Calamala" , adica a lucrarii 
postavurilor straine ; aceia a Linei; a Mdtdsii; Bldnari si Boiangii) si bresle 
marunte (zidari, lacatusi, timplari, zugravi etc.). Cind zicem notari, zicem aproape 
intotdeauna, fara sa voim, poeti. Niciodata, ca in Evul Mediu, dreptul si literatura 
n-au fost atit de unite ! „Precum negutatorii florentini, in caietele lor de socoteli, 
amestecau adeseori intre rubricile de debit si credit amintirea unei razmerite 
orasenesti si chiar a intimplarilor insemnate din Italia si din Europa, tot astfel se 
pare ca notarii alinau plictiseala compilatiilor greu de mistuit, transcriind din cind 
in cind pe acele grave pergamente versurile inaripate ale usurelei balade de iubire. 
Cind ma gindesc iar la acei notari si judecatori din veacul al XHI-lea, aproape toti 
poeti, cind aud versul italian inaltindu-si vocea argintie «printre mugetele latinei 
barbare» imi aduc vesnic aminte de acel chip de femeie care, in mausoleul lui Cino 
da Pistoia, se iveste pe usa, cu trupul pina la briu in sala unde dascalul sade pe 
catedra, intre scolarii ce scriu, ascultind cu luare-aminte vocea sa. Datina poporului 
vrea sa recunoasca in acel chip femeiesc pe Selvaggia, femeia iubita. de poetul- 
-jurist : pentru mine e arta cinstita a Evului Mediu, ce vine sa salute pe prietenul 
lui Dante, printre ostenelile glossei si durerile surghiunului." 

Astfel scrie cu maiestrie Carducci (Opere, XVIII, 94-95) si, de buna seama, cea 
mai mare parte dintre poeziile (mai ales dintre poeziile cintate) din veacurile 
al XHI-lea si al XlV-lea ne-au fost pastrate in locurile goale si in paginile albe (de 
rezerva) ale catastifurilor de notari. Erau cintece pe care le auzeau cintate si ale 
caror cuvinte ei le insemnau in caietele lor; adesea erau poeziile lor originale. 

Singurii care nu faceau parte din bresle erau nobilii, care, din aceasta pricina, 
in Florenta democratica de pe vremea lui Dante, nu erau tocmai bine vazuti - si 
apoi si fiindca erau adesea in lupta cu poporul gras si se sprijineau pe poporul 
marunt, ce era de partea lor din motive de clientela si din nevoia de aparare. Pe 
vremea lui Dante (nobil si el, desi din nobilimea cavalereasca) ei au fost totusi 
siliti, de voiau sa ia parte la cirmuirea comunei, sa se inscrie, eel putin de forma, 
intr-una din bresle. 

Dante, ca un literat ce era, s-a inscris in aceea a Medicilor si Spiterilor. 

In fruntea comunei era un podesta, ce trebuia sa fie strain si de aceea era 
chemat din alt oras unde se bucura de faima de persoana nu numai dreapta si 
invatata, dar si bogata si de neam bun - si apoi priceputa in mestesugurile ostasesti si 
cavaleresti (scrima, calarie, vinatoare), insarcinarea cerind cheltuieli de reprezentare, 



|2|GSC*£3Z2D3££3J 



16 



|pg^3^^C^| ^] 



u 



|B3C3^H333!| DANTE§lEPOCA5A }f»£H^£2Sa| 

pentru care nu putea ajunge rasplata data de comuna. Trebuia sa fie strain, intrucit 
numai un strain putea da destula chezasie de dreptate in niste orase impartite in 
partide si clientele si in care luptele politice erau nespus de violente. 

Acest podestd era ajutat de sase priori numiti de bresle si de doua Sfaturi : 
al Celor o Suta, alcatuit din reprezentantii breslelor mai mari si din Intelepti, si 
al Cdpeteniilor tuturor breslelor. Era apoi un cdpitan al poporului pentru expe- 
ditiile militare, ajutat si el de doua Sfaturi (unul special si altul general) si un 
gonfaloniere di giustizia sau bargello, ce intrunea in sine toate insarcinarile privi- 
toare la administratia justitiei si la pastrarea linistei. Intr-un Sfat nu se putea 
ramine mai mult de sase luni si nici nu se putea sa faci parte, in acelasi timp, din 
mai multe Sfaturi. Se vota cu bob, alb si negru. 

In vremea lui Dante orasul era impartit nu numai in guelfi si ghibelini, ci si in 
albi si negri, adica in guelfi moderati si guelfi intransigenti . Dante a fost guelf, si 
anume guelf alb. Fireste, cei albi, intrucit erau moderati, erau invinuiti de cei 
negri de ghibelinism. Cind - in urma cruntelor lupte interne ce insingerau ulitele 
si pietele - un partid era rasturnat de la putere, nu mai era scapare pentru cei 
invinsi. Lumea alerga la casele lor, la turnurile lor (caci orice casa a unei familii 
instarite avea pe atunci macar un turn) si le dadea foe. Cei invinsi trebuiau sa apuce 
caile triste ale surghiunului si bunurile lor erau confiscate in folosul biruitorilor. 
Pe vremea lui Dante erau surghiuniti din Florenta nu numai ghibelinii care, dupa 
izbinzile guelfe de la Benevento (1266), Scurcola (1268) si Montaperti (1260), nu 
mai aveau de acum nici o nadejde de a se reintoarce in oras, ci si guelfii negri, ce 
au intrat din nou numai cind albii au iesit - si cu cei albi, Dante. O miniatura 
foarte interesanta ne arata stilizata, intr-un desen de o putere neinchipuita in 
sincronismu-i primitiv, pe negrii ce intra pe o poarta, pe cind pe cealalta ies albii. 

Soarta nu se arata prielnica ghibelinilor si nici albilor. Papa izbutise sa alunge 
din Sicilia si din regatul Neapolelui (Abruzzi, Molise, Campania, Terra di Lavoro, 
Basilicata, Puglia, Calabria si Sicilia) dinastia svaba a Hohenstaufenilor, chemind 
in Italia pe Carol I de Anjou, care la Benevento (1266) il infrinsese pe Manfred si 
la Scurcola (1268) pe Corradino de Hohenstaufen. Acum, regatul Neapolelui, pe 
care papa il socotea drept un feud al sau si care prin intinderea, bogatia si puterea 
sa exercita o actiune precumpanitoare asupra intregii politici italiene, era in miinile 
unui principe guelf, unei fapturi de-a papei, ce numai papei ii datora tronul sau. 
Florenta - care, de altfel, avea puternice traditii guelfe, fiindca mai totdeauna 
fusese guelfa, ba chiar in fruntea ligii (taglia) guelfe din Toscana - fusese nevoita 
sa se caiasca amar de scurtu-i intermediu ghibelin, dupa singeroasele infringeri de 
la Montaperti (1260), suferite din partea guelfei Siene. Nici un ghibelin nu mai 
ramasese in Florenta, spre care se indreptau dorintele de cuceriri ale ambitiosului 
Bonifaciu al Vlll-lea, marele papa dusman (si vrednic dusman) al lui Dante. 

Sprijinindu-se pe negri si cu ajutorul ostasilor lui Carol de Valois, chemat din 
Franta, de unde, cu acelasi scop de a intari guelfinismul, fusese chemat mai inainte 
in Italia Carol de Anjou, el nadajduia sa-si intinda influenta-i precumpanitoare 
asupra frumosului, bogatului si infloritorului oras toscan, ce presimtea primejdia 
si statea de veghe. 



3. Copilaria lui Dante 

Am ajuns la 1265 si, prin urmare, la anul nasterii lui Dante. 

Casuta de straveche piatra aspra ce e aratata astazi (pe Via Dante) strainului 
doritor de a vedea acea „camaruta a lacrimilor" unde, ne povesteste el in Vita 
Nuova, se retragea sa plinga fiindca nu fusese salutat de prea gingasa doamna a 
gindurilor sale, nu era, pe vremea cind poetul s-a nascut in ea, asa de modesta cum 
pare astazi. Era casa de nobili din nobilimea cavalereascd (un strabun al poetului 



m^^^g^^3j 



17 



j|C53£3^3$Q*3|| 



Bi 



|B3C33£H333|j 



DANTE§lEPOCASA 



jfzssz&tssq 



fusese rasplatit cu „pintenii de aur" de catre imparatul Conrad) si era inzestrata 
cu pridvoare, turnuri, gradina. Se inalta in piata San Martino del Vescovo in sesto 
sau sestiere (Florenta era impartita in sase regiuni) de la „Porta a San Piero". 

Alighierii (nu Aldighieri si, prin urmare, citusi de putin de obirsie germanica, 
ci intru inceput Aghilieri de la aghila, aquila), a caror sterna de nobili erau trei pui 
de vultur (iar nu aripa unui manuscris tirziu, al Renasterii, derivat dintr-o gresita 
etimologie a numelui de familie), venisera sa locuiasca in ea cind familia lor se 
despartise de cele inrudite : Cacciaguida (stramosul cavaler si cruciat), Elisei si 
Del Bello. In aceasta casa s-a nascut Dante (Durante), intr-o zi necunoscuta din 
mai 1265. Tatal sau, Alighiero al II-lea, luase de sotie pe o donna Bella, mama 
poetului, si, mai tirziu, dupa moartea celei dintii sotii, pe o monna Lapa a lui 
Chiarissimo Cialuffi, ce a fost mama vitrega a lui Dante. 

Florenta nu era inca orasul frumoaselor piete inflorite, „vesela de marmore 
albe si de soare", cum o cinta Carducci intr-una din cele mai frumoase poezii ale 
sale. Casele erau in cea mai mare parte de lemn (afara de turnurile nobililor), 
strazile nepavate, lumina neindestulatoare, multimea care se inghesuia cenusie si 
monotona, cu totul deosebita de aceea multicolora pe care decoratorii de teatre ne-o 
pun inainte cind asistam la drame istorice ce au ca fond Evul Mediu. „Infatisarea 
orasului" - zice Ezio Levi („Vita fiorentina nella Vita Nuova", in Marzocco din mai 
1921) - gramadit intre casele foarte inalte si turnuri, cu strazi inguste si intorto- 
cheate, aproape totdeauna lipsite de soare si lumina, era trista si era tragica. Acele 
forme si acea culoare se vor potrivi foarte bine cu drama de iubire si de moarte care 
a fost intiia opera a tinarului Alighieri (Vita Nuova) si careia toate acestea ii vor 
constitui fondul si scena. La locul lor vor rasuna intre acele ziduri deznadajduite 
invocari biblice ale poetului izgonit din cetatea lui inaintea izgonirii si izgonit din 
viata inainte de a-i fi incercat amaraciunile. Chiar multimea care se stringea pe 
strimtele ulicioare ale batrinei Florente avea o infatisare monotona si trista. Numai 
doctorii, foarte putini, se imbracau in stacojiu ; in verde numai cavalerii ; toti ceilalti 
se imbracau in chip uniform in cenusiu, si cenusii si negre erau lungile mantii care 
dadeau astfel adunarilor, sfaturilor, ca si multimii din piata o infatisare severa. 
Intre mantiile lungi, cenusii si severe ale cetatenilor si abaua cenusie a pelerinilor 
se desprindea uneori albeata hainelor femeiesti. Dar asta numai in zile de sarba- 
toare, cind si tinerii nobili, mindrii donzelli ai Toscanei, le imbracau in cavalcadele 
lor. Imbracamintea femeiasca obisnuita era „singerie" (sanguigna), care nu e, cum 
s-a crezut pina acum, un rosu viu si vesel, ci o culoare severa, fiindca era si culoarea 
de doliu ; si imbracata intr-o astfel de culoare a aparut Beatrice lui Dante pentru 
intiia data. 

Cind Dante a intrat in viata, evenimentele nu se desfasurau nici ele vesele 
pentru Florenta. Grozava infringere de la Montaperti (1260) umpluse Florenta de 
doliu si amintirea era inca proaspata. Copilaria poetului - copilarie ginditoare, 
petrecuta la inceput (pina la 14 ani) in tihna unei case boieresti, inveselita de 
zimbetul matern, apoi in strimtorari casnice sub stapinirea unei mame vitrege - 
a fost deci trista. Vorbele pe care a trebuit sa le asculte nu vor fi fost dintre cele 
mai placute. Mare impresie trebuie sa fi facut asupra-i batalia de la Montaperti, 
din care lua nastere splendidul episod al lui Farinata. Ispravile acestui mare 
dusman politic al neamului sau a trebuit sa-1 impresioneze foarte tare. Ai sai il 
urau, el il admira. Puternica impresie trebuie sa fi facut asupra-i si povestirile 
luptei de la Benevento (1264), despre care va fi auzit vorbindu-se in tot timpul 
copilariei sale. Mult trebuie sa-1 fi facut sa sufere putina trecere a tatalui sau, om 
fara caracter, un adevarat nimic, pe care chiar dusmanii sai nu s-au ostenit sa-1 
surghiuneasca dupa infringerea de la Montaperti. 

Poate ca o sora (femeia legata de el prin inrudire foarte apropiata ce se iveste 
o clipa, ca o vedenie usoara, intr-un capitol din Vita Nuova, pentru a se destrama 



|I]|GSC*£3Z2D3££3J 



|pg^3^^C^| ^] 



w. 



|S^3^3333l| DANTE § I EPOCA 5A |f»£H^£2S( 

curind dupa aceea in aer, ca un abur), poate ca o sora i-a mingiiat melancoliile de 
copil mistic, cu sufletul nespus de gingas, crescut intr-un mediu de misticism 
franciscan in scolile alaturate minastirii Santa Croce, unde invata, de buna seama, 
stiintele triviului. 

Invatamintul medieval, predat de obicei in scolile alipite de minastirile francis- 
cane si dominicane, dar nu numai in ele, era alcatuit dintr-un curs inferior de trei 
ani in care se invatau stiintele triviului (gramatica, adica latina, retorica si 
dialectica) si dintr-unul superior, cuprinzind stiintele quadriviului (aritmetica, 
muzica, geometria si astronomia). Filosofia si teologia, impreuna cu dreptul si 
medicina, erau pastrate pentru invatamintul superior si se predau in acele celebre 
Studi (stravechi erau cele din Bologna, Padova, Pavia, Salerno si Napoli !), nu inca 
Universitati, mai mult sau mai putin complete, dar poate mai mult decit univer- 
sitdti in intelesul modern, pe care comunele le sustineau pe cheltuiala lor sau eel 
putin le ajutau cu bani din belsug si le aparau prin tot felul de privilegii. 

Ca unul ce facea parte dintr-o familie nobila si instarita, Dante fu, fara indoiala, 
initiat de tinar in toate nobilele indeletniciri cavaleresti : calaria, minuirea armelor, 
dansul, vinatoarea cu soim. Dupa cum reiese dintr-un crimpei din Vita Nuova, 
cunostea de buna seama desenul ; stim ca ii placea tovarasia muzicantilor si ca 
unul dintre ei, Casella (de care atit de gingas vorbeste intr-un cint din Purgatoriu) 
invesminta cu note cintecele sale. A invatat singur sa compuna versuri italiene. 
Stia provensala si franceza si acum e aproape sigur ca a transpus intr-o serie de 
sonete (II fiore), in care se si simte gheara leului, le Roman de la Rose. Curind a 
fost in stare sa citeasca - in afara de obisnuitele Disticha Catonis si alte opere de 
acelasi fel, ce se citeau in trivium - pe marii clasici ai literaturii latine : Ovidiu 
in primul rind si apoi Virgil, Horatiu, Lucan, Seneca, Cicero si pe cei din decadenta, 
dintre care mai cu seama pe Boetiu. 

Intiia sa cultura a fost totusi mai degraba moderna : italiana, provensala si 
franceza. Era pe vremea cind acei joglars provensali si jongleurs francezi, in ospe- 
tele cavaleresti (corti bandite) si in pietele romanice surori, inca foarte apropiate 
de punctul lor de plecare comun, latina, nu cereau multa invatatura si nici prea 
multa sfortare pentru a Fi intelese chiar si de cei ce nu le vorbeau ; si Florenta, 
fiind pe drumul eel mare al pelerinilor (romeri) ce se duceau la Roma spre a se 
inchina statuii marelui apostol, gazduia foarte adesea pe giullari - si pe cei pro- 
vensali, si pe cei francezi - ce urmau pe pelerini. Fireste, giullari-i faceau de toate : 
dantuiau pe funie si faceau scamatorii, aratau animale dresate si jucau unele 
comedioare picante, dar cintau si poezii lirice si recitau crimpeie de poeme cava- 
leresti - si apoi era deosebire de la giullare la giullare. Multi dintre ei erau oameni 
culti, cea mai mare parte preoti ce, din pricina saraciei sau a deprinderilor rele, 
lepadasera. sutana si cautasera un cistig mai lesnicios. Acesti din urma giullari 
erau poeti ei singuri si cintau si recitau poezii facute de ei, inspirindu-se adesea 
din izvoarele clasice, ca niste desavirsiti cunoscatori ai latinei ce erau, in calitatea 
lor de clerici. 

Apoi erau si manuscrisele ! Manuscrisele copiate cu frumoase litere gotice pe 
albe pergamente durabile, cu initialele pictate in culori vii pe fond de aur, manu- 
scrisele care, desigur, erau scumpe, dar pe care le posedau cei mai bogati si le 
imprumutau si celor mai putin bogati. Prima idee de a explica, in Viata Noua, 
cu bucati de proza poeziile sale de dragoste pare sa fi venit lui Dante de la un 
manuscris provensal al poeziilor lui Bertran de Born, in care acele razos (adica 
explicarile in proza pe care jongleur-ul le punea inaintea cantonelor) erau neobis- 
nuit de dezvoltate ! 

Si apoi, la Florenta, in timpul adolescentei lui Dante se cintau de citava vreme 
poeziile dulci ale stilului nou bolognez, care luasera si locul vechilor cantone ale 
Scolii siciliene (totusi nu numai in dialect Sicilian, nici toate de autori sicilieni), 



m^^^g^^3j 



39 



j|C53£3^3$Q*3|| 



Bi 



|B3C33£H333|j 



DANTE§lEPOCA5A 



jfzssz&tssq 



prea reci in imitatia lor provensala prea fatisa ! In acele cintece femeia nu mai era 
considerata ca la sicilieni, o rece si mindra castelana feudala, ci un inger venit din 
cer pentru a arata calea catre perfectiune si a inalta pina la Dumnezeu sufletul 
poetului indragostit. 



4. Viata Noua 



Sintem pe pragul Vietii Noi. In timpurile acelea era obiceiul asa-ziselor tenzoni sau 
intreceri poetice. Un poet propunea intr-un sonet pe care-1 trimitea celor ce-i socotea 
reprezentanti mai cu trecere si mai experti in serviciul zeului Iubirii (servizio 
d'Amore), adica in teoriile cele mai incurcate si mai rafinate ale dragostei cava- 
leresti (codificata in timpurile acelea in numeroasele traduceri romanice din Ars 
amatoria ovidiana si mai ales in tratatul De amore a lui Andre le Chapelain) ; deci, 
un poet propunea intr-un sonet una din acele subtile probleme (de exemplu, ce 
trebuie considerat mai demn de indragostitii subtili : a iubi ca sa fii iubit sau a iubi 
fara speranta de rasplata) care au fost la moda in tot timpul Evului Mediu ; si 
poetii intrebati raspundeau, aratindu-si fiecare parerea sa. Dante, copilandru (avea 
atunci 18 ani), propune interpretarea unui vis ciudat. Povesteste ca a visat pe 
Beatrice goala (infasurata numai cu un vfil foarte subtire de culoare slngerie) in 
bratele zeului Amor care ii dadea sa manince inima lui Dante si din care ea minca 
nesigura si ginditoare. Deodata. zeul dragostei dadu semne de durere si zbura la 
cer cu Beatrice in brate. 

Sonetul se resimte, mai ales in motivul poetic al inimii mincate, de lectu- 
rile provensale ale lui Dante (biografia romanesca a trubadurului Guilhem de 
Cabenstanh) si de cele franceze (legenda Castelanei de Vergy). Numai ca ceea ce in 
acele povestiri nu era altceva decit razbunari grosolane si crude ale unui sot gelos 
ajunge la Dante simbolul rafinat al primelor tulburari de dragoste ale Beatricei, 
care incepea sa observe dragostea lui si sa-i raspunda, fie chiar cu oarecare nehota- 
rire si tulburare. 

Acesta trebuie sa fi fost primul inteles al sonetului care, dupa moartea 
Beatricei, urma sa fie retusat pentru a-i adauga acea presimtire funebra care acum 
se vede in ultima tertina. Nu e deci ciudat ca nimeni (dupa cum ne spune Dante) 
nu 1-a interpretat atunci adevarat. Cineva (Dante da Maiano) raspunse cu groso- 
lanie, batjocoritor si ironic, ca avea putin de interpretat. Visul acela voia numai sa 
spuna ca eel care-1 visase era bolnav si avea nevoie sa se ingrijeasca. Recomanda, 
la nevoie, chiar oarecare spalaturi pe care nu le voi mai preciza ! 

Dar eel mai cunoscut, eel mai mare si mai renumit poet contemporan, Guido 
Cavalcanti, raspunse serios ; si, daca nici el - dupa Dante - n-a prins adevarata 
explicare, arata, eel putin, ca pretuieste mult pe tinarul poet care-i trimisese 
sonetul. Astfel a inceput acea prietenie intre Dante si Guido Cavalcanti, care 
trebuia sa aiba o insemnatate asa de mare in dezvoltarea intelectuala a tinarului 
nostru poet. 

In acest timp al vietii sale, mai mult monden si cavaleresc, Dante n-a iubit 
numai pe Beatrice, ci si pe alte femei cam usurele si cochete, pentru care a scris 
pretioase poezii ocazionale si galante, laudind coronitele de flori pe care le purtau 
in dansurile din mai si deasupra carora vedea zburind amorasi ; numindu-le cu 
pseudonime (in provensala senhals) florale ca Violetta, Fioretta etc. ; aratind place- 
rile vinatorii si incheind ca totusi acestora trebuie sa se prefere serviciul si tova- 
rasia femeilor nobile ; enumerind intr-un sirventes, care n-a ajuns pina la noi, 
60 dintre cele mai frumoase femei din Florenta ; visind o barca fermecata, in care 
sa poata calatori, fara lopeti si fara pinze, impreuna cu prietenii si iubitele lor 
intr-o lume ireala si fantastica, departe de intimplarile brutale ale lumii noastre 



|I]|GSC*£3Z2D3££3J 



fr^gcg^gc^ jjl 



u 



|S^3^3333l| DANTE § I EPOCA SA }f»£H^£2S| 

adevarate ; plingindu-se de plecarea din Florenta a uneia din ele ; visind pe zeul 
Amor care-i poruncea sa inlocuiasca serviciul cavaleresc al femeii indepartate cu 
acela al unei femei nu mai putin frumoase si aproape. 

Poeziile acestea scrise pentru alte femei nu vor intra toate sa faca parte din 
Viata Noud ; doar citeva ; atit numai ca Dante, pregatindu-se, dupa moartea 
Beatricei, sa compuna carticica sa delicata, a povestit lucrurile putin schimbate de 
cum se intimplasera intr-adevar ; s-a prefacut a fi facut curte acelor femei si de a 
le fi laudat in versurile sale pentru a ascunde ochilor celor profani adevarata sa 
dragoste, dupa teoria provensala a celamen-vhxL (in italiana. schermo) si martu- 
risind chiar de a fi atribuit dragostei pentru Beatrice citeva din poeziile scrise 
pentru alte femei, intrucit pdreau cd vorbesc de ea, 

Nu trebuie deci sa se considere Viata Noud ca o opera cu totul si cu totul 
autobiograficd, ci in mare parte fantastica, intrucit realitatea e schimbata dupa o 
intentie mistica si artistica. 

Nu e ingaduit, de exemplu, a socoti intemeiat pe date istorice faptul ca Dante 
a vazut pentru prima data pe Beatrice la noud ani si s-a indragostit de ea, cu toate 
ca astfel de exemple de precocitate nu sint tocmai rare la naturile exceptional de 
sensibile ; nici ca, dupa alti noud ani, a revazut-o, nici - cu atit mai putin chiar - 
ca in sirve?ites-u\ pierdut numele sau, din cauza ritmului si a rimelor, nu putuse 
ocupa decit locul al noudlea. Dante avea motivele sale mistice de a fixa pentru Beatrice 
acest numar noud, a carui radacina e numarul Sfintei Treimi, deci al perfectiunii ! 

Si inca ceva trebuie sa mai amintim : ca proza acestei mici opere este poste- 
rioard versurilor pe care le comenteaza si ca acestea din urma au fost probabil 
retusate pentru a le adapta noului scop. Asa trebuie sa se fi petrecut lucrurile in 
realitate. Sa vedem acum cum le povesteste Dante in Vita Nuova. 

Asadar, el avea noua ani cind pentru prima data i-a aparut Beatrice, fetita 
aproape de aceeasi virsta, „imbracata cu nobila culoare rosie ca singele, modesta 
si cinstita, incinsa si impodobita asa cum se cuvenea la virsta ei asa de frageda". 

Aceasta aparitie il tulbura atit de mult, incit se ingalbeni si incepu sa tremure, 
presimtind ca din acel moment Amorul va fi stapinul despotic al sufletului sau. Si, 
intr-adevar, de atunci „incepu sa-i porunceasca, in orice chip sa incerce a vedea pe 
acel inger foarte tinar ; asa ca de multe ori in copilarie se duse s-o caute si de 
fiecare data o vedea cu o infatisare asa de nobila si de demna de lauda", incit ii 
inspira cele mai inalte sentimente. 

Dupa noua ani o intilni din nou, „imbracata in haina alba de sarbatoare, intre 
doua femei nobile care erau mai in virsta ca ea, si, trecind pe strada, isi indrepta 
privirea spre locul unde era el plin de teama si printr-o atentie deosebita il saluta 
cu atita noblete, incit i se paru ca atinge limitele supremei fericiri". 

Atunci, „ca ametit se indeparta de lume si se refugie in singuratatea camerei 
sale", unde incepu sa se gindeasca la Beatrice si avu visul povestit in sonetul 
amintit mai sus. In acest timp, tinarul poet se facea tot mai palid, iubea singura- 
tatea ; ori de cite ori o intilnea incepea sa tremure si se tulbura, si asta-i facea 
curiosi pe prieteni si pe nobilele doamne. 

Intr-o zi, cind in biserica o privea pe Beatrice, o tinara femeie crezu ca Dante 
o priveste pe ea si se intorcea mereu spre el, mirindu-se de privirea aceea care i 
se parea ca se atintise asupra ei. Si-atunci Dante auzi spunindu-se in spatele lui : 
„Iata femeia care-1 face sa sufere atit de mult !". Se gindi atunci sa se poarte in asa 
fel incit sa creada toti ca intr-adevar asa e, si astfel sa scape de intrebarile starui- 
toare ale prietenilor. Incepu sa scrie pentru ea sonete si balade, ca sa ascunda 
ochilor profani dragostea sa adevarata pentru Beatrice. Atunci el scrise in lauda 
celor mai frumoase femei din Florenta acel sirventes in care numele falsei iubite 
ocupa primul loc si acela al Beatricei pe al noudlea. 

In acest timp, femeia care-i servea drept adapost dragostei pentru Beatrice fu 
nevoita sa piece din Florenta. Dante crezu ca e necesar sa se arate indurerat si 



m^^^g^^3j 



|C5^3^^C^|| 



Bi 



|B3C33£H333|j 



DANTE §1 EPOCA SA 



jfzssz&tssq 



scrise un sonet in care se plingea de indepartare. Se intimpla apoi sa moara o 
prietena a Beatricei (prima nota funebra din acest suav roman mistic, urmata 
imediat de altele) si Dante compune pentru ea doua sonete, plingindu-se de moar- 
tea care a rapit din viata o floare atit de frumoasa si de curata. Prietenii insa 
urmara a se interesa de faptele sale si el se temea ca ei sa reuseasca a-i descoperi 
secretul care-i era atit de drag. Si atunci, din porunca zeului Amor, isi alege o a 
doua donna dello schermo. De data aceasta insa ii facu curte asa de indiscret 
(calcind chiar regula secretului, principals in codul dragostei medievale), incit 
lumea incepu sa-i vorbeasca de rau pe amindoi si insasi Beatrice, revoltata de 
aceasta lipsa de discretie din partea lui Dante (si poate si putin geloasa !), termina 
prin a-1 lipsi de salutarea aceea in care era toata fericirea lui. 

In zadar compune Dante cantone si balade minunat de suave si de dulci pentru 
a explica neintelegerea si a cere cu umilinta iertare, Beatrice nu-i mai dadu salu- 
tarea si chiar, odata, la o petrecere, vazindu-1 asa de plin de teama si asa de 
pierdut, fixind-o cu ochi care implorau iertare, vederea lui i se paru atit de comica, 
incit rise de el impreuna cu celelalte femei care o intovaraseau. 

Dante se gindeste atunci sa nu-si mai cladeasca fericirea pe ceea ce depindea 
de o vointa straina lui, ci pe ceva pe care nimeni vreodata sa nu-i poata. lua, adica 
pe cuvintele care cuprind laudele pentru iubita lui. Poeziei salutului ii urmeaza 
aceea a laudei extatice, care formeaza un al doilea episod al liricii dantesti : acela 
al rimelor noi. 

Se mai intimpla moartea tatalui Beatricei (a doua nota lugubra, prezicatoare 
a dureroasei catastrofe din aceasta delicata povestire de dragoste si moarte), careia 
ii urma, dupa putin timp, un vis infricosator, in care ii apare lui Dante, bolnav 
si infrigurat, viziunea Beatricei moarta, pe care femei pioase o acopera cu un val, 
in timp ce sufletul ei, ca un nouras alb, se inalta spre cer intr-un zbor de ingeri 
care cinta. 

Nu a fost decit un vis infricosator si totusi sufletul nostru presimte de pe acum 
moartea adevarata a femeii iubite (si asa de suav iubita) de poetul nobletei si 
nevinovatiei feminine. 

Beatrice mai trece o data imbracata in alb, in tovarasia Monnei Vanna 
(Primavara), iubita prietenului sau, Guido Cavalcanti, in toata stralucirea frumu- 
setii sale delicate, a tineretii sale, a cerului albastru al Toscanei acoperit de nori 
albi si usori, intr-un sonet in care ne apare sub senhal-u\ de Amore ; inca inspira 
poetului sau eel mai delicat sonet (Tanto gentile e tanto onesta pare) din toata Viata 
Nona si la urma moare (la 9 iunie 1290) nu - spune Dante - din cauza ca ne-a fost 
rapita de puterea focului sau a ghetii, ca in orice boala, dar numai pentru ca prin 
calitatile sale atragea asupra ei atentia ingerilor si a sfintilor, care voira sa impo- 
dobeasca Paradisul cu sufletul ei ingeresc. 

Dante e nemingiiat. Durerea ii inspira cantone, balade si sonete de o profunda, 
delicata si totusi senina. tristete. Dupa un an, in ziua si ora intimplarii, pe cind 
desena pe citeva cartoane un inger indreptindu-si zborul catre cer, baga de seama 
ca linga el erau persoane demne de respect, pe care, adincit in amintirile lui, nu 
le salutase. Scrise atunci un sonet, explicind ca in acel moment mai era cineva cu 
el si de aceea nu a observat prezenta lor. 

Dar insasi puterea durerii produce o reactie in naturile tinere si sanatoase. 
Intr-o zi, pe cind se afla intr-un loc care-i aducea aminte de Beatrice si suspina de 
dureroasa amintire, apoi ridicind ochii pentru a vedea daca din intimplare nu 1-a 
zarit cineva, vazu la o fereastra o tinara femeie foarte frumoasa, care, palida de 
emotie, il privea cu mila si parea ca cu tot sufletul lua parte la durerea sa. Si 
atunci - dupa cum se intimpla tuturor celor nenorociti, carora, vazindu-se compa- 
timiti, li se pare durerea lor si mai mare, ca si cum i-ar fi mild de el insusi — Dante 
nu mai putu sa-si stapineasca lacrimile, izbucni in hohote si fugi sa se inchida 
acasa. Dar a doua zi se reintoarse sub acea fereastra si in putin timp un sentiment 
nou facu sa-i palpite inima, pe care o crezuse moarta pentru totdeauna. 



|2|GSC*£3Z2D3££3J 



fr^gcg^gc^ jjl 



w. 



|S^3^3333l| DANTE § I EPOCA 5A |f»£H^£2S( 

Dupa o lunga lupta intru amintirea dulce a celei moarte si dragostea pentru cea 
care traia, Beatrice termina prin a invinge si Dante are o minunata viziune in care 
vede pe iubita lui inconjurata de ingeri si sfinti si se hotaraste sa nu mai vorbeasca 
de ea pina cind nu va putea-o face cu demnitate, spunind despre ea ceea ce nici- 
odata nu s-a mai spus despre cineva. 

Prin aceasta prevestire a ceea ce a fost apoi Divina Commedia se termina 
Viata Nona. 

A fost adevarata aceasta dragoste a lui Dante? Documentele istorice si cele 
mai vechi marturii ale biografilor si comentatorilor Comediei ne raspund ca da. 
Numai ca Bice Portinari, fiica acelui om de bine care a fost Folco di Ricovero 
Portinari, fondatorul spitalului Santa Maria la Nova, Bice Portinari, maritata cu 
Simone di Geri dei Bardi, nu devine Beatrice (adica datatoare de fericire) decit in 
poezia lui Dante ! 



5. Ospdtul 



Acelasi lucru se spune despre Donna gentile. Fie ca trebuie sau nu identificata cu 
Alisetta cea isteata dintr-un sonet din Canzoniere si cu tinara Pietra cu parul aurit 
si cret, care, invesmintata in verde, ne e infatisata in alte poezii, pe cind dantuieste 
pe pajisti primavaratice smaltate de flori ; sigur e ca in Convivio acest chip simbo- 
lizeaza Filosofia. Filosofia ce, ea insasi induratoare fata de mihnirea poetului, ii 
mingiia ratiunea si inteligenta cu cartile lui Boetiu (De consolatione philosophiae) 
si cu ale lui Cicero (De amicitia) in acelasi rastimp in care dragostea pentru Donna 
gentile ii acoperea intru citva golul ce-1 simtea in inima. 

Asemenea sincretisme nu erau citusi de putin rare in Evul Mediu si ar insemna 
sa voim sa judecam dupa masura sufletului nostru modern un suflet din veacul 
al XlV-lea, de am voi a priori sa inlaturam aceasta putinta, singura ce izbuteste 
sa impace povestirea din Vita Nuova cu cea din Convivio. 

Care poveste e urmatoarea : „Steaua Venerei de doua ori se invirtise in cercul 
sau ce o face sa para de seara si de zi (era deci, faclnd calculele astronomice, in 
august 1293 si, prin urmare, cu trei ani si doua luni dupa moartea Beatricei) dupa 
raposarea acelei Beatrice fericite, ce traieste in cer cu ingerii si pe pamint cu 
sufletul meu, cind acea gingasa domnita de care am pomenit la sfirsitul Vietii Noi 
se ivi pentru intiia oara, insotita de Iubire, inaintea ochilor mei si cistiga. mare loc 
in gindul meu. Dar fiindca iubirea nu se naste si creste dintr-o data, ci e nevoie de 
mult timp si hrana a gindurilor, mai cu seama acolo unde se afla ginduri potrivnice 
care o stinjenesc, mai inainte ca aceasta noua iubire sa fie desavirsita, trebui 
multa lupta intre ast gind nou si eel ce-i era vrajmas, adica gindul stralucitei 
Beatrice, care stapinea inca cetatuia mintii mele". Compuse atunci, pentru a se 
dezvinovati de necredinta aparenta, cantona Voi che intendendo il terzo del movete, 
cea dintii a fi comentata filosoficeste in Convivio. De aceea Dante, abatut de 
durerea adinca ce-i pricinuise moartea aceleia pe care el o numeste „cea dintii 
desfatare a sufletului sau" si simtind nevoia de a iesi din dureroasa stare de suflet 
in care se afla, gindi sa se slujeasca de mijlocul pe care alti nenorociti il intre- 
buintasera inaintea lui spre a se mingiia : „Si ma apucai - zice - sa citesc acea 
carte a lui Boetiu, ce nu e cunoscuta de multi, prin care, nenorocit si surghiunit, 
se mingiiase. Si mai intimplindu-se ca Tullius (Cicero) scrisese o alta carte, in 
care, vorbind despre prietenie, aducea vorba despre mingiierea lui Laelius, om 
foarte ales, la moartea lui Scipio, prietenul sau, ma apucai sa o citesc. Si cum 
se intimpla de obicei, ca omul merge catind argint si, fara voia sa, gaseste aur, 
eu, ce catam mingiiere, gasii nu numai leac lacrimilor mele, ci si cuvinte ce dove- 
deau cit de insemnat lucru era filosofia, stapina acestor autori. Si mi-o inchipuiam 
pe ea asemenea unei doamne milostive. Si, din pricina acestei inchipuiri, incepui sa 



m^^^g^^3j 



13 



j|C53£3^3$Q*3|| 



Bi 



|B3C33£H333|j 



DANTE §1 EPOCA 5A 



jfzssz&tssq 



merg acolo unde se arata ea, adica la scolile calugarilor si la discutiile celor 
ce se indeletniceau cu filosofia, astfel ca in putina vreme, poate in treizeci de 
luni, incepui sa-i simt farmecul asa de mult, incit iubirea sa alunga si nimicea 
orice alt gind". 

Atunci scrise cintece in care, prefacindu-se ca lauda pe doamna milostiva pe 
care prinsese a o iubi dupa moartea Beatricei, aducea de fapt laude Filosofiei. 

Fireste, lucru foarte cu putinta in vremurile acelea, dar care oricum nu inlatura 
iubirea pentru femeia adevarata. 

Dar ce este il Conviviol 

„Omul - ne raspunde Dante - din firea lui doreste sa stie, fiindca in desavirsirea 
sufletului sau sta fericirea-i cea mai mare. Dar felurite pricini, ca de pilda cusururi 
trupesti, lacomie de placeri lumesti, viata pacatoasa, trindavie, indeletniciri prac- 
tice familiale si civile, vina locului unde s-a nascut si a crescut omul, fiind adica 
lipsit de orice mijloc de invatatura ; toate aceste pricini fac pe multi sa fie lipsiti 
de asta prea vrednica si desavirsita hrana si, in loc de a se aseza la mesele unde 
se maninca piinea ingerilor, sint siliti sa se hraneasca, asemenea dobitoacelor, cu 
iarba si cu ghinda. Din care pricina, impins de mila, eu am de gind sa dau un Ospat 
obstesc, la care sa impartasesc pe nenorocitii acestia din firimiturile pe care, dupa 
ce am fugit de pasunea norodului de rind, le-am putut aduna stind la picioarele 
celor ce sint la masa fericita. 

Mincarile acestui Ospat vor fi paisprezece cintece alcatuite din iubire si virtute, 
iar piinea un comentariu in proza, trebuincios pentru ca acele cintece sa fie tilcuite 
in adevaratul lor inteles", anume ca unele ce cuprind laudele Filosofiei, iar nu ale 
unei femei pamintesti oarecare. 

Ospatul deci ar trebui sa fie alcatuit din paisprezece tratate, unul pentru Fiecare 
din cantonele comentate, si inca unul drept introducere. De fapt, Dante, dindu-si 
seama la timp ca a gresit calea si recunoscind hotarele ratiunii omenesti, nu a scris 
decit patru din ele, folosindu-se de prilejul cantonelor (doua pentru Donna gentile, 
una spre lauda vredniciei, inteleasa ca vrednicie a sufletului si a obiceiurilor) 
pentru a se indeletnici cu subiecte nu numai Filosofice, ci si teologice, astronomice 
si morale. Intr-adevar, a treia dintre cantonele comentate, Le dolci rime d'amor 
ch'io solia, vorbeste de gesturi dispretuitoare si trufase, ivite pe neasteptate la 
doamna sa ce, din milostiva, sfirsise prin a ajunge atit de aspra si nepasatoare, 
incit sa merite, intr-un grup de poezii ce fac parte acum din Canzoniere, porecla (in 
provensala : senhal) de Pietra. Lucru ce trebuie luat in intelesul ca Filosofia nu si-a 
tinut toate fagaduielile fata de el. 

Daca Donna gentile, Pietra (aiurea pomenita cu porecla de Pargoletta) si o 
isteata Lisetta ce, intr-un sonet din Canzoniere, inainteaza incredintata ca va cuceri 
inima si mintea poetului trebuie socotite drept una si aceeasi femeie, mai intii 
blinda si milostiva, apoi pe neasteptate devenita nepasatoare si cruda (toate fe- 
meile incep ca doamne gingase si sfirsesc pietre !) e chestie prea intinsa pentru a 
fi cu putinta sa o tratam in aste pagini. Ceea ce e sigur e ca aceste doua femei 
(fiindca de fapt Lisetta e identificata de cei mai multi cu Donna gentile si Pargoletta 
cu Pietra) ajunsera in Ospatul lui Dante una singura, mai intii induratoare, apoi 
cruda, precum mingiietoare la inceput si pline de nadejdea naiva de a dezvalui 
chipul vesnicului Sfinx, apoi anevoioase si sterpe i se infatisasera studiile filosofice. 

Sigur e ca in vremea compunerii Ospatului Dante strabatu un rastimp tulbure 
de intreita ratacire : morala, intelectuala si artisticd. Si intreita fu si ratacirea-i 
morala : in dragoste, in viata lumeascd si in politicd. Dante iubeste senzual, ia 
parte la petreceri, face politicd - si cu greu se poate face politica fara a se ajunge 
la tocmeli cu propriul sau cuget, ca atunci cind se indupleca sa se inscrie, el, nobil, 
in breasla Medicilor si Spiterilor , numai pentru a lua parte la ocirmuirea orasului 
sau. Ratacirea intelectuala e mai cu seama filosofica : Dante strabate un rastimp 
de coplesitoare incredere in puterile ratiunii omenesti deosebite de credintd. Cit 



|I]|GSC*£3Z2D3££3J 



14 



fr^gcg^gc^ jjl 



w. 



|S^3^3333l| DANTE § I EPOCA 5A |f»£H^£2S( 

despre ratacirea artistica, ea e cuprinsa mai ales intr-o recadere sub jugul imitatiei 
provensale, iar apoi in forma incurcata, nefireasca, voit aspra si teapana a rimelor 
ce tin de acest rastimp al iubirii pentru Pietra. 



6. Citeva date 



In acest punct faptele din viata exterioara a lui Dante au precumpanire si sintem 
nevoiti a indrepta din nou luarea-aminte a binevoitorului cititor asupra unor date 
fara de care cuvintarea noastra nu mai poate inainta cu limpezimea cuvenita. 

Am vazut ca 1290 este anul mortii Beatricei. In acelasi rastimp de vreme Dante 
ia parte la doua expeditii militare, slujind (in cdldrimea usoara, in calitatea 
sa de nobil) sub steagurile capitanului poporului din orasul sau : la Campaldino 
(11 iunie 1290), unde ostile guelfei Florente se batura cu cele ale ghibelinei Arezzo, 
si, cu un an mai inainte (1289), la expeditia luchezilor, ajutati de florentini, impo- 
triva Pisei, in timpul careia fu de fata la predarea castelului Caprona. In 1294 
merse - de buna seama, pentru citeva zile - la Bologna, unde scrise sonetul in care 
se dojeneste ca n-a luat in seama pe o femeie tinara si frumoasa ce trecea, pe cind 
el era cufundat in privirea Garisendei. In 1295, vremea probabila a alcatuirii partii 
in proza din Vita Nuova, se inscrise in breasla Medicilor si Spiterilor si in cursul 
anilor 1296 si 1297 vorbi de mai multe ori in Sfatul Celor o Suta. In 1295 moare 
Forese Donati, tovarasul sau de viata neregulata. si de ospete voioase, si, prin 
urmare, cearta vestita, pe temeiul unui vulgar schimb de ocari plebee, trebuie sa 
fie socotita in rastimpul ce tine de la 1290 (vremea mortii Beatricei) pina la 1296. 
In 1297 veniturile sale trebuie sa fi fost tare zdruncinate, de vreme ce unele 
documente indiscrete ne arata ca el si cu fratele sau Francesco fura siliti sa faca 
datorii pe la mai multe persoane. Din acest an, 1297, e, poate, si casatoria lui 
Dante cu Gemma a lui Manetto Donati. Urmeaza trei ani de tacere, in care hrisoa- 
vele nu ne dau numele lui Dante. Sint cei dintii ani din viata sa casnica, in care 
pare absorbit de afacerile casnice si de simtamintele familiale, mai cu seama de 
paternitate, si se tine departe de politica. 

In 1300 se duce ca sol al comunei din Florenta la aceea din San Gimignano 
(7 mai) si de la 15 iunie la 15 august face parte din ocirmuirea orasului, ca. prior. 
In aprilie 1301 e numit cdpetenie si supraveghetor al lucrarilor pentru largirea si 
indreptarea caii San Proculo ; la 14 aprilie vorbeste in Sfatul Cdpeteniilor si la 
19 iunie, discutind in Sfatul Celor o Suta de trebuiau sau nu platiti o suta de 
oameni in slujba papei Bonifaciu al VHI-lea, sustine ca nu trebuie facut nimic 
(quod de servitio faciendo domino Papae nihil fiat). 

Venind Carol de Valois la Florenta, pe fata ca impaciuitor, dar cu tainica insar- 
cinare, primita de la papa, de a-i ocroti pe negri si de a-i dobori pe albi de la 
cirmuire, pe cind Dante se afla, de buna seama, la Roma, ca sol al comunei, pentru 
a incerca sa impiedice venirea acelui principe la Florenta ; la 27 ianuarie 1302 noul 
podesta din partidul negru, Cante de' Gabrielli da Gubbio, ridicat de Carol de Valois, 
condamna pe Dante si pe alti trei in contumacia sa plateasca de fiecare cite cinci 
mii de lire, in florini mici ; sa inapoieze lucrurile rapite pe nedrept si, de nu vor fi 
platit in trei zile, sa le fie confiscate bunurile ; sa ramina, chiar de vor fi platit, doi 
ani afara din Toscana ; si sa nu mai poata avea niciodata slujbe si rasplata de la 
comuna Florentei. Cei patru osinditi erau declarati vinovati, toti laolalta sau fiecare 
in parte, prin sine sau prin mijlocirea altora, de baratteria (intrebuintare rea a 
puterii si a banilor comunei), adica de a fi dat si cheltuit impotriva inaltului 
Pontifice si a trimisului sau, Carol de Valois, „pentru impotrivire la venirea sa". La 
10 martie urmator (1302) fu intarita condamnarea lui Dante si a celorlalti osinditi 
impreuna cu el si fu hotarit ca, de ar fi fost prins vreunul dintre ei, trebuia sa fie 
ars de viu (igne comburator, ita ut moriatur). 



m^^^g^^3j 



is 




Bi 



|B3C33£H333|j 



DANTE §1 EPOCA SA 



jfzssz&tssq 



La 8 iunie 1302, la San Godenzo, multi surghiuniti florentini din partidul „alb" 
se indatorara a despagubi pe un oarecare Ugolino di Feliccione degli Ubaldini de 
toate daunele pe care le-ar fi suferit luptind impotriva Florentei, pentru intoarcerea 
albilor. Dante fu la San Godenzo si se indatora impreuna cu ceilalti. Probabil ca 
in 1303 se opri citava vreme in Romagna (la Forli) si apoi la Verona, la curtea lui 
Cangrande della Scala. In 1304 merse pentru a doua oara la Bologna, unde, dupa 
ultimele cercetari ale lui Santangelo (Dante e i trovatori provenzali, Catania, 
Giannotta, 1921), compuse cantonele morale spre lauda virtutilor cavaleresti 
(ce fac parte acum din Canzoniere si trebuiau sa fie comentate si ele in Convivio), 
primele trei tratate din Convivio si, de la 1305 la 1306, primele doua carti De 
vulgari eloquentia. La 6 octombrie 1306 il gasim in Lunigiana, linga marchizul 
Franceschino Malaspina, de care fu numit insarcinatul sau spre a trata pacea, in 
numele sau si al fratilor sai, cu Antonio, episcopul de Luni, pace care fu incheiata 
chiar in acea zi. 

De la 1306 la 1312 il gasim in Casentino, unde, tot dupa Santangelo, compuse 
de la 1306 la 1307 al patrulea tratat din Convivio si rimele pentru acea enigmatica 
femeie pe care el o pomeni cu numele de Pietra. 

In acest rastimp casentinez din viata lui Dante se intimplara fapte foarte 
insemnate pentru istoria Italiei. In septembrie 1310, imparatul Henric al Vll-lea 
de Luxemburg se hotari in sfirsit - ascultind chemarile ghibelinilor si redesteptind 
nadejdile guelfilor „albi" (moderati) de a putea in sfirsit sa se reintoarca la Florenta - 
sa coboare in Italia. Dante trimise o scrisoare tuturor principilor si cirmuitorilor 
de popoare din Italia, indemnindu-i sa nadajduiasca in imparat si sa-1 intimpine 
cu respect. La 31 martie 1311, de la izvoarele Arnului (Casentino) scrise floren- 
tinilor rasculati, dojenindu-i si amenintindu-i cu pedeapsa - si la 18 aprilie din 
acelasi an, o alta scrisoare latineasca lui Henric, indemnindu-1 sa nu piarda vremea 
in Lombardia si sa se grabeasca a pedepsi Florenta. In acest timp (fara indoiala, 
ca urmare a acestor fapte ale sale ce puteau fi intelese ca ale unui ghibelin si care, 
oricum, il faceau sa para dusman al orasului sau), la 2 septembrie 1311 fu inlaturat, 
impreuna cu multi altii, de la amnistia data de comuna florentina celorlalti sur- 
ghiuniti. In 1312 trebuie sa fi fost la Pisa, urmind pe Henric, fiindca numai acolo 
putu sa-1 vada, copil fiind, Petrarca, dupa. cum spune ca 1-a vazut in persoana, in 
copilaria sa. In 1313 moare Henric de Luxemburg, mai inainte de a-si fi putut duce 
la bun sfirsit intreprinderea - si cu moartea sa se naruie pentru totdeauna nadej- 
dile lui Dante de a-si revedea orasul. Dupa o scurta sedere in Toscana, el incerca 
sa se intoarca la Verona. In 1314, murind papa Clement al V-lea, Dante scrise 
cardinalilor adunati in conclave la Carpentras, indemnindu-i, dupa cum zice croni- 
carul Giovanni Villani, „sa aleaga un papa italian". In 1315 era, de buna seama, 
la Lucca, unde cunoscu pe acea enigmatica Gentucca, de a carei placuta intim- 
pinare pune pe poetul luchez Bonagiunta Orbicciani sa-i aminteasca in Purgatoriu 
(c. XXIV). Dante avea atunci cincizeci de ani impliniti si nu e deci cu putinta sa ne 
gindim tocmai la o adevarata iubire. Cade, prin urmare, ipoteza ca Gentucca ar 
trebui identificata cu Pietra, dupa cum propun unii comentatori vechi, fara sa se 
gindeasca prea mult. La 6 noiembrie 1315, Dante si copiii sai sint din nou izgoniti 
din Florenta si osinditi, de vor fi prinsi, sa li se taie capul. In 1316 refuza cu 
dispret sa se intoarca la Florenta, deoarece conditiile iertarii (de a se infatisa 
cu streangul de git si cu capul presarat cu cenusa, spre a se oferi Sfintului Ion) 
erau prea umilitoare. De la 1313 la 1320 unii vor sa-1 socoteasca la Ravenna, altii 
la Verona. Oricum, la Verona trebuie sa faca o calatorie scurta pentru a sustine 
discutia despre Quaestio de aqua et terra. De la 1320 pina pe 14 septembrie 1321 
(data mortii) fu, fara indoiala, la Ravenna, pe linga Guido Novello da Polenta, ce-1 
primi bine, il cinsti in viata si-i facu, dupa moarte, o inmormintare stralucita. 

Infernul si Purgatoriul vazusera lumina - pare-se - cam pe la 1318. Paradisul 
fu publicat postum. 



26 





w. 



|S^3^3333l| DANTE § I EPOCA 5A }f»£H^£2S| 



7. Ratacirea morala a lui Dante 



Sa ne intoarcem acum la vremea de ratacire morala a lui Dante. In afara de plebeul 
schimb de sonete (1294?) cu Forese Donati si un sonet minunat (/' vengo a te il 
giorno infinite volte) de dojana, al celui dintii prieten al sau, Guido Cavalcanti, in 
care il mustra ca s-a apucat sa caute tovarasii nevrednice de el, ce-i injosesc 
sufletul, odinioara atit de curat, avem, in aceasta privinta, spovedaniile lui Dante 
insusi. In cercul celor lacomi (Purgatorial) el revede pe Forese Donati, ce-i zice : 
„De-ti amintesti cum te-ai purtat cu mine si eu cu tine, chiar azi cind totul a 
trecut, amintirea trebuie sa ne fie dureroasa !". Tot astfel, in Paradisul pamintesc 
(Purgatoriul) pune pe Beatrice sa dojeneasca ratacirea sa morala si mai cu seama 
o anume patima trupeasca a sa pentru o Pargoletta nevrednica de eel ce, odinioara, 
din iubire isi facuse o scara pina la cer. 

Dar pe aceasta Pargoletta noi o cunoastem. Ea ni se infatiseaza ca o copila 
foarte tinara, cu parul aurit si cret, invesmintata in verde si incununata cu flori, 
dantuind pe pajisti primavaratice, printre dealuri impadurite. Scena e aceea din 
Casentino. In Casentino Dante fu in virsta coapta. (de la 32 pina la 37 de ani) si 
aceasta se potriveste cu aluziile ironice ale Beatricei la virsta sa, ce nu mai era de 
om tinar si care ar fi trebuit sa-1 puna la adapost de amagirile unei copile - 
aproape ; o scrisoare latineasca si o cantona a lui Dante ne descriu amanuntit 
ivirea fulgeratoare, aproape inspaimintatoare, a unei frumuseti ce, punind sta- 
pinire pe sufletul lui cu violenta „unui stapin ce, izgonit din patrie, dupa indelungat 
surghiun inturnindu-se la mosia sa, tot ceea ce gaseste ucide, alunga si intem- 
niteaza", nimici „acea hotarire vrednica de lauda, pentru care se ferea de femei si 
de cintecele de iubire si alunga fara mila, ca suspecte, acele cugetari sirguincioase 
prin care contempla lucrurile atit ceresti, cit si pamintesti". 

O cunoastem pe aceasta femeie : e Pietra. Cunoastem asta patima violenta: e 
aceea ce respira in inflacaratele si senzualele cantone dantesti dintr-o parte bine 
cunoscuta din Canzoniere. Cunoastem starea aceasta de suflet : e aceea a lui Dante, 
surprins tocmai in mijlocul cugetarilor filosofice din Convivio de vijelia patimii ! 

De prisos sa incercam a identifica pe aceste doua femei. Trebuie sa le fi cunoscut 
bine Moroello Malaspina, caruia ii erau inchinate si scrisoarea latineasca, si can- 
tona. Dante le pomeneste cind cu numele de Pargoletta, cind de Pietra, dupa cum 
nadajduieste sau deznadajduieste. 

Ceea ce ne intereseaza e tonul acestor poezii : puternic, patimas si senzual, ce 
ne arata o fata nebanuita a liricii dantesti. Deosebite, nu mai putin frumoase, in 
complicatia lor de metru si de strofe, decit cele din Vita Nuova, aceste poezii 
pietroase, dinadins aspre si nemladioase, in care Dante isi impune o schema, staruie 
asupra imaginilor, repeta ca un rasunet crud si dureros unele cuvinte aspre ca 
sunet si ca inteles : piatra, ger, umbra, cruda, smalt si care ne fac sa ne gindim la 
anume disonante voite ale muzicantilor moderni, sint totusi pline de atita adevar, 
sinceritate si putere de patima, cum numai un suflet urias putea arata si a aratat. 

Cita. durere, cit zbucium, ce accent de ruga fierbinte si de mustrare in aceasta 
balada : 

Fiindca te vezi atit de tinara si frumoasa, 

incit destepti in minte Iubire, 

ai adunat in inima trufie si asprime ! 

Trufasa te-ai facut cu mine si aspra 
de vreme ce te-ncerci sa ma ucizi, vai mie ; 
cred ca faci astfel spre a te incredinta 
daca taria iubirii spre moarte duce ; 



m^^^g^^3j 



17 




Bi 



|B3C33£H333|j 



DANTE §1 EPOCA 5A 



|f»£Q££3Sa| 



dar fiindca ma gasesti robit mai mult ca altii, 
nu ai nici o indurare pentru a mea durere : 
de ai putea tu sa ii simti taria ! 

si aiurea, cu un strigat deznadajduit : 

Vai mie, de ce nu urla 

pentru mine, cum fac eu pentru ea, in vagauna arzatoare ? 

Pe cind in rimele din Vita Nuova gasim adoratia estetica multumita cu sine, in 
rimele Pietrei gasim „dorinta razvratita impotriva ratiunii, dorinta arzatoare ce 
dogoreste sufletul si a carei flacara, ca pe un perete naruit, se incolaceste si suiera 
prin sparturile stilului si prin rupturile versificatiei. Iubirea nesaturata ajunge 
cruda, invesminta aproape infatisarea urii sau eel putin ii imprumuta cuvintele. 
Femeia rivnita si indaratnica ajunge o raufacatoare ucigasd si hoata, pe care 
Iubirea e rugata sa o strapunga cu o sageata prin mijlocul inimii - si poetul ar voi 
sd-i puna mina in pletele balaie ce s-au facut pentru el sfichi si bid, si atunci 

eu n-as fi milos si nici curtenitor, 
ci as face ca ursul cind se joaca. 

In vreme ce in Vita Nuova suspinul e duios si supus, aici indragostitul geme, 
se zbuciuma si striga : 

Blestem ziua in care intiia oara am vazut 
lumina ochilor tai tradatori, 
si clipa cind ajuns-ai pe culmea 
inimii, spre a-mi scoate afara suflul. 

E patima tineretii dupa iubirea adolescentei, e asemeni arsitei mari a soarelui 
de vara ce ne face sa simtim mai puternic existenta, atunci cind totul e prea plin 
de viata. E asemeni furtunii de la amiaza, dupa o dimineata blinda de primavara, 
cind cerul - ce, plin inca. de-acum de toate armoniile de aprilie, se topea zimbitor 
in albastrul nesfirsit - ne face sa simtim ca mai are inca nourii sai grei de electri- 
citate, si tunetele, si fulgerele. Era nevoie si de acest curent de poezie pentru a 
desavirsi in extaticul indragostit de Beatrice pe poetul viitor". 

Astfel scrie Carducci (Opere, VIII, 90) intr-una din judecatile-i estetice, ade- 
varate minuni de agerime critica si de simtire poetica. 

Noi nu vom adauga decit doua observatii scurte. Anume ca aceasta sinceritate 
de expresie e cuprinsa in caracteristicile scolii poetice a stilului nou, de nu prin 
cuprins, ce nu mai e dulce defel, eel putin prin forma, sincer aspra ca simtirile pe 
care le arata (cantona Astfel voiesc in vorba-mi sa fiu aspru, I Precum in fapt e asta 
frumoasa Piatra...) si ca, dupa cum socoate, cu drept cuvint, Salvadori („Nuove 
rime di Dante", in Nuova Antologia, 1 dec. 1904), aceasta piatra „ce in barbatia lui 
il tulbura si il infrinse, intunecindu-i mintea de la lumina adevarului vesnic si 
impietrindu-i inima", e simbolizata in Divina Commedia prin Medusa, pe care 
diavolii o cheama (Infernul, IX, 55-63) spre a-i impiedica intrarea in cetatea Ditei, 
strigind : 

„Meduso hai, sa-1 facem piatra !" 

din care pricina Virgil (ratiunea omeneasca supusd credintei) ii striga : 

- „Intoarce-te si-nchide-ti ochii bine - 
mi-a zis Virgil - ca n-ai sa mai vezi stele 
de-apuci sa vezi pe Gorgo daca vine". 



|2|GSC*£3Z2D3££3J 




m 



|£*C3^3333|| DANTE § I EPOCA 5A }f»£H^£2S| 



Vorbind m-a-ntors chiar el de catre ele, 
si neparindu-i palmele-mi de-ajuns 
si-a-ntins podis si-a lui peste-ale mele. 

Din care pricina poetul striga (si se gindeste, poate, la sine, ce atita vreme nu 
avu minted sanatoasa) : 

Voi cei cu spirit ager de patruns, 
catati aci-n cintarea mea ciudata, 
sub valul ei, ce-nvat imi zace-ascuns ! 

(Infernal, IX, 55-63) 

Si invatul e ca ispasirea e cu neputinta pentru eel ce are sufletul impietrit de 
patima trupeasca si ca privirea unei Pargoletta (Pietra) poate prea bine sa te 
impietreasca, intocmai ca si aceea a Medusei ! 



8. Iter animae Dantis in Deum 



Intorcindu-ne la Convivio: e lucru lamurit ca Dante, dupa cum singur nemartu- 
riseste, trudindu-se sa scape de Josnicia de a fi simtit atita patima, cita. isi da 
seama ca a domnit in el cine citeste cantonele pomenite mai sus" aratindu-ne ca 
„nu patima, ci virtutea a fost pricina si indemnul" nu numai a celor scrise pentru 
Donna gentile, dar si a celor scrise pentru Pargoletta-Pietra, se hotari sa le cuprinda 
si pe acestea din urma in Convivio, infatisindu-ni-le ca scrise pentru aceeasi femeie 
(care trebuie inteleasa alegoric ca Filosofia) ce, din induratoare si mingiioasa la 
inceput, se prefacu apoi dintr-o data in cruda si indaratnica. 

Intr-adevar, cea din urma dintre cantonele din Convivio incepe astfel : 

Duioasele rime de iubire pe care de obicei 

le cautam in gindurile mele, 

se cuvine sa le parasesc ; nu fiindca n-as nadajdui 

sa ma reintorc la ele, 

dar fiindca gesturile dispretuitoare si trufase 

ce la domnita mea 

ivitu-s-au mi-au inchis calea 

vorbirii obisnuite. 

Prin urmare : greutati in studiile filosofice si piedici in iubire, atribuite si 
acestea din urma acelei Donna gentile, pe cind - intr-adevar- alcatuiesc carac- 
teristica patimii adinci si trupesti a poetului pentru Pargoletta cea nespus de tinara 
si de cruda, pe care el cinta sub acel senhal de Pietra. Si aceste greutati in studiile 
filosofice trebuie mai cu seama intelese ca scrupule religioase, adica teama de a nu 
se rataci intru erezie ca prietenul sau Guido Cavalcanti, ce nu voi sa-1 urmeze pe 
Virgil (ratiunea omeneasca supusa credintei) si de aceea nu putu sa faca, asemenea 
cu el (cf. Infernal, X), calatoria de mintuire de-a lungul celor trei imparatii de 
dincolo de mormint. Zice, intr-adevar, Dante in Convivio (II, 1) ca, „intimplindu-se 
ca asta doamna a mea (Donna gentile, simbol al Filosofiei) sa-si schimbe pentru 
mine gingasa-i infatisare, mai cu seama in acele parti in care eu cautam si cercetam 
daca cea dintii materie a elementelor era creata de Dumnezeu, ma oprii intru citva 
de a-i vedea adesea infatisarea" si nu intirzie sa adauge : „prin doamna mea inteleg 
tot mereu acea lumina foarte puternica a Filosofiei, ale carei raze fac sa se inves- 
minte din nou florile si sa rodeasca adevarata vrednicie a oamenilor, despre care 
cantona de mai inainte (Duioasele rime de iubire pe care de obicei) voieste sa trateze 
pe deplin". 



19 





Bi 



|B3C33£H333|j 



DANTE§lEPOCA5A 



jfzssz&tssq 



Intelegem deci lamurit de ce Ospatul ramine intrerupt la al patrulea tratat, 
cind ar Fi trebuit sa cuprinda cincisprezece , si de ce intr-o alta cantona vorbeste 
despre Filosofie ca de „acea frumoasa doamna, intru care gresii". 

Periodul filosofic-rationalist trecuse de acum : iubirea pentru Beatrice infringea 
in sfirsit pe aceea pentru Donna gentile si el se pregatea sa spuna despre ea in 
Commedia „ceea ce niciodata nu s-a spus de vreuna". 

De la Beatrice (simbolul credintei mistice) din Vita Nuova, Dante trece la Donna 
gentile (simbol al filosofiei) din Convivio, pentru a se intoarce iar, in Commedia, la 
Beatrice (de asta data tot simbol al credintei, dar al credintei teologice). 

Acesta este iter animae Dantis in Deum pe care se cuvenea oricum sa-1 infatisam 
binevoitorului cititor, pentru ca evolutia spirituals si artistica a lui Dante sa-i fie 
indeajuns lamurita. 



9. Analiza estetica a Ospdtului 



Inca vreo citeva observatii asupra valorii artistice a operei si vom fi sfirsit cu 
Convivio. 

Ca tot ce a iesit din pana lui Dante, aceasta opera, e foarte sincera si, ca atare, 
puternic poetica. Filosofia puternic simtita si - as zice - aproape suferitd ajunge 
la el simtire si, de aceea, poezie. Paginile privitoare la nobletea limbii vulgare 
italice, dispretuita numai de cei ce, nestiind sa se slujeasca de ea, o socotesc 
nepotrivita pentru subiectele alese si scriu in frantuzeste sau in provensala, dupa 
cum chitaristul prost da vina pe chitara, iar fierarul prost pe fier ; acele autobio- 
grafice in care ne vorbeste de dureroasa-i pribegire de la curte la curte, aproape 
cersind, ca o „barca fara pinze si fara cirma, purtata spre felurite porturi si strim- 
tori si tarmuri de vintul uscat ce flutura dureroasa saracie" si „aratind impotriva 
vointei sale rana facuta de soarta, de care de obicei pe nedrept e adeseori invinuit 
eel ranit" ; maretele imagini de care se foloseste spre a face sa fie intelese gindirile 
sale filosofice ne fac sa ne gindim la unele pagini minunate de Bergson, in care 
artistul nu e mai prejos decit filosoful ; accentul de blindete induiosata cu care 
impartaseste (si de aceea scrie in italieneste) intreaga omenire din floarea rosie a 
sfisierii sale ; toate acestea fac ca Ospatul sa ni se infatiseze strabatut de o unda 
de atit de proaspata si infiorata poezie, incit sa poata infrunta alaturarea de cele 
mai frumoase pagini din Commedia. In capitolul IX al tratatului II, o intreaga 
judecata filosofico-teologica (75-90) sfirseste cu o nadejde de iubire : de a revedea 
in cer „pe acea stralucita doamna pe care sufletu-mi o indragi" ; aiurea (IV, 17), 
vorbind despre datoria pe care omul virtuos o are, de a se lumina nu numai pe sine, 
ci si pe ceilalti oameni, rataciti adesea din nestiinta, asemuieste aceasta prea 
aleasa nevoie de apostolat cu „trandafirul ce nu mai poate sta inchis si trebuie sa 
raspindeasca mireasma ce s-a nascut inlauntrul sau". „Tot astfel omul virtuos nu 
trebuie sa astepte sa i se ceara sfaturi, ci sa preintimpine cererea asemeni tranda- 
firului, care nu numai cui vine la el pentru mireasma sa i-o da, ci chiar si oricui 
trece pe linga el", imagine ce aminteste pe aceea prea frumoasa de care se slujeste 
un mistic spaniol contemporan (Juan Maragall) in al sau Elogio de la palabra, 
pentru ca sa dovedeasca nevoia de a vorbi doar din trebuinta de a impartasi altora 
emotia noastra : Cuando una rama no puede ya mas de la primavera que tiene 
adentro, entre las hojas abundantes brota una flor como expresion meravellosa. 

Mareata si senina viziune morala prin care a ajuns in culmea desavirsirii sale 
spirituale nu se leapada de nimic din viata sa trecuta, de nici una dintre adesea 
dureroasele si umilitoarele-i experiente omenesti, socotindu-le ca indreptate de 
soarta inspre o singura tinta de pace si virtute ; ne misca puternic : „Ajuns la cea 



|I]|GSC*£3Z2D3££3J 



30 



fr^gcgsgc^ jjl 



m 



|£*C3^3333|| DANTE § I EPOCA 5A }f»£H^£2S| 

din urma virsta, sufletul ales binecuvlnteaza drumul pe care l-a facut, fiindca a fost 
drept si bun si lipsit de amaraciunea furtunii, si iar binecuvlnteaza vremile trecute : 
si pe drept le poate binecuvinta, fiindca, inturnindu-si gindul spre acestea, isi 
aminteste de faptele sale chibzuite, fara de care nu se putea ajunge, cu atita bogatie 
(de experienta), nici cu atita cistig, in portul de care se apropie. Si face ca si bunul 
negutator care, cind ajunge aproape de port, isi cerceteaza cistigul si zice : De n-as 
fi pornit pe asa fel de drum, n-as avea comoara aceasta si n-as avea de ce sa ma 
bucur in orasul meu, de care ma apropii, si de aceea binecuvlnteaza calea pe care 
a strdbatut-o" (IV, 38). 

Inca o pilda pentru a arata cum simte el, patimas (si, prin urmare, poetic) 
Filosofia - si am ispravit. 

Vorbeste (III, 1) despre blindetea cu care dintru inceput Doamna gingasa il 
mingiia, adica despre placerea pe care o gasea in primele sale citiri filosofice : „0, 
cite nopti au trecut, in care ochii celorlalti oameni se odihneau dormind inchisi, in 
care ai mei priveau tinta spre lacasul iubirii mele ! Si precum focul intins voieste 
mereu sa izbucneasca in afara, caci nu e cu putinta sa stea ascuns, ma cuprinse 
dorinta de a vorbi despre iubirea pe care sa o pastrez cu totul in mine nu puteam... 
Am prins dara a lauda pe aceasta doamna (Filosofia), daca nu cum i se cuvenea, 
eel putin cit puteam eu". 

Incheind si recapitulind : Dante nu a fost un filosof cum se ajunge astazi cu 
citeva semestre de frecventa la o universitate nemteasca, fiindca e vreo catedra de 
ocupat sau vreun renume de cucerit. Dante ajunse la Filosofie pe cai intortocheate 
si ingreunate de durere. Criza sa incepe dupa moartea Beatricei, cind lumea se 
intuneca pentru ochii sai si durerea-i e atit de mare, incit nu mai poate trai fara 
sa cunoasca pretul vietii. Cauta, pentru a se mingiia, cartile lui Boetiu si ale lui 
Cicero si-si odihneste intr-insele sufletul obosit. Apoi aceste carti ii deschid mintea 
catre prea placutele cercetari ale Filosofiei. Aceasta in vremea cind iubirea ome- 
neasca a Doamnei gingase il mingiia de pierderea suferita, ce nu se mai putea 
indrepta. Printr-un sincretism citusi de putin ciudat pentru acele vremuri si in 
deplina intelegere cu procedeele misticismului, chiar ale celui contemporan (al lui 
Novalis, de pilda, care, din iubirea sa pentru Sofia, blinda fata moarta aproape 
copilita, a facut si el un simbol), mila mingiietoare a frumoasei femei se contopeste 
in gindul si simtirea lui Dante cu placuta incredintare si cu seninatatea pe care, 
in aceeasi vreme, o dobindea din studiile filosofice, incepute cu inflacarare de 
neofit ; lupta launtrica dintre iubirea cereasca pentru moarta si aceea paminteasca 
pentru femeia vie, ce atit de blind ii zimbea, parea ca-1 cheama iar sa priveasca 
viata cu interes nou, scuturindu-1 din toropeala in care cazuse si din pricina careia 
lumea i se infatisa printr-un palid val de lacrimi ; se contopeste cu lupta dintre 
nalucile aeriene inconjurate de aur ale credintei sale nevinovate si visatoare (Vita 
Nuova) si adevarurile noi pe care de pe acum puternica sa inteligenta crede ca le 
intrezareste neatirnate de destainuirile Credintei ; chinurile iubirii pentru femeia 
(Pargoletta-Pietra) ce acum parea ca-1 respinge, acum il atragea la sine cu blinda 
infatisare se identificau cu alternativele de nadejdi si mihniri, pe care oricine s-a 
ocupat cu filosofia le cunoaste din experienta sa proprie si prin care se trece de la 
placerea supraomeneasca a cuceririi intelectuale la descurajarea cea mai dure- 
roasa a celui mai adinc scepticism. 

Astfel, Iubirea si Filosofia se contopesc in Dante intr-un singur lucru si alegoria 
rece a lui Boetiu se preschimba la suflul indragostit al artei dantesti, in Donna 
gentile din Ospat, in Pargoletta invesmintata in verde, in Pietra cea cruda, cu 
pletele balaie si crete. 

Dante le-a iubit pe aceste femei aproape in aceeasi vreme si, cu toate ca-i parea 
rau de ratacirea morala a acelui rastimp din viata sa, nu s-a lepadat de ele, ci, 
dimpotriva, le-a fost recunoscator pentru belsugul de experienta ce a dobindit din 
iubirea lor. 




33 




Bi 



|B3C33£H333|j 



DANTE §1 EPOCA SA 



jfzssz&tssq 



Dante nu se leapada de nimic : nici de viata-i visatoare de copilandru, nici de 
aceea trindava de dupa moartea Beatricei, cind s-a injosit in tovarasia unor cheflii 
grosolani si de rind, nici de aiurarile arzatoare de patima pentru Pietra cruda si 
indrazneata, nici de clipele de slabiciune pentru Alisetta cea isteata ; nici de poezia 
din Vita Nuova, nici de sonetele impotriva lui Forese Donati, nici de proza stiintifica 
a Ospatului, nici de cintecele voluptuoase ale maturitatii sale. Convertit la studiul 
teologiei, nu se leapada de studiile filosofice din vremea iubirii pentru Donna 
gentile ; stie prea bine ca astfel trebuia sa fie drumul ursit spiritului sau. Asemeni 
cu Goethe, ce prin gura lui Faust cheama tineretea cu toate ratacirile, cu toate 
greselile sale, „cu totul" (Gib meine Jugend mir zurtick !), el e constient de ceea ce 
era sortit si activ in aceste experience. Erau iadul sau. Ar putea oare sa se bucure 
acum de ochii Beatricei sale fericite fara sa fi trecut prin imparatia pacatului? 



10. Geneza si cronologia Divinei Comedii 



Am ajuns in pragul templului nemuririi si slavei lui Dante. 

Cea dintii aluzie nelamurita, daca nu tocmai la Divina Comedie, asa cum o 
avem astazi, la ceva ce tine de o inchipuita calatorie a sa dincolo de mormint, o 
avem in Vita Nuova (capitolul XIX) si anume in versurile 40-42 din cantona Donne 
ch'avete intelletto d'amore, in care sfintilor si ingerilor ce o cer pe Beatrice pentru 
a impodobi cu ea Raiul Dumnezeu le raspunde sa mai aiba inca rabdare si sa inga- 
duie ca ea sa mai ramina putin pe pamint, „unde e cineva care se teme sa n-o piarda 
si care, in lad, va spune osinditilor : «Eu am vazut nadejdea Fericitilor /»" . Talma- 
cirea acestor versuri e eel mai mare chin pentru critica dantesca, dar un lucru e 
sigur : anume ca pina atunci „el avea de gind sa inchipuie intr-un poem ca a avut 
de la Dumnezeu o insarcinare pe care numai Luca si Sfintul Pavel (cf. Infernal, II, 
10-36) o capatasera inaintea lui" (Flamini, Le opere minori di Dante Alighieri, 
Livorno, Giusti, 1910, p. 45, nota). Scena de care pomeneste Dante nu o gasim 
acum in Commedia si poate nu si-a gasit locul nici macar in vreuna din numeroasele 
schite pe care trebuie sa le fi facut el macar pentru Infern, mai inainte de a gasi 
forma desavirsita. Oricum, nu e greu sa o recladim cu ajutorul unor scene asema- 
natoare din Comedie (cf., de pilda, Infernul, VIII, 33-44), in care osinditii, crezind 
ca Dante e unul ce vine sa sporeasca rindurile lor, il intimpina cu cuvinte de bat- 
jocura si de multumire rautacioasa. Si atunci Dante raspunde, ca in episodul lui 
Filippo Argenti (loc.cit.), ca, de vine el, vine nu spre a ramtne, sau ca in scena pome- 
nita in greu de intelesele versuri ale cantonei Donne ch'avete intelletto d'amore, ca 
el, ce a vazut pe pamint nadejdea Fericitilor, nu poate fi ca ei osindit, si de aceea, 
daca strabate Iadul, o face numai Fiindca vederea pedepselor vesnice e trebuin- 
cioasa pentru mintuirea sufletului sau ! Avem deci aid intiia schita a Infernului, 
asa precum gasim un embrion al Paradisului in scena cereasca, cu care ispraveste 
Vita Nuova, a Beatricei sezind in Rai la dreapta Fecioarei Maria, in slava ingerilor 
si a sfintilor. 

Mareata opera fu scrisa intre 1300 si 1321. Se pare ca atunci cind Dante fu 
surghiunit din Florenta, cele dintii sapte cinturi ale Infernului erau compuse. Ne 
povesteste intr-adevar Boccaccio ca, dupa izgonirea poetului, una din rudele sale, 
cautind printre lucrurile lui Dante, in niste sipete ascunse in grata in locuri 
sfinte, pe vremea tulburarilor ce se iscara la Florenta cu prilejul venirii negrilor la 
ocirmuire, a gasit pomenitele sapte cinturi si le-a dus unui oarecare Dino al jupi- 
nului Lambertuccio Frescobaldi, pentru a afla de la el, ce era poet si om cu multa 
invatatura, despre ce era vorba. Dino Frescobaldi a ramas minunat de frumusetea 
si insemnatatea operei si s-a hotarit sa trimita acele pagini marchizului Moroello 
Malaspina, la curtea caruia Dante se afla pe vremea aceea. Marchizul le-a citit, le-a 
gasit pe placul sau si le-a aratat lui Dante, rugindu-1 staruitor sa-si urmeze marea 



|2|GSC*£3Z2D3££3J 



3i 



fr^gcgsgc^ jjl 



u 



|S^3^3333l| DANTE § I EPOCA 5A }f»£H^£2S| 

opera. Ceea ce Dante a facut, incepind cintecul VIII cu acele cuvinte : Io dico 
seguitando, ce ar infatisa formula de trecere de la cea dintii schita la restul operei. 

Lucrul nu e cu neputinta, desi povesti asemanatoare de manuscrise gasite se 
afla si in alte opere medievale (de pilda, in Roman de Troie) si de aceea trebuie 
foarte multa chibzuinta inainte de a da crezare povestirii lui Boccaccio. La urma 
urmei (cf. studiul meu „Per la medievalizzazione di Dante", in Zeitschrift, XLIII, 
314 si urm.) s-ar putea prea bine sa fie vorba de o simpla formula de trecere de 
la cintul VII la al optulea, dar unele cercetari ale mele, de mai tirziu, asupra altor 
crimpeie din poem, ce fac sa se banuiasca o prima schita a Infernului pusa cit cu 
putinta in legatura cu restul si ale carei indreptari si incheieturi se pot vedea si 
astazi (se pare ca in aceasta prima, schita padurea se prelungea si in Infern) ma 
fac acum mai inchinat sa primesc teza lui Hauvette, care, in foarte interesantul 
sau studiu intitulat tocmai Io dico seguitando (cf. Etudes italiennes, I, fasc. 1-2), 
sustine ca cele dintii sapte cinturi din Infern erau gata alcatuite mai inainte de 
surghiunul lui Dante. Neindoielnic e ca spre 1308 Infernul circula si ca in 1313 
inca Purgatoriul era compus. Paradisul vazu lumina dupa moartea poetului, si 
anume dupa. 1321, ca urmare a regasirii minunate a cinturilor de la sfirsit. Se 
povesteste, intr-adevar, ca o ruda a poetului 1-a visat intr-o noapte pe Dante, care 
ridica un covor ce acoperea peretele odaii pe care o locuia la Ravenna, in palatul 
lui Guido Novello da Polenta, si ca, desteptindu-se, a dat fuga in acea odaie, unde, 
ridicind covorul, intr-o scobitura din perete a gasit niste foi, care incepusera sa se 
mucegaiasca de umezeala, ce cuprindeau tocmai cele din urma cinturi din Paradis, 
pe care el in zadar le cautase printre hirtiile lui Dante. 

Adevarat sau neadevarat cum va trebui sa fie socotit acest lucru, sigur e ca 
Paradisul nu a fost raspindit decit dupa 1321. 

Cit despre titlu, e bine sa se stie ca opera nu are un nume al sau propriu. Dante 
o numeste poem sfintit (Paradisul, XXIII, 62), poem sfint (Paradisul, XXV, 1) si de 
doua ori Commedia (Infernul, XVI, 128 ; XXI, 2), printr-o sfioasa antiteza la poemul 
virgilian pe care il numeste tragedie (Infernul, XX, 113), deoarece, in limbajul 
lui Dante, per tragediam superiorem stilum inducimus, per comediam inferiorem 
(De vulgari eloquentia, II, 4). Acel nume dar nu inseamnd nimic dramatic, desi o 
mare parte dramatica e cuprinsa in poem (cf. Scherillo, op. cit., p. 143). Commedia 
fu numita de biografii vechi (Giovanni Villani si Boccaccio) si de vechii comentatori, 
ca autorul necunoscut al acelui Ottimo Commento si Benvenuto da Imola, ce ne 
instiinteaza ca ea se numeste astfel non tarn ratione materiae, quam ratione styli 
vulgaris humilis, adica fiind scrisa in italieneste, iar nu in latineste. Florentinii au 
numit poemul el Dante, editia aldina din 1502 La terze rime di Dante. In 1613 
editia din Vicenza intituleaza inca poemul La Visione, ceea ce dovedeste ca la 
inceputul veacului al XVII-lea numele de Commedia nu era inca primit peste tot. 
Numirea de Divina a fost data operei pentru intiia oara de Boccaccio. Intiia data 
cind gasim titlul fericit de Divina Commedia e in editia venetiana din 1529 cu 
comentariul lui Cristoforo Landino, din care am luat frumoasele xilografii ce impo- 
dobesc editia de fata. 



11. Argumentul poemului 



Divina Commedia nu se rezuma. Evlavia (in intelesul de pietsa latineasca, adica : 
amor erga parentes, erga patriam, erga Deum) si respectul fata de opera mareata 
„cui han posto mano e cielo e terra" ma impiedica - pe mine, ce sovaiesc miscat, pe 
pragul marii catedrale romanice ale carei turle se inalta spre cer intr-un avint de 
iubire, nespus de puternic - de a savirsi astfel de pingarire. 
Fie-mi ingaduit deci sa o fac cu vorbele altora. 



|||]|ESC*£3Z2DS£^PJ 



33 




Bi 



|B3C33£H333|j 



DANTE§lEPOCASA 



jfzssz&tssq 



,£)ivina Commedia, zice Brognoligo (Sommario di storia della letteratura italiana, 
Napoli, Perrella, 1915, pp. 51 si urm.) e descrierea calatoriei lui Dante prin Infern, 
Purgatoriu si Paradis. Ea infatiseaza alegoric, in Infern si in Purgatoriu, lupta 
launtrica purtata de el pentru a se mintui de rau, pentru a invinge patimile si a 
fi in stare sa recunoasca adevarul eel mai de seama si, in Paradis, treptata sa 
patrundere in intelegerea acestui adevar. Dar caracterul personal al operei nu 
impiedica sa-i fie universale tinta etica : Dante, fara sa rapeasca nimic perso- 
nalitatii sale, intrupd in sine intreaga omenire, careia el ii ura acea reinnoire 
sufleteasca ce se infaptuise cu adevarat in el. Pina la douazeci si cinci ani de ani, 
Dante urmase calea cea adevarata ; murind Beatrice, se deda", precum am vazut, 
„vietii lumesti, pierzindu-se in padurea ratacita a acestei vieti (Convivio, IV, 24). 
Nici nu i-a folosit la nimic faptul ca femeia iubita, inaltata de la trup la suflet, a 
izbutit sa-i trimita inspiratii sfinte, dobindite pentru el de la Dumnezeu, spre a-1 
face sa-si dea seama de starea sa nenorocita, intr-atit era de intunecata de ceata 
greselii mintea lui (Purgatoriul, XXX, 133-135). Dar Fecioara se indura de nenorocit 
si se indreapta catre Sfinta Lucia (harul ce lumineazd), care roaga pe Beatrice 
(stiinta dezvdluitd, prin urmare credinta teologicd) sa ajute pe eel ce o iubise atit 
de mult si care pentru ea iesise din rindurile norodului - si Beatrice coboara in 
Limbo (partea din Infern unde copiii morti inainte de botez si marii poeti si intelepti 
ai Antichitatii nu au alta pedeapsa decit ca sint lipsiti de vederea lui Dumnezeu) 
pentru a indupleca pe Virgil (ratiunea omeneasca supusa credintei) sa porneasca 
intru mintuirea lui Dante (Infernal, II, 92-114). Astfel, cugetul ratacitului incepe 
sa se trezeasca ; el isi da seama de propria-i injosire si incearca sa apuce iar pe 
calea cea dreapta (Infemul, I, 1-30) ; dar patimile omenesti (cele trei fiare, si anume 
pantera, simbolul desfriului, leul, simbolul trufiei, si lupoaica, simbolul zgirceniei) 
se impotrivesc vointei inca slabe a pacatosului (Infemul, I, 31-54). In clipa aceea, 
Virgil, iesind din Limbo dupa rugaciunile Beatricei, alearga in ajutorul nenoro- 
citului ratacit in padure, il incurajeaza, ii intareste vointa sovaielnica si cum, 
pentru a invinge patimile omenesti ce-1 prigonesc, e nevoie de cercetarea grozavelor 
urmari ale greselii - neputind deci Dante sa ajunga dintr-o data pe culmea mun- 
telui desfatdtor ce este inceput si pricind a oricdrei bucurii (munte ce infatiseaza 
starea fericita a omului virtuos), Virgil il face sa apuce altro viaggio, adica o cale 
mai lunga prin imparatia pierzaniei (Infern), a ispasirii (Purgatoriu), pina cind, pe 
virful unui munte inalt, Purgatoriul, ajunge in codrul des si viu al Raiului pdmin- 
tesc. De aici Dante, preschimbat ca o planta noua, adica reintors la starea de 
nevinovatie si neprihanie in care se afla Adam inainte de pacat, poate sa urce, 
impreuna cu Beatrice, prin sferele ceresti pina la cerul Empireu, adica se poate 
inalta la cunoasterea lucrurilor dumnezeiesti, inseninindu-si mintea de orice gre- 
seala ; deci cunoscind adevarul nu-i ramine decit sa admire si sa. slaveasca pe 
Dumnezeu in taina indoita a unitatii si tremii sale si a intruparii lui Cristos ; si 
la aceasta contemplare, in care sta cea mai de seama fericire, e ajutat de San 
Bernardo di Chiaravalle. 

Aceasta pribegire mistica o inchipuie el ca intimplata in 1300, cind el era nel 
mezzo del cammin di nostra vita, adica avea treizeci si cinci de ani, si cind paca- 
tosilor din intreaga crestinatate li se imbia prilejul de a se mintui, fiind hotarit in 
acel an, de catre Bonifaciu al VHI-lea, eel dintii jubileu, ce fu intimplare de o 
deosebita insemnatate religioasa". 




34 




m 



|£*C3^3333|| DANTE § I EPOCA 5A }f»£H^£2S| 



12. Premergatorii lui Dante 



S-a vorbit mult intr-o vreme de asa-zisii premergatori ai lui Dante. Acum toti 
deopotriva socotesc ca nu se cuvine sa se vorbeasca de adevarati si propriu-zisi 
premergatori. Fireste, descrierea imparatiilor subpamintene nu era noua in istoria 
marii poezii. Fara sa vorbim de cartea a IX-a (Nexoio) din Odiseea pe care Dante, 
ce nu stia greceste, nu a putut sa o cunoasca, de cartea a IV-a din Eneida (ce a fost 
de fapt adevaratul izvor al Infernului) , de descrierea cerurilor, facuta de Cicero in 
cartea a Vl-a a Republicii, care, trunchiata de rest si cu comentariul lui Macrobius, 
a fost cunoscuta Evului Mediu sub titlul de Somnium Scipionis ; in afara de pagi- 
nism, inflacaratele inchipuiri calugaresti, ingrozite de icoanele intunecate din 
Apocalipsd (alt izvor insemnat al lui Dante), dorisera sa inspaiminte noroadele cu 
grotestile povestiri de viziuni din lumea de apoi. Visio Pauli, Navigatio Sancti 
Brendani, Purgatoriul Sfintului Patriciu, Revelationes ale fericitei fecioare Mectilde 
de Hackeborn, De Hierusalem coelesti et de Babylonia infernali a lui Giacomino da 
Verona, Anticlaudianus a lui Alan de Insulis, La voie du Paradis a lui Raoul 
d'Houdan si pina si legenda orientals! a inaltarii lui Mahomet la Rai, readusa in 
discutie, in zilele noastre, de Asin Palacios in opera sa De la escatologia musulmana 
en la Divina Comedia, despre care s-a facut atita vilva, toate aceste opere au, fara 
indoiala, in subiectul lor ceva comun cu Divina Commedia. Insa acum Torraca 
(„I Precursori della Divina Commedia" , in Lectura Dantis, Firenze, Sansoni, 1905) 
a dovedit in chipul eel mai lamurit ca astfel de opere fura prea putin raspindite in 
Evul Mediu si ca in afara de izvoarele clasice (cartea a IV-a din Eneida, Somnium 
Scipionis etc.) si de Apocalipsd, din care Comedia pastreaza urme vadite (ce se pierd 
totusi in intregul prea originalei conceptii a lui Dante), cea mai mare parte din 
viziunile medievale trebuie sa-i fi ramas, fara indoiala, necunoscute. Si apoi, chiar 
de le-a cunoscut, prea putin sau deloc au putut sa-i slujeasca, din pricina nein- 
chipuitei primitivitati si neciopliri a formei. Cu totul altceva e Divina Commedia ! 
Oricum, e cu desavirsire neadevarat ca si ea ar fi o viziune, de vreme ce „Dante si-a 
inchipuit ca viziteaza lumea de apoi treaz si cu ochii deschisi" (Torraca, op, cit., p. 8). 
Si apoi, sa ne intelegem ! „Toti stim ca Dante a luat din belsug idei, fraze, vesti, 
scene, asemanari, icoane din Biblie, de la filosofii si poetii din Antichitate, din 
tratatele Evului Mediu, din lirica provensala si italiana. Apele acestor piriiase se 
deosebesc fara prea mare greutate in fluviul intins si maret al poeziei lui Dante : 
citeodata insusi poetul le arata obirsia. Dar, pentru a afirma ca fluviul isi are 
izvoarele cele mai de seama in ciclul viziunilor, au fost nesocotite mai intii izvoarele 
cele mai sigure si mai directe si a trebuit sa i se sape cu inchipuirea o matca 
subpaminteana, nevazuta in prima parte a cursului sau. E de necrezut usurinta cu 
care unii critici, de obicei chibzuiti si cumpatati, au crezut ca au descoperit legaturi 
ascunse intre Dante si unii scriitori de care Dante, poate, sau chiar fara indoiala, 
nu a auzit niciodata pome?iindu-se" (Torraca, op. cit., p. 18). 

Incheind : in vremea noastra nu mai e ingaduit sa vorbim de premergatorii lui 
Dante, ca pe vremea cind Alessandro DAncona scrise altminteri frumoasa si inte- 
resanta sa monografie (I precursori di Dante, Firenze, Sansoni, 1874). Dante nu a 
avut premergatori sau eel mult a avut un singur premergator : Virgil, invdtatorul 
si fauritorul lui, eel de la care lua nu numai lo bello stile, dar si parte din ispiratie 
si din material (cf. D'Ovidio, „Non soltanto «lo bello» stile tolse da lui !", in Studi 
sulla Divina Commedia, Palermo, Sandron, 1900). 



15 





Bi 



|B3C33£H333|j 



DANTE§lEPOCASA 



|f»£Q££3Sa| 



13. Topografia morala a poemului 



Incepem acum sa informam pe cititor de ceea ce D'Ovidio (op. cit.) a numit foarte 
nimerit topografia morala a Divinei Comedii : Dante isi inchipuie ca prapastia 
Iadului fusese pricinuita de pamintul ce, ingrozit, se trase inapoi din fata lui 
Lucifer, cind el a cazut din cer, infrint de legiunile ingeresti ramase credincioase 
lui Dumnezeu si calauzite de Arhanghelul Mihail. Acest pamint a iesit pe emisfera 
cealalta, alcatuind muntele sfint al Purgatoriului, ce se inalta intr-o insula (singu- 
rul pamint din emisfera apelor) la antipodul Ierusalimului unde a cazut Lucifer si 
s-a deschis prapastia Iadului. Astfel, printr-o inchipuire mareata, imparatia ispa- 
sirii isi gaseste rostul si obirsia in aceea a pacatului. 

Infernul deci se adinceste ca o genune pina la mijlocul pamintului. El se des- 
chide in emisfera boreala (cf. plansa I) si a capatat aproape forma unei pilnii. II 
acopera o parte din scoarta pamintului, o caciula sferica, in mijlocul suprafetei din 
afara a careia se afla Ierusalimul si muntele (Golgota) pe care Isus a ispasit vina 
lui Adam. Unde sa fie poarta Iadului, poetul nu spune, dar spre ea duce un drum 
tnalt si impadurit. Prapastia Iadului se imparte in trei despartaminte mari : vesti- 
bulul, unde sint pedepsiti cei care au trait fara rusine si fara lauda : Iadul de sus, 
ce tine de la fluviul Aheron pina la zidurile cetdtii Ditei, imbratisind cinci cercuri, 
dintre care eel dintii (Limbo) e al nebotezatilor, al doilea e al pdcatosilor cu trupul, 
al treilea al necumpdtatilor, al patrulea al zgircitilor si risipitorilor , al cincilea al 
miniosilor si al nepasdtorilor (in italiana accidiosi, adica pacatosi prin minhire 
sufleteasca, ce impiedica munca buna, care trebuie sa fie voioasd, dupa porunca lui 
Dumnezeu: servite Domino in laetitia); Iadul de jos, ce tine de la zidurile cetdtii 
Ditei pina la mijlocul pamintului si cuprinde al saselea cere, al ereticilor, al saptelea 
(impartit in trei cercuri mici) al plngaritorilor (fata de Dumnezeu, fata de Fire si 
fata, de Artd, socotita ca fiica a Firii si, ca atare, nepoata a lui Dumnezeu), al 
optulea (impartit in zece bolge, adica pungi sau vai : ademenitori, lingusitori, simo- 
niaci, adica vinzatori ai darurilor sfinte, ghicitori, slujbasi necinstiti, hoti, sfetnici, 
inselatori, semandtori de dezbinari, falsificatori) al inselatorilor , al noualea (deose- 
bit in patru despartaminte : tradatori ai rudelor, trddatori ai patriei, tradatori ai 
prietenilor, tradatori ai binefdcatorilor) al traddtorilor. 

Infipt in mijlocul pamintului, in punctul eel mai departat de Dumnezeu, sta 
Lucifer, cu jumatatea de sus a trupului iesind in prapastia Iadului si cu picioarele 
intinse catre o scobitura strimta ce se deschide in emisfera australa. 

Muntele curatirii de pacate se imparte si el in trei parti : Ante-Purgatoriul 
(partea de jos a muntelui), Purgatoriul propriu-zis si Raiul pamlntesc. Dante isi 
inchipuie ca sufletele harazite Purgatoriului se aduna toate la gura Tibrului, de 
unde vine sa le ia - spre locul curatirii - un inger ce le imbarca pe o corabiuta sprin- 
tena si usoara, careia aripile ingerului ii slujesc drept pinze. In Ante-Purgatoriu 
stau cei ce nu s-au cait decit la sfirsitul vietii (blestemati, trindavi, morti de moarte 
napraznicd, principi nepasatori). Purgatoriul propriu-zis are trei parti deosebite : 
cea dintii e a celor ce au iubit raul (trufasi, pizmatareti si miniosi), ce umplu 
primele trei cercuri ; a doua e a celor ce au iubit prea putin binele vesnic, care stau 
in al patrulea cere ; a treia e a celor ce au iubit prea mult bunurile pamlntesti 
(zgirciti si risipitori, lacomi si desfrtnati), impartiti in cele din urma trei cercuri. 
Pe culmea Purgatoriului e Raiul pamlntesc, un codru des si viu, inflorit tot, vadita 
antiteza la padurea salbatica din Infern. Ajuns aici, Dante intilneste pe Matelda 
(simbolul harului alegerii), infatisata ca o femeie nespus de frumoasa si tinara 
(poate o amintire a Pietrei) ce cinta culegind flori pentru a-si face o cununa. Ea 
cufunda pe Dante in cele doua riuri sfinte : Lete, ce il face sa uite pacatul, si Eunoe, 



|I]|GSC*£3Z2D3££3J 



36 



fr^gcg^gc^ jjl 



w. 



|S^3^3333l| DANTE § I EPOCA 5A }f»£H^£2S| 

care 11 face sa dobindeasca harul dumnezeiesc ; dupa aceea, sufletul sau, nemaiavind 
greutatea pacatului, care e singura piedica ce ne tine pe toti pe pamint, se inalta 
usor spre cer. 

Din Raiul pdmintesc (unde, in acest timp, Beatrice i-a rasarit inainte intr-un 
nor de flori ce cad de pretutindeni din miinile ingerilor care-i impletesc cununi si, 
dojenindu-1 pentru ratacirea sa, 1-a pregatit, prin cainta, pentru cele doua bai pri- 
menitoare), Dante urea impreuna cu Beatrice de-a lungul celor noua cercuri (Luna, 
Mercur, Venus, Soarele, Jupiter, Saturn, Cerul instelat, Cel dintii miscator, Empireu) 
care, dupa sistemul ptolemaic, incing Pamintul, mijloc nemiscat al Universului, si 
se invirtesc in jurul lui - impinse de dorinta pe care o are fiecare punct al lor de 
a se apropia de Dumnezeu - cu repeziciune cu atit mai mare cu cit sint mai aproape 
de Empireu, singurul nemiscat fiindca e lacasul lui Dumnezeu. Fiecare cer e cirmuit 
de inteligente ingeresti sau suflete motoare ; noua sint dar ordinele sau corurile 
spiritelor motoare si se impart in trei ierarhii : cea dintii, incepind de la cerul 
Lunii, cuprinde pe ingeri, arhangheli, domnitori; a doua, incepind de la cerul 
Soarelui, cuprinde puterile, virtutile, stapinirile; a treia, incepind de la cerul lui 
Saturn, cuprinde tronurile, heruvimii si serafimii. Lacasul adevarat al fericitilor e 
Empireul ; dar spre a arata lui Dante deosebitele trepte de fericire sufleteascd, in 
cerul Lunii se ivesc cei ce nu si-au tinut fagaduielile , in Mercur sufletele harnice, 
in Venus sufletele iubitoare, in Soare inteleptii, in Marte cei ce au murit luptind 
pentru credinta, in Jupiter cei ce iubird dreptatea, intre care Traian, pe temeiul 
dreptatii facute vaduvei - legenda foarte raspindita in Evul Mediu, in Saturn sufle- 
tele contemplative. In Empireu, nemiscat, este trandafirul fericitilor si Dumnezeu, 
inconjurat de cele doua ordine ale celor trei ierarhii ingeresti. 

Si acum, drept comentariu, sa citim putin impreuna, prietene cititor, aceste 
minunate pagini ale lui Torraca (op. cit., pp. 4-12), carora le vor urma altele ale lui 
De Sanctis, pentru ca tu sa ai si o idee de critica dantesca, istorica si estetica, la 
doi dintre cei mai mari reprezentanti ai ei. 




}7 




Bi 



|S^3^H333l| DANTE§lEPOCA5A pSXgJ&g^ 

I 

FlGURA UNIVERSALA 
A DlVINIE] COMEDII 




|£*C3^3333|| DANTE § I EPOCA 5A }f»£H^£2S| 

II 

Planul Infernului 
Si Drumul lui Dante 




Bi 



|S^3^H333l| DANTE§lEPOCA5A pSXgJ&g^ 




w. 



|S^3^3333l| DANTE § I EPOCA 5A }f»£H^£2S| 



£ < 




Bi 



|S^3^H333l| DANTE§lEPOCA5A pSXgJ&g^ 

V 

A§EZAREA Paradisului 



VEJWICCL UNI' 
•••■'■■■ •• ■■•" imnrnuftw 



r^*^""***^^ 



frmrtWri irjfrjtrt'. 




w. 



|S^3^3333l| DANTE § I EPOCA 5A }f»£H^£2S| 



14. Divina Comedie si mediul social 
care a produs-o 



„Subiectul Divinei Comedii, zice Torraca, luat in inteles literar, e starea sufletelor 
dupa moarte ; luat in inteles alegoric, e omul, intrucit, vrednic sau nevrednic, 
primeste rasplata sau pedepse de la dreptatea dumnezeiasca. Acest subiect se 
desfasoara intr-o povestire poetica. Tinta pe care si-o propuse autorul fu aceea de 
a departa din starea de nenorocire pe cei ce traiesc in viata aceasta si de a-i calauzi 
spre fericire. 

Dante - trebuie sa o spunem dintru inceput - nu avu ocazia sa zaboveasca. in 
piata spre a auzi de la vreun giullare descrierea Paradisului sau a Infernului, nici 
sa-si coboare ochii si sa-si atinteasca luarea-aminte asupra unui mozaic de cate- 
drala, pentru a gasi subiectul pe neasteptate si ca din intimplare. Crestin, ba chiar 
catolic sincer, il purta in suflet dincopilarie. Fericirea vesnica si osinda vesnica, 
Dumnezeu si Satana, ingerii si dracii, fericitii si blestematii erau credinte si icoane 
foarte familiare si pentru el, ca si pentru toti credinciosii ; staruiau - si staruie - 
in fundul cugetului tuturor. Dar, peste acel fund, ereticii, grijile zilnice, interesele, 
patimile, atitea alte incercari ale vietii raspindeau nepasarea, ingramadeau uita- 
rea. Ochiul norodului «tintea numai spre pamint». Societatea ajunsese din nou 
materialists, cum era cu un veac inainte, ba chiar mai rau ; fiindca, eel putin, cu 
un veac mai inainte, ereziile, ce misunau cotropitoare, aratau inclinari si nevoi 
spirituale ; voiau prefacerea Bisericii si a societatii, dar incepusera prin schimbarea 
lor insele. Cine se mai gindea la saracie, afara de cei prea putini, ce ispaseau, in 
temnite si pe rug, vina de a fi ramas credinciosi lui Francesco d'Assisi? Cine mai 
simtea inflacararea milei? Cine mai dorea pacea - afara de cei umiliti, suferinzi, 
asupriti, lipsiti de vointa, lipsiti de putere - pe pamintul razboaielor necurmate 
intre comuna si comuna, intre partid si partid in aceeasi comuna, intre familie si 
familie in acelasi partid? Si cine se gindea la moartea si la pierzania sufletului sau 
cind? Camatarul, ucigasul, hotul isi amintesc ca e un Dumnezeu numai cind ajung 
pe pragul vesniciei : numai atunci insarcineaza pe mostenitori sa inapoieze il mai 
tolto sau din mai tolto fac danii bogate minastirilor si bisericilor. Anii tulburarilor 
religioase obstesti si adinci - anii de alleluia si ai celor ce se biciuiesc -, cind 
spadele cadeau din mina ostilor gata de lupta si urile incetau in imbratisari fratesti, 
trecusera de multa vreme. Daca, in mijlocul acelei societati, acelei vieti, izvoraste 
un poem adinc, sincer religios, aceasta se intimpla nu atit din asemanare de cre- 
dinte, cit din deosebire de simtaminte. Ceea ce cred toti si Dante crede ; dar la 
ceilalti e materie rece, primita mecanic, neinsufletita ; la el e izvor vesnic de lumina 
si de infocare, ce poate parea uneori intunecat sau racit, dar nu se stinge niciodata. 

Lucru rar si, poate, neluat in seama indeajuns e acesta : ca icoanele si credin- 
tele pe care le invatase de pe buzele mamei adesea i se infatisau din nou, chiar si 
cind Iubirea i-a stapinit sufletul. Atunci auzea pe Dumnezeu, in cer, spunind prea- 
iubitilor sai : sa indure in pace ca Beatrice sa se mai coboare putin pe pamint ; si 
vedea pe ingeri insotind spre cer sufletul Beatricei. 

Si cind «acea prea gingasa» fu chemata sa «straluceasca sub steagul binecuvin- 
tatei regine, Maria», suspinul ce iesea din inima sa se inalta sa o admire, scinte- 
ietoare de noua stralucire, in Paradis. 

Mai tirziu, intorcindu-se la studiul filosofiei morale si al teologiei, cugeta multa 
vreme asupra ursitei omului si asupra vietii viitoare si scrise despre acestea in 
Ospdt. Nobila dorinta de a impartasi piinea stiintei nenorocitilor impiedicati de 
griji familiale sau civile, ori de trindavie, «il impinse plin de mila» sa inceapa 
Ospdtul. Stiinta morala mai cu seama, fiindca Ospatul, ca si Comedia, si mai 
inainte de ea, tintea intii si intii nu la cugetare, ci la fapta, facindu-i pe nenorociti 



m^^^g^^3j 



43 



|C5^3^^C^|| 



Bi 



|B3C33£H333|j 



DANTE §1 EPOCA SA 



jfzssz&tssq 



nu mai invdtati, ci mai buni ; calauzindu-i si indemnindu-i la practicarea virtutilor, 
la iubire, la buna intelegere, la fericire. 

Dante nu desavirsi Ospatul. Veni o vreme cind Dante intelese restrinsa putere 
a mijlocului intrebuintat. Pentru ca lumea stricata, oamenii rai din Italia, mai ales 
prea nelegiuitii florentini, sa-si schimbe calea, sa se intoarca la practicarea virtu- 
tilor, era nevoie de altceva in loc de rationamente ! Si-si schimba nu tinta, ci 
mijlocul - si inlocui silogismul aspru si rece cu povestirea poetica, zugravirea fan- 
tastica a pacatosilor pedepsiti si a virtuosilor rasplatiti. Multimea nu poate pricepe 
desfatarea si durerea sufleteasca, de aceea trebuia sa le-o infatiseze inchipuit, 
slujindu-se de bucurii si dureri trupesti, pentru ca oamenii sa inceapa sa le doreasca 
si sa se teama de ele. 

Mijlocul eel nou era mai potrivit, ba chiar singurul cu adevarat potrivit pentru 
el, ce era un poet, iar nu un filosof. Fara indoiala, el capatase cunostinta deplina 
a adevaratelor sale inclinari si puteri tocmai cind pricepu neajunsurile operei, 
inceputa totusi cu atita inflacarare si cu nadejdi atit de vii. Si, intr-adevar, in cele 
din urma pagini, melancolice, din Ospdt, pline de gindul mortii si al vesniciei, se 
si ivesc drumul si padurea rdtdcitd a acestei vieti si se inalta maret chipul lui Cato, 
simbol al lui Dumnezeu - si cetatenii cerului vin intru intimpinarea sufletului ales, 
ce sta sa-i ajunga. 

Nu e destul deci sa incuviintam ca subiectul era in cugetul tuturor. Trebuie sa 
adaugam ca in cugetul lui Dante avea o viata si o tarie neobisnuitd ; ca o credinta 
arzatoare, idealuri foarte inalte, studii adinci si insasi incercarea Ospdtului nu 
numai ca pregatisera sufletul poetului, dar il si indrumara si aproape il silira sa-1 
trateze. Cind ? Nu stim inca neindoios : dar in ce stare de suflet, putem prea bine 
intelege, de ne intoarcem de la rezultate la pricina. 



15. Alegoria in Evul Mediu 

De obicei, Comedia este definita astfel : o viziune in forma alegorica. Am vazut ca 
viziune nu e, fiindca Dante isi inchipui ca viziteaza lumea de apoi, treaz si cu ochii 
deschisi. De a doua parte a definitiei el n-ar fi multumit. Pentru el alegoria era 
miez, nu forma ; era Alegoria, una din fetele sau, mai bine, unul din caracterele 
subiectului. Care din doua ii fulgerase intii prin minte, nu trebuie sa cercetam 
acum. E mai insemnat acum sa ne gindim ca el se obisnuise foarte repede cu 
inchipuirile alegorice si cu talmacirea alegoriilor, fiindca, dupa cum se spune de 
obicei, mediul intelectual al vremurilor sale era incarcat de ele. Nu ne vom intoarce 
de-a lungul veacurilor pentru a iscodi urma alegoriei literare sau poetice in moste- 
nirea pe care Evul Mediu o primi de la lumea antica, de la cultura greco-romana, 
si a talmacirii alegorice din Biblie, printre doctrinele pe care Europa crestina le 
aduse din Rasarit. E de ajuns sa ne amintim ca acest fel de tilcuire nu se margini 
numai la Biblie ; se intinse la literatura clasica, la mitologie, la istorie, la fabule, 
la cele trei imparatii ale Firii. Pentru a da citeva pilde, unicornul - despre care se 
zvonea ca nu putea fi prins de vinatori decit cind isi odihnea capul urias in poala 
unei fecioare - simboliza pe Isus nascut dintr-o fecioara ; si chiar viermele, fiind 
nascut din pamint fara saminta, simboliza pe Mintuitor. Diamantul fu simbolul 
vesniciei, clestarul al indaratniciei si broasca ce oracaie in balti al filosofilor ce tin 
cuvintari nesfirsite sau al poetilor ce, cufundati in glodul desfriului, cinta de obicei 
faptele josnice ale inaintasilor. Sa spui un lucru si sa intelegi altceva ar fi azi o 
pata grozava pentru o persoana cumsecade, cusur de neiertat pentru un scriitor ; 
in acele vremuri fu cea mai mare problema pe care trebuia sa o dezlege arta. 
Personificarile conceptiilor filosofice si ale abstractiilor pareau rodul eel mai desa- 
virsit si eel mai ales al poeziei. Isi purtau numele scrise in frunte sau se grabeau 
sa si-1 spuna. Mai totdeauna se infatisau in straie femeiesti ; dar de la femeie 



|2|GSC*£3Z2D3££3J 



44 



fr^gcgsgc^ jjl 



u 



|S^3^3333l| DANTE § I EPOCA 5A }f»£H^£2S| 

numai fusta o aveau. Trecusera de la poezia latina la cea franceza si ramasera 
acolo si dupa veacul al XHI-lea - si dupa Roman de la Rose, ce e un adevarat 
du-te-vino de astfel de vedenii nebuloase. Fiinte netrupesti, nu au limba, dar 
flecaresc si predica fara incetare. In Roman de la Rose ratiunea are o data curajul 
sa palavrageasca in nu mai putin de trei mil de versuri ! Rimate doua cite doua, 
pasesc unul dupa altul, uniforme, monotone, dar indesate, cutezatoare, neindurate, 
spre invatarea prapaditului de cititor : nu e meritul lor daca acesta nu cade sleit, 
infrint de plictiseala si de oboseala. 



16. Alegoria in Divina Comedie 



Dante capata obiceiul si gustul alegoriei din frageda tinerete. Primul sau sonet fu 
o mica alegorie. Nimeni nu-1 intelese si el se opri aici. Dupa moartea Beatricei, una 
din cartile in care cauta «putina mingiiere» fu De consolatione philosophiae , in care 
Filosofia era infatisata ca o femeie mareata si frumoasa - numai ca din cind in cind 
ridica asa de tare capul, de ajungea pina la cer ; foarte bogat imbracata, doar ca 
vesmintul era sfisiat in mai multe locuri. In Ospdt se incerca, se sili sa faca sa se 
creada ca nu se lasase cuprins de iubire pentru o doamna gingasa, cum povestise 
el insusi in Vita Nuova ; nu de o femeie in carne si oase se indragostise el dupa 
moartea Beatricei, ci de Filosofie. Si chinui textul celor doua cantone de dragoste 
pentru a-1 face sa para prefacut si pentru a stoarce din el acest «tilc adevarat». In 
frumoasa cantona Tre donne intorno al cor mi son venute, compusa in primele 
timpuri ale surghiunului, trei femei ii vin in jurul inimii si una ii vorbeste. Ca 
si personificarile din literatura inaintasa, ea se recomanda singura : «Eu sint 
Dreptatea», zice ; dar dupa gesturi, dupa miscari, dupa graiul trist si maret, ai 
crede-o o regina frumoasa si nenorocita. 

Se simte de pe acum ca nu mai e departata compunerea poemului in care, 
schimbindu-si metoda, el nu se va mai sluji de personificari, ci, spre a-si intrupa 
inaltele-i gindiri, va intrebuinta persoane care au trait pe pamint si care pastreaza 
inca in viata cealalta nu numai caracterele omenesti generate, ci fiecare caracterul 
sau deosebit, asa cum il stia el ca fusese sau cum isi inchipuia ca trebuie sa fi fost. 
Intelesul lor alegorie se dezvaluie nu in ceea ce vorbesc despre ele insele, ci in ceea 
ce spun si faptuiesc fata de el, pentru el. Beatrice nu arata niciodata ce infatiseaza 
ea ; asa incit criticii nu se inteleg inca, si unul zice ca e Teologia, altul Harul 
dumnezeiesc, altul Biserica catolica. Dar cind, in Raiul pamintesc, dojeneste pe 
iubitul necredincios pentru parasirea si uitarea-i, ea nu e altceva decit femeia 
jignita si miniata si totusi vesnic iubitoare. Virgil infatiseaza Ratiunea ; dar are o 
personalitate morala atit de bogata si felurita, incit aproape ca. nu mai putem sa 
ni-1 inchipuim pe Virgil adevarat din istorie, autorul Eneidei, altminteri decit sub 
infatisarea pe care Dante a dat-o «invatatorului» sau. Si trebuie sa simti nespus 
de tare dorinta «adevarului sterp» pentru a indrazni sa intrebi „cine esti?" pe 
Matelda, dumnezeiasca Matelda cu ochi scinteietori, inalta si zimbitoare in mijlocul 
florilor, ce cinta ca o femeie indragostita si paseste cu atita gratie femeiasca si 
vorbeste cu atita femeiasca gingasie si blindete. Dar noutatea cea mai neobisnuita, 
ce pricinuieste efecte uluitoare, e ca nu omul alegorie, omul-simbol - care prin 
merit ajunge la rasplata, la viziunea lui Dumnezeu - strabate cele trei lumi, ci el, 
poetul, cu intreaga sa viata launtrica, adevarata credinta si cultura, amintiri 
indepartate si amagiri de curind, dureri si nadejdi, iubiri si uri - eel mai mare 
personaj poetic intre atit de multe si asa fel de creatii ale fanteziei sale. E un laic, 
un cercetator al filosofiei, un cetatean al Florentei, un om politic, din care pricina 
izvoraste ciudatenia unui poem adinc religios, dar antipapal ; care zugraveste cu 
cele mai alese si mai gingase culori viata contemplativa, dar imbie si imboldeste 
spre viata activa". 



m^^^g^^3j 



45 




Bi 



|B3C33£H333|j 



DANTE§lEPOCASA 



jfzssz&tssq 



Era necesar de stiut aceasta, pentru a pricepe ce importanta are in poemul 
lui Dante valul alegoric si in ce alegoria lui Dante se deosebeste de aceea a 
predecesorilor si contemporanilor sai. 



17. Analiza estetica a Divinei Comedii 



Trecind acum la analiza estetica a nemuritorului poem, iata paginile lui De Sanctis 
(Storia delta letteratura italiana, Milano, Treves, 1917, 1, pp. 140 si urm.), pe care 
cu putin inainte le promisesem cititorului : 

„Dante ia din mistere aceasta comedie a sufletului si face din aceasta istorie 
centrul viziunii sale a lumii de apoi. Toata aceasta reprezentare e numai cu inteles 
literal ; viziunea este alegorica, personajele sint figuri, iar nu persoane ; ceea ce e 
insa activ in spiritul sau 11 indreapta catre figuratie, nu catre ceea ce e figurat. 
Firea-i poetica, tirita fara voie in abstractii teologice si scolastice, protesteaza si 
umple mintea-i cu naluci ; il sileste sa concretizeze, sa materializeze, sa dea forma 
chiar celor mai spirituale si impalpabile lucruri, chiar lui Dumnezeu. Acea lume 
literara il inlantuieste, il urmareste, il impresoara si nu-i da ragaz pina. ce n-a 
primit forma-i definitiva ; nu mai e litera, e spirit ; nu mai e figurare, e realitate : 
e o lume in ea insasi intregita si inteleasa, perfect concretizata. Viziunea si alegoria, 
tratatele si legenda, cronicile, istoria, laudele, imnurile, misticismul si soclastica, 
toate formele literare si toata cultura epocii sint aici in poem, invaluite si inviorate 
in aceasta mare taina a sufletului si a omenirii ; e un poem universal, unde se 
oglindesc toate popoarele si toate veacurile care alcatuiesc Evul Mediu. 

Dar aceasta lume artistica, iesita dintr-o contrazicere intre intentia poetului si 
opera sa, nu e perfect armonizata, nu e poezie curata. Falsa constiinta poetica 
tulbura opera acelei geniale spontaneitati si arunca o oarecare sovaire, o nota de 
nesiguranta si de imperfectie, o invalmaseala si o violenta de culori. Ideea, cind in 
brutalitatea ei scolastica, cind infrumusetata de imagini, care totusi nu ajung sa 
acopere abstractia sa, are in poem o importanta prea mare. Figurile alegorice 
amintesc uneori mai mult monstrii orientali, decit curata frumusete greaca ; perso- 
nificari abstracte, mai mult decit persoane constiente si libere. Preocupat de inte- 
lesul secundar pe care-1 are in minte, adesea da amanunte ciudate unei figuri, care 
tulbura si nimicesc pe cititor si ii spulbera inchipuirea. Prezenta vesnica a unui alt 
inteles care pluteste deasupra reprezentarii si patrunde din cind in cind in ea ii 
tulbura claritatea si armonia. Si stilul, invaluit citeodata in raporturi indepartate 
si subtile, isi pierde din limpezimea sa si devine incilcit si intunecos. Nu e un 
templu grec : e un templu gotic plin de umbre mari, unde se lupta elemente potriv- 
nice, care nu sint bine armonizate. Cind brutal, cind delicat ; cind poet nobil, cind 
popular, cind pierde din vedere adevarul si se pierde in subtilitati, cind il gaseste 
cu usurinta si-1 exprima cu simplicitate. Cind e un cronicar fara. finete, cind e un 
pictor desavirsit. Cind se pierde in abstractii, cind face sa-ncolteasca viata in 
mijlocul lor. Aici cade in naivitate copilareasca, aici ia zborul catre inaltimi supra- 
omenesti. In timp ce urmareste un silogism, straluceste lumina unei imagini, si in 
timp ce face teologie, izbucneste flacara unui sentiment. Citeodata, te gasesti 
inaintea unei alegorii reci, cind dintr-o data simti palpitind in ea carnea. Citeodata 
credulitatea sa te face sa surizi, dar citeodata indrazneala sa te uimeste. A fost o 
mica lume unde se oglindea viata cum era atunci. Elementele contrare, care fer- 
mentau in acea societate inca in formare, se luptau in el fara ca sa-si dea seama. 
Daca privim la aspiratiile sale, totul e armonie. Ca filosof, el inchipuie lumea 
stiintei si a virtutii ; crestin, el contempla imparatia Domnului ; patriot, el suspina 
dupa domnia dreptatii si pacii ; poet, el viseaza o forma plina de lumina, de pro- 
portie si de armonie, viseaza «stilul frumos», iar autorul sau era Virgil. Cu cit era 



|2|GSC*£3Z2D3££3J 



4 6 



fr^gcg^gc^ jjl 



u 



|S^3^3333l| DANTE § I EPOCA 5A }f»£H^£2S| 

mai mare barbarie si brutalitate, cu atit se dorea mai mult o lume armonizata si 
unita. Dar insusi poetul e prins in acea grosolana realitate si in acele forme discor- 
dante ; simte asperitatea, dar ii lipseste seninatatea artistului. Ii iese astfel din 
imaginatie o lume artistica in mare parte devenita realitate, unde totusi gasesti 
colturile si asperitatile unei materii nu indeajuns de stapinite. 

Aceasta lume astfel conceputa era lumea misterelor si a legendelor, devenita 
lume teologica si scolastica in mina invatatilor. Dante a facut-o realitate, i-a dat 
viata artei ; a creat acea natura si acel om. Daca lumea sa nu e perfect artistica, 
vina nu este a sa, ci a acelei lumi in care omul e natura, natura e stiinta si din care 
sint prigonite intimplarea si libertatea, cei doi mari factori ai vietii reale si ai artei. 

Daca Dante ar fi fost calugar si filosof, departe de viata reala s-ar fi inchis si 
n-ar fi iesit din acele forme si din acea alegorie. Insa Dante, intrind in tinutul 
mortilor, ia cu sine patimile celor vii, tiraste dupa el tot pamintul ; uita ca e un 
simbol sau o figura alegorica si e Dante, cea mai viguroasa personalitate a timpului 
sau, in care e intregita toata viata cum era atunci, cu abstractiile sale, cu extazul 
sau, cu patimile sale navalnice, cu civilizatia si cu barbaria sa. La vederea si la 
cuvintele unui om viu, sufletele renasc pentru o clipa, se resimt de viata antica, se 
transforms din nou in oameni ; in eternitate apare timpul ; in mijlocul vremii 
viitoare traieste si se misca Italia, ba chiar Europa acelui veac. Astfel poezia 
imbratiseaza viata, cerul, pamintul, timpul si eternitatea, ceea ce e omenesc si ceea 
e divin, si poemul supranatural devine omenesc si pamintesc, cu pecetea personala 
a omului si a epocii. 

Astfel viata se intregeste ; lumea de apoi iese din abstractia-i doctrinala si 
mistica, cerul si pamintul se imbina ; sinteza vie a acestei admirabile intelegeri, 
Dante insusi e spectator, actor si judecator. Viata privita din lumea de apoi capata 
noi infatisari, noi senzatii, noi impresii. Lumea de apoi, privita de pe pamint, 
capata patimile sale si interesele sale. Si a iesit astfel o conceptie foarte originala, 
o natura noua si un om nou. Sint doua lumi coexistente in reciprocitate de actiune, 
care se urmeaza, se alterneaza, se incruciseaza, se patrund una pe alta, se lamuresc 
si se lumineaza reciproc, intr-o vesnica intoarcere a uneia catre cealalta. Unitatea 
lor nu e intr-un protagonist sau in vreo actiune, nici intr-un scop abstract si strain 
materiei, dar e in materia insasi ; unitate interioara si impersonala, unitate orga- 
nica vie si indivizibila, in care momentele se succeda in spiritul poetului, nu ca un 
conglomerat artificial de parti separabile, ci contopindu-se unele cu altele, iden- 
tificindu-se cum e si viata. 

Tocmai fiindca cele doua lumi sint insasi viata sub cele doua aspecte ale sale, 
in mijlocul acestei unitati se dezvolta eel mai pronuntat dualism, ba chiar anta- 
gonism : lumea de apoi transforma corpurile in umbre ; umbrele sint sentimentele, 
maririle si pompele, dar in acele umbre carnea freamata inca, tremura dorinta, 
rasuna de implorari pamintesti pina si boltile cerului. Oamenii, si cu ei patimile 
lor, viciile si virtutile lor ramin vesnice ca niste statui in acele atitudini, in acea 
expresie de ura, de minie, de dragoste cu care au fost culese de artist ; dar in timp 
cevremea de apoi nemureste pamintul, transportindu-1 in sinul ei si punindu-i in 
fata imaginea nesfirsitului, ii descopera vanitatea si nimicnicia, oamenii sint ace- 
iasi intr-un teatru deosebit, care e ironia lor. Aceasta unitate si acest dualism, iesit 
chiar din adincul situatiei, scinteie in afara in formele cele mai variate, cind e o 
apostrofa, cind un discurs, cind un gest, cind o actiune, cind in natura, cind in om ; 
in aceasta unitate patrunde cea mai mare varietate si cu greu s-ar putea gasi o 
opera artistica in care limita sa fie atit de deslusita si de larga. In subiect nu e 
nimic care sa constringa pe autor a prefera un anumit personaj, o anumita epoca, 
o anumita actiune ; intreaga istorie, toate aspectele sub care s-a infatisat omenirea 
sint dupa alegerea sa ; el se poate lasa prada talentului sau, miniilor sau convin- 
gerilor sale ; poate interpune in scopul general intentii particulare fara sa scada 



m^^^g^^3j 



47 



|C5^3^^C^|| 



Bi 



|B3C33£H333|j 



DANTE§lEPOCASA 



jfzssz&tssq 



unitatea. Acest fapt da universului creat de poet o desSvirsitS realitate poeticS, 
vSzindu-se in vesnicS unitate tot ceea ce rSsare din libertatea fiintei omenesti sau 
din intimplare - si, miscindu-se cu un joe variat, toate contrastele, ceea ce e necesar 
unit cu liberul arbitru, destinul cu intimplarea. 

Infernul e sediul materiei, tinutul cSrnii si al pScatului ; ceea ce e pSmintesc nu 
numai ca e amintire, dar chiar prezent ; osinda nu schimba caracterele si pasiunile ; 
pacatul si elementul pamintesc se continuS in lumea de apoi si se innobileazS in 
acele suflete ce nu cunosc pocainta ; pacat vesnic, osinda vesnica. In Purgatoriu 
inceteaza intunericul, reapar soarele, lumina inteligentei, spiritul ; lucrurile pSmin- 
testi sint o amintire dureroasa pe care penitentul se sileste sa o alunge ; si spiritul, 
desprinzindu-se de trup, se indreapta catre desavirsita stapinire de sine, catre 
mintuire. In Rai, fiinta omeneasca dispare, si toate formele dispar si se inalta in 
lumina ; cu cit mergem mai sus, cu atit aceasta glorioasS transfigurare se idea- 
lizeaza, astfel incit in contemplarea Dumnezeirii, a Sfintului Spirit, forma dispare 
si nu ramine decit sentimentul. 



18. Analiza estetica a Infernului 



Daca Infernul ca lume etica este inrautatirea succesiva a spiritului, asa incit 
violentei comune omului si animalelor ii urmeaza rSutatea, raul propriu oamenilor , 
si rautatii, recea premeditare, aceasta conceptie e inutila din punct de vedere poetic 
si nu serveste decit la o simpla clasificare. Ca naturS vie sau ca forma, Infernul e 
moartea progresiva a naturii, viata si miscarea care incetul cu incetul dispar pina 
ce ajung la o desavirsita imobilitate, la materia in care impreuna cu arta moare si 
poezia. De aici rezulta povestea Infernului. 

La inceput situatia e tragica : cauza e patima in care viata se manifests, cu 
toata brutalitatea ei ; deoarece patima concentreaza toate fortele interioare risipite 
si imprastiate in viata in jurul unui singur punct, astfel incit spiritul capata con- 
stiinta nemasuratei sale libertati. Luat in el insusi si izolat de fapt, spiritul are o 
putere nemasurata, ce nu poate fi infrinta nici de Dumnezeu, neputind Dumnezeu 
sa-1 faca sa nu creada, sa nu simta, sa nu voiasca ceea ce crede, simte si voieste. 
Nu e femeie atit de josnica, care sa nu simta o forta nemasurata cind e cuprinsa 
de patima. «Eu te iubesc si te voi iubi de-a pururi ; si, daca se iubeste si dupa 
moarte, eu te voi iubi : mai curind cu tine in Infern decit fara tine in Paradis.» 
Acestea sint elocventele vorbe nelegiuite care izbucnesc dintr-un suflet patimas si 
care transforms in eroine pe sfioasa Julieta si pe nobila Francesca. 

Iar cind patima vrea sa se realizeze, se ciocneste de un alt infinit in ordinea 
generala a lucrurilor din care simte cS face parte si inaintea careia e o fiintS plS- 
pindS. Rezulta de aici tragica ciocnire intre patimS si destin, intre om si Dumnezeu : 
pacatul. In viata nici patima, nici destinul nu sint in puritatea lor : patima are 
scSderile si sovaielile ei ; destinul citeodata e intimplarea sau expresia colectiva a 
tuturor obstacolelor naturale si omenesti de care se loveste protagonistul. Insa in 
Infern sufletul e izolat de fapt si e curata patimS si curat caracter, de aceea invio- 
labil si atotputernic ; destinul e Dumnezeu, in loc de dreptate divinS e legea morals ; 
de aici prima parte a Infernului, unde necumpStatii si violentii, fiintele tragice si 
patimase pSstreazS patima lor in fata lui Dumnezeu, e tragedia tragediilor, vesnica 
ciocnire in proportiile sale epice. 

ToatS aceastS lume tragicS e pStrunsS de aceeasi conceptie. Natura din Infern 
nu e inca hidoasa si uritS ; se profileazS chiar toate caracterele, care o fac o sublima 
negatie ; vesnicia, deznSdejdea, intunericul. Vesnicia e sublimS pentru cS-ti aratS 
o lume viitoare de-a pururi in acelasi punct oricit te-ai apropia de ea ; deznSdejdea 
e sublimS pentru cS iti aratS o tints ce nu se poate ajunge oricit te-ai stradui ; 



|2|GSC*£3Z2D3££3J 



fr^gcgsgc^ jjl 



SI 



|S^3^3333l| DANTE § I EPOCA 5A |f»£H^£2S( 

intunericul e sublim ca nimicire a formei si moarte a imaginatiei pentru acelasi 
motiv pentru care sint sublime moartea, raul, neantul. 

Aceasta natura sublima la inceput e nedeterminata, fara contururi, un cere, un 
lac, nimic mai mult ; ai crede-o o natura pustie, daca n-ar umple-o vesnicia, intune- 
ricul, moartea si disperarea. Despuiata de viata, de cer, de lumina si de sperantele 
sale, ea are ceva sublim care iti arunca in suflet groaza ; natura despuiata de 
frumusete e un frumos negativ, plin de chin si de melancolie. 

E o natura denaturata, depravata, dupa chipul si asemanarea pacatului ; cu 
virtutea s-a dus si frumusetea, infatisarea ei. 

Aceasta natura denaturata iese la iveala cu mai mare vioiciune in pedepse. 
Deoarece conceptia naturii sta neclintita ca in arhitectura si sculptura, capata in 
pedepse toate varietatile de atitudini si de miscari. Pedepsele sint constiinta deve- 
nita materie si care exprima violenta patimii. In acea natura vesnica si intunecoasa 
auzi un muget, ca marea-ntaritatd (Infernul, V, 29) e rasturnarea grindinii, e 
intetirea multimilor : miscari dezordonate, violente ca miscarile sufletului. 

Vezi morminte arzatoare, lacuri de singe, pomi care vorbesc si se tinguiesc ; 
natura violata si denaturata de pacatos. Ciudatele imbinari produc efectul unor 
lucruri miraculoase si fantastice ; dar elementul fantastic e in curind distrus si 
te cuprind groaza si infiorarea. Poetul ia in chip prea serios lumea sa, pentru a-si 
face din ea o desfatare de artist si a ne surprinde cu lovituri de teatru : atinge 
si trece si nu vrea sa faca impresie asupra imaginatiei noastre, vrea sa ne izbeasca 
constiinta. 

In acest fond tragic se ridica libera fiinta omeneasca si se dezvolta in toata 
plinatatea facultatilor sale. Aici iesim din abstractiile mistice si scolastice si punem 
stapinire pe realitate. Femeia nu mai e Beatrice, tipul reprezentat de trubaduri, 
plutind inca intre idee si realitate ; aici capata caracter, are istoria ei, e o perso- 
nalitate bogata si vie ; e Francesca din Rimini, cea dintii femeie a lumii moderne ; 
omul nu mai e un sfint cu extazuri si viziuni ; aici isi are patria sa, functia, partidul, 
familia, patimile, caracterul sau ; e Farinata, Cavalcanti, Brunetto, Pier della 
Vigna, e Dante Alighieri a carui natura mindra o cinta Virgil : 



...Suflet bune, 

ferice-acea ce-n sinul ei te-ncinse ! 



(Infernul, VIII, 44-45) 



Infernul le da o realitate mai energica, creind noi imagini si noi culori. Pier 
della Vigna (Infernul, XIII, 43) jura «pe noile radacini ale pomului» sau. Farinata zice : 



mai mare-amar imi e decit ast pat. 
La vestea mortii fiului, Cavalcante 



(Infernul, X, 78) 



cazu-ndarat si nu s-a mai ivit. 



(Infernul, X, 72) 



Brunetto recomanda Tesoro al sau in care se simte traind inca. Capaneo poate 
spune : «Cum fusei viu, astfel si mort !». Francesca aminteste «timpul fericit in 
mizerie». Infernul e piedestalul lor, pe care se inalta «cu pieptul si cu fruntea», 
afirmind umanitatea lor. Rezulta situatii si forme noi, care dau relief figurilor si 
sentimentelor. 

In tinutul mortilor, se simte pentru prima data viata in lumea moderna. Ce 
frumoasa e lumina, «dulcea lumina», pentru Cavalcanti ! Ce miscator e Brunetto, 
care incredinteaza lui Dante Tesoro al sau, Pier della Vigna, care-i recomanda 
memoria sa ! Cum suride acea grading, a pacatului inaintea Francescai ! Cu 



m^^^g^^3j 



49 



|C5^3^^C^|| 



Bi 



|B3C33£H333|j 



DANTE §1 EPOCA SA 



jfzssz&tssq 



sentimentul viu al dulcii vieti (Infernul, X, 69, 82 ; XXVI, 26), al naturii frumoase 
e insotit sentimentul familiei. Acel tata care cade pe spate, aflind moartea fiului 
sau ; si Ugolino, care, osindit a muri de foame, priveste in ochii fiilor sai ; si 
Anselmuccio, care-1 intreba «ce ai?»... si Gaddo, care-i zice «de ce nu ma ajuti?...» 
sint scene unice in poezia italiana. Fiecare e intr-o situatie patimasa. Sentimentele, 
impinse la punctul culminant, idealizeaza si maresc obiectele. Totul e colosal si 
totul e natural. Si in mijlocul tuturor personajelor troneaza Dante ; eel mai infer- 
nal, eel mai viu dintre toti ; milostiv, minios, gingas, crud, sarcastic, razbunator, 
salbatic ; cu puternicul sau sentiment moral, cu un cult al maririi si al stiintei chiar 
in pacat, cu dispretul sau pentru tot ce e josnic si rusinos, inaltat deasupra unei 
atit de mari multimi, atit de ingenios in razbunarile sale, atit de elocvent in 
invectivele sale. 



19. Analiza estetica a Purgatoriului 



Omul din Purgatoriu are sentimentele potrivite cu ceea ce Dante isi inchipuie a fi 
starea sufleteasca in tinutul purificarii. Caracterul sau e calmul interior destul de 
asemanator cu linistita bucurie a omului virtuos, care in mizeria paminteasca, pe 
aripile credintei si ale sperantei, isi inalta spiritul catre Rai. Umbrele sint multu- 
mite in foe ; sentimentele sint dulci si cumpatate, dorinta lipsita de neliniste si de 
nerabdare. Rezulta de aici o lume idilica, care aminteste virsta de aur, unde totul 
e pace si iubire si unde se manifesta pe deplin curatele bucurii ale artei, dulcile 
sentimente ale prieteniei. In aceasta lume de picturi si de sculpturi, Dante s-a 
inconjurat cu artisti : Casella, Sordello, Guido Guinicelli, Buonagiunta da Lucca, 
Arnaut Daniel, Oderisi, Statiu ; a scos episoade miscatoare, care fac sa vibreze 
fibrele cele mai delicate ale sufletului omenesc. Voi aminti intilnirea sa cu Casella, 
portretul lui Sordello, placutele convorbiri asupra artei cu Guinicelli si Buonagiunta, 
intilnirea cu Statiu si Virgil. E o latura a Vietii Noi si tot atit de adevarata in 
timpurile cind viata intima de familie, de arta si de prietenie era un refugiu si 
aproape un azil in furtunile vietii publice. Cum misca sufletul prietenia lui Dante 
si a lui Forese, fratele lui Corso Donati, dusmanul de capetenie al lui Dante si acea 
intrebare ce o face asupra Piccardei ! Miscarile neasteptate de iubire si de admiratie 
sint prinse atit de reusit, incit ramin astazi inca vii inaintea poporului, cum e acel 
«0» lung si intunecat al sufletelor care vad umbra lui Dante ; sau comparatia cu 
oile, si calmul lui Sordel cum face un leu cind sta-n odihna sa, schimbata cu 
repeziciune intr-un atit de viu avint de iubire ; si Statiu care alearga in intim- 
pinarea lui Virgil pentru a-1 imbratisa, uitind caeo umbra, si ceata sufletelor in 
jurul lui Dante aproape uitind ca merg sa spele-a lor pacate (Purgatoriul, VI, 66 ; 
II, 75) si Casella care se desprinde si se arunca in bratele lui Dante : 

Naluci ce numai par ca au o viata ! 

de trei ori vrind sa-1 am la piept, batui 

de trei ori pieptu-mi, gol avind in fata. 

(Purgatoriul, II, 79) 

Aceasta intimitate, aceasta pastrare in suflet a unui coltisor ascuns pentru 
lume, rezervat familiei, prietenilor, artei, naturii, aproape un templu familiar, de 
nepatruns pentru profani, este lumea reprezentata in Purgatoriu. Amintirea intim- 
plarilor celor mai triste este lipsita de amaraciune, indulcita de sperantele ultimei 
zile. Manfred nu are nici o insulta pentru dusmanii sai : cere iertare cind el a si iertat : 

plingind ma detei rob Celui ce vrea 
cu drag sa ierte-oricui orice gresale. 

(Purgatoriul, III, 119-120) 




50 



fr^gcgsgc^ jjl 



m 



|£*C3^3333|| DANTE § I EPOCA 5A }f»£H^£2S| 

Buonconte de Montefeltro povesteste imprejurarile cele mai sfisietoare ale mortii 
sale cu un singe rece si cu o seninatate pe care ai putea-o socoti nepasare, daca nu 
ti-ar dezvalui taina, sentimentul exprimat in aceste versuri : 

Aci-mi pierdui vederea, iar cuvintul 
din urm-al Maicii nume-mi fu, si-apoi 
acolo gol lasatu-mi-am vestmintul. 

{Purgatoriul, V, 100-102) 

Fiecare a pastrat in acel coltisor templul sau familiar. Ce drag ne e acel Forese 
cu acele vorbe : 



Iubita-mi vaduvioara, Nella... 



(Purgatoriul, XXIII, 92) 



Si Buonoconte aminteste pe Giovanna sa si pe ceilalti care 1-au uitat ; Manfred 
vrea sa fie amintit Constantei ; Iacopo, concetatenilor sai, ca sa se roage pentru el ; 
singuratica Pia nu are nici un nume in acel sanctuar familiar si nu e decit Dante 
care-si poate aminti de ea : 



vorbeste si de mine-atunci ! Sint Pia 



(Purgatoriul, V, 133) 



Aceasta lume atit de iubitoare e patrunsa de melancolie, sentiment nou, care 
va avea o atit de mare precadere in poezia moderna si produs aici in Purgatoriu. 
Acest sentiment te cuprinde ascultind pe Pia, atit de delicata in singuratatea 
sufletului sau ; si totusi, era maritata, aminteste giuvaerul, gajul dragostei. Duiosia 
si gingasia sentimentelor dispune sufletul la melancolie, deoarece melancolia nu e 
decit o durere blinda, durere indulcita de imagini scumpe si duioase. Ea cere deci 
sufletele reculese, care sa traiasca in inchipuire, sa fie ingindurate, nu tulburate 
de lume, in intimitatea lor. Melancolia e fructul eel mai delicat al acestei lumi 
intime. Cum te patrunde in suflet ceasul acela in care rindunica incepe tristele-i 
tinguiri, aproape de zorii diminetii, si acel clopot din departare : 



ce-a zilei moarte-acolo parc-o plinge 



(Purgatoriul, VIII, 6) 



si acea ora a serii in care marinarii pleaca si se-nduioseaza gindindu-se la 

...ziua cind le-au zis «drum bun» ai lor 

(Purgatoriul, VIII, 3) 



20. Analiza estetica a Paradisului 

Vine Paradisul : alta conceptie, alta viata, alta forma. Raiul este tinutul spiritului, 
ajuns in libertate, eliberat de trup si de simturi ; de-aici rezulta suprasensibilul 
sau, cum zice Dante, trecerea «dincolo de umanitate», dincolo de ceea ce e omenesc. 

E acel tinut al filosofiei pe care Dante voia sa-1 faca realitate pe pamint ; 
tinutul pacii, unde inteligenta, dragostea si actiunea sint acelasi lucru. Amorul 
conduce spiritul la suprema inteligenta si suprema inteligenta e in acelasi timp 
suprema vointa. Triada e in acelasi timp unitate. Cind omul e inaltat de dragoste 
pina la Dumnezeu, se obtine imbinarea elementului uman cu eel divin, binele 
suprem : Raiul. 

Acest ascetism si acest misticism nu sint o doctrina abstracts. ; sint o forma a 
vietii omenesti. Exista in spiritul nostru ceva transcendental, ceea ce se numeste 
sentimentul nemarginirii, a carui existenta se observa mai clar la naturile alese. 




|C5^3^^C^|| 



Bi 



|B3C33£H333|j 



DANTE §1 EPOCA SA 



jfzssz&tssq 



Aceasta lume de apoi intrezarita in extaz, in vis, in viziuni, in alegorii ca in 
Purgatoriu e aici in esenta cea mai curata : e Raiul, care, intrezarit in viata, are 
o forma si poate fi arta ; nu se pricepe insa cum, vazut acum in puritatea sa, ca 
tinut al spiritului, poate avea o reprezentare. Raiul poate fi un poem liric, care sa 
cuprinda nu descrierea lucrurilor care sint deasupra limitelor formei, ci nelamurita 
nazuinta a sufletului catre nu stiu ce dumnezeiesc (Paradisul, III, 59) si chiar 
atunci obiectul dorintei isi capata frumusetea din imagini pamintesti. 

Pentru a face artistic Raiul, Dante a inchipuit un Rai pamintesc, accesibil 
simturilor si imaginatiei. In Raiul teologic nu e cintec, nu e lumina, nu e zimbet. 
Dante insa, fiind spectatorul pamintesc al Raiului, il vede numai cu forme pamin- 
testi. Astfel poetul a putut impaca teologia cu arta. Raiul teologic e spiritul in 
afara de simturi, de imaginatie si de inteligenta ; Dante ii da infatisare omeneasca 
si il face accesibil simturilor si inteligentei. Sufletele rid, cinta, vorbesc ca oamenii. 
Aceasta face ca Raiul sa fie accesibil artei. 

Iubirea, fericirea, contemplarea iau o forma luminoasa, spiritele se scalda in 
raze de iubire ; fericire si veselie sclipesc in ochi si lucesc in zimbet ; adevarul e 
redat ca intr-o oglinda, in infatisarea divina. 

Sentimentele de iubire si gindurile sufletelor se arata cu lumina ; minia Sfintului 
Petru face sa roseasca intreg Raiul. 

Pentru exprimarea acestor gradatii, unica forma e lumina. Din aceasta cauza 
nu se gasesc in Rai, ca in Infern si Purgatoriu, diferente calitative, ci numai canti- 
tative ; un mai mult si un mai putin. La inceput lumina nu e atit de vie pentru a 
ascunde figura omeneasca ; cu cit urci insa, cu atit lumina ascunde formele ca 
intr-un sanctuar. Cum e lumina, tot astfel e si risul Beatricei, un crescendo superior 
oricarei determinari ; imaginatia, creind, nu poate urmari inteligenta care distinge. 
Poetul intrebuinteaza toate fortele geniului sau, constient de greutatea incercarii 

La inceput, infierbintat de aceasta lume, faptura sa ; atras de noutatea si 
minunatia fenomenelor ce i se infatiseaza ; imaginile ies vii, alese, rare ; apoi, 
aproape obosit, poetul devine arid si cade in subtilitati, dar il vezi ridicindu-se si 
urcind din ce in ce mai mult catre o inaltime ce nu se poate ajunge, senin, in extaz 
s-ar zice ca greutatea il atrage, noutatea il imbarbateaza, nemarginirea il transports 

Impartirea morala a Raiului dupa diferitele grade de fericire are forma sa in 
diferitele grade de lumina. 

Lumina, haina si val al sufletelor, e singura ramasita din toate formele pamin- 
testi si nu e forma curata, ci simpla amagire si inchipuire a ochiului omenesc. Ea 
insasi e fericirea si bucuria sufletelor, care capata acea infatisare in ochii lui Dante. 

Aceste aparente ale unei bucurii interioare se modeleaza, se determina, se 
profileaza in chipurile cele mai variate si nu sint altceva decit sentimentele sau 
gindurile sufletelor care se manifesta in acele forme. De aici rezulta natura Raiului 
in diferite feluri modelata si reprezentata, care capata o infatisare cind de vultur, 
cind de cruce, cind de cere, cind de constelatie, cind de scara, cu forme noi si 
minunate. Aceste imbinari de lumina nu sint decit grupuri de suflete care exprima 
gindirea lor cu miscarile si gesturile lor. Pentru a putea fi intelese aparentele 
acestei lumi de lumina, poetul trage dupa sine natura paminteana, culege din ea 
fenomenele cele mai trecatoare, mai delicate si face din ele oglinda naturii ceresti. 
Astfel pamintul reintra in Rai nu ca un element substantial, ci ca imagine : apa- 
renta a aparentelor ceresti. Pamintul face placut acest Rai al lui Dante ; senti- 
mentul naturii e acela care raspindeste viata in aceste imbinari ingenioase si 
simbolice. Pamintul isi are si partea sa de Rai si e in acele fenomene care imbata, 
inalta sufletul si il predispun la duiosie si iubire ; gasesti aici tot ce e pe pamint 
mai vaporos, mai sters, mai gingas. Si cum impresia estetica naste tocmai din 
acest adinc sentiment al naturii pamintesti, se intimpla ca cititorul sa-si amin- 
teasca comparatia, aproape fara a-si mai da socoteala la ce se refera. 

Dar lumina e nepotrivita cu fericirea. Iti da aparenta, dar nu sentimentul 
si ideea. Rasar deci doua alte forme : cintul si viziunea intelectuala. Ceea ce in 



|I]|GSC*£3Z2D3££3J 



|pg^3^^C^| ^] 



w. 



|S^3^3333l| DANTE § I EPOCA 5A }f»£H^£2S| 

Purgatoriu e prietenie, in Rai e dragoste, inflacarare de dorinta potolita intotdeauna, 
niciodata satisfacuta, nesfirsita ca si spiritul. Stare lirica si muzicala, care isi are 
expresia in melodie si cint. Identitatea sentimentului dus pina la entuziasm face 
sa se nasca afinitatea sufletelor ; persoana nu e individ, ci grupare cum e multimea 
in zilele mari ale vietii publice. Grupurile aici nu sint coruri, care insotesc si 
completeaza actiunea individuals, dar sint individualitatea insasi, imprastiata in 
toate sufletele, si, daca vrem sa le numim coruri, sint corurile unor fiinte nevazute 
si unite, ale lui Cristos, ale Fecioarei Maria si ale lui Dumnezeu. 

In Infern domneste natura anarhica : formele sale capata deosebiri de tot felul, 
evidente, deosebite, masive si personale. In Purgatoriu materia nu mai e substanta, 
ci un moment ; spiritul capata constiinta fortelor sale si, luptind si suferind, isi 
recapata libertatea ; realitatea e in imaginatie, amintire a trecutului de care se 
elibereaza, avint catre viitorul de care se apropie ; din aceasta cauza formele sale 
sint mai mult naluci si produse ale imaginatiei decit lucruri reale : picturi, visuri, 
viziuni de extaz, simboluri si cinturi. In Rai spiritul liber de acum se apropie din 
treapta in treapta de Dumnezeire ; diferentele calitative dispar si toate formele 
plutesc in simplicitatea luminii, in melodia muzicala fara nuanta, in ideea pura. 
Acel tinut al pacii, cintat de toti, acel tinut al lui Dumnezeu, acel tinut al filosofiei, 
acea lume de apoi, zbucium si dragoste a atitor spirite, e transformat aici in reali- 
tate. Conceptia noii civilizatii din care se gaseau ici si colo urme intunecoase si 
risipite se gaseste aici intr-o nesfirsita unitate, care cuprinde in adincul sau tot 
ceea ce se poate sti, toata cultura si toata istoria. Si eel ce construieste un material 
atit de vast pune toata seriozitatea artistului, a poetului, a filosofului, a cresti- 
nului. Constient de inaltele sale sentimente morale si de puterea sa intelectuala, 
ii stau inainte, ca un viu imbold la munca, patria, posteritatea, indeplinirea acelei 
sfinte misiuni pe care Dumnezeu o incredinteaza geniului : imbolduri vii, in care 
sint purificate acele elemente mai putin nobile : iubirea de partid, razbunarea, 
patimile exilatului. Gasim aici, in toata sinceritatea, omul intreg, acela al lui Adam 
si acela al lui Dumnezeu. Incetul cu incetul, acea lume a imaginatiei devine parte 
din fiinta sa, tovarasul sau pina-n ceasul de pe urma si poetul pune in ea, ca si-n 
cartea aducerii-aminte, rasunetul durerilor sale, al sperantelor si blestemelor sale. 
Nascuta dupa asemanarea lumii care-1 inconjura, simbolica, mistica si scolastica, 
acea lume se transforms., se coloreaza si se incarneaza din substanta sa, devine 
fiica sa, portretul sau. Mintea poetului dispretuieste ce e superficial, priveste in 
adincul lucrurilor ; imaginatia sa nu sufera abstractia, da forma tuturor lucrurilor. 
De aici rezulta acea intuitie clara si adinca, care e caracterul geniului sau. Nu 
numai obiectul i se prezinta cu forma sa, dar si cu impresiile si sentimentele sale. 
Rezulta o forma care e in acelasi timp imagine si sentiment : imagine calda si vie, 
sub care se vede culoarea singelui, miscarea patimii. Si cu imaginea s-a spus totul ; 
el nu mai intirzie asupra ei, nu o dezvolta, trece usor de la un lucru la altul si 
dispretuieste elementele accesorii. Pentru a obtine efectul, adesea ii ajunge o sin- 
gura vorba intelegatoare, care-ti ofera un grup de imagini si sentimente si adesea, 
in timp ce cuvintul zugraveste fie numai cu cadenta sa, armonia versului exprima 
sentimentul. Totul e fond, totul e lucruri ; lucruri inchegate in animata lor unitate, 
nedescompuse de reflexie si analiza. Pentru a spune cu Dante, lumea sa e un volum 
rdsfoit. E o lume muncita, retrasa in sine, putin comunicativa, ca o frunte poso- 
morita de un gind ce o munceste. In acele adincimi sapa secolele si gasesc de-a 
pururi noi inspiratii si noi idei. Acolo traieste invaluita, inca spinoasa si plina de 
taine, acea lume care, supusa analizei, umanizata si facuta realitate, se numeste 
in zilele noastre literatura moderna !". 

Aceste pagini ale lui De Sanctis am voit sa le citez - in locul unor pagini ale 
mele, in mare parte scrise, pe care le-as fi putut usor completa - pentru a da o idee 
cititorului de una din cele mai minunate reconstruiri critice ale artei lui Dante pe 
care o are literatura italiana si universala. E mult insa de cind nu mai scriu pentru 



m^^^g^^3j 



53 



|C5^3^^C^|| 



Bi 



|B3C33£H333|j 



DANTE§lEPOCASA 



jfzssz&tssq 



mine, ci pentru altii si, scriind, incerc sa uit persoana mea si modestul renume ce 
i-ar putea veni de la o atitudine personals. Am si eu ideile mele asupra Comediei 
si poate cindva le voi expune. Aceasta nu ma impiedica insa ca, inaintea unei atit 
de mari forte de analiza si sinteza, de gust desavirsit si de agera si foarte limpede 
viziune de ansamblu, cum se desprinde din paginile citate, sa nu-mi plec fruntea 
cu modestie si sa-mi amintesc unele cuvinte ale marelui meu maestru Bonaventura 
Zumbini, al caror adevar eu insumi 1-am putut controla de atitea ori : „Ori de cite 
ori credem a spune ceva nou cu privire la un autor de care s-a ocupat si De Sanctis, 
si curiozitatea ne indeamna a controla aprecierea noastra cu a sa, raminem uimiti 
a constata ca, eel putin in germen, ideea noastra se gaseste la dinsul, astfel incit 
in cazurile cele mai fericite trebuie sa ne convingem ca nu am facut altceva decit 
sa dezvoltam acea idee, scotind din ea concluziile logice". Si apoi aici trebuia spusa 
aprecierea cea mai definitiva si mai cumpanita de timp asupra artei lui Dante ; 
o apreciere care astazi inca este de acord cu sensibilitatea noastra, incit ne face sa 
uitam ca a fost scrisa in 1869-1871, si poate intr-o epoca mai indepartata inca, 
atunci cind, exilat din patrie, marele critic italian facea cursuri de literatura la 
Institutul politehnic federal din Zurich in admiratia si uimirea elevilor si colegilor, 
printre care Jakob Burckhardt si Friederich Theodor Vischer. 



21. Operele minor e: tratatul 
De vulgari eloquentia 



Dante a mai scris si alte opere in latineste, in afara de cele trei in italieneste (Vita 
Nuova, Convivio si Divina Commedia), atit de strins legate intre ele si despre care 
ne-am ocupat pina acum. Operele latine sint : De vulgari eloquentia, Be Monorchia, 
treisprezece Epistolae nu toate autentice, patru Eclogae, un tratat De forma et situ 
duorum elementorum, aquae videlicet et terrae, cunoscut mai mult sub numele de 
Quaestio de aqua et terra ; in afara de aceasta, o culegere de poezii lirice, cunoscute 
sub numele de Canzoniere. 

De vulgari eloquentia e pretios pentru noi, intrucit ne pastreaza ideile lui Dante 
asupra limbii, inteleasa ca stiinta a vorbirii, si poate fi socotita ca un adevarat 
tratat medieval de lingvistica. El pleaca de la nevoia de a fixa si pentru limba 
italiana acele legi care exista in limba latina, care, tocmai din acest punct de 
vedere, fu numita de oamenii Evului Mediu gramatica. In acest tratat Dante abor- 
deaza cum poate problema originii limbii, a carei monogeneza o admite, bazindu-se 
pe povestirea biblica a Turnului lui Babel ; incearca mai intii o clasificare a diver- 
selor limbi si una a dialectelor italiene, pe care le examineaza unul cite unul, pentru 
a dovedi ca nici unul din ele (nici macar eel florentin) nu e vrednic sa fie ridicat 
la demnitatea de limba literara. Dupa Dante, acel volgare illustre, cardinal, aulic, 
curial, trebuie sa vina de la o alegere facuta de persoane culte din partile cele mai 
bune ale tuturor dialectelor italiene. In cartea a doua trateaza despre deosebitele 
feluri de stil si de aici expune regulile dupa care trebuie compusa o cantona, forma 
poetica exclusiva a stilului nobil, pe care el il numeste tragic. Opera ramine aici 
intrerupta, dar, desigur, ar fi tratat si despre balada si sonet ca forme poetice 
potrivite stilului popular, adica comic, si altor subiecte privitoare la retorica si 
stilistica medievala. De vulgari eloquentia trebuie considerata ca facind parte din 
acelasi fel de opere didactice carora ii apartin numeroasele arte poetice medievale, 
de care s-a ocupat de curind atit de bine Faral (Les arts poetiques du XH-eme et 
XIII-eme siecle, Paris, Champion, 1923), cu deosebirea ca Dante se ocupa de legile 
stilistice ale limbii italiene, si nu ale limbii latine, ceva in felul acelor Las leys 
d'Amor privind limba provensala. Importanta unor astfel de teorii a fost destul de 
bine vazuta de Faral, care scrie (p. XVI) : Elles n'ont pas ete des elucubrations 



|2|GSC*£3Z2D3££3J 



54 



fr^gcg^gc^ jjl 



u 



|S^3^3333l| DANTE § I EPOCA 5A }f»£H^£2S| 

steriles ; les ecrivains s'en sont nourris ; et quand on aura demele les repercussions 
sur leurs oeuvres (ceea ce Faral insusi a incercat in reusitul sau studiu asupra 
Pastourelei in Romania, XLIV, 204-259), I'histoire litteraire aura fait un gam appre- 
ciable, on aura saisi un des ressorts importants de la creation artistique : le metier 
a cote du genie, metier qui, au moyen age a eu une importance aussi grande qu'd 
nimporte quelle epoque. 

In aceasta consista importanta operei De vulgari eloquentia. Pacat ca tratatul 
a fost intrerupt tocmai la punctul cind ar fi putut sa ne dea date importante asupra 
ideilor stilistice ale autorului. 



22. De Monorchia 



He Monorchia ne pastreaza ideile politice si sociale ale lui Dante si ne face sa ne 
dam seama de toata importanta acelor lupte de suprematie intre papa si imparat, 
despre care am pomenit la inceputul acestor pagini. Pentru a sustine suprematia 
papei s-au ridicat inca din secolul al Xlll-lea decretalistii ; pentru a sustine pe aceea 
a imparatului au fost giuristii. „Acestia din urma, inca din timpul lui Barbarossa, 
prin gura doctorilor bolognezi au afirmat ca singura autoritate e aceea a impara- 
tului, si Bartolo din Sassoferrato ajungea pina a socoti eretic pe acela care nu o 
recunostea. In schimb, decretalistii, fondindu-se pe argumente scoase din Biblie si 
pe asa-zisa Donatiune a lui Constantin, sustineau ca pontificele era suveranul 
suprem si autoritatea lui era singura nemuritoare si «atotstapinitoare»" (Bertoni, 
Dante, Genova, Formiggini, 1913, pp. 41-42). Dante insa, tot sustinind (in cartea I) 
ca monarhia e necesara pentru binele omenirii ; ca (in cartea a Il-a) pe drept 
poporul roman isi atribuise stapinirea asupra lumii ; ca (in cartea a Ill-a) auto- 
ritatea imperiului nu depinde de papa, ci de-a dreptul de Dumnezeu, recunoaste 
totusi ca imparatul trebuie sa aiba fata de papa acel respect de care primogenitus 
filius debet uti ad patrem : ut luce parternae gratiae illustratus, virtuosius orbem 
terrae irradiet cui ab Illo solo prefectus est, qui est omnium spiritualium et tempo- 
ralium Gubernator (III, XVI, 18). 



23. Epistolele, Quaestio de aqua 
et terra si Eglogele 



Epistolele au fost socotite multa vreme apocrife si considerate ca niste exercitari 
retorice ale lui Boccaccio si ale altora. Astazi se procedeaza cu mai multa precau- 
tiune cind se neaga ca ar fi ale lui Dante, si editia critica a Societatii Dantesti 
Italiene ii atribuie chiar treisprezece, pentru a nu mai vorbi de multe altele ratacite. 
Printre cele mai de frunte sint acelea adresate lui Henric al VH-lea de Luxemburg 
cardinalilor adunati in conclav la Carpentras pentru a-i indemna sa aleaga un 
papa italian, unui prieten florentin, in care refuza de a se intoarce in patrie in 
conditii umilitoare, si, mai ales, aceea adresata lui Cangrande della Scala, in care, 
oferindu-i Paradisul, vorbeste pe larg de intelesurile adinci ale operei sale nemuri- 
toare. Pentru a da o pilda de stilul lui Dante in aceste Epistolae si in acelasi timp 
a scoate in evidenta nobletea morala si demnitatea caracterului sau, sa transcriem 
aici ultimele cuvinte ale epistolei Ad amicum florentinum : Non est haec via redeundi 
ad patriam, pater mi; sed si alia per vos ante aut deinde per alios invenitur que 
famae Dantisque honori non deroget, Mam non lentis passibus acceptabo ; quod 
si per nullam talem Florentia introitur, numquam Florentiam introibo. Quidne ? 
nonne solis astrorumque specula ubique conspiciam, nonne dulcissimas veritates 



m^^^g^^3j 



55 



|C5^3^^C^|| 



Bi 



|B3C33£H333|j 



DANTE§lEPOCASA 



jfzssz&tssq 



potero speculari ubique sub caelo, ni prius inglorium imo ignominiosum populo 
Florentinaeque civitati me reddam ? Quippe nee panis deficiet (XII, 8-9). 

In tratatul Quaestio de aqua et terra e dovedit fals ca apa, in sfericitatea ei, 
poate fi in vreo parte mai inalta decit pamintul ce iese din suprafata ei. Acest 
tratat e rasunetul discutiei sustinute la Verona de Dante, inaintea intregului cler 
veronez („in afara de unii, care, inflacarati de un amor propriu excesiv, nu admit 
postulatele altora si, saraci cu duhul, pentru a nu parea ca aproba excelenta altora, 
se abtin sa intervina in discutiile lor"), in ziua de 20 ianuarie 1320. 

Eglogele apartin unui moment din viata poetului in care, pentru a face pe placul 
profesorului de gramatica bolognez Giovanni del Virgilio, care-1 indeamna sa 
scrie ceva si pentru literati (adica poezii in latineste) si impins de dorinta de a 
obtine incununarea poetica (laurea poetica), care se obisnuia a se acorda cu mare 
pompa si era intr-o oarecare masura o recunoastere oficiala, se lasa convins a scrie 
doua Egloge de imitatie si inspiratie virgiliana, in care isi ia numele de Tityrus, si 
Ser Dino Perini (un concetatean, tovaras de exil) pe acela de Melibeus, iar Giovanni 
del Virgilio pe acela de Mopsus. La sfirsitul celei dintii, el afirma ca pentru a se 
face placut lui Mopsus, adica lui Giovanni del Virgilio, care ii imputase de a fi 
„aruncat perlele porcilor si a fi impovarat pe Muze cu haine nedemne de ele", el va 
„mulge cu propriile-i miini acea dragalasa oita (poezia bucolica) atit de bogata in 
lapte, pe care Melibeus o cunoaste foarte bine, si va umple zece donite pe care i le 
va da in dar". 

Zece deci ar Fi trebuit sa fie Eglogele pe care Dante isi propunea sa le scrie, dar 
nu scrise decit doua, din care ultima, Dante dindu-si sfirsitul, nu putu fi trimisa 
lui Giovanni del Virgilio. Opere de batrinete ale marelui poet, ele sint pline de o 
tristete resemnata, printre care se strecoara ici si colo speranta de a obtine cununa 
de laur, nu la Bologna, unde prietenul profesor de gramatica il invitase, dar la 
Florenta, in frumosul sau baptister San Giovanni, printre concetatenii sai, ale 
caror cruzimi si ofense e gata sa le uite. „0, Melibeu - raspunsei -, gloria poetilor 
si numele insusi e de acum inainte imprastiat de vinturi ! Mai bine sa pregatesc 
pentru triumf {cu alte cuvinte : pentru moarte, socotitd ca victoria spiritului asupra 
materiel) parul sur, daca vreodata ma voi intoarce sa-1 ascund sub ghirlandele de 
frunze pe tarmul Arnului din locul meu natal, acolo unde cindva era auriu !" 

E, dupa cum se vede, o speranta nedeslusita, inconsistenta, literara si poetica, 
mai mult decit reala. Acel „daca ma voi intoarce vreodata" ne dovedeste ca poetul 
insusi nu mai crede in ea, ca e batrin si obosit, schimbat de cum fusese odinioara. 



24. Dante si Cosbuc 



Nu ne mai ramine decit sa spunem citeva cuvinte referitoare la Dante si Cosbuc 
si apoi a ne lua ramas-bun de la aceste pagini ale noastre (ale lui Dante, de buna 
seama si ale lui Cosbuc, dar si intru citva ale mele, eel putin pentru marea dragoste 
care m-a calauzit si pentru marea munca ce mi-au cerut), cu dorinta ca publicul 
romanesc sa pastreze acestei noi editii, mai eleganta si mai completa decit cea dintii, 
aceeasi bunavointa ce a aratat-o primei editii, epuizata in asa de scurta vreme. 

L-am cunoscut pe Cosbuc in vara anului 1915 la Tismana. 

Comunicatiile cu Italia erau intrerupte din pricina razboiului si eu eram 
in cautarea unui loc de vilegiatura, linistit, departe de zgomotul oamenilor, unde 
sa ma fi putut odihni si unde sa fi putut pregati pentru anul urmator cursul 
despre Umanitatea si modernitatea lui Dante, cind, vorbind cu librarul Sfetea in 
libraria lui din Calea Victoriei, unde ma dusesem sa arunc ochii pe la noutati, 
acesta-mi spuse : „Veniti la Tismana : liniste, tacere, dumbravi minunate si ape 



|2|GSC*£3Z2D3££3J 



56 



fr^gcgsgc^ jjl 



w. 



|S^3^3333l| DANTE § I EPOCA 5A }f»£H^£2S| 

curgatoare care tisnesc de pretutindeni. Putini calatori si alesi pe sprinceana. Spre 
sfirsitul lui iulie are sa vina si Cosbuc". 

Auzisem vorbindu-se prea bine de Tismana, dar ceea ce ma hotari mai mult sa 
ma due fu posibilitatea de a-1 cunoaste personal pe Cosbuc, care, dupa Eminescu, 
era poetul meu de predilectie si despre a carui traducere din Divina Commedia mi 
se spusesera lucruri minunate. 

Plecai asadar la Tismana (pe care o gasii incintatoare si mai presus de astep- 
tarile mele !) si incepui sa pregatesc cursul, in chioscul din fata cascadei, avind 
dinaintea ochilor o inscriptie foarte amenintatoare in ortografia batrineasca. a auto- 
rului ei (prof. Girbea) : Nu strica ce n'ai facutu ! 

Spre sfirsitul lui iulie a venit si Cosbuc, caruia i-am fost pe data prezentat, dar 
pina in seara aceea nu avusesem niciodata prilejul de-a ramine mai multa vreme 
in tovarasia lui. 

Mi-amintesc ca si cum ar fi acum ! Dupa ce o domnisoara anonima se ridicase 
de la pian, unde asasinase o noctura de-a lui Chopin, ramaseseram singuri in 
„salon" citesitrei : Cosbuc, Castaldi si cu mine. 

Castaldi incepu sa se jeluiasca de asasinarea lui Chopin, la care asistaseram 
cu putin mai inainte ingroziti ; si cum caietul ramasese deschis la pian, se ridica 
si executa dinsul asa de magistral bucata aceea, fara tours de force, dar cu tot 
sufletul si cu acea fina intuitie a stilului autorilor celor mai deosebiti, ce inve- 
dereaza intr-insul nu numai compozitorul, criticul muzical, dar si maestrul minunat 
de compozitie si armonie. 

Dupa aceea (lucru straniu la acest artist, atit de contrar a se produce !) dinsul 
incepu o improvizatie furtunoasa, plina de pasiune, care ne rascolise ca un uragan 
si care ne lasa inmarmuriti si ginditori. 

Cosbuc, mai cu seama, era fericit. Ochii ii straluceau de emotie. Voi sa imbra- 
tiseze pe maestru si porunci sa se aduca citeva sticle. 

Petrecuram toata noaptea discutind despre arta, literatura si sorbind caluga- 
reste (teologaliter !) bautura dionisiaca. Beam cite putin si la rastimpuri ; discutam 
linistiti, senini, cu lungi pauze de tacere si reculegere. 

Din cind in cind imi parea ca as fi asistat la un symposion platonic. 

Cam pe la trei dupa miezul noptii, Castaldi se duse la culcare si ramaseram 
numai noi doi, ca sa discutam despre Dante. 

Din seara aceea furam nedespartiti, si nedespartita de noi fu umbra severa a 
lui Dante. 

In fiecare zi, pe la cinci dupa prinz, plecam pe jos spre sat. Pe drum, mergind 
pe linga malul piriului cu apa limpede si sopotitoare, Cosbuc isi scotea ghetele din 
picioare, isi sumeca pantalonii si intra cu picioarele goale in apa. Facea - cum 
spunea dinsul - cura lui Kneipp ! Eu ramineam sa ma plimb pe mai si ma gindeam 
la Socrate care, racorindu-si picioarele in apa Ilisului, discuta cu Fedru la umbra 
agnocastului. Ajunsi in sat, intram la circiuma (o circiuma frumoasa si tare curata, 
cu ferestrele impodobite cu muscate rosii ca focul!), ceream o oca de vin, piine si 
brinza si taraneste si romaneste continuam sa vorbim despre Dante. 

„Mai, mare sarlatan e acest Dante al dumneavoastra ! Mare sarlatan ! A pus 
stapinire pe mine si nu ma lasa ! Ce am eu cu el? Si totusi imi place, imi place mai 
ales pentru obscuritatile lui ! Cite lucruri nu sint in Divina Comedie ! Dar trebuie 
sa stii cum s-o citesti ! Comori sint, nu altceva, dar ascunse ! Si apoi cum ! Si lumea 
crede ca se poate citi asa, ca un fleac oarecare." 

Si-mi povestea cum din intimplare a venit in contact cu Dante. 

„Tata-meu era popa. Dumnezeu stie cum a ajuns la urechea lui ca Dante asta 
ar fi scris ceva in care se vorbea de lad, Purgatoriu si Rai. 

«Mai, Gheorghe - imi zise el intr-o zi - tu care ai invatat si stii atitea si atitea, 
de ce nu-mi cauti ceva despre Dante asta !» 



m^^^g^^3j 



57 




Bi 



|B3C33£H333|j 



DANTE§lEPOCASA 



jfzssz&tssq 



«Da, tatd, am sa caut !» - i-am raspuns fara multa hotarire, convins ca ar fi 
vorba numai de o toana a batrinetii. 

Insa batrinul starui, si eu sfirsii cu cumpararea unei traduceri nemtesti a 
Comediei si cu traducerea ei in romaneste (numai ca sa-1 multumesc !) a celor dintii 
trei cintece ale Infernului. Din clipa aceea Dante a pus stapinire pe mine. Mai, 
mare sarlatan !" 

Trebuia sa-1 fi auzit cu cita patima si ce zimbet siret si ce sclipire a pupilelor 
fixate in departare, urmarind un gind ascuns, si cu cita ingaduitoare si minunata 
dare din cap repeta vorbele acelea, care exprimau pentru dinsul cea mai inalta 
forma de admiratie : „Mai, mare sarlatan !". 

La intoarcere vorbeam de altceva. Un buhai fioros la infatisare pe care il intil- 
neam regulat in mijlocul drumului, dar care, foarte cuminte, la apropierea noastra 
se dadea la o parte, aproape sa cada in santul care marginea drumul, ii da prilejul 
sa spuna ca multi oameni sint la fel, se-ncrunta, voiesc sa para posaci si rai si sint 
cele mai blajine fiinte de pe lumea aceasta ; incapabili sa smulga cuiva un fir de 
par, pasnici, buni la inima, uneori chiar fricosi ! Apoi imi vorbea de dragostea 
taranului transilvanean pentru vite, de grija pe care o pune in cresterea lor, de 
poezia vietii de la tara, de cresterea zdravana, sanatoasa si severa ce a primit-o 
in casa parinteasca. Apoi se apleca sa ia de jos o ramurica si ridea de frica mea de 
a intra cu picioarele goale in apa ; aducea laude curei Kneipp si incerca pentru a 
suta oara sa ma converteasca la aceasta. Povestea cite o anecdota care ne facea pe 
amindoi sa ridem pe spinarea lui Itic Strul sau a Raselei ; si ne intorceam la vila 
Sfetea pe la ora prinzului. 

Dumbravile rasunau la sunetul ragusit al cornului de vinatoare, care chema la 
masa pe vilegiaturisti ; iar eu citam versurile lui Tasso : 

Chiama gli abitator dell'ombre eterne 
il rauco suon della tartarea tromba. 

Apoi rideam si ne duceam la masa. Dar seara, cind mesele erau golite si vilegia- 
turistii erau dusi cu totii la culcare, ramineam singuri numai noi doi, inaintea unei 
sticle (o oca la doi insi!) de eel mai bun vin de Odobesti si... vorbeam de Dante... 
In tacerea solemna a noptilor de vara, adincurile de umbra care se deschideau in 
padure (acolo unde raza lunii calatoare printre virfurile copacilor nu izbutea sa 
patrunda prin desul frunzis) luau inaintea ochilor nostri infatisarea prapastiei 
infernale ; muntele din fata lua forma sfintului munte al Purgatoriului si stelele, 
sclipind deasupra capetelor noastre, ni se pareau a se invirti cu cereasca melodie 
de care Dante pomeneste in Paradis. 

Ce mi-a spus Cosbuc in noptile acelea de vara? E greu de spus, si niciodata 
n-am sa-mi iert greseala de a nu le fi scris a doua zi. Cosbuc insa era foarte gelos 
de sistemul lui personal de interpretare a Divinei Comedii si mai mult facea aluzii 
decit spunea. Mi-a spus ca a inceput a traduce Divina Comedie dupa o traducere 
germana ; ca ceea ce a publicat la inceput in Convorbiri literare nu reprezinta decit 
aceasta dintii traducere ; ca pe urma a invatat italieneste si s-a dus la Florenta 
pentru a invata limba mai bine si pentru a face cercetari in bibliotecile de pe acolo ; 
ca pe urma, dupa ce a tradus direct de pe originalul italian Purgatoriul si Paradisul, 
a revenit asupra traducerii Infernului, refacind-o de la capat ; ca la Florenta ar fi 
dat de acel sirventese (pe care toata lumea il crede pierdut) in care Dante pome- 
neste numele celor 60 de femei mai frumoase din vremea tineretii sale, „dar care - 
adauga cu un suris malitios - e cu totul altceva decit ceea ce credeti dumneavoastra 
dantologii .'" ; ca a lucrat timp de cincisprezece ani la traducerea sa si ca nu s-a 
hotarit pentru tertina decit dupa ce a incercat toate celelalte strofe : octava, versul 
alb si asa mai departe ; ca are despre Dante o opera pe care o va publica in italie- 
neste cu ajutorul unui canonic transilvanean si din care cele dintii douasprezece 
coli sint chiar tiparite. Mai tirziu - cind, dupa tragicul sfirsit al unicului sau copil, 



|I]|GSC*£3Z2D3££3J 



58 



fr^gcgsgc^ jjl 



u 



|S^3^3333l| DANTE § I EPOCA 5A }f»£H^£2S| 



ne-am vazut la Bucuresti, eel putin o data pe saptamina acasa la el sau la mine - 
mi-a aratat o foaie mare, in care episodul Francescdi de la Rimini era tradus in 
mai multe metruri (foaie pe care pe urma. n-am mai vazut-o printre manuscrisele 
ce mi le-a aratat deplinsul editor C. Sfetea) si mi-a dat cele douasprezece coli 
tiparite din opera sa, din care rezulta ca in ea (sau eel putin la inceput) se ocupa 
de mai multe chestii astronomice si de calindar relative la datarea compunerii 
Divinei Comedii. Din citirea acestei parti tiparite (dar nepublicate) a operei sale 
rezulta ca el nu credea in realitatea istoricd a Beatricei, pe care, precum de altfel 
si alti dantologi italieni si straini, o socotea numai ca un simbol. Forma e cit se 
poate de personalis Beatricei istorice a dantologilor care vad in ea o femeie reala 
ii daduse porecla caraghioasa de Berta Sparafucci si nascocise chiar un verb italian : 
sparafucciare , cu intelesul de a interpreta pe Beatrice ca femeie reala. Mai aflu 
acum de la prietenul E. Lovinescu ca manuscrisul complet al operei lui Cosbuc ar 
fi fost cumparat in Ardeal, de la un preot de pe acolo, de catre domnul Octav Minar, 
in posesia caruia se gaseste. 

Sistemul lui de interpretare, fiind prea personal, are o importanta relativa. 
Ceea ce ne intereseaza e ca, in traducerea lui, Cosbuc a fost cit se poate de precis 
si obiectiv. De altfel, Cosbuc stia toata Divina Comedie pe dinafara in italieneste. 
Era destul sa-i citezi citeva versuri, chiar de la sfirsitul Paradisului, ca el sa conti- 
nue sa spuna pe de rost in italieneste sute si sute de versuri. Ceva uimitor ! Despre 
seriozitatea studiilor lui despre Dante e dovada articolul din Flacara (28 aprilie 
1912) in care trateaza en maitre chestii foarte grele de amanunt. 

Literatura mai recenta despre Dante nu prea o cunostea, dar nici nu era nevoie 
s-o cunoasca, sistemul sau de interpretare fiind izvorit din sufletul sau si inte- 
meindu-se numai si numai pe operele lui Dante. Totusi, am reusit sa-i strecor citeva 
carti recente, ca, de pilda, acelea fundamentale ale lui Vossler si Flamini. 

Reproduc aici ceea ce in aceasta privinta am scris in Comemorarea lui Dante la 
Academia Romana. 

"AyCwWate ca ideile noastre erau divergefi£ey%HQineori chiar diametral opuse, 
discutiile noastre pastrau seninatatea si calmul unor dialoguri platonice ; si nici- 
Apres le mor^^^^ 1 ^tg tta ^|. eS p e ^|^(^f^^^^^f|*ggsgg/ datora p i et elor albe 
trouva eloign^jdgg^jYRlf ] 5£i r if§$Hfc)? t aT"batrinului intelept care-i facea cinstea sa. stea de vorba cu 
nel, auquel degrai^up^dgafiPqatciSaafS^atrinul nu a abuzat fata de tinar de autoritatea ce anii 
toute la vie huiJi^JQgjyjel^^. glorios i-o confereau. Procedurile erau printre cele mai delicate. O 
carte uitata deschisa pe masa din gradina cu citeva rinduri insemnate alaturi cu 
creionul reprezentau felul obisnuit al tinarului de a sprijini opiniile sale cu cele ale 
unor oameni mai cu greutate ; niste insemnari adaugate de batrin linga rindurile 
insemnate cu creionul erau felul obisnuit de a raspunde." 

Pastrez cu sfintenie aceste carti cu insemnarile lui Cosbuc, printre care mai 
ales una care mi-a fost daruita de el si poate fi socotita. ca un foarte pretios 
manuscris al lui. 

E vorba de cartea domnului H. Hauvette, Dante, introduction a I'etude de la 
Divine Comedie, Paris, Hachette, 1911, de trei ori insemnata si adnotata de el : o 
data cu creionul negru, o data cu creionul rosu si o data cu creionul albastru. 

Reproduc aici unele din insemnarile lui Cosbuc, ca sa dau o idee de sistemul lui 
de interpretare : 



I 

; le mo 




59 




Bi 



|B3C33£H333|j 



DANTE§lEPOCA5A 



HAUVETTE 



jfzssz&tssq 



COSBUC 



Dante prit part a cette assemblee de 
San Godenzo... (p. 154). 

Ainsi s'explique la violence de certaines 
invectives, dirigees, non pas contre ses 
ennemis, mais bien contre Florence 
(p. 154). 

...Le denoument est la vue de Dieu, 
l'intelligence du mystere de la Trinite 
(p. 193). 

Ses propres ailes n'auraient pu Felever 
aussi haut; mais un eclair de la grace 
divine frappa son esprit. Ainsi le sujet 
du poeme, est I'histoire de la conver- 
sion, de I'initiation chretienne de Dante 
(p. 194). 

C'est bien elle (Beatrice), ou plutot c'est 
la pensee de la revoir bientot qui sou- 
tient le poete aux heures de decoura- 
gement et d'hesitation (p. 196). 

La douce Florentine, jadis cantee par le 
jeune poete, se transforme en une 
severe abstraction (p. 198). 

Un peche assez communement attribue 
a Dante: la luxure (p. 289). 



Nu e adevdrat! 

E altceva! Religios! 



Nu atit misterul Trinitdtii, cit modul 
cum incape la nostra immagine umana 
nel cerchio divino. 

Este drumul ce l-a urmat Dante in 
cetirea Bibliei ca s-o inteleaga. 



Dar acest lucru e imposibil! Atunci n-ar 
mai fi lad! 



Autl aut! Ori e simbol pretutindeni, ori 
e reala! 

Alegoric, da! adulteriul sau cu 
Filosofia. 



Un bilet de tramvai florentin (nr. 00153) din linia Piazza del Duomo - Settignano 
(din perforarea caruia se vede ca poetul s-a urcat la statia Ponte sull'Affrico) imi 
pune in miscare imaginatia si parca-1 vad pe traducatorul roman al Divinei Comedii 
plimbindu-se ginditor pe linga ceea ce se spune ca a fost odinioara casa lui Dante. 

Dinspre inaltimile Fiesolui si din gradinile din imprejurimi vine mireasma 
imbatatoare a portocalilor in floare. In pervazul obscur a unei ferestre, un chip 
balai se iveste si dispare. Acum apare o femeie, acum un inger. 

George Cosbuc o priveste halucinat, clatina din cap iertator si plin de admiratie : 

„Mare sarlatan acest Daniel A cintat pe o femeie ori un simbol?". 



25. Ramas-bun de la cititor 



Si acum vorbele triste si senine de ramas-bun. Triste, pentru ca ma despart cu 
durere de la un studiu care-mi devenise o scumpa obisnuita ; senine, deoarece am 
constiinta de a fi indeplinit o opera buna punind modesta mea stiinta si marea 
dragoste in serviciul studiului lui Dante si al lui Cosbuc. 

Intr-o dare de seama asupra primei editii a acestei opere, domnul Ovid Densusianu 
afirma (Viata Nona, dec. 1924) ca Dante nu poate fi tradus in intregime si ca o 
editie limitata la cinturile mai cunoscute, legate intre ele printr-un rezumat al 
poemului, ar fi fost mai nimerita si ar fi avut, pe deasupra, avantajul de a-mi usura 
sarcina. Sa-mi fie ingaduit a nu fi de parerea ilustrului meu coleg. Nu ! Publicul 
roman merita sa i se dea Dante in intregime, Dante, care nu se poate reduce la 



|I]|GSC*£3Z2D3££3J 



6o 



fr^gcgsgc^ jjl 



w. 



|S^3^3333l| DANTE § I EPOCA 5A |f»£H^£2S( 

citeva cinturi, cum socotea Bettinelli si in genere critica secolului al XVIII-lea, dar 
care iese in intregime in maretia lui, numai din intregul continut al poemului 
nemuritor. Intrucit priveste munca, desigur, a fost lunga si grea ; dar acum cind am 
depus-o mi-a devenit nespus de placuta si pretioasa in amintire ; atit de placuta si 
pretioasa, incit am voit sa adaug aceasta Introducere, pe care as fi putut-o reduce 
la putine pagini, dar pe care am dorit s-o fac cit mai dezvoltata, pentru ca sa nu 
lipseasca nimic cititorului roman, pentru a-si face o idee exacta despre Dante, 
despre epoca sa si sa poata astfel gusta nemuritoarea-i poezie. Si publicul, bunul 
public, strain de meschinele certuri ale acelui genus iritabile care sint literatii, sint 
sigur ca-mi va da dreptate. Prima editie a acestei opere a fost epuizata in citeva 
zile ; nu vad motivul pentru care aceasta a doua, cu mult mai buna, sa nu se bucure 
de aceeasi soarta fericita. Dante traieste de-a pururi ; vorbele sale se adreseaza 
tuturor. Ele sint nu numai acelea ale unui erudit si ale unui poet, dar si ale unui 
om care a iubit si a suferit, care, trecind printr-o dureroasa criza spirituals., a trecut 
de la visarile nevinovate ale primei tinereti la ratacirile si la patimile maturitatii ; 
de la viata de dragoste si de sentimente la aceea politica ; de la actiunea sociala 
la studiile de filosofie si de morala ; si de la acestea la contemplarea si la viziunea 
lucrurilor eterne. Cine nu va dori sa admire pe filosof, cine nu va putea sa-1 admire 
pe artist va iubi pe om, va plinge la lacrimile sale, va fi miscat la auzul nenoro- 
cirilor sale, va admira adincimea, sinceritatea, nelinistea dureroasa a unui spirit 
care s-a odihnit de-acum intru Domnul, dar care suspina la amintirea trecutului 
si plinge, si striga, si implora, si-ntinde miinile deznadajduit catre orasul sau, 
chemindu-1 cu cele mai dragi nume, cind, rupind valul viziunii, sufletul ii arata in 
zari indepartate cupolele si turnurile Florentei sale, „dulcele culcus" de unde „lupii 
care-1 urmaresc" 1-au alungat, pribeag prin pamintul Italiei, sa suspine in zadar, 
fara ca „poemul sacru" la care au pus mina „cerul si pamintul" sa obtina pentru el 
ca sa revada marmorele albe si negre ale „frumosului sau San Giovanni", „cristel- 
nita botezului sau", unde spera sa primeasca cununa poetilor si a cintaretilor. Arta 
lui Dante nu e deloc o arta zadarnica, care sa ne umple de raceala, nici lectura 
poemului sau nu e o placere egoista si senina, cum e a aceluia care contempla 
formele pure si liniile armonioase ale artei eline. Nu, Dante fu om de lupta si de 
batalie, spirit in care se luptau tendintele cele mai opuse, sentimentele cele mai 
neimpacate ; si opera sa nu ne odihneste, ci ne framinta. Citind poemul sau, noi 
suferim si ne indureram cu el ; cu el ne odihnim in seninele si etericele figuri ale 
Purgatoriului, cu el ne urcam din stea in stea cu ochii atintiti in privirea sclipitoare 
a Beatricei, imbatati de muzica, de stralucirea si ardoarea de caritate a fiintelor 
fericite pe care le-ntilnim in timpul calatoriei catre regiunile senine si sclipitoare 
ale Empireului ; cu el tremuram in Viata Noua la aparitia Beatricei ; cu el plingem 
in „camaruta lacrimilor" cind placu prea gingasei Beatrice sa nu-i dea gingasul 
ei salut ; cu el desenam ingeri in „aniversarea" mortii ei si plingem la plinsul 
„Doamnei gentile", miscata de paliditatea si de tristetea poetului ; cu el suferim si 
ne zbatem cind mila femeii care il compatimeste va destepta in el o dragoste care 
va lupta impotriva amintirii primei femei iubite ; cu el ne vom inflacara de dragoste 
senzuala pentru Pargoletta, blonda imbracata in verde, pentru Pietra rece si Alisetta 
provocatoare ; cu el ne retragem in studiile filosofice, cu el alungam pe Alisetta din 
cetatuia mintii, unde de acum s-a instalat victorioasa „Doamna gentila" devenita 
simbolul Filosofiei ; cu el ne vom reintoarce la Beatrice si vom face din nou in 
tinutul mortilor acelasi drum strabatut de Dante pe pamint, inaltindu-ne de la 
materialismul Infernului (ratacirea morala a vietii active) la cuprinsul etic al 
Purgatoriului (ratacirea filosofica si dragostea pentru „Doamna gentila"), pentru a 
ne urea de aici la contemplarea teologica a Raiului (relntoarcerea la Beatrice). 

Cu el urim, cu el iubim. Cu el ne ingrozim la cele mai groaznice scene din Infern, 
cu el tremuram de emotie inaintea floricelei care, abatuta de gerul noptii, se 



m^^^g^^3j 



61 



j|C53£3^3$Q*3|| 



Bi 



|B3C33£H333|j 



DANTE§lEPOCA5A 



jfzssz&tssq 



indreapta si se deschide pe tulpina la primele raze ale soarelui, cu el scoatem din 
aceasta imagine prilej pentru a intrema curajul nostru slabit. Ceea ce ne intereseaza 
mai mult la Dante nu e filosoful, nu e teologul, nu e omul de stiinta al Evului 
Mediu, cunoscator desavirsit al stiintei contemporane : ceea ce ne intereseaza mai 
mult la el e omul. Omul ca artist si, poate si mai mult inca, artistul ca om. 

Din acest punct de vedere foarte modern si in armonie cu cele mai recente 
curente ale misticismului contemporan, intrevazut ici-colo de acel spirit adinc de 
crestin si de artist care fu Niccolo Tommaseo si neobservat de ceilalti critici, am 
incercat sa interpretez in cursurile mele universitare opera lui Dante, al carei 
subiectivism a fost, ce-i drept, studiat (indeosebi de Gorra), dar nu in intelesul 
modern despre care vorbesc. 

Exista astazi o teorie critica care se preocupa a stabili in arta valori absolute. 
Noua ni se pare mai interesant a pune in relief cit din opera lui Dante (si e mult) 
apare in armonie cu sensibilitatea noastra estetica de oameni moderni ; dar, obis- 
nuiti cum sintem a respecta plna-n ciudateniile sale personalitatea unui poet, nu 
e ciudat ca ajungem sa punem totul in armonie. Giuliani voia sa explice pe Dante 
cu Dante. Si noi de asemenea, intr-un chip insa cu totul deosebit. Noi avem in 
minte figura umana a lui Dante si de ea ne servim pentru a explica acele asprimi 
si acea extravaganta si acele asperitati doctrinale, acele dispute astronomice si 
teologice care, la prima vedere, pot fi luate drept zgura Divinei Comedii. Nu. Adinca 
unitate a unei opere de arta ca aceea a lui Dante, cu un contur atit de matematic 
de precis, o conceptie atit de puternica, de adinca si de sincera, o gestatie atit de 
lunga, nu se poate stirbi fara pierdere. Acea stiinta nu va mai fi stiinta noastra, 
acele discutii scolastice vor putea parea oricit de pedante, acea asperitate de limba 
va va putea parea inoportuna, acele imagini ciudate va vor putea jigni. Ele nu se 
pot scoate fara pierdere din Comedie ! Ele servesc, daca nu la altceva, eel putin la 
scoaterea in evidenta a operei dantesti, a originalitatii uneori barbare a geniului, 
a indeminarii artistului in modelarea materiei razvratite cu dalta artei sale. Discu- 
tia teologica va putea fi plicticoasa, fara concluzie pentru noi ; dar ici un cuvint 
foarte expresiv, din acelea care par create de Dante, pentru prima data ; colo o 
imagine foarte poetica ; ici o rima, colo un accent vor lumina cu manunchiuri de 
raze intunericul. Si mai ales acel sentiment de sinceritate, acel suflu de viata 
traita, de gindire patimita vor face ca fiecare din acele convorbiri sa traiasca o 
viata a ei personala, care e viata artei, intrucit stiinta la Dante e pasionala si 
pasiunea gaseste rasunet intr-un puternic suflet de artist. 

lata, o, prietene cititor, cele ce trebuia sa stii mai inainte de a urea treptele 
maretei catedrale romanice, care-ti rasare inainte severa, tainica si solemna in 
misterul simbolurilor sale si totusi minunat de armonioasa in proportiile sale 
desavirsite, in admirabila concordanta a celor mai mici amanunte cu planul general 
al edificiului ; mistic de fermecatoare in recea adincime a navelor intunecoase, 
luminata ici-colo de viile culori ale frescelor, ale vitraliilor, ale auriturilor discrete ; 
inveselita de albul de marmora al grupurilor demne de Michelangelo, risipite prin 
capelele impodobite de basoreliefuri foarte delicate, care amintesc de arta rafinata 
a lui Donatello. Intra : esti initiat si marele spirit dantesc, marea arta severa, 
crestina si catolica a Evului Mediu italian se vor arata in intregime sufletului tau 
latin si crestin, nobilului tau suflet de strajer latin la hotarele lumii slave si 
bizantine. Dar intra cu fruntea nobil de ingindurata si crestineste cucernica, ca 
toate sufletele mari inaintea misterului lumii de-apoi ! Esti demn sa intri. Veacuri 
de suferinta te-au purificat. Sub vreun amanunt slav sau bizantin al vesmintului 
tau, inima ti-a ramas adinc latina si nu poate fi nepasatoare inaintea celui mai 
mare poet al latinitatii. Nu a ramas nepasatoare inima lui Cosbuc, eel mai roman 
dintre poetii romani, care a simtit tot farmecul artei lui Dante si a lucrat timp de 
15 ani la opera uriasa ! Intra; multumita lui, tu intri acasa la tine; primeste cu 



|2|GSC*£3Z2D3££3J 



62 



fr^gcg^gc^ jjl 



m 



|£*C3^3333|| DANTE § I EPOCA 5A |f»£H^£2S( 

recunostinta darul pe care cu marinimie regeasca a voit sa ti-1 faca din aceasta 
capodopera a omenirii ! In curind, prin munca acelui ce te iubeste, o, cititor simbolic, 
o, cititor care intruchipezi intregul suflet eroic si nobil al Romaniei, al trecutului, 
ca si al prezentului, in curind, prin munca aceluia ce te iubeste (si te iubeste 
fiindca te cunoaste), eel mai mare poet al tau, Eminescu, va aparea in vesmint ita- 
lian si va cinta gloria ta mai mult decit orice articol de trecatoare propaganda 
politica. Cu acest dar reciproc al poetilor lor celor mai mari si mai reprezentativi, 
poporul italian si eel roman se indreapta catre o epoca de mai mare intelegere si 
mai strinsa colaborare spirituala. Catre acest scop foarte nobil mi-am indreptat de 
acum de saisprezece ani toate fortele mele. Catre acelasi scop tinde si munca de 
fata. Quod bonum, felix, faustum que sit ! 



Bucuresti. 



Ramiro Ortiz 
10 martie, 1925 




<=} 




IN FERN UL 



m 



|B3C3^2S333|j 



IN FERN UL 




pssczs&g^ 



m 



CintuC I 



Prolog la Divina Comedie 



Dante, ratacit intr-o padure, soseste la poalele 
unui deal (1-27) © Cele trei fiare (28-60) © 
Aparitia lui Virgil si convorbirea lui cu Dante 
(61-136) 



Pe cind e omu-n miezul vietii lui 
m-aflam intr-o padure-ntunecata, 
caci dreapta mea carare mi-o pierdui. 

Amar mi-e sa vorbesc cit de-nfundata 
padure-a fost, incit de-a ei cumplire 
gindind la ea mi-e mintea-ncrincenata ! 

Un strop mai mult de-amar si m-ar rapune ! 

dar pina sa v-arat a mea scapare, 

eu de-alte stari vazute-n ea voi spune. 



1. Sale (c). 4. Amar de spus, ce sterp si infundata. 5. In (A) versul lipseste. Am 
trecut deci in text nota marginala a. cale (c). 6. infiorara (a). 8-9. Voiu spune intli 
deci de-alte stari pe care I Le-aflai in ea si-apoi de mintuire (a). 



1. In miezul : la 35 de ani, fiind „in al treizeci si cincilea an, culmea arcului vietii noastre", 
daca se compara viata cu un arc (Convivio, IV, 24). 2. M-aflam : Dante baga de seama ca este 
departe de drumul drept. El profesa doctrina expusa in Etica lui Aristotel, potrivind-o, cum 
facusera inainte de el Parintii Bisericii si mai ales Sfintul Toma de Aquino, cu dogmele religiei. 
Providenta a propus omului doua tinte : fericirea vietii pamintesti, figurata in Raiul pamin- 
tesc, si fericirea vietii vesnice, in Raiul ceresc. La cea dintii, care e bund, se poate ajunge prin 
viata activa, lucrind in societate, dupa virtutile morale si intelectuale, conform ratiunii 
omenesti, luminata de filosofie ; la a doua, care e cea mai buna, nu se poate ajunge decit prin 
viata contemplativa, cu ajutorul luminii dumnezeiesti, lucrind conform invataturilor Duhului 
Sfint, care intrece ratiunea omeneasca, si dupa cele trei virtuti teologale : credinta, speranta 
si milostenia. Cele doua drumuri deosebite, eel bun si eel foarte bun, care se pot considera 
ca un singur drum foarte adevarat, se pierd prin greseala, mai ales prin pofta omeneasca. 
Pentru a scoate pe om din greseala nu mai ajung invatatura si convingerea, ci e necesara frica 
pedepselor (Convivio, II, 12, 17 ; De Monarchia , III, 15 ; Etica, I, X, 14 ; Sfintul Toma, Summa 
theologica, I-II). 3. -ntunecata: alegoric, valea paduroasa reprezinta nefericirea vietii paca- 
toase, care este intunecata si trista, contrar celei curate, care este luminoasa si senina. 



|Ij lE*C*g323S$gg3| 



6 7 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



10 Intrai in ea, si nu stiu felu-n care, 
atit de mult eram de somn patruns, 
pe cind ieseam din dreapta mea carare. 

13 Dar cind sub o colina fui ajuns, 
sub care se-nfunda si-aceasta vale, 
de-a carei groaza ma simtii strapuns, 

16 privind vazut-am crestetele sale 
scaldate-n focu-acelei dragi planete 
ce mina sigur pe-orisicare cale. 

19 Si-atunci scazu si spaima care-mi stete 
o balta-n suflet cit putu sa-ncapa 
prin noaptea care-atitea spaime-mi dete. 

22 Si ca si-acela ce din valuri scapa 
si-abia rasufla [de la mal catind, 
se-ntoarce spre primejdioasa apa] ; 

25 asa si sufletu-mi, si-acum fugind, 

s-a-ntors spre-acel ponor [in ochi prinzindu-1], 
ce n-a lasat om viu prin el nicicind. 

28 Si-astfel, truditul trup mai intremindu-1, 
plecai din nou pe coasta neumblata, 
dar ferm picior tot eel de jos avindu-1. 

15. Atit fui de (a). 18. pe om (a) ; drept pe-ori cine, pe-orice cale (c). 23. Si stind pe 
mal se-ntoarce-abia suflind (a). 28. Truditul trup putin (a). 



11. De somn patruns: deci nu stia bine ce facea. Alegoric, arata ca fusese impins de pacat 
(somnul sufletului), de care scapa numai cine asculta chemarile dojenitoare ale constiintei. 
Dante, care baga de seama ca se afla in padure, arata desteptarea lui din somnul greselii. 
13. Colina : simbolizeaza, in opozitie cu padurea intunecoasa, fericirea care este rasplata 
omului ce duce o viata simpla si curata. 17. Dragi planete: soarele, care simbolizeaza pe 
Dumnezeu, „soare sufletesc si inteligibil" (Convivio, II, 14). 20. Balta-n suflet: frica face ca 
singele sa se stringa tot la inima. In text : „s-a cam linistit frica ce statuse in lacul inimii in 
noaptea ce o petrecui asa de indurerat". Cit despre „balta inimii" sau „lacul inimii", ea este 
scobitura inimii unde singele se varsa si se aduna. In Vita Nuova, II, 4: „sufletul vietii care 
locuieste in odaia cea mai secreta a inimii". 21. Prin noaptea: noaptea de Joi spre Vinerea 
mare (7-8 aprilie 1300). Calatoria simbolica se implineste in sapte zile. Alegoric, noaptea e 
timpul ratacirii in padure si in viata pacatoasa. 29. Coasta : corespunde vechiului italian 
piaggia si e discutabil daca arata cimpia sau o inclinare usoara. Dante o numeste o data 
„pustiul mare" (Infernul, I, 64). Bine traduce Cosbuc cu „coasta". Vechiul umanist italian 
Gelli explica : „prin piaggia intelegem noi in limba noastra acele locuri care sint intre sfirsitul 
cimpiei si urcusul repede al muntelui". Alegoric, reprezinta starea sufletului omenesc, care, 
intre rau si bine, tinde sa obtina binele si sa ajunga urcusul si apoi culmea dealului, adica 
fericirea paminteasca si desavirsita mintuire cereasca, la care va ajunge, daca nu-i va lipsi 
bunavointa si va fi ajutat si de harul lui Dumnezeu. 30. Ferm picior : mergind pe coasta, 
piciorul care raminea totdeauna teapan era mai jos decit celalalt, care se ridica spre a ina- 
inta. Despre acest vers s-a scris foarte mult si formeaza una din acele „ghicitori dantesti", cu 
care se pierde mult timp. Una din cele mai plauzibile interpretari, a lui Torraca, spune : 
„Dante face aici aluzie la mersul lui in acelasi timp pripit si sovaitor la urcarea dealului, 
fiindca in urcusurile grele piciorul de jos sta mai tare sprijinit, ca acela pe care se sprijina 
tot corpul, fata de eel mai inalt, nesigur si sovaitor, pe cind incearca terenul". Fireste ca in 
acest caz piaggia trebuie interpretata ca urcus. 



^ p£X&&£>£Z^ 



68 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 



31 Si-abia-ncepui sa urc pe ea, si iata, 
saltind o sprintena pantera-n drum 
si-avind o blana mindru-mpestritata 

34 nu vrea sa-mi lase cale nicidecum, 
si-astfel de mult ma-mpiedeca-n suire, 
ca stetei sa ma-ntorc acum-acum. 

37 Era-ntr-a zilei cea dintii ivire, 
iar soarele iesea cu-aceleasi stele 
ce-au fost cu el, cind vesnica iubire 

40 a pus miscarea prima-n el si-n ele ; 
si-astfel faceau sa sper de multe ori 
la blana fiarei cu pestrita piele 

43 si dulcele-anotimp si-ai zilei zori. 
Nu ins-atit ca frica sa nu-mi fie 
de-un leu care-aparind imi da fiori. 

46 Parea ca el asupra-mi vrea sa vie 

cu botu-n vint, si-n foamea lui cea mare 
parea si zarii-o spaima ca si mie. 

49 Si iata si-o lupoaic-apoi ca pare, 
cu mii de pofte-n slabu-i trup rapus, 
caci multei lumi ii face zile-amare, 

52 prin multa piedica ce-n drum mi-a pus 
cu groaza ce-o stirnea a ei vedere 
pierdui speranta de-a mai merge-n sus. 

55 Si ca si-acel ce vesel stringe-avere, 

cind vine-un timp care si-a pierde-1 face, 
e-n toate trist si-si plinge-a lui durere ; 



34. Nu vrea din ochi sa-mi piece nici (a). 35. Atit si astfel (a). 46. Credeam c-ar (a). 
47. turbata (a). 49-50. Cu tot ce-i pofta (a). 51. multor insi (a). Si multa lume-o 
face-a fi intristata (b). 54. Mi-a sters (a). 56. si-i plin de-a sa (a). 



32. Pantera : si aici s-a discutat si se discuta foarte mult daca e vorba de o pantera, de un 
leopard sau de un ris (linx) sau, dupa cum spun „bestiariile" medievale, o corcitura de leu si 
leopard. Cuvintul lui Dante lonza corespunde cuvintului francez once si in acest caz ar fi 
linxul. Alegoric, simbolizeaza, se pare, pacatul trupesc, dupa unii comentatori, iar altii cred 
ca „invidia", fiindca Dante nu pomeneste intre cele trei pacate, pe care le socoteste cauza 
ratacirii, si pe eel trupesc, ci numai mindria, inuidia si avaritia (pofta). Interpretarea politica 
dupa care pantera, cu parul ei alb si negru, ar face aluzie la Florenta dezbinata in luptele 
dintre „albi" si „negri" astazi nu mai e luata in serios. 38. Cu-aceleasi stele : e vorba de zodia 
Berbecului, in care a creat Dumnezeu lumea, dupa cum credeau cei vechi. 43. Si dulcele- 
-anotimp si-ai zilei zori : primavara si dimineata, inviorind sufletul si dindu-i o incredere 
mai mare in puterile sale, il faceau sa spere ca va putea scapa de aceasta piedica. 45. Leu : 
simbolizeaza mindria sau rautatea bestiala. S-a vazut aici si personificarea curtii franceze, 
si mai ales a lui Carol de Valois, care e si numit leu de catre Dante (Paradisul, VI, 108). 
49. O lupoaica : simbolizeaza avaritia sau mai bine zis pofta pentru bunurile lumesti. S-a 
vazut aici si personificarea curtii papale de la Roma. 



|Ij lE*C*g323S*gg3| 



6 9 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



58 asa-mi facu si bestia far' de pace, 
ce-ncet-incet venindu-mi ma-mpingea 
acolo unde-orice lumina tace. 

61 Pe cind ma ruinam in noaptea grea, 
deodata-mi aparuse unul, care, 
de lung ce-a fost tacut, ca mut parea. 

64 Vazindu-1 deci aci-n pustiul mare : 
- „Oricine-ai fi, ori umbr-adevarata, 
ori om - am zis -, te rog, ai indurare". 

67 - „Nu-s om - a zis - ci-atare fui odata. 
Stramosi - raspunse el - lombarzi avui : 
din Mantua si mam-avui si tata. 

70 Desi tirziu, subt Iuliu ma nascui, 

si Roma subt August, pe cind domnise 
mintitii zei ce mint, eu o vazui. 

73 Poet fiind cintai pe-a lui Anhise 
cucernic fiu care cu-ai Troiei fii 
cind Ileon fu ars, la noi venise. 

76 Dar tu-ntr-acest amar de ce revii? 
De ce nu sui pe dealul desfatarii, 
ca-i scop si cauz-oricarei bucurii?" 

79 - „Virgil esti tu? Fintina esti, al carii 
torent - ii zisei cu rusine-acum - 
bogat pornit-a fluviul cuvintarii? 



59-60. Ce-ncet venind m-a-mpins pin-am cdzut, I In locul (a). In valea unde-ori 
ce (b). 62. Acela (b). Vazui deodatd-n drum pe unul care (b). 63. glas (a). 64. ori 
cine-am zis (a). 67. iar el (a). 70. Nascut tirziu in Iuliu, eu vazui (a). 71. Sub August 
impdratul (b). 72. Mintitii zei cari minteau si fui Poet (a). Cu zei mintiti ce mint eu 
o vazui (b). 73. Poet (a). Poet fiind cintai pe nepatatul (b). 74. si-ai Troiei (b). 
75. Pribegi de cind (b). Regatul (b). 



60. Orice lumina tace : adica in padurea viciilor, unde nu patrunde lumina harului dumne- 
zeiesc. 61. Ruinam : se vede de aici ca nu e vorba de cimpie, ci de un urcus. 63. De lung ce-a 
fost tacut : literar vorbind : fiindca Virgil nu a mai vorbit. In sens alegoric, vrea sa arate cum 
glasul ratiunii omenesti, care tacuse in Dante cazut in pacat, acum incepe de-abia sa-i sop- 
teasca. 68. Lombarzi : e un anacronism destul de obisnuit in Evul Mediu. Regiunea aceasta 
numai la cinci veacuri in urma nasterii lui Virgil a fost ocupata de longobarzi, dupa care s-a 
numit Lombardia toata Italia nordica. 69. Mantua : Virgil s-a nascut la Andes, azi Pietole, 
sat in apropiere de Mantua. Virgil nu-si spune singur numele, ci lasa lui Dante satisfactia de 
a-1 ghici. 70. Desi tirziu : la moartea lui Cezar, Virgil avea numai 26 de ani, asa ca nu se 
putea numi contemporan. 72. Mintitii : adica falsi. In acest vers, Virgil arata un fel de regret 
ca nu s-a nascut in timpul cind ar fi putut privi adevarata credintii. El a murit cu 19 ani 
inainte de nasterea lui Cristos. 74. Cucernic fiu : este vorba de Enea, eroul poemului lui 
Virgil. 79-84. Traducerea literala ar fi : „Deci tu esti acel Virgil si acel izvor care raspindeste 
un fluviu asa de larg de cuvintare ? I-am raspuns cu fruntea rusinatii : «0, tu, cinstea si lumina 
celorlalti poeti, sii-mi fie de folos (pe linga tine) studiul indelungat si marea iubire care m-a 
indemnat sa caut volumul tau»". Se vede marea admiratie si iubire pe care Dante o avea 
pentru Virgil, al carui poem spune (Infernul, XX, 114) ca-1 stie pe dinafara. Virgilul lui Dante 
nu e tocmai Virgilul clasic, ci mai pastreaza ceva din Virgilul medieval, devenit un fel de vrajitor. 



70 





m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



|f»SQ££3Sa| 



m 



82 Tu marea facla-n veci pe-al artei drum ! 
deci fie-mi de-ajutor iubirea vie 
si studiul lung in dulcele-ti volum. 

85 Parinte-mi esti, maestru-mi esti tu mie, 
tu singur esti acel ce-a dat o viata 
frumosului meu stil ce-mi e mindrie. 

88 Vezi fiara m-a intors si-mi sade-n fata, 
ajuta-ma-nteleptule vestit, 
caci inima de spaima-n mine-ngheata". 

91 -„Pe-alt drum ti se cadea sa fi pornit - 
mi-a zis, vazind ce plinset ma doboara - 
de vreai sa scapi de locul ast cumplit. 

94 Caci bestia care-asupra ta scoboara 

nu lasa-n drum pe nime far' de-osinda, 
ci-i sta de cap astfel, pina-1 omoara. 

97 E rea din fire si mereu la pinda 

si-n veci fara de sat cumplita-i vrere, 
caci dupa ce-a mincat, e mai flaminda. 

100 Sint multe fiare cari si-o fac muiere 
si si mai multe-or fi pin-o sa vie 
sa-i dea copoiul moarte-ntru durere. 

103 El nu averi cata-va, nu mosie, 
ci mintea si virtutile si mila 
si tara sa-ntre Feltre o sa-i fie. 

106 Prin el vom mintui de-amar umila 
Italie, de-al carei drag, tu, Nise, 
murisi, si Turn si-Evrial si Camilla. 



86. Ce datesi (a). 99. Si-i dup... si mai (a). 



Legenda facuse din el un prevestitor al lui Cristos, fiindca in egloga IV din Bucolice vorbise 
de un copil care s-a nascut (fiul lui Asinius Pollio) si care va aduce pe pamint dreptatea 
(Astrea) si va intemeia o noua stare de lucruri. 98. Fara de sat: de aici se vede bine ca 
lupoaica inseamna pofta omeneasca. 100. Sint multe fiare: adica sint multe pacatele cu 
care avaritia se intovaraseste. 105. Feltre : ce a vrut Dante sa spuna cu aceasta expresie enig- 
matica e foarte nesigur. Unii au vazut aici pe Uguccione della Faggiuola, capitan general al 
ghibelinilor si stapinitor al Pisei si Luccei, altii pe Cangrande della Scala, mare protector al 
partidului ghibelin si stapinitor al Veronei, altii pe imparatul Henric al VH-lea de Luxemburg, 
altii pe papa Benedict al Xl-lea si, in sfirsit, altii pe Cristos, la a doua sa venire. Azi se 
socoteste ca Dante face aluzie la un imparat nelamurit chiar in mintea lui, care sa impreune 
in el orice perfectie ideala si care sa aiba puterea de a readuce lumea pe drumul eel drept. 
Cit priveste locul unde se va naste, unii comentatori, gindindu-se mai ales la Cangrande della 
Scala, cred ca e vorba de Verona, intre Feltre, oras nu departe de Venetia, si Monte Feltro. 
Cum textul spune „si nasterea lui va fi intre feltru si feltru", alti comentatori, cu mai multa 
dreptate, cred ca se face aluzie la originea nobila, bogata, a misteriosului personaj prevestit. 
106-107. Umila Italie : Italia de jos si mai ales Apulia, care e denumita asa in Eneida 
(III ; 509), dar aici trebuie sa credem ca Dante face aluzie la toata Italia, si mai ales la partea 
mai nobila a ei, adica Latiu, pentru care au murit fecioara Camilla si celelalte personaje ale 
Eneidei, de care pomeneste. 



|Ij lE*C*g323S*gg3| 



7i 




Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



109 Gonindu-ne-o de prin cetati inchise 

din loc in loc, va-mpinge-o-n lad de veci, 
de unde-ntii invidia ne-o trimise. 

112 Spre-a ta scapare cred si judec deci 
sa-ti fiu conducator, si te voi scoate 
de-aici, facind prin loc etern sa treci, 

115 s-auzi cum urla desperate gloate, 
sa vezi si-antice duhuri osindite, 
ce-a doua moarte-a lor si-o striga toate. 

118 Si-apoi sa vezi si duhuri multamite 
in foe, caci [spera sa ajung-asa], 
oricind va fi, la neamuri fericite ; 

121 la cari de-ai vrea si tu a te urea, 
mai bun ca mine-un suflet e ce vine 
si lui am sa te las cind voi pleca. 

124 Acel Stapin ce-acel imperiu-1 tine, 
fiindca fui rebel la sfinta-i lege, 
nu vrea sa-i intri-n tara Sa prin mine. 

127 Tutindeni este domn, ci-aici e rege, 
aici cetatea Sa si tronu-1 are, 
ferice-acei pe care-aci-i alege !" 

130 Iar eu : - „Oh, fa, pe Dumnezeul care 
tu nu-1 stiusi, poete,-n lume sus 
sa fug si de-acest rau si-alt rau mai mare ; 

133 si du-ma ca sa vad, unde mi-ai spus, 
si poarta lui Sin-Pietru, ca si plinsul 
celor ce zici ca-n veci e neam rapus". 

136 Porni atunci, si-urmind, eu dupa dinsul. 



110. Infern (a). 112. discern. 


114. etern (a). 116. antice (a). 120. ferice (a). 121. sui (c). 


122. slnt eu... vine (a). 127. 


Domneste (a). 128. orice o (a). 135. Acelora ce-i faci un 


neam. rapus (a). 





117. A doua moarte: adica moartea sufletului. Striga: adica „arata" sau „ameninta", dupa 
cum propune Parodi, fiindca fiecare suflet din „disperata gloata" este o grozava amenintare 
a mortii. 120. Neamuri fericite : adica in Paradis. 122. Un suflet : Beatrice. 134. Poarta 
lui Sin-Pietru : adica poarta Purgatoriului, prin care se merge in Rai. Aceasta poarta este 
pazita de un inger, loctiitor al Sfintului Petru (Purgatoriul, XXI, 54), si se deschide tocmai 
cu cheile pe care ingerul le are la el. Cf. Purgatoriul, IX, 127 : „De la Petru le tin (cheile) si 
el mi-a spus sa gresesc mai degraba in a deschide decit in a inchide, numai daca sufletele se 
arata pocaite si mi se inchina". 




7i 




|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 




pssczs&g^ 



m 



CintuC II 



Padurea: inceputul 
calatoriei 



Invocatia catre muze (1-6) 
Descurajarea lui Dante, dojana si 
imboldurile lui Virgil (7-57) © 
Rugamintea Beatricei (58-74) 
Inspre poarta Infernului (75-142) 



Era-n amurg, si-ntunecata zare 
scapa de truda sa pe tot ce-i viu 
pe-acest pamint ; eu singur fost-am care 

faceam gatire ca-ntrarmat sa fiu 
si grelei cai si milei petrecute, 
pe care-acum din minte le descriu. 

7 Inaltul geniu, Muze,-aci mi-ajute : 
si-a ta noblete-aci sa ti s-arate, 
tu, minte-a mea, ce-ai scris cele vazute ! 

10 Si-am zis : - „Tu, eel [ce] ma conduci, poete, 
sa-mi vezi puterea de e-n stare-ori nu-i 
sa intre-n cai atita de secrete. 

13 Parintele lui Silviu-a mers, cum spui, 
la cei nemuritori [nu doar in minte, 
ci el aievea, cu-ntreg trupul lui]. 



1-5. Al serii-apus cu-amurgul sdu acumal Scapa tot ce este viu in fire I De truda 
sa de peste zi si numa I Eu singur unul ma gatiam sa fiu I Cu greul caii si cu-amara 
jale (b). 6. exact din (a). Pe cari cu mintea far' de gres (c). 7. Tu Muza (b). 8. Si-aici 
s-arati nobletea firii tale. 9. Minte care (a). 12. etem nemingaete (a). 



5. Milei : adica pentru privelistea dureroasa a pedepselor la care slnt osindite sufletele 
pacatosilor, pe care poetul le va vedea. 7. Inaltul geniu: geniul lui Dante, nu geniu in 
general, cum socotesc unii comentatori. Dante era foarte constient de valoarea sa si atit 
cronicarii, cit si legenda ce s-a format despre el ni-1 arata astfel. E celebru raspunsul pe care 
1-ar fi dat concetatenilor sai, care voiau sa-1 trimita ambasador catre papa Bonifaciu : „Daca 
ma due eu, cine ramine ? Si daca eu ramin, cine se duce ?". 9. Ce-ai scris : adica ce ai pastrat 
in tine. 13. Parintele lui Silviu : Enea, tatal lui Silviu. Se povesteste in Eneida (VI, 236 si 
urm.) ca Enea a cercetat regatul sufletelor, fiind inca in viata, deci cu corp cu tot. 



|Ij lE*C*g323S$gg3| 



73 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



16 Dar daca-i fu propice-al lumii Tata, 
si-1 ai si-efectul 'nalt din el aminte 
si ce si cum avea sa ias-odata, 

19 nu e nedemn sa creada eel cuminte 
ce-a fost ales, din cerul eel mai sus, 
imperiului si Romei ca parinte : 

22 iar ea si el, si-i drept sa fie spus, 
urzite-au fost cetatii sfinte-a tale, 
urmasule-a lui Petru-ntiiul pus. 

25 In mult de tine-a sa cintata cale 
el lucruri auzi ce-au fost temei 
si-nvingerii si mantiei papale. 

28 Apoi, catind dovezi credintii-acei 
din care-al mintuirii drum purcede, 
s-a dus si-Alesul Vas in cer la ei. 

31 Dar eu? Eu cum sa merg? Cine-mi concede? 
Nici Paul, nici Enea nu-s : pe mine 
nici eu ca-s demn, nici nimeni nu ma crede. 

34 De-aceea dac-as merge-acum cu tine, 
ma tem c-ar fi nebun, un drum pierdut : 
eu zic ; iar tu pricepi si stii mai bine". 

37 Si ca si-acel ce nu mai vrea ce-a vrut, 
schimbind prin noul gind pe cele-avute, 
asa ca lasa totul ce-a-nceput, 

40 asa si eu sub poala coastei mute 
gindind imi mistuii intreaga vrere 
ce-ntii, spre-a-ncepe,-atit mi-a fost de iute. 

43 - „De-ti prind din vorbe bine-a ta durere - 
raspunse umbra cea marinimoasa - 
ti-e sufletul cuprins de-acea scadere, 



16. De-i fu prielnic ins-al lumii Tata (a). 23. ca loc tronarii (a). 24. Tu eel ce-urmezi 
lui (a). 25. In mult cintata lui de tine cale (b). 26. Iar el apoi in (a). 35. e nebun (a). 
45. Cuprins ti-e strimtul suflet de scaderea (a). 

16. Al lumii tata : Dumnezeu. In text e : „dusmanul oricarui rau". 17. Efectul : Imperiul roman, 
care a urmat venirii lui Enea in Latiu. 18. Ce si cum : ce, adica Imperiul roman ; si cum, adica 
atit de glorios. 20. Ce-a fost ales : Enea. Din cerul... : cerul Empireu, in care sade Dumnezeu, 
dupa conceptia ptolemaica, urmata de Dante. 22. Ea si el : ea, Roma, si el, imperiul. 24. Urmas 
al lui Petru : se adreseaza papei si-i arata ca Roma si Imperiul roman au fost intemeiate de 
Dumnezeu, ca autoritatea lor sa fie apoi inlocuita de papi. Traducerea literara : „Iar ea (Roma) 
si el (imperiul), ca sa spunem adevarat, au fost intemeiati in vederea locului sfint, unde sade 
mostenitorul celui mai mare Petru". 27. Invingerii : invingerea rutulilor condusi de Turnus. 
Mantiei papale : puterea papala care, in urma acestei victorii si a nasterii imperiului, trebuia 
sa aiba in urma resedinta sa la Roma. 30. Alesul Vas: Sfintul Pavel, dupa cum e numit in 
Faptele Apostolilor, IX, 15. In cer la ei: aluzie la extazul Sfintului Pavel. Dante cunostea 
textul medieval Visio Pauli, dupa care Apostolul Pavel ar fi mers si in cer, si in Infern. 35. Ar 
fi nebun: adica ar fi o nebunie din parte-mi, deci un drum degeaba. 41. Mistui intreaga 
vrere : adica hotarirea calatoriei s-a nimicit in gindire. Atit de mult s-a gindit la ea, incit a 




74 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 



46 ce-abate-ades de tinta sa frumoasa 
pe om, astfel [oprind], ca nazarirea 
nalucii lui pe-o bestie fricoasa. 

49 Sa-ti spui, spre-a stinge-n tine deci orbirea, 
de ce-am venit si ce-auzii atunci 
cind mil-avui de-ntii ca-ti stiu pierirea. 

52 Eu stam la cei ce sufar far' de munci, 
si-o Doamna ma chema, frumoas-atare, 
incit cerui chiar eu sa-mi dea porunci. 

55 Cu ochi lucind ca steaua, si mai tare, 
si blind si dulce-al gingasei copile 
angelic glas fu-n propria-i cuvintare : 

58 «Poete mantuan - a zis - gentile 
al carui nume-n via lume-i viu 
si viu va fi-ntru toate-ale ei zile, 

61 pe-al meu, dar nu si-al sortii-amic, il stiu 
atit de-oprit pe coasta cea pustie, 
ca-ntors de groaza orbeca-n pustiu : 

64 [Si teama mi-e-ntr-atit pierdut sa fie 
ca prea tirziu in sprijin sint venita, 
din cite-n cer de el fui marturie. 

67 Dar du-te, si cu vorba ta gatita 
si ce-i menit sa-1 mintuie de-aice 
ajuta-1, ca sa nu mai fiu mihnita. 

70 Eu, care-ti spun sa mergi, sint Beatrice 
si viu de unde sa ma-ntorc mi-e sete : 
m-a-mpins iubirea-ndemn si-aceste-a-ti zice. 



49. sovdirea (a). 



ajuns sa nu mai aiba vointa de a o face. 51. Ca-ti stiu pierirea: adica primejdia in care era 
in padurea cu cele trei fiare si de care a aflat de la Beatrice. 52. Far' de munci: dupa religia 
catolica, copiii morti inainte de botez nu merg nici in Rai, nici in Purgatoriu, ci in Limb, unde 
nici nu sufera, nici nu se bucura. Dante introduce o modificare in limbul catolic, punind acolo 
si sufletele mari ale Antichitatii care n-au avut nici o vina fiindca nu erezusera in Cristos, 
deoarece nu-1 cunoscusera. Iubirea lui pentru acestia ajunge pina acolo incit pe unii din ei 
(Statiu) ii pune in Purgatoriu, iar pe altii (Traian) in Paradis, pe motiv ca au crezut in Cristos 
care va veni. 53. O Doamna : Beatrice. 59. In via lume-i viu : adica celebru in lumea celor vii, 
pe pamint. 60. Ale ei zile : adica atit cit va fi lumea. 61. Nu si-al sortii-amic : e Dante, 
persecutat de soarta nedreapta. 67. Cu vorba ta gatita: din punct de vedere literar: „cu 
cuvintele tale frumoase de poet" ; alegoric : „cu cuvintele tale care dispun bine si intaresc 
sufletul". Aici Dante ne arata puterea de atractie si de convingere pe care o recunostea artei 
poetului asa de mult admirat si iubit de el. 70. Beatrice : fiica lui Folco Portinari, pe care, 
dupa cum povesteste in Vita Nuova, Dante o intilni intiia oara pe cind n-avea decit 9 ani, la 
1274, si a doua oara la 1283, la 18 ani. Pentru Beatrice, Dante a scris sonete, balade si 
cantone, carora mai pe urma le adauga un comentariu in proza, unde povesteste inceputul si 
evoluarea iubirii lui mistice pentru dinsa. Comentariul formeaza proza acelei suave carticele 
care se intituleaza Vita Nuova, in care nu tot ce se povesteste se poate socoti real, ci mai mult 
o interpretare mistica a realitatii. S-a casatorit la 1286 cu Simone de' Bardi si a murit la 
8 iunie 1290. Vita Nuova se incheie cu o viziune, in urma careia Dante isi propune sa nu mai 



|Ij lE*C*g323S$gg3| 



75 




Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



73 Cind voi fi iar la Domnul, indelete 
vorbi-te-voi de bine, suflet mare !». 
Tacu atunci si-ncepui eu cind stete : 

76 - «0, Doamna a virtutii, tu prin care 
intrece omul tot ce s-ar afla 
in cerul ce mai strimte cercuri are : 

79 Ma bucura-ntr-atit porunca ta, 

ca orice graba, s-o-mplinesc, mi-e-nceata, 
si n-ai de ce-mi mai spune si-altceva. 

82 Dar cum nu pregeti, pricina mi-arata, 
sa te cobori in negrul nostru fund 
din largul plai unde te vrei plecata?». 

85 - «De ceri ce-i mai adinc sa nu ti-ascund 
ti-oi spune scurt, raspunse zisei mele, 
cum nu ma tern aicea sa patrund. 

88 Te teme doar de lucrurile-acele 

ce pot sa vatame-n vrun fel pe-aproape : 
de celelalte nu, ca nu sint rele. 

91 Pe mine Domnu-asa vru-n lut sa sape, 
ca jalea voastra nu ma poate stringe, 
nici foe din focul vostru a ma-ncape. 

94 E-n cer o Doamna buna ce se plinge 
de piedica unde te min cu teama, 
si ea judetul aspru-1 poate fringe. 

97 Pe Lucia cu-acest cuvint o cheama : 
- 'Nevoie are omu-ti cu credinta, 
de ajutorul tau ; ti-1 dau in seama !'. 

100 Urind dar Lucia orice suferinta, 
veni unde stia c-o sa ne vada, 
pe mine si-a Rahirei vechi fiinta. 



vorbeasca de Beatrice pina cind nu va fi in stare sa o laude asa cum n-a fost slavita niciodata 
vreo femeie. In Divina Comedie, Dante isi tine fagaduiala si Beatrice devine, fara a inceta de 
a fi femeia iubita, si simbolul teologiei sau, mai bine, al adevarului revelat. 78. Mai strimte : 
Dante pune, dupa sistemul ptolemaic, Pamintul in centrul Universului, dupa care urmeaza 
Luna si celelalte planete in cercuri concentrice. Cercul Lunii fiind eel mai aproape de Pamint, 
este mai mic decit celelalte. 80. Mi-e-nceata : „chiar de as fi si plecat in ajutorul lui Dante, 
tot mi s-ar parea ca am intirziat sa ma supun vointei tale, fiinta atit de desavirsita !". 83. In 
negrul... fund: e fundul pamintului, unde se termina Infernul. 84. Din largul plai: e 
Raiul. 88. Te teme : rationamentul urmeaza toate regulile unei demonstratii scolastice, cu 
toate distinctiile si silogismele sale. 91. Asa: in text: „Eu sint facuta de Dumnezeu astfel". 
94. Doamna buna : Maica Domnului, care, si dupa credinta ortodoxa, intervine pe linga 
Dumnezeu pentru iertarea pacatelor noastre. Aici simbolizeaza harul si milostenia dumne- 
zeiasca si, impreuna cu celelalte „doua Doamne binecuvintate", Beatrice si Lucia, se opune 
celor trei pacate simbolizate in pantera, leu si lupoaica. Dante nu-i spune pe nume, fiindca 
niciodata in Infern nu indrazneste, din respect, sa pronunte numele sfinte. 97. Lucia: 
sfinta fecioara din Siracuza martirizata de Diocletian in anul 304. Simbolizeaza harul care 
lumineaza mintea. 98. Omu-ti cu credinta : se vede de aici ca Dante a avut o venera- 
tie deosebita pentru Lucia. 100. Urind... orice suferinta: in text: „... orice cruzime". Unii 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



76 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 



103 - 'O, Beatrice, -a Domnului plamada, 
de ce n-ajuti pe cine-atit de draga 
te-avu, incit se rupse de gramada? 

106 N-auzi cum geme jalea lui intreaga, 

nu vezi cum moartea-1 stringe mai cu zor 
la riul care marii nu-i da vlaga?' 

109 N-au fost pe lume oameni mai cu dor 
de-al lor folos, la pagubi mai cu paza, 
ca mine la cuvintul mustrator. 

112 Si coborii din jetul meu de raza 
increzatoare-n vorba ta cuminte, 
si tie vaza si la ceilalti vaza.» 

115 Si dupa ce-mi pica acestea-n minte 

intoarse ochii-aprinsi de plins la mine, 
ca mai grabit sa umblu inainte. 

118 Si-alerg atunci, cum a vrut ea, la tine, 
te scap de fiar-aceea cu noroc, 
ce-n drumul scurt spre dalba culme-ti vine. 

121 Dar ce-i? De ce, de ce ramii pe loc? 
de ce in piept atita miselie 
Si nici o-ncredere si nici un foe? 

124 Atunci cind trei femei prea sfinte, tie 
de grija-ti poarta sus la curte-n cer 
si vorba-mi de-atit bine-i chezasie?" 

127 Cum floricelele de-al noptii ger 

tinjind si-nchise, dind de caldul soare, 
se-ndreapta toate-nvoalte pe luger; 



(Tommaseo) expliea : „fiindca a fost martirizata", altii, pare-se, mai bine : „fiindca, dupa Solomon 
{Proverbe, VI, 8), ea da harul sau numai celor blinzi". 106. Jalea lui intreaga : adica plinsul 
lui care naste mila in cei ce-1 aud. 107. Moartea : adica moartea sufleteasca. Pacatul este 
pierderea sufletului, a doua moarte a lui. 108. Riul: dupa unii comentatori (mai vechi) ar fi 
riul Aheron, care nu se varsa in mare ca toate riurile pamintesti, asa ca marea nu se poate 
mindri ; dupa altii (mai moderni), e numai o imagine vie, in loc de „padurea" sau „valea paca- 
telor", fata de care nici marea cu toate furtunile sale nu e mai primejdioasa. 113. Vorba ta 
cuminte : vezi nota 67, Infernul, II. 114. Vaza : foarte bine spune Tommaseo ca aceasta lauda 
se potriveste de minune lui Virgil, fie ca face aluzie la poetul asa de pudic incit fusese poreclit 
de contemporani „fecioara", fie la ratiunea omeneasca supusa adevarului revelat, pe care o 
simbolizeaza. 115-117 : de observat aici si umanitatea Beatricei, care plinge de primejdia 
iubitului ei, si a lui Virgil care se induioseaza de acel plins de femeie curata si frumoasa. Nu 
e aici vorba numai de „adevarul revelat" care trimite „ratiunea omeneasca", supusa lui, sa 
scape din padurea viciilor pe „omul pacatos", ci de Beatrice, femeie iubita si iubitoare care 
plinge, de Virgil, poet iubit de Dante, si de Dante om. Toate aceste trei figuri traiesc o viata 
omeneasca si artistica, asa ca s-au putut face studii asupra caracterului Virgilului dantesc, 
care nu este numai eel istoric si simbolic. Aici este secretul vesnicului interes al Diuinei 
Comedii, care altfel n-ar fi decit ceva intre Roman de la Rose si o plicticoasa Mesiada din 
secolul al XlV-lea. 125. Curte-n cer: Raiul. De multe ori Dante obisnuieste aceste ima- 
gini medievale. Alta data, in loc sa spuna Raiul, zice : „unde Crist este staretul minastirii". 
127. Cum... : foarte frumoasa comparatie, care ne arata pe Dante inzestrat si cu sentimente 



|Ij lE*C*g323S$gg3| 



77 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



130 Asa si eu cu voia tematoare : 

si-atita barbatie-n piept imi puse 
ca incepui ca o fiinta tare : 

133 - „0, buna, care ajutor mi-aduse, 
si tu, curtean, ce te-ai supus curind 
adevaratelor ei vorbe spuse ! 

136 Indupleci sufletu-mi asa flamind 
sa vie, cu al graiului sivoi, 
ca iata-ma-s intors la-ntiiul gind. 

139 Poti merge, -o vrere sintem amindoi, 
tu calauz, tu domn si tu maestru". 
Asa-i graii, si cind porni apoi, 

142 intrai pe drumul aspru si silvestru.] 



foarte delicate si gingase, nu totdeauna incruntat si cu ochii spre cer, dar care stie sa 
se bucure de tot ce e frumos si gingas pe acest pamint si insufleteste cu bogata sa viata 
interioara toate aspectele naturii. 138. La-ntiiul : adica sa faca calatoria, de care se cam 
speriase la inceput. 




78 




m. 



|B3C33£H333|j 



IN FERN U L }f£2£H^£2Sa| 



m 



VEISCTfABIlttLHTfill A.IWEHNVUJI 

IDUHUIUL 












■TTt '■ 

1 


% 5- • _.,r 

-3P 


sissy 






T# 





CintuC III 



Pre-Infernul 



Cuvintele in culoare intunecata (1-10) 
© Poarta Infernului (11-21) © Pe- 
deapsa celor sovaielnici (22-81) © 
Demonul Caron (82-129) © Trecerea 
Aheronului si somnul lui Dante 
(130-136) 



1 „Prin mine mergi la cuibul intristarii, 
prin mine mergi la vesnic plins fierbinte, 
prin mine mergi la neamul dat pierzarii. 

4 Justitia misca pe-al meu Parinte ; 
puterea cea divina m-a durat, 
iubirea prima si suprema minte. 

7 Cind eu n-am fost, nimic n-a fost creat, 
ci vesnic tot si-n veci voi fi durata, 
sa lase-orice speranta cine-a-ntrat." 

10 Asa scria-n coloare-ntunecata 

deasupra unei porti. Si-am zis : - „Ce scrie, 
maestre,-aici e vorba-nfricosata". 

13 Iar el atunci ca unul care stie : 

- „Se cade-aici sa stingi orice prepus, 
si-oricare spaima moart-aici sa fie. 



1. jalnica-Ticapere (a). 3. Vesnica durere (A). 4. Dreptate-a vrut inaltul meu Parinte (b). 
5. Atotputernicia (a). 7. Pe cind nu fui, nimic nu fu creiat (a). Nimic nu fu 'naintea 
mea creiat (b). Nimic nu fu 'naintea mea creiat (c). Nimic creiat nu fu 'naintea mea (d). 
8. Ci tot etern si-etern (b). 9. Deci (a). Sa lase cine (a). Intratul lase-ori ce spe- 
ranta (a). 14. Urd (c). 15. Si moart-orice sperant-a ta (a). 



1. Prin mine: aici vorbeste poarta Infernului. 5-6. Puterea, iubirea si mintea: adica : 
Tatal, Fiul si Sfintul Duh, cele trei persoane ale Sfintei Treimi. 7. Nimic n-a fost creat : 
inaintea ei nu fusesera create declt lucruri vesnice, adica cerurile si sufletele ingeresti. 
Pamintul, dupa Dante, a fost creat imediat dupa ingeri, si Lucifer, cazind din cer, a deschis 
in el prapastia in forma de pilnie cu virful in jos, care a format Infernul. Pamintul care, 
ingrozit de pacatul lui Lucifer, a fugit dinaintea lui a iesit in cealalta emisfera si a format 
Purgatoriul. 10. Coloare-ntunecata : dupa unii comentatori, culoarea intunecata se refera 
mai mult la sensul lugubru al inscriptiei de pe poarta Infernului. 



|Ij lE*C*g323S*gg3| 



79 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



16 Sosit tu esti in locul unde-am spus 
ca duhuri ai sa vezi, aid aduse 
fiindc-al mintii bun si 1-au rapus". 

19 Si mina sa-ntr-a mea apoi o puse 
zimbind voios, iar d-asta ma-ntramai, 
si-n stari secrete-astfel el ma-ntroduse. 

22 Suspine-aici si plins si groaznic vai 
urlau prin aerul lipsit de stele, 
asa ca la-nceput eu lacrimal. 

25 Diverse limbi, cumplite vorbe grele, 
voci groase-ori iuti de furia durerii, 
scrisniri de dinti, loviri de miini cu ele 

28 [faceau o larma care-n fundul serii 
se tot roteste-n acel aer stins 
ca pulberea-n virtejurile verii]. 

31 Iar eu, ce-aveam de spaima capu-ncins : 

- „Ce-i, Doamne,-am zis, ce-aud? Ce neam sa fie 
de-a sa durere-atit de mare-nvins ?". 

34 - „Aceasta este-acea ticalosie, 
in care pling nefericitii-acei 
ce nici onoare n-au, nici infamie. 

37 De-a valma stau cu ingerii misei 
cari nici fideli Puterii creatoare, 
dar nici rebeli n-au fost, ci-nchisi in ei. 

40 Respinsi de Cer, spre-a nu-1 stirbi-n lucoare, 
sint si de lad respinsi, caci ar putea 
cei rai din lad cu ei sa-si fac-onoare." 

43 Si iarasi eu : - „Ce cazn-atit de grea 
le smulge-urlare atit de desperata?". 
Iar el : - „Un scurt raspuns tu vei avea. 

46 Nu pot spera sa moara niciodata 
si-n josnica-le-orbie-atit de seci 
privesc cu pizma-oricare soarta data. 

17. Nemlngiiete (a). 18. Cari bunul mintii lor (a). 19. dete (a). 21. secrete (a). 
25. Cumplite-n multe limbi cuvinte (a). 26. urlari de... nebuni. 27. scrisniri si sunete 
de miini... (a). Voci groase-ori tari si pleosc de miini (b). 29. Roteau deavalma-n 
largul incdperii (b). 30. Ca... timp (b). 41. avea (a). 42. Cei rai prin ei ceva... (a). 
45. Si-orbie atit de josnicd... apasa (b). 



18. Al mintii bun : viziunea lui Dumnezeu. 35. Nefericitii-acei : care n-au avut un drum 
drept in mersul vietii si n-au urmat nici un partid. Dante, om de lupta si de partid, isi arata, 
fata de acesti „nenorociti care niciodata n-au fost vii", tot dispretul sau. 42. Sa-si fac-onoare : 
fata de lasitatea lor, ceilalti condamnati din Infern s-ar fi putut mindri. 46. Sa moara 
niciodata : desigur, nu moartea trupeasca, ci aceea a sufletului, ei nefiind primiti nici macar 
in Infern. 





m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 



49 Nici Drept, nici mila pentru ei in veci, 
nici unu-n lume nici o faima n-are. 
Prea mult vorbim de ei ; tu-i vezi si treci". 

52 Privind apoi, vazui un steag cu-atare 
rotire-n jur ca-n graba-i negraita 
parea-n etern nedemn de-orice-alinare. 

55 Si-atit de-adinc-o gloata-ngramadita 
pe urma lui, ca n-am crezut vrodata 
ca moartea poate-atit de mult sa-nghita. 

58 Si-aici pe multi ii cunoscui si iata 
privind vazut-am bine... umbra cui 
fugi, de las, de marea slujba data. 

61 Si-atunci am inteles si sigur fui 
ca-s raii-acei pe cari-i are-n ura 
si Cel Etern si si dusmanii Lui. 

64 Acesti ce viata nici traind n-avura 
sint goi de tot, ai lumii ticalosi, 
iar viespi si mari tauni [cu-ntepatura], 

67 le scurg pe-obraji de singe valuri rosi 
pe care-amestecat cu plins fierbinte 
li-1 sug de sub picioare viermi scirbosi. 

70 Vazui apoi privind si mai 'nainte 
pe malul unui mare riu popor, 
si-am zis atunci : - „0, fa, te rog, parinte, 



49. Nici dr. nu-i pentru ei, nici mila-n veci (a). 50. Ei nici o faimd-n lumea lor nu 
lasd (b). 51. Nu-s demni de. 52-55. Privii atunci si un steag vazut-am care I Rotind 
atit de iute se-nvirtea I ca pare-n veci. Si-n urma lui de lung I venea, un sir, incit 
cu felul (a). 58. C-aduce atit de multi cu ea (a). 62. Ca asta... secta de misei (a). 
63. Si Ceru-i are si adversarii (a). 64-65. Si goi erau (a). Si goi de tot acestia 
ce n-avura/ Nici vii o viata (a). Acesti ce nici traind n-avura viata (b). 67. Si 
scurg pe-obraz de-atita (a). De viespi si de tauni pirae (a). 71. Pe-un mal de riu, 
cumplit (a). 



54. Nedemn : adica parea ca e imposibil ca sa se poata opri vreodata. 55. O gloata : lumea 
celor morti e, fireste, neinchipuit mai mare decit a celor vii. La inceputul calatoriei sale, 
Dante se mira de multe lucruri, cu care pe urma se obisnuieste. Fata de unele pedepse la 
inceput plinge, se ingrozeste, lesina ; dupa ce s-a obisnuit insa ajunge pina sa mareasca chinu- 
rile pacatosilor pe care-i uraste mai mult, cum face, de exemplu, cu tradatorul Bocca degli 
Abati, caruia ii smulge parul din cap, pina cind e silit sa-si spuna numele. 59. Umbra : dupa 
cea mai mare parte din comentatori, e vorba aici de papa Celestin al V-lea, smeritul sihastru 
Pietro di Morrone, care, dupa citeva luni, muncit de dorul sihastriei lui si probabil si de 
dezgustul curtii papale, renunta la pontificat si se intoarse la viata de dinainte, facind astfel 
loc lui Bonifaciu al VHI-lea, marele dusman al lui Dante. 60. De las : de las ce a fost. 63. Si 
dusmanii : a se observa adincul dispret pe care-1 exprima acest vers. I-a fost destul sa-1 recu- 
noasca pe Celestin, ca sa inteleaga ca e vorba de lasi. 69. Viermi scirbosi: numai pedeapsa 
talionului, de a alerga in veci dupa un steag, ar fi prea nobila pentru astfel de pacatosi. 
Viespile, taunii si viermii se potrivesc mai bine josniciei lor. Ei, care in toata viata n-au mers 
in nici o parte, n-au fost minati de nici o idee, sint impinsi acum, ca niste vite, de viespi si 
tauni, iar singele lor nu e demn decit de viermi. 



|||]|ESC*£^Dg^p| 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



73 sa stiu de-acestia cine-s? Ce zor 
de-a trece-i face-asa de iuti sa para, 
cum vad prin negru-amurg, din graba lor?". 

76 Raspunse el : - „De cei ce s-adunara 
vei sti la Aheron [in vremea cind] 
vei sta si tu pe marginea-i amara". 

79 [Si iata ochii rusinat plecind,] 

de teama sa nu-ntreb si neplacute 
[cercai pina la riu sa merg tacind.] 

82 Si-atunci spre noi in luntrea lui cea iute 
vazui venind carunt un corabier, 
strigind : - „Vai voua, suflete pierdute ; 

85 si-n veci de-acum lipsitilor de cer ! 
eu vin ca sa va tree de ceea parte 
in noaptea cea de veci si-n foe si-n ger ! 

88 Dar tu, eel viu, ce vrei? Tu te desparte 

de-acesti ce-s morti !". Si-apoi de-a doua oara 
mi-a zis, vazind ca stau si mai departe : 

91 - „Printr-alte porti, pe-alt drum tu te scoboara 
la alt liman ! Nu poti pe-aici intra, 
caci ai sa treci c-o luntre mai usoara". 

94 Virgil atunci : - „0, Caron, nu zbiera ! 
in cerul eel ce bate pacatosii 
asa se vrea, si curma vorba ta". 

97 Cu-acest cuvint si-a potolit barbosii 
obraji luntrasul baltii-acei cumplite, 
ai carui ochi au cere de flacari rosii. 



77. Vei sti cind (a). Vei sti, a zis, de cei ce s-adunara I La riul Aheron... cind eel din 
urma pas I Opri ti-l veipe ripa lui amara (b). 79-80. Plecindu-mi ochii atunci rusine 
avui. I Si pina-n riu tot drumul il tacui (b). 80. Temindu-ma ca (a). 



77. Aheron: eel dintii din riurile Infernului pe care Dante le mtilneste in calatoria sa 
imaginara. 83. Un corabier: Caron, care, dupa cum e si in Eneida, are insarcinarea de a 
trece sufletele dincolo de Aheron. Descrierea lui Caron este admirabil imitata de Dante, dupa 
Virgil. 84. Vai noua : se adreseaza osinditilor care asteapta pe tarm, spre a fi trecuti. 
87. Ger: in Infernul lui Dante, printre celelalte pedepse, este si a gerului in care sint bagati 
tradatorii, adica cei ce au pacatuit fiind cu mintea rece. 91. Pe alt drum: Caron vrea sa 
spuna ca Dante, cind va muri, nu va merge in Infern si sufletul lui va fi transportat cu 
celelalte de vasul acela usor si condus de un inger, care pleaca de la gura Tibrului, unde, dupa 
inchipuirea lui Dante, se aduna sufletele ce ajung apoi in insula Purgatoriului. 93. Luntre 
mai usoara : aluzie la vasul de mai sus. 95. In cerul : un fel de formula magica, pe care 
Virgil o repeta, cu mici variante, de cite ori intilneste o piedica mai mare. 98. Baltii: Dante 
descrie Aheronul ca un riu cu unda intunecata si plina de namol, asemanator cu o balta. 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 



100 Dar sufletele goale si trudite 

schimbara fete, clantanind cu dintii, 
cind vorbe-atit de-amare-au fost rostite. 

103 Si-umanul neam si cerul si parintii 
si locu-1 blastemau si ceasu-n care 
nascuti au fost, [saminta a samintii]. 

106 Si toate-un stol s-au strins cu plinset mare 
pe-amarul mal ce-asteapta cu rasplata 
pe citi in ura Celui Vesnic stau. 

109 Iar Caron eel cu ochi de foe sta gata 

de drum, da semn si-n luntre-i bag-apoi, 
pe cei tirzii lovindu-i cu lopata. 

112 Si-asa cum toamna vestedele foi 

cad rind pe rind si toat-a sa mindrie 
si-o da tarinii pomul inapoi; 

115 cad rind pe rind din reaua-ti samintie, 
Adame,-astfel, la singur semnul dat 
ca pasarea la glasul care-1 stie. 

118 Astfel se due pe riu-ntunecat, 

si-abia dincolo-apuca sa scoboare, 
si-n mal dincoace-alt stol e adunat. 

121 Si-a zis maestrul meu: - „Oricine moare 
respins de cer si far' de pocainta, 
toti vin aici, de-oriunde de subt soare ; 

124 Si cer sa treaca-n trista locuinta, 

caci bold Justitia-ntr-insii-atita pune, 
ca frica lor se schimba-ntr-o dorinta. 

127 Nicicind pe-aici nu pasa duhuri bune, 
deci bine vezi pe-acest luntras ce vru : 
tu poate-acum sa stii ce-a vrut a spune". 

104. blastemau (a). Le-a dat si vietii si... (a). Si-n veci de veci samintele samintii (b). 
109. Da semn. 110. ... ? (a). 111. ii stringe (a). 115. Astfel, Adame, tot cade raul. 
119. Ce-ajung dincolo (b). 125. Incit le schimba (a). 127. Cind vorbe-atit de 
tari... (a). 



102. Amare : cuvintele amenintatoare pe care Caron le rostise mai sus. 108. Celui Vesnic : 
adica Dumnezeu. Stau: lipseste o rima. Din varianta insa la versul 104 (blastemau) se vede 
ca traducatorul intentiona sa schimbe toate aceste rime in -are cu altele in -au. 128. Ce vru : 
Virgil ii explica lui Dante motivul pentru care Caron i-a adresat cuvintele acelea cam aspre. 
El, stiind ca pe acolo n-au trecut niciodata suflete bune, vede cu oarecare ciuda calcindu-se 
pentru intiia oara legile Infernului. 



^jp ex&ao&g^ 



8.3 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



130 De-abia sfirsi si-un tremur se facu 

pe tristul cimp, astfel ca-nspaimintata 
ma scalda mintea-n reci sudori si-acu. 

133 Un vint stirnit-a tara-nlacrimata, 

urmat de-un fulger ca de singe-aprins, 
si, stins avind oricare simt, deodata 

136 cazui cum cade-un om de somn invins. 



134. Purtind un fulger rosu pe urma (a). 135. Ca-mi stinse-n mine (a). 134-135. furios.. 
somnoros (b). 



130. Un tremur: Dante trece riul Aheron in mod misterios. Caron nu 1-a primit in luntrea 
lui. Se face un cutremur, ochii li sint orbiti de o lumina rosie, care izbucneste din pamint, si 
Dante cade ca adormit. Cind deschide ochii, se gaseste pe celalalt tarm. 133. Un vint : se 
credea pe atunci ca razele soarelui, patrunzind in pamint si venind in contact cu umezeala, 
produc vint, care impinge scoarta pamintului, producind cutremure. 134. Un fulger : fulgerul 
se credea ca e produs de sfortarea facuta de aburii de foe ca sa se desfaca de aburii de apa, 
care-i inconjoara in sinul pamintului. 



m 



|B3C33£H333|j 



INFERN UL 



pssczs&g^ 



B 



STMTDRA SI A$EWtt PUKWuRILLUl 



■MBHia 






'' \" --^- Ij^li 



E 



'"■ -<i*uu 



.. ... 



/*- 



i^L 



CintuCfV 



Cercul intii : Limbul 



Limbul (1-45) © Amintirea coboririi 
lui Cristos in Infern (46-66) Poetii 
antici si Dante (67-105) © Castelul 
inteleptilor (106-151) 



1 Mi-a rupt din cap adinca-mi adormire 
un tunet greu, incit sarii pe cum 
un om trezit din somn prin zguduire. 

4 Si-acu-n picioare stind, eu detei drum 
privirii odihnite-n jur, sa-mi spuna 
ce loc e-n care ma gasesc acum. 

7 Pe-un mal eram, al tristei vai ce-aduna 
in jalnica-i prapastie-un infinit 
ehou de vaiuri ce de-a pururi tuna. 

10 Adinc si negru-n neguri invalit 
e fundu-ncit privind in el in vale 
nimic in el eu n-am deosebit. 

13 - „Sa-ntram acum la nesfirsita jale - 
vorbi Virgil cu fata-ngalbenita - 
voi merge-ntii si-al doilea-i fi pe cale." 



2. in sus (a). 3. Tresari din somn (a). 10. Iar fundu-i negru (a). 



1. Mi-a rupt: forma energica ce pare ca-1 trezeste si pe cititor. 2. Tunet greu: e vorba de 
tunetul care urma fulgerului. Alti comentatori inteleg larma asurzitoare a plinsetelor si 
tipetelor din Infern. 13. Nesfirsita jale : versuri de armonie trista si deznadajduita. Aici 
parca Virgil si-ar da seama pentru intiia oara de locul in care si el e pus, si-i este mila de 
ceilalti, dar si de el. 15. Voi merge-ntii : Virgil mergea inainte ca sa deschida drumul si sa 
incurajeze pe Dante. In Eneida, Enea si Sibila merg alaturi, dar aici „ratiunea omeneasca", 
simbolizata in Virgil, trebuie sa mearga inaintea omului, iesit prin ea din padurea pacatului, 
simbolizat in Dante. 



85 





Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



16 Dar eu, vazind coloarea sa pierita : 

- „Vai, cum sa merg, cind insuti te-nspaimezi, 
tu, eel ce-mi tii puterea mea-ntarita?". 

19 Iar el : - „Durerea celor morti ce-i vezi 
in ce loc stau, pe fata-mi zugraveste 
aceasta mila ce tu team-o crezi. 

22 Sa-ntram, caci lunga cale ne-mboldeste". 
Si-astfel intra, si-ntrai cu el deodata 
in primul cere ce-abisu-1 ingradeste. 

25 Pe cit mi-a fost s-aud putinta data, 
nu plins aici, ci-oftari sunau, si-atari 
ca fac eternul aer sa se zbata. 

28 Din chin fara dureri pornind, pe cari 
le scoate-o nesfirsit de multa ginte 
de mici copii, femei si oameni mari. 

31 Si-mi zice-atunci preabunul meu parinte : 

- „Nu-ntrebi ce duhuri scot aici suspine ? 
deci vreau sa stii de-aici de mai 'nainte 

34 ca n-au pacat, dar chiar de au vrun bine, 
nu e de-ajuns, caci n-au botezul care 
e poarta voastr-a legii cei crestine. 

37 N-au stat deplin cu ceru-n conlucrare, 
caci Crist veni-nvatind pe urma lor, 
deci insumi eu suspin intr-asta stare. 

40 Pierdut prin ast defect acest popor 
nu prin pacat, atit ni-e osindire 
ca fara de-a spera traim in dor". 

43 Iar cind stiui, cuprins fui de mihnire, 
caci multi vazut-am oameni de valoare 
ce-n limbu-acela stau asa-n plutire. 

25. Nu plins petit avui putinta (a). 30. Deavalma prunci (a). 35. El nu-i (a). 
39. Iar starea lor, ce-o vezi, e propria (a). 41. Ca nu pot (a). 



21. Mila : de observat si aici umanitatea lui Virgil, care, desi personifica ratiunea omeneasca, 
nu e numai o alegorie rece, ca personificarile din Roman de la Rose, ci o persoana vie, cu un 
caracter bine pronuntat, de maestru iubitor si calauza prevazatoare. E om caruia-i e mila de 
omenirea chinuita in Infern, unde e si el. 22. Lunga cale ne-mboldeste : vers devenit 
proverbial in italieneste. 28. Fara dureri: adica numai chinuri morale, deoarece ei n-au 
gresit cu nimic, numai n-au crezut in Cristos. 32. Nu-ntrebi : de observat interesul ce-1 arata 
Virgil pentru acest cere, care-1 priveste de aproape. In cintul precedent 1-a certat pe Dante, 
pentru ca intreba prea mult ; acum se mira ca nu-1 intreaba. 36. Poarta voastra : fiindca 
Virgil e pagin. Botezul fiind cea dintii dintre tainele prin care omul intra in comunitatea 
crestina, e considerat ca o poarta a credintei. 42. In dor: adica in dorul in veci neimplinit, 
de a se putea bucura vreodata de vederea lui Dumnezeu. 43. Mihnire : se vede aici marele 
entuziasm al lui Dante pentru sufletele mari ale Antichitatii. Dante, dupa cum am mai spus 
(nota la Infernul, II, 52), face o inovatie, introducind in Limb si sufletele mari ale Antichitatii. 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



86 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



B 



46 - „Dar spune, maistre,-o spune-mi, doamne, oare 
iesi - i-am zis, dorind sa am deplin 
credinta cea ce-nvinge-orice eroare - 

49 cindva prin merit propriu sau strain 

vrun duh de-aici, spre-a trece-n mintuinta?" 
Iar el care-a-nteles ascunsu-mi chin : 

52 - „De-abia sosii in noua-mi locuinta 
si-un duh puternic a venit de sus, 
cunun-avind ca semn de biruinta, 

55 si-a tras de-aici pe primul om, si-a dus 
pe Noe si-Avel, si cu el pornira 
si Moise-al legii datator supus, 

58 si pe Avram, si-acel cu dulce lira ; 
cu fii si tata-a dus pe Israel 
si-atit de mult iubita sa Rahira, 

61 si pe-altii multi ii scoase-n acest fel; 
dar vreau sa stii ca duhuri mintuite 
n-au fost de-aici nicicind pina la el". 

64 Iar noi cit timp aceste-au fost vorbite 
mergeam mereu, trecind padurea mare, 
padure, zic, de umbre-ndesuite. 

67 Si n-am facut drum lung pe-acea carare 
dincoa' de culme, cind un foe vazui 
ce-n semicerc albea-ntr-o dulce zare. 

70 Desi-mi era departe-n fund, putui 
distinge-atit incit sa vad in parte 
ce neam ales era-n lumina lui. 



69. Negrito, (a). 



49. Cindva prin merit propriu: de observat cum Dante, cu o siretenie scolareasca aproape, 
o ia de departe cu intrebarile, dar Virgil ii raspunde pe fata. Strain : adica al lui Cristas, care, 
intre moartea sa trupeasca si inviere, se cobori in Limb, ca sa scoata de acolo sufletele 
patriarhilor si sa le duca in cer. 53. Duh puternic : Cristos. 54. Biruinta : fiindea invinsese 
rezistenta dracilor si sfarimase portile Iadului. 55. Primul om : Adam. 58. Cel cu dulce 
lira : David. 59. Israel : fiul lui Isac si al Rebecai, cunoscut sub numele de Iacob, cu cei 
doisprezece copii ai lui Isac, care fura sefii celor douasprezece semintii ale lui Israel. 60. Atit 
de mult : fiindea sluji lui Laban sapte ani ca sa i-o dea de sotie „si anii acestia i s-au parut 
ca vreo citeva zile, pentru ca o iubea" (Geneza, XXIX, 20), insa, constrins sa se casatoreasca 
inainte cu Lia, sluji inca sapte ani. 63. Pina la el : inainte de coborirea lui Cristos in Infern 
nimeni nu fusese scos de acolo, fiindea poarta Iadului fusese inchisa inca de la pacatul lui 
Adam. 65. Padurea mare : se intelege : gloata sufletelor dese ca padurea. 68. Culme : adica 
dincoace de marginea cercului. 69. Semicerc : cum Iadul are forma circulars, focul, luminind 
numai jumatatea cercului intunecat, facea astfel un semicerc. 71. Sa vad: trebuie admis ca 
inclinarea era destul de pronuntata, incit Dante, stind mai sus, a putut vedea pe deasupra 
zidurilor castelului pe cei care il locuiau. 



|I]|ESC*£3Z2DS£2q 



87 




Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



73 - „0, tu ce 'nalti orice stiinte si-arte, 
ei cine sint? Ce-onoare-i incununa, 
ca starea lor de-a altor o desparte?" 

76 Iar el : - „Faimosul nume ce rasuna 
in lume sus de ei, le-a dobindit 
o gratie-n cer de-o stare-aci mai buna". 

79 Si-un glas spre noi acestea le-a rostit : 
- „Onoare tie, vrednice poete, 
a carui umbra dusa ne-a venit". 

82 Vazui cind glasul s-alina si stete 

ca patru umbre-au dor spre noi s-apuce, 
nici triste-n ochi, dar nici nemingiiete. 

85 - „Priveste-acum - a zis iubitul duce - 
pe eel ce-ntiiul, ca si-un capitan, 
cu spada-n mina, stolul si-1 conduce : 

88 Omer e el, poetul suveran, 
satiricul Horatiu-n urma vine, 
Ovidiu-apoi, iar ultimu-i Lucan. 

91 Desi cuvintul drag rostit de mine 
cuvine-se-a fi spus la fel si lor, 
onoare-mi fac, si fac cu-aceasta bine." 

94 Si-asa vazui aici frumosul cor 
al Printului cintarii dulci de lira, 
ce sta vultur deasupra tuturor, 



77. De dinsii-n (a). 80. inaltule (a). 82. Iar cind strigarea (A). 84. chip (a). 



73. Ce 'nalti : adica eel ce face cinste oricarei arte si stiinte. 80. Poete : Virgil, care se inde- 
partase, si, intorcindu-se, e primit cu bucurie de ceilalti. Torraca aici adauga : „Acea invitatie 
de a cinsti pe poetul care se reintoarce si toata scena urmatoare sint ceva mai mult ca un 
expedient... pentru a preamari pe maestru. Se vad admiratia si respectul pe care orice om cult 
le datoreste marilor genii si operelor lor". 88. Omer: eel mai mare poet epic grec, caruia i se 
atribuie Iliada si Odiseea (cca secolul al IX-lea i.Cr.). Cu toate ca Dante nu stia greceste, nu 
il ignora pe Homer, ale carui laude le citise in Poetica lui Horatiu si in Epistolele lui Seneca. 
89. Horatiu : eel mai mare poet liric latin, nascut la Venosa la 8 decembrie 68 i.Cr. si mort 
la 27 noiembrie 8 i.Cr. A scris Ode, Epistole, Arta poetica si Satire. In Evul Mediu, Satirele 
si Epistolele au fost citite mai mult decit Odele, si in Arta poetica (v. 235) Dante putea citi 
niste cuvinte din care se deducea ca Horatiu insusi se numea satiric. 90. Ovidiu : celebrul 
poet latin (nascut la Sulmona la 20 martie 43 i.Cr.) a murit la Tomis (Constanta), linga Marea 
Neagra (17 d.Cr.), unde fusese exilat de August pentru o vina necunoscuta bine. Opera lui 
principals sint Metamorfozele , dar in Evul Mediu au fost pretuite mai mult Ars amandi, 
Remedia amoris si Heroides. Este unul dintre autorii mai cunoscuti lui Dante, cu care vrea 
sii se ia la intrecere. In cintecul hotilor (Infernal, XXV), el se lauda ca 1-ar fi intrecut cu 
metamorfoza inchipuita de el, a oamenilor care devin serpi. Lucan : nascut la Cordoba, in 
Spania, la 33 i.Cr., a murit la 65 d.Cr. E autorul Farsalei, poem epic despre razboiul civil 
dintre Cezar si Pompei. A inspirat pe Dante mai ales in cintecul amintit mai sus, al hotilor. 
91. Cuvintul drag: e cuvintul de „poet". 93. Onoare : adica motivul cinstei consta in faptul 
ca Virgil e poet. Cu mare modestie Virgil insista asupra acestui lucru, ca si ceilalti il cinstesc 
numai si numai ca poet. 95. Printului : este Homer. 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 



97 Iar dupa ce-ntre ei putin vorbira, 

spre mine-ntorsi c-un semn m-au salutat, 
iar de-asta ochii lui Virgil zimbira. 

100 Dar si mai mare-onoare-apoi mi-au dat 
primindu-ma-ntr-a lor tovarasie 
si-al saselea-ntre-asemeni genii-am stat. 

103 Si-am mers asa spre-acea lumina vie, 
vorbind ce-i bine-aici sa tac, astfel 
cum bine-a fost vorbite-n lad sa fie. 

106 Si-ajunsi apoi sub un frumos castel 
de sapte ori incins c-un zid pe-afara 
si-n jur scutit de-un mindru riurel. 

109 Trecind ca pe uscat pe el, intrara 
prin sapte porti cu mine-acesti poeti 
pe-un cimp frumos cu verde primavara. 

112 Acolo oameni, cu ochi lini si-nceti, 
vorbeau incet si rar [cu-autoritate], 
cu vorba rar-a nobilei blindeti. 

115 Iar noi spre-un fund al vaii luminate 

ne-am dus pe-un loc deschis, frumos si 'nalt, 
ca-ntregul cimp cu toti sa ni s-arate. 

118 Si-aci-n picioare pe-acel verde smalt 
mari spirite vazui, ca de mindrie 
si-acum, ca le-am vazut, cind spui, tresalt. 

121 Electra-ntii cu multa-i samintie, 
cu Hector printre ei si cu Enea, 
Cezar ce-avea de soim privirea-i vie, 

109. Trecurd ca pe-uscat si-ntrara (a). 112. Si-ntr-lnsul oameni (a). 



97. Vorbind : vers foarte discutat. Cei mai multi dintre comentatori interpreteaza ca ar £i 
vorba de lucruri pe care ar fi inutil sa le refere aici, asa dupa cum era util si potrivit acolo. 
99. Zimbira : de satisfactie ca elevul lui eel mai drag a primit de la tovarasii lui din nobilul 
castel acest semn de cinste. 103. Lumina vie : e simbolul stiintei omenesti, care raspindeste 
de jur imprejur razele sale binefacatoare. 107. De sapte ori : cele sapte ziduri sint simbolul 
virtutilor morale (prudenta, dreptatea, taria si cumpatarea) si al celor speculative (inteli- 
genta, stiinta si intelepciunea) sau, dupa altii, al celor sapte parti ale filosofiei (fizica, meta- 
fizica, etica, politica, economia, matematica si logica). 108. Riurel: simbolizeaza elocinta 
sau, dupa altii, buna dispozitie pentru bine. 110. Sapte porti: simbolizeaza, dupa cum 
se pare, cele sapte arte liberale in care consta invatatura medievala : gramatica, dialectica 
si retorica (artes trivii) si : aritmetica, geometria, muzica si astrologia (artes quadrivii). 
113. Incet si rar : idealul invatatului in Evul Mediu, care trebuia sa vorbeasca rar, dulce si 
cu autoritate. 117. Cu toti : adica toti cei care erau in el. 118. Smalt : cimpul era impodobit 
cu flori. 120. Tresalt : adica si acum, cind isi aduce aminte, se mindreste ca le-a vazut. 
121. Electra: fiica lui Atlas si mama lui Dardanus, fondatorul Troiei. Multa-i samintie: 
copiii lui Dardanus, printre care Dante recunoaste pe Hector, eel dintii nascut al lui Priam, 
regele Troiei, si al Hecubei, si pe Enea, fiul lui Anchise si al Venerei. 123. Cezar : intemeietorul 
Imperiului roman (nascut la 12 iulie 100 i.Cr., omorit la 15 martie 44 i.Cr.). Ochi de soim : 



|Ij lE*C*g323S*gg3| 



8 9 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



133 



136 



124 Camilla sta si sta Pentesilea 
intr-alta grupa, si sedea Latin 
cu fiica-sa Lavinia printre-aceia. 

127 Si Brut ce-a scos din Roma pe Tarchin, 
Cornelia, Marcia, Iulia, si deoparte 
si singur sta deoparte Saladin. 

130 Vazui apoi, privind si mai departe, 
pe maistrul celora ce stiu, avindu-1 
la mijloc marii-adincitori de carte 



cari stau tacuti, cucernici ascultindu-1. 

Socrat era-ntre ei si Plato, eel 

ce-n primul rind sedea si-ncepe rindul, 

Democrit eel ce nu da lumii tel, 
Empedocle, Anaxagora si Tale, 
Diogene si Heraclit, cu el 



129. Retras stetea si singur (a). 



felul cum il descrie Dante aici arata ca a fost influentat de o tendinta putin favorabila lui 
Cezar si care a dainuit in tot Evul Mediu. Alta data (Paradisul , XI, 69) il numeste „cel 
ce-ntreaga lume-nspaimintase". 124. Camilla : razboinica eroina, fiica a lui Metabus, regele 
volscilor si amintita de Virgil in Eneida. A luptat de partea lui Turnus impotriva lui Enea si 
fu omorita de Aronta. Pentesilea : regina amazoanelor, care, in timpul razboiului troian, se 
lupta impotriva grecilor si fu omorita de Ahile. 125. Latin: regele Latiului, fiul lui Faunus 
si al nimfei Marica. 126. Lavinia : fiica lui Latin si a Amatei. A fost logodita de mama-sa cu 
Turnus, regele rutulilor, dar Enea se indragosti de ea si o lua in casatorie, de unde razboiul 
intre Enea si Turnus, in care acesta muri. 127. Brut : primul consul, care a scapat Roma de 
tirania lui Tarchin si a intemeiat republica. Tarchin : zis Superbul, ultimul rege al Romei, 
izgonit de Brutus. 128. Cornelia : fiica lui Scipio Africanus Maior, sotia lui Tiberius Sempronius 
Gracchus, mama Grachilor Tiberius, Caius si Sempronia. Marcia : fiica lui Marcus Filippus, 
sotia lui Cato Uticensis, apoi a oratorului Quintus Hortensius. Iulia: fiica lui Cezar si sotia 
lui Pompei. 129. Saladin: Selah-Eddijn (1137-1193), sultan al Egiptului. S-a bucurat printre 
crestini de renumele de marinimos si intelept. In Evul Mediu fu socotit ca tipul omului drept, 
cu toate ca era de credinta mahomedana. 131 : Maistrul : Aristotel (384-322 i.Cr.), unul din 
cei mai mari filosofi ai Antichitatii, foarte pretuit de Dante, care-1 lauda in diferite rinduri 
si in Convivio, ca si de toata lumea medievala. Dante cunostea opera lui din traducerea 
Sfintului Toma de Aquino. 134. Socrat: (470-399 i.Cr.) initiatorul adevaratei morale, perfec- 
tionata apoi de Aristotel, dupa cum insusi Dante spune in Convivio (IV, 6). Cea mai frumoasa 
figura de filosof si de cetatean din toata Antichitatea. Pentru el, virtutea consta in a sti, si 
tinta stiintei era cercetarea adevarului, cu care el se indeletnicea intrebind discipolii si 
indreptind raspunsurile lor neexacte. Metoda aceasta se si numeste, de la el, socratica. Invi- 
nuit ca ar fi corupator al tineretului si ca ar dispretui pe zei, fu condamnat la moarte, pe care 
o infrunta cu mare seninatate, refuzind sa fuga, atunci cind i s-a oferit prilejul, pe motivul 
ca legile trebuie respectate, chiar cind sint nedrepte. N-a lasat nimic scris. Gindirea lui o 
cunoastem din operele lui Platon, Xenofon si chiar din ale lui Aristotel. Plato : nascut la 
Atena in 429 i.Cr., moare in 348, unul din cei mai mari filosofi ai Antichitatii, urmas al lui 
Socrate si sef al Academicienilor, numiti asa dupa locul unde ei se intruneau, adica Academia, 
dupa cum si Dante spune in Convivio (II, 15). Dante cunostea doctrina platonica din citatii 
ale altora, poate a citit chiar traducerea latina a dialogului Timaeus pe care il citeaza in 
Paradis (IV, 49). 136. Democrit: Dante stia din De natura deorum a lui Cicero (I, 24) ca, 
dupa Democrit, atomii alcatuiesc cerul si pamintul printr-un concurs aproape intimplator. 
S-a nascut la Abdera (465 7-361 i.Cr.). 137. Empedocle: nascut la Agrigent (490-430 i.Cr.), 
a scris o lunga poema despre natura in care sustine ca elementele care compun universul se 
combina si se descompun de mai multe ori, asa incit am avea niste haosuri nesfirsite. La 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



90 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 



139 si-Orfeu si-adinc observatoru-n quale 
aid era, eu zic Dioscoride 
si Tuliu, Tit, si eel cu legi morale 

142 Seneca, Gallian si Euclide, 

Hipocrate, Avicenna, Ptolomeu 
si-Averoe ce-ntinse zari deschide. 

145 Sa-i spui pe toti de-aici mi-ar fi si greu, 
si-astfel ma-mpinge teama-ndelungata 
c-ades la fapte-i scurt cuvintul meu. 

148 Din sase, doi ne-am rupt apoi indata, 
caci dusu-m-a p-alt drum iubitul duce 
din lina zare-n noapte framintata 

151 si-ajunsei unde-n veci nimic nu luce. 



145. Pe toti citi sint (a). C-ades prin fapte-i grabnic mersul (b). C-adese pentru 
fapte-am scurt cuvint (b). 



aceasta teorie Dante face aluzie in Infern (XII, 42). Anaxagora: din Clazomene (500-428 i.Cr.), 
maestrul lui Pericle, care i-a scapat viata cind a fost acuzat de ateism, din cauza operei sale 
despre natura. A fugit atunci la Lampsac, unde a murit. Are meritul de a fi introdus in Atena 
filosofia scolii ionice. Tale : din Milet, unul din cei sapte invatati ai lumii vechi (639-546 i.Cr.). 

138. Diogene : cinicul, nascut la Sinope (404-323 i.Cr.), a fost dispretuitorul neinvins al ori- 
carei straluciri pamintesti. Este acela care, locuind intr-un butoi si ducindu-se Alexandru eel 
Mare la el si intrebindu-1 ce dorea, i-a raspuns sa nu-i ia ce nu-i poate da, fiindca se asezase 
in dreptul soarelui. Eraclit: din Efes (500 i.Cr.), a fost celebru in filosofie si stiinte natu- 
rale, dar si-a exprimat gindul intr-o forma asa de abstracts ca a fost poreclit „Obscurul". 

139. Orfeu : poet trac „care facea cu chitara blinde fiarele si arborii si pietrele sa se miste 
catre sine" {Convivio, II, 1). Dupa Dante, e „omul intelept care cu instrumentul vocii sale 
imblinzeste si potoleste insusirile crude si aduce la vointa sa pe acei care nu au viata pentru 
stiinta si arta" (Convivio, II, 1). Quale : adica in calitatile ierburilor. 140. Dioscoride : 
Pedanius Dioscoride, grec din Anazarba in Cilicia. A inflorit in timpurile lui Nero si a scris 
un tratat unde se vorbeste despre calitatile medieinale ale ierburilor. Tuliu: M.T. Cicero, 
marele orator roman (106-43 i.Cr.). Dialogul De amicitia a fost una din cele doua carti care 
i-au inspirat lui Dante iubirea de filosofie. 141. Tit : Titus Livius, considerat aici ca filosof. 
Despre scrierile lui filosofice Dante aflase dintr-o scrisoare a lui Seneca catre Lucilius, in 
care ele sint laudate impreuna cu ale lui Cicero. Alta data, adresindu-se istoricului, il numeste 
„cel care nu greseste". Nascut la 60 i.Cr., a murit la 16 d.Cr. Cel mai mare istoric al Romei, autor 
al operei Rerum Romanorum ab urbe condita iibri, ajunsa la noi incomplete. 142. Seneca : 
Dante a cunoscut din Seneca Scrisorile catre Lucilius, pe care le interpreteaza in Convivio 
(IV, 2) si unde Seneca vorbeste de mai multe ori de tratatele sale de filosofie morala, pierdute 
pentru noi. Dante si contemporanii lui credeau ca el ar fi autorul tratatului despre Cele patru 
virtuti al lui Martinus Damiensis, pe care il citeaza inDe Monarchia (II, 5). Gallian: Claudiu 
Gallian, medic din Pergam (131-201 d.Cr.), autorul unui tratat de medicina, citat in Convivio 
(I, 8). Euclid : matematician alexandrin si platonic, autor al celebrelor Elemente de geome- 
tric A trait pe la 300 i.Cr. si e citat de Dante in Convivio (II, 14) si in De Monarchia (I, 1). 
143. Hipocrate : medic din Cos in secolul al V-lea i.Cr. Citat in Convivio (I, 8) si Purgatoriu 
(XXIX, 137). Avicenna : Ibn-Sina, medic arab (980-1030), autor al unui comentariu aristotelic 
citat in Convivio (II, 14 si 15). Ptolemeu: matematician si geograf din secolul al II-lea d.Cr. 
Citat in Vita Nuova (XXIX, 2) si Convivio (II, 13). 144. Averoe : Ibn-Roschd, filosof arab din 
Cordoba (1116-1198), zis si „Comentatorul" pentru marele sau comentariu asupra operelor lui 
Aristotel. Citat in Vita Nuova (I, 4) si in Purgatoriu (XXV, 63). 147. Cuvintul meu: Dante 
vrea sa arate ca nu intotdeauna ajung cuvintele si bunavointa pentru a putea reda ceea ce 
el a vazut. 151. Nimic nu luce : Limbul este o exceptie luminoasa in Infernul lui Dante, care 
e tot intunecat. 



91 








DIVINACOMEDIE 




|f»£Q££35a| 



B 



CintuC y 



Cercul al doilea: 
desfrinatii 



Minos (1-24) © Desfrinatii (25-69) 
Francesca da Rimini si Paolo 
Malatesta (70-96) © Povestea de 
amor si moarte (97-138) © Mila lui 
Dante' (139-142) 



Din starea-ntii asa-ntr-a doua stare 
venim, in cere ce loc mai strimt roteste, 
ci cazne-atit mai mari, stirnind urlare. 

4 Grozav aici sta Minos si rinjeste, 
judet el tine-acolea-n poarta stind 
si-azvirle-n lad precum se-ncolaceste. 

7 Eu zic ca rau-nascutul duh intrind, 
silit e culpa-ntreaga sa si-o spuie, 
iar el, cunoscator de rau, vazind 

10 ce loc din lad e vrednic sa-1 incuie, 
cu numaru-nvirtitei cozi pe spate 
arata gradu-n care vrea sa-1 puie. 

13 Mereu stau multe-n fata-i adunate, 
si una dupa alta vin cu rindul 
si spun si-aud si-n lad sint aruncate. 



3. cari nasc (a). 5. Si tine-aid judet (a). 



1. Starea-intii : din cercul intii ne-am coborit in eel de-al doilea, mai restrins, ceea ce e firesc, 
infernul dantesc avind forma unei pilnii. 3. Ci : cercul e mai mic, dar caznele sint mai groaz- 
nice. Stirnind urlare : asa sint de groaznice, incit stirnesc urlare. 4. Minos : unul din cei trei 
judecatori din Infern. Rege mitic al Cretei, devenit proverbial pentru dreptatea sa, asa incit 
Virgil il infatiseaza in Eneida ca judecator al sufletelor, dupa moarte. „Dante il infatiseaza 
ca un demon, ii ia urna {urnam movet) virgiliana (Eneida, VI, 432), il face sa rinjeasca oribil 
ca un ciine, ii adauga o coada foarte lunga si-1 reprezinta in timpul functiunii lui de judecator" 
(Torraca). 6. Precum se-ncolaceste : numarul incolacirilor cozii sale peste trup arata pentru 
al citelea cere din Infern este osindit pacatosul. 7. Rau-nascutul : nascut in ceas rau ; care 
nu s-a putut mintui. 9. El : Minos. 15. Spun si-aud : adica spun pacatul, aud condamnarea 
si apoi sint aruncate in cercurile Infernului, potrivit cu pacatele lor. 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



91 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



|f»SQ££3Sa| 



m 



16 Cind el vazu ca vin si-a-ntra mi-e gindul : 
- „Tu, eel ce vii in lumea celor morti - 
a zis si-a stat, oficiu-ntrerupindu-1 -, 

19 stii unde esti? Te-ncrezi tu vrunei sorti? 
Sa nu te-nsele-aceasta larga-ntrare !". 
Virgil atunci spre el: - „Ce grija porti? 

22 Sa nu-i opresti fatala lui carare. 
Asa se vrea-ntr-un loc unde se poate 
orice se vrea, si curm-a ta intrebare". 

25 Acu-ncepui s-aud acele toate 

urlari de-aici si-amar fui strabatut 

de multul plins ce tristul neam il scoate. 

28 Era-ntr-un loc de-orice lumina mut, 
ce muge-asa ca marea-ntaritata 
cind largul ei de volbura-i batut. 

31 Virtej dracesc ce nu mai sta vrodata, 
ia morti de-a valma-n furia lui cu sine, 
sa-i zguduie-nvirtindu-i si sa-i zbata. 

34 Iar cind simt furia volburii ce vine 

cum pling atunci, cum urla toti in vale, 
si-azvirl blastem puterilor divine ! 

37 Stiui ca astor chinuri infernale 

supusi sint cei ce-avind placerea tel 
fac mintea roaba poftelor carnale. 

17. Tu, eel ce vii: ca si Caron, si Minos este surprins (si cam scandalizat) de faptul ca un 
om inca in viata strabate tinuturile supuse stapinirii lui si incearca sa-1 sperie pe indraznetul 
care s-a incumetat sa intreprinda o astfel de calatorie. 18. A stat : oprindu-se din functia sa 
de judecator. 19. Te-ncrezi : literar : „baga de seama in cine te increzi". Minos cauta a strecura 
in sufletul lui Dante neincrederea fata de Virgil (ratiunea omeneasca). 23. Asa se vrea : 
formula obisnuita, de culoare cam magica, pe care Virgil (care in Evul Mediu a fost socotit 
ca vrajitor) o repeta de cite ori gaseste o piedica in atitudinea indirjita a demonilor pazitori 
ai cercurilor din Infern. 24. Curma : cu Minos Virgil nu intrebuinteaza multe cuvinte ca sa-1 
convinga, ci, scurt, ii spune ca asa e vointa cereasca si deci sa taca. In alte rinduri, ca om fin 
ce este, se ia cu binele pe linga demonii care-1 impiedica. Acest oportunism al lui Virgil a fost 
studiat intr-o frumoasa lucrare, L'opportwiismo di Virgilio, de catre un tinar elev al dlui 
Francesco D'Ovidio. 28. Mut : lipsit de lumina. Dante, ca si Shakespeare si ca mai toate 
geniile mari, are adesea expresii lapidare care noua de multe ori ni se par ciudate. In cintecul I 
(vezi 60), Dante spune, spre exemplu, ca lupoaica il impinge inapoi unde „soarele tace", adica 
in adincul intunecos al padurii. 30. Volbura : peisajul acesta de furtuna se potriveste de 
minune cu furia patimii care i-a rapit in viata. 31. Vrodata: printr-o exceptie miraculoasa, 
furtuna sta numai timpul necesar Francescai ca sa-si povesteasca tragica intimplare de iubire 
si moarte. Dupa cum foarte bine observa Henri Hauvette, intr-o foarte recenta lucrare a sa 
(Etudes italiennes, I, nr. 2-3, 1918) despre cele sapte dintii cintece ale Infemului, acestea par 
a reprezenta o prima incercare a lui Dante, reluata apoi mai tirziu. Dante, in urma, nu va 
intrebuinta mijloace asa ieftine ca interventia unei minuni. De altfel, mai observasem si eu 
(Ricordi di letture provenzali e francesi nella „Commedia" di Dante, Napoli, 1913) ca Dante, 
ca sa faca posibila convorbirea lui cu Brunetto Latini, nascoceste o intreaga meteorologie a 
Infernului, asa ca ploaia de foe ce-i chinuieste pe acesti pacatosi se stinge in contact cu aburii 
ce se ridica din riul Flegeton, de pe malul caruia Dante vorbeste fostului sau maestru, ceea 
ce ar fi dovada a unui progres in arta lui Dante si ca ar fi trecut multa vreme pina ce a reluat 
poema inceputa. 



^ pC*&&£S£Z^ 



93 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



40 Cum grauri ia si-al toamnei vint cu el 
pe mii de-aripi multimea lor zbatuta, 
pe-acesti misei, cumplitul vint astfel 

43 si-n jos si-n sus si-aici si-acolo-i muta, 
si nu mai pot sa. spere-n veci incai 
nu stare-n loc, ci cazna mai scazuta ! 

46 Si cum isi pling cocorii tristul lai 
cind fac pe drum coloane-ndelungate, 
asa vedeam ca vin cu mare vai 

49 si-aceste umbre de virtej purtate ; 

si-am zis : - „Maestre, cine-au fost acei 
pe care-astfel ast negru-amurg ii bate?" 

52 - „Intiia-n stolul despre care vrei 
sa stii a fost imparateas-odata 
si neamuri multe-avu sub sceptrul ei, 

55 ci-atit fu-n viciu-acesta de 'necata, 
ca-n legi sanctiune unei crime-aduse, 
spre-a fi si-a ei legal astfel scuzata. 

58 Ea e Semiramis, ce din cetite 
o stim c-a fost urmasa si femeia 
lui Nin in taxi de turci acum domnite. 

61 Se-ucise-a doua din amor si-i ceea 
ce spuzei lui Sicheu perfida-i fuse : 
perversa Cleopatra este-a treia." 



40. duce-al (a). 46. Cum gruii-n sbor isi cintd-amarul lain (a), jalnicul (a). 47. din 
colo linii (b). 48. Asa-si trdgeau venind cumplitul (a). Asa veniau tragindu-si lungul 
vaiu (b). 55. infundata (a). 56. Ca voe-a dat prin legi pldcerii-oprite (a). 57. spdlata (a). 



43. Si-n jos si-n sus : „cu sunetele intrerupte ale acestor adverbe, care parca se fugaresc 
unul pe altul, Dante descrie «virtejul infernal ce nu mai sta», de care acele suflete sint rapite 
si zbatute in toate partile" (Venturi). 46. Lai : Zais-urile erau niste scurte compuneri poetice, 
de origine bretona, uneori narative, alteori lirice, intovarasite de o muzica trista si melan- 
colica. Cuvintul lai, intrebuintat de provensali spre a arata cintecul pasarilor, a trecut pe 
urma cu insemnarea de pltngere. 54. Neamuri multe : adica sirienii, etiopienii, parte din 
indieni si babilonieni. 57. Legal scuzata : Orosius (I, 4) povesteste : „aceasta regina (Semiramida) 
arzind de pofta... se pata de desfriu... si pacatul ei particular voind sa-1 acopere cu o aparenta 
de legalitate porunci ca tatal si fiica s-ar putea impreuna, dupa placul fiecaruia, fara a se 
pastra vreun respect firesc". 58. Semiramis : faimoasa si frumoasa regina a asirienilor, care 
domni de la 1356 i.Cr. pina la 1314 si a avut renumele de a fi fost cea mai destrabalata femeie 
din lume. Cetite : Dante face aluzie mai ales la istoria lui Orosius, pe care o pomeneste in 
De Monarchia (II, 9). 59-60. Urmasa si femeia lui Nin: dupa moartea lui Nin, ii urma la 
domnie sotia lui, Semiramida, indepartind pe fiul sau Ninia. 60. Turci: adica Babilonia, care, 
in timpul lui Dante, era stapinita de turci. Nu e necesar deci a crede ca Dante face confuzie 
intre Babilonia din Asia si cea din Egipt, unde era resedinta sultanului. 61. A doua: Dido, 
fiica lui Belo, intemeietoarea si regina Cartaginei, iubi pe Enea, dar, parasita de el, se omori 
(Eneida, I, 4). Astfel nu-si tinu promisiunea solemna facuta cenusei barbatului sau, de a-i fi 
totdeauna credincioasa. 63. Cleopatra : regina Egiptului (69-30 i.Cr.) si, dupa cum ne spun 
istoricii cei vechi, femeie foarte destrabalata. A iubit intre altii pe Cezar si Antoniu, care 
pentru ea se despartise de sotia sa Octavia. Invinsa de armatele lui Octavian, ca sa nu cada 
prizoniera in miinile dusmanului, puse s-o muste o aspida. 




94 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 



64 Vazui si pe Elena care-aduse 

cumplitul timp ; pe-Ahil eel mare-al cui 
razboi cu-amorul trist sfirsit ii puse. 

67 Pe Paris si Tristan, si mii vazui 
goniti din viata lor de-amor, pe care 
Virgil mi-i arata cu mina lui. 

70 Dupa ce [dat-am maestrului ascultare 
de vechi femei si cavalerii mii, 
a fost mai sa lesin de mila mare]. 

73 Si-asa-ncepui : - „Cu drag eu le-as vorbi 
acelor doi ce-adusi de vijelie 
asa de-usor pareche par a fi". 

76 Iar el : - „Tu-i vei vedea cind au sa fie 
aproape-aici si-atunci pe-acea putere 
ce-i leag-astfel, sa-i chemi si au sa vie". 

79 Cind vintul deci le dete-apropiere, 

strigai spre dinsii : - „0, suflete-ntristate, 
vorbiti de nu v-opreste-a altui vrere". 

82 Precum prin aer pe-aripi nemiscate, 
iau doua turturele-alaturi zbor 
de-acelasi dor spre cuibul drag purtate, 

85 asa si ei, dintr-al Didonei cor 

veneau prin noaptea ce-o framinta vintul ; 
atit cu ruga-nvinsei vrerea lor. 

64. Elena : fiica a lui Jupiter si a Ledei, sotie a lui Menelau, care fu rapita de Paris, fiul lui 
Priam, regele Troiei, si care fu cauza razboiului dintre greci si troieni. Oamenii din Evul 
Mediu si-o inchipuiau „mai alba decit lebada". 65. Cumplitul timp: e vorba de razboiul 
troian. 66. Ahil : regele mirmidonilor, fiul lui Peleu si al zeitei Tetis, e eel mai insemnat erou 
grec in razboiul troian. Dante il pune printre cei destrabalati, aducindu-si aminte ca a murit 
din cauza iubirii. Intr-adevar, dupa o lege post-homerica, Ahile, din iubire pentru Polixena, 
fiica lui Priam si a Hecubei, ar fi voit sa treaca de partea troienilor, dar Paris il ueise. In 
Roman de Troie si intr-o traducere italieneasca, datorata unui Binduccio dello Scelto, contem- 
poran al lui Dante, se spune : „amor a aratat cazna si puterea sa, impotriva carora nimeni nu 
se poate apara". 67. Paris : cf. nota 64. Tristan : vestit cavaler al „mesei rotunde", fiul regelui 
Meliadus, care iubi pe Isolda, sotia unchiului sau, regele Marc din Cornivalia. Legenda spune 
ca Tristan s-a dus in Irlanda pentru a cere mina Isoldei pentru unchiul sfiu, regele Marc, dar 
in calatorie, bind din greseala din licoarea fermecata data de mama Isoldei pentru a-si pastra 
vesnic iubirea barbatului, s-au indragostit fatal unul de altul. Dupa multe intimplari, regele 
Marc, descoperind adulterul sotiei sale, a ranit pe Tristan cu o sageata inveninata si acesta, 
simtindu-se murind, a imbratisat atit de tare pe Isolda, incit amindurora le-a plesnit inima 
si au murit impreuna. Legenda, de origine bretona, a fost raspindita in toata Europa de 
truverii francezi si era foarte cunoscuta in Italia, unde gasim o prefacere in proza toscana a 
romanului francez (asa-zisul Tristano Riccardiano), si patrunsese chiar in lirica. Ahile si 
Paris erau socotiti in poezia medievala la fel cu cavalerii medievali. Toate aceste personaje, 
asupra carora a inflorit o intreaga literatura de romane, mai ales in limba franceza, erau 
foarte familiare tuturor oamenilor culti din Evul Mediu, dupa cum ne sint noua personajele 
romanelor contemporane mai celebre. 74. Acelor doi : Paul si Francesca. 75. Asa de-usor : 
vintul ii rapeste cu atita violenta, incit parca au pierdut orice greutate, ca niste biete frunze 
in furtuna. 77. Pe-acea putere : amorul care nu-i desparte nici in chinurile Iadului. 79. Apro- 
piere : adica de Virgil si Dante. 81. Altui : vointa lui Dumnezeu. Dupa cum am mai observat, 
numele lui Dumnezeu nu e niciodata pomenit in Infern decit printr-o perifraza. 85. Didonei 
cor : adica din ceata desfrinatilor, in care se gaseste si Dido. 




95 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



88 - „0, suflet bun si nobil ce-n mormintul 
cumplitei nopti te-opresti la noi, ce-odata 
cu-al nostru singe-am inrosit pamintul, 

91 amic de L-am avea pe-al lumii Tata, 
noi rugi I-am face pentru pacea ta, 
caci mila simti de-amara-ne rasplata. 

94 De vrei sa ne vorbesti, vom asculta 
si vom vorbi, de-ai dorul de-ascultare, 
cit timp sta vintu-ntr-asta pace-a sa. 

97 Nascuta fost-am in cetatea care 

sta-n malul marii unde Po de-acum, 
trudit, cu-ai sai, isi cat-odihna-n mare. 

100 Amor, ce-n inimi iute-si face drum, 
1-a prins cu-a mea frumsete, ce rapita 
mi-a fost astfel, ca si-azi ma doare cum. 

103 Amor, ce-a sa iubire-o vrea iubita, 
placeri de el atare-n mine-a pus, 
ca sint de el cum vezi si-acum robita. 

106 Amor spre-o moarte pe-amindoi ne-a dus, 
Caina pe-ucigas va fi avindu-1." 
Atit si-aceste vorbe ei ne-au spus. 

109 Si-astfel truditul suflet ascultindu-1, 
plecindu-mi fata mi-o tinui plecata, 
pin-a-ntrebat Virgil : - „La ce ti-e gindul ?". 

90. Cu-al nostru singe : fiindca mai toti murisera de moarte violenta. 91. Amic : cu aceasta 
dorinta plina de regret si de deznadejde, pentru care Francesca, desi condamnata, aproape 
s-ar ruga lui Dumnezeu pentru pacea lui, Dante incepe sa ne arate toata gingasia acestui 
blind suflet de femeie, care pare ca o lumina in peisajul furtunos si intunecat al Infernului 
dantesc. Dante isi da seama de monotonia in care ar putea sa cada, dind Infernului numai 
intunecime, Purgatoriului numai pocainta si Paradisului numai lumina. De aceea „introduce 
ici si colo in Intern cite o raza de lumina si, prin vijelie si noapte, prin vaiete si blesteme, 
deschide o portita prin care putem privi marea intindere a marii scinteind sub soare (malul 
marii unde Po isi cauta odihna) si sa ascultam duioasa poveste de iubire a Francescai si 
Paul" (Chiappelli). 96. Pace : dupa cum am spus, Dante, ca sa faca cu putinta convorbirea 
lui cu Francesca, imagineaza ca vintul se opreste cit timp tine convorbirea. 97. Cetatea : 
Ravenna, ultimul adapost al lui Dante si unde este astazi mormintul poetului. Probabil acolo, 
la curtea lui Guido Novello da Polenta, Dante a auzit aceasta tragica poveste de iubire. 
98. Malul marii : Marea Adriatica, unde se varsa Padul. 99. Ai sai : afluentii Padului. 
102. Astfel: in mod violent. Ceea ce indurereaza mai mult pe Francesca nu este moartea, ci 
felul violent, brutal in care a fost omorita. 103. Amor, ce-a sa iubire : avem aici conceptia 
aceea fatala a amorului, pentru care oricine e iubit nu poate sa nu iubeasca la rindul lui. 
Pentru intiia oara apare in romanele de aventura ale „mesei rotunde" (licoarea bauta de 
Tristan si Isolda, in corabia ce-i ducea in Cornivalia) si de acolo trece in lirica italiana a Scolii 
„dulcelui stil nou", al carei urmas era si Dante. 106. Amor: de observat repetitia amor..., 
amor..., amor... (100, 103, 106) ca un laitmotiv ce revine mereu in aceasta muzica delicata ce 
e povestea Francescai. 107. Caina : o parte din groapa tradatorilor, in care sint osinditi cei 
ce au tradat pe rudele lor. De la Cain, tradatorul fratelui sau Abel. 108. Ne-au spus : unii 
interpreti cred ca ultimul vers e spus de Paul. Dupa rezultatele criticii mai moderne insa 
aceasta interpretare nu e primita, parindu-se a fi in contrazicere cu versurile 139-140, in care 
se zice : „Si-n timp ce unul povestea, vazui/ Plingind pe-al doilea...", din care reiese ca numai 
Francesca vorbeste, iar Paul numai plinge. 110. Plecindu-mi fata : fiindca se stia si el patat 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



9 6 




m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



|f»SQ££3sa| 



m 



112 Tirziu, cind am raspuns, am zis : - „Vai, tata, 
ce visuri dulci, ce dor nepotolit 
a-mpins pe-acestia catre-amara plata !". 

115 Spre dinsii-apoi ma-ntoarsei si-am vorbit : 
- „Francesco, vai, a voastra suferinta 
cu plins imi umple sufletul mihnit. 

118 Dar spune-mi tu-n ce chip gasi putinta 
sa-si dea pe fata-ascunsul dor al sau 
acea de mult nesigura dorinta?". 

121 Iar ea: „Nimic nu doare-atit de rau 
decit de-un timp ferice-a-ti fi aminte 
in timp de-amar, si-o stie domnul tau. 

124 Dar vrerea ta de-ti este-asa fierbinte 
sa. stii al nostru-amor din focu-i prim 
voi spune-amestecind cu plins cuvinte. 

127 Spre-a pierde timpul stam ca sa cetim 
de Lancelot, cum 1-a-ncurcat iubirea, 
noi singuri doi si far' sa banuim. 

130 Facu sa ne privim ades, cetirea, 

si ne-am surprins cu-obraz descolorat, 
ci-un punct facut-a sa ne pierdem firea. 

133 Cind am cetit cum zimbetu-asteptat 
de mult, amantul si-1 saruta-n fine, 
atunci, in tremur tot, m-a sarutat 



de acelasi pacat ; de aceea si mila si simpatia neobisnuite ce le arata fata de Francesca. In 
cercul desfrinatilor din Purgatoriu, Dante marturiseste direct acest pacat al lui, supunindu-se, 
ca si in cercul mindrilor, pedepsei curatitoare, care consists in a trece un zid de flacari. 
112. Vai, tata : de aici se vede umanitatea lui Dante, care, ascultind povestea Francescai, se 
gindeste la iubirile lui pamintesti, la perioada aceea de ratacire morala, se marturiseste om 
slab, plin de pacate si simte o solidaritate omeneasca cu aceste suflete ratacite. Din punct de 
vedere teologic, el ar fi trebuit sa se arate scandalizat, neinduplecat fata de un pacat asa de 
urit de Biserica, dar Dante e om inainte de toate, si poet, si de aceea Divina Comedie nu a 
murit o data cu epoca in care s-a nascut. Foarte frumos spune in aceasta privinta Carducci : 
„Moare Joe, dar imnul poetului ramine". 116. Francesca: din Ravenna, fiica lui Guido 
Novello da Polenta, mort in 1310. A fost data de sotie cam pe la 1275 lui Gian Ciotto (Ion 
Schiopul) de' Malatesti, senior de Rimini. Ea iubi insa pe cumnatul sau Paul, al doilea fiu al 
lui Malatesta da Verrucchio si barbat al Orabilei Beatrice di Ghiaggiolo. Cei doi indragostiti 
fiind gasiti impreuna de Gian Ciotto, fura omoriti amindoi. Comentatorii mai spun ca Gian 
Ciotto, ca sa obtina mina Francescai, stiindu-se foarte urit si schiop, a inselat-o, trimitind la 
ea petitor pe fratele lui, Paul, foarte frumos, asa ca Francesca a crezut ca barbatul ei va fi 
Paul, si numai cind a ajuns la Rimini si s-a vazut linga Gian Ciotto a bagat de seama amara 
inselaciune. Nici un cronicar nu ne vorbeste de aceasta tragedie de la curtea Malatestilor, si 
in ce adauga comentatorii se vede influenta romanului lui Tristan. 123. Domnul tau : dupa 
unii, Virgil, care pune pe Enea sa spuna Didonei, care-1 roaga sa-i povesteasca intimplarile 
sale dupa caderea Troiei: „Iiifandum regina tubes renovare dolorem" (Eneida, II, 3); dupa 
altii, Boetiu, care spune (De consolatione pshilosophiae, III) : „Ceea ce e mai chinuitor e sa-ti 
amintesti ca ai fost vreodata fericit". 128. Lancelot : episodul din romanul lui Lancelot, la 
care Dante face aluzie, este urmatorul : „Doamna — spuse Gallehault -, acuma se cuvine sa 
faceti inceputul : sa-1 sarutati inaintea mea ca inceput de adevarata iubire. Atunci se dau la 
o parte surizind si se fac ca se sfatuiesc ; si regina vede ca el nu indrazneste, si-1 ia de barbie 
si-1 saruta foarte lung". 



|Ij lE*C*g323S$gg3| 



97 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



136 acest ce-acum in veci va fi cu mine. 
Galeot fu basmul si-autorul lui 
si-aici am pus cetirii pe-astazi fine". 

139 Si-n timp ce unul povestea, vazui 

plingind pe-al doilea-ncit de-nduiosare 
paream c-as fi murit, si-apoi cazui 

142 cum cade-un corp ce viata-ntr-insul n-are. 

136. Acest : Galeot, cavaler si prietenul lui Lancelot. Vrea sa arate ca, dupa cum Galeot fu 
acela care indemna pe regina Ginevra sa sarute pe Lancelot, tot asa si romanul si autorul lui 
fura mijlocitori de iubire intre Francesca si Paul. De aici Galeot a devenit pe urma in ita- 
lieneste sinonim cu „mijlocitor". Decameronul lui Boccaccio, in unele manuscrise, arata ca 
subtitlu : „sau Printul Galeot". 141. Cazui: de observat din nou cit de mult Dante ia parte 
la durerea Francescai. 




98 




m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



B 




CintuC yi 



Cercul al treilea : lacomii 



Cerber. Ciacco (1-36) © Ciacco 
(37-57) © Profetiile lui Ciacco cu 
privire la Dante (58-93) © Digresie 
despre reinvierea trupului (94-115) 



1 Venindu-mi iar in firea ce-o pierdui 
de mila celor doi cumnati, de care 
cu totul tulburat in suflet fui, 

4 vazui cazniti de-alt soi si o noua stare 
de cazne-oriunde mi-am intors privirea 
si-oriunde-am mers si-oricum faceam miscare. 

7 Era-ntr-al treilea cere aci-n izbirea 
eternei ploi, ce rece, grea si iute, 
nu-si schimba-n veci nici cursul ei, nici firea. 

10 Si ning zapezi si ape cad statute 
si grindini bat prin zarea-ntunecata ; 
pamintul ce le-nghite-ntr-insul pute. 

13 Iar Cerber, fiara cruda si ciudata, 
ciineste latr-aici la ticalosii 
plouati etern, trei guri cascind deodata. 

16 Baloasa barba neagra si-ochii rosii, 

si-un pintec larg si gheare-avind, jupoaie 
si sfisie si musca pacatosii. 

5. Aci... am dus (a). 12. Ce primeste. De-atitea pi, (a). 13. Acestea (a). 



4. Alt soi : lacomii. 9. Nu-si schimba : tot chinul acestei pedepse este in monotonia ei. Cine 
a incercat plictiseala adinca, ehinuitoare si starea sufleteasca de adinca deprimare intr-un 
timp de ploaie indehmgata e in stare, gindindu-se la vesnicia unui astfel de chin, sa masoare 
toata grozavia lui. E o pedeapsa josnica, dupa cum unul din cele mai josnice este pacatul 
lacomiei. 13. Cerber : un monstru fabulos in forma de ciine cu trei guri, pazitorul Infernului 
pagin, descris de Virgil in Eneida (VI, 417): „Cerberus haec ingens latratu regna trifauci, 
Personat, adverso recubans immanis in antro". In Dante are sarcina de a pazi cercul lacomilor 
si de a chinui, muscindu-i si zgiriindu-i, pe osinditii de acolo. 16. Baloasa : in text : unsuroasa, 
si se potriveste foarte bine cu pacatul lacomiei. 



|I]|ESC*£3Z2DS£2q 



99 




Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



19 Ciineste urla toti, patrunsi de ploaie 
si-o coast-o fac a celeilalte scut 
si-astfel se-ntoarce-ades sarmana droaie. 

22 Cind marea fiara Cerber ne-a vazut 
rinjindu-si coltii-a prins din ei sa bata 
de furie-n trupu-ntreg fiind zbatut. 

25 Dar palmele-ntinzindu-le-al meu tata 
pamint lua si-n gura cea-ntreita 
cu pumnul plin i-o repezi deodata. 

28 Si ca si-un ciine ce rivnind s-agita 
si tace-apoi, mincarea cind si-o ia 
si n-are-alt gind si-alt zor decit sa-nghita, 

31 cu falcile scirboase-asa facea 

ast demon crud ce urla-ncit mai bine 
caznitii-acestia surzi sa fie-ar vrea. 

34 Iar noi treceam pe umbre ce le tine 
zacind ast loc cumplit, si-aceasta strada 
ne-a fost pe-a lor golimi ce par ca pline. 

37 Zaceau cu totii rasturnati gramada, 
dar unul singur cind de veste prinse 
c-am da spre el, s-a ridicat sa sada. 



19. Urlari de cini (a). 20. Si scut o coast-a altei coaste-o fac (a). 22. Cind monstrul 
verme (a). 24. Si n-avea fir de par (a). 26. Lacome gitlejuri (a). 33. Sa fie surzi acei 
misei (a). 37. Ei toti zaceau pe got pamint (a). 



19. Ciineste urla toti: povesteste Annie Vivanti intr-una din ultimele cariti ale ei 
(Zingaresca) ca pastorii din America, care stau ani de zile singuri numai cu turmele lor, in 
singuratatile departate de orice viata omeneasca si cu neputinta sa poata vorbi cu vreo fiinta 
omeneasca, dupa citva timp innebunesc, si primul semn este ca incep a raspunde behaind 
behaitului turmelor lor. Tot asa si aici aceste suflete, prostite in pedeapsa lor josnica si depri- 
manta, urla ciineste, imitind aproape pe Cerber care-i asurzeste cu latratul lui. 20. Scut : 
cind nu mai pot rezista chinului ploii care-i loveste, se intorc pe partea cealalta. 23. Din ei : 
din colti, ca si prins de febra. Cum, de altfel, fac ciinii cind sint uzi de ploaie. In acest clantanit 
de dinti si tremur trebuie vazut insa si un semn de lacomie. De observat si la fiarele salba- 
tice, si mai ales la pasarile rapitoare, cum inainte sa se apuce de mincat din prada lor sint 
apucate de o tremurare nervoasa, care le impiedica citva timp sa se poata atinge de hrana. 
26. Pamint : in Eneida lui Virgil, Sibila daruieste lui Enea o turta cu ierburi medicinale, cu 
puterea de a potoli furia lui Cerber. Dante, cu o variants geniala, arata tot dispretul ce-1 are 
pentru pacatul lacomiei, care in forma lui mai grosolana si bestiala consta in a minca cit mai 
mult, fara a se preocupa de calitatea mincarii, punind pe Virgil sa arunce in gurile lui Cerber 
pamint cu pumnii plini, ca si cum ar zice : „Daca e vorba sa-ti umpli numai pintecele larg, e 
destul si pamint". 28. Rivnind s-agita : vezi nota de mai sus (v. 23). 33. Surzi : la chinul ploii 
vesnice, al noroiului, al apei statute care miroase rau, la muscaturile si zgirierile Cerberului 
se adauga si chinul auzirii acestui latrat nesuferit al Cerberului, care face sufletele sa do- 
reasca a fi surde ca sa nu-1 mai auda. 34. Pe umbre : adica calcind pe ele. 36. Pe-a 
lor golimi: Dante spune ca, prin inconsistenta lor (golimi), par persoane reale (plini). Unii 
au vrut sa vada o inconsecventa a lui, care in alte parti ne arata aceste suflete ca avind un 
trup consistent, pe care il poate chiar chinui, ca de pilda al tradatorului Bocca degli Abati. 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



|f»SQ££3sa| 



m 



40 Si-apoi : - „De poti cunoaste-ma, tu, inse, 
ce treci prin acest lad - fu vorba lui -, 
caci nu fui stins cind viata [ta] s-aprinse". 

43 Iar eu : - „A ta caznire,-asa-ncepui, 
din minte-mi vad c-atita mi te scoase 
ca-mi pare-asa ca nu te mai vazui. 

46 Dar cine esti, ce-atit de ticaloase 
pedepse iai, incit de ia vro vina 
mai mari in lad, nu ia si mai scirboase ?". 

49 Iar el atunci : - „Cetatea ta cea plina 
de pizm-asa, ca da din vas afara, 
m-avu cu dinsa-n lumea cea senina. 

52 Ai vostri numele de Pore mi-1 dara, 
si-a gurii pofta fara sat facu 
sa pling cum vezi in ploi ce ma culcara. 

55 Dar suflet trist nu singur sint, o, nu. 
Caci toti acestia pentru-aceeasi vina 
au tot aceeasi cazna". Si tacu. 

58 Iar eu : - „Mi-e inima, tu, Ciacco, plina 
de plins cind vad amarul ce te bate ; 
dar spune-mi daca stii la ce-o sa vina 

61 sarmanii fii ai urbei dezbinate. 

Mai e vrun bun in ea ? Si de-unde-ar fi 
c-a-ntrat astfel discordia-n cetate". 



53. Mereu (a). 55. Eu (a). 57. Acelas chin. Si-apoi tacu. (a). 58. Iar eu. Si-al meu 
raspuns (a). 63. De ce atita desunire-o bate (a). 



Comentatorii mai recenti cred ca Dante vorbeste de golime (inconsistenta) numai in com- 
paratie cu trupurile celor vii. Sfintul Toma de Aquino spune despre trupurile osinditilor dupa 
Judecata Universala ca „nu vor fi subtiri si nesimtitoare, dar vor ramine in consistenta si 
simtirea lor". Aceasta numai intrucit priveste suferinta, caci, de pilda, in Purgatoriu (II, 79), 
Dante spune foarte clar ca voind sa imbratiseze pe prietenul lui, muzicantul Casella, „de trei 
ori a aruncat bratele dupa gitul lui si de trei ori s-a intors cu ele la piept". 40. De poti : 
fiindca are constiinta ca este schimbat cu totul si in chip, cum se intimpla oamenilor care au 
pierdut orice demnitate omeneasca si care s-au infundat in viciile cele mai josnice, cind 
vorbesc cuiva care i-a cunoscut pe cind erau oameni intregi. 51. M-avu cu dinsa : adica m-am 
nascut la Florenta. Sufletele, de cite ori vorbesc de pamint, vorbesc de el cu regret ca de 
„lumea cea senina, cerul eel dulce care este inveselit de soare" etc. 52. Pore : in italieneste 
Ciacco este si nume de persoana (cf. fr. Jacques), si numele popular toscan al porcului, luat 
din vorbele cu care se striga porcii : ciac, ciac, ca si in romaneste : due, due. 54. Culcara : 
arata violenta ploii care-i bate, dupa cum doboara ploaia griul. Dante intrebuinteaza, intr-adevar, 
aceleasi vorbe care inseamna a culca griul. 58. Ciacco : foarte probabil Ciacco delPAnguillaia, 
poet florentin, care ne-a lasat doua poezii dragute, dar usuratice, dupa cum de altfel era si 
caracterul lui. Boccaccio ni-1 descrie (Decameron, IX, 8): „Om foarte lacom, cum n-a mai fost 
nimeni vreodata, de altfel om foarte subtire si plin de frumoase si placute glume, nu tocmai 
om de curte, dar intepator" si povesteste o intimplare a lui cu Filippo Argenti, pe care-1 vom 
intilni in cercul miniosilor. 61. Urbei dezbinate : Florenta. 



|Ij lE*C*g323S$gg3| 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



m 



64 - „0 lunga ceart-avea-vor si-or veni 
la singe-apoi, si cu rusine mare 
partidul Alb pe Negri-i va goni. 

67 Dar scris ii e si lui sa pat-atare, 

trecind trei ani, caci Negrii-1 vor infringe 
prin sila cui amic azi li se pare. 

70 Mult timp tinindu-si fruntea sus, vor stringe 
amar [pe ceilalti, si dari mari le iau], 
oricit s-or indigna si-oricit s-or plinge. 

73 Iar buni sint doi, dar nici o vaza n-au. 
Trufia, pizma, pofta de avere 
sint trei schintei cari foe cetatii dau." 

76 Asa-si vorbi gemuta lui durere. 

Iar eu atunci : - „Dorintii mele-i pune 
sfirsit, te rog, sa-mi spui ce-ti voi mai cere. 

79 De Mosca si-altii demni, de-Arigo spune, 
de Farinata, Rusticuci, Teghiai, 
si toti acei ce-au tins spre fapte bune, 



64. Raspunse el dupa-ncordare lunga (a). 



64. O lunga cearta : face aluzie la urile care desparteau cele doua neamuri : Cerchi si Donati. 
Fiecare din ele isi avea in oras un mare numar de partizani, care apoi, cu nume luate de la 
partidele din Pistoia, si-au zis bianchi si neri (albi si negri). Aceasta s-a intimplat in sarba- 
toarea Armindenului (Calendimaggio) a anului 1300, cind, calarind prin oras amindoua 
partile, o ceata de tineri Donateschi se intilni, linga biserica Santa Trinita (Sfinta Treime), 
cu o ceata de tineri Cercheschi ; s-a stirnit o cearta, asa incit, in invalmaseala, unii au fost 
raniti, si lui Ricoverino de' Cerchi i-a fost retezat nasul. Lovitura aceasta, dupa cum spune in 
Cronica sa Dino Compagni (I, 22), „a fost nenorocirea Florentei", fiindca de acolo s-a inrautatit 
dezbinarea orasului. 67. Lui: adica partidului „alb". Sa pat-atare: sa fie izgonit de „negri". 
69. Prin sila cui : papa Bonifaciu al VHI-lea, marele dusman al lui Dante, urmasul in 
scaunul papal al lui Celestin al V-lea. Amic : Cosbuc interpreteaza aici verbul vechi italienesc 
piaggiare, al carui inteles nu este tocmai clar, ca a face pe prieten, a lingusi. Dupa ultimele 
studii insa, comentatorii moderni ai poemului, intemeindu-se pe o nota a lui Boccaccio, care 
a fost unul din cei dintii comentatori si expozitori ai lui Dante, interpreteaza : a ardta de a 
voi si ceea ce in realitate nu se urea ; intr-adevar, Bonifaciu al VHI-lea trimise la Florenta 
ca „impaciuitor" pe Carol de Valois, care dadu sprijinul sau numai la „negri", guelfi mai 
indirjiti, ceea ce Bonifaciu dorea. 73. Buni sint doi: nu s-a putut explica pina acum aceasta 
aluzie. Comentatorii vechi credeau ca ar fi vorba de Dante insusi si de prietenul sfiu Guido 
Cavalcanti (sau Dino Compagni care era podesta al Florentei cind Dante a fost ales printre 
priori). Acum se inclina a crede ca acel doi nu face aluzie la anumite persoane si numai vrea 
sa arate cit era de mic numarul oamenilor cinstiti in Florenta. Nici o vaza : n-au trecere. In 
text : nu sint ascultati. 74. Trufia... : dupa acest pasaj, care ar corespunde celor trei fiare pe 
care Dante le intilneste la iesirea sa din padure, unii comentatori interpreteaza pantera ca 
simbolul pizmei, in loc de al pacatului trupesc. 79. De Mosca : Mosca dei Lamberti, pe care 
Dante il va regasi in cercul VIII din Infern printre pizmasii semanatori de zizanii. Arigo : 
singurul printre cei numiti de Ciacco, pe care nu-1 mai intilnim. Unii din vechii interpreti 
spun ca ar fi un Arrigo dei Giandonati, altii - dei Fifanti, altii in fine - degli Avvocati. 
80. Farinata : Farinata degli Uberti, pe care-1 vom regasi in cintul X printre eretici. 
Rusticuci: il vom intilni printre sodomiti (XVI, 43). Teghiai: Tegghiaio degli Adimari, pe 
care il vom regasi tot printre sodomiti (XVI, 40). 81. Spre fapte bune : in general ; dar mai 
cu seama in folosul obstesc. 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 




m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 



82 ei unde sint? Raspuns te rog sa-mi dai, 
ca-i mare flacara dorintii mele 
sa stiu de pling in lad ori sint in Rai?". 

85 Iar el : - „Ei sint la duhuri mult mai rele, 
caci alte crime mai spre fund i-au dus ; 
de mergi si-atit de jos, vei da de ele. 

88 Iar cind vei fi in dulcea lume sus 
de mine-aminte lumii tu-i mai ada ! 
Nu-ti spun mai mult si-ajunga-ti cite-am spus !". 

91 Chioris el ochii-a-ntors sa ma mai vada 
putin, si capu-apoi vazui ca-i pica, 
cazind cu el la orbii sai gramada. 

94 Virgil atunci : - „E1 nu se mai ridica 
de-aici decit cind ingerii-o[r] sa sune, 
vestind pe nori puterea inimica : 

97 gasindu-si toti mormintul trist, vor pune 
pe ei avutul trup si chip si-apoi 
suna-le-va ce-n veci o sa le tune !". 

100 Vorbind putin de viata cea de-apoi 
treceam incet prin plin de-nfiorare 
amestec orb de duhuri si de ploi. 

103 Si-am zis : - „Va fi pedeapsa lor mai mare, 
maestre,-n urma, dup-a lor sentinta? 
Mai blind-o fi? Ori stind cum e si-atare?". 

106 Iar el : - „Sa ai aminte-a ta stiinta : 
pe cit e mai perfecta, simte chin 
ca si placeri, pe-atit orice fiinta. 

109 Desi nu merge-acest popor meschin 
nicicind spre-adevarata perfectiune, 
ce-aici li-e stirb asteapt-acolo plin". 

91. El dreptii ochi i-a-ntors chioris (b). 92. a prins (a). 107. Pe-atita simte si placeri 
si chin (a). 



84. De mine-aminte : este in general dorinta cea mai vie a sufletelor pe care Dante le 
intilneste in Infern. In Purgatoriu, sufletele il vor ruga ca cei ramasi pe pamint sa se roage 
pentru ei. 91. Chioris: tot timpul cit a vorbit cu Dante, Ciacco pare a fi iesit din toropeala 
aceea de bruta, in care a cazut din cauza josnicului pacat. Sfirsindu-si vorbirea, recade in 
starea lui de mai inainte. 93. La orbii sai: orbi in sens de intunecati la minte. 96. Puterea 
inimica : cind Isus Cristos, dusmanul sufletelor pierdute, se va cobori in lad si orice suflet 
va reinvia in valea din Iosafat, ca sa asculte Judecata din urma. 99. Ce-n veci : Judecata din 
urma, rostita de vocea puternica si infricosatoare ca tunetul a lui Dumnezeu. 106. A ta 
stiinta: ceea ce stii, ceea ce ai invatat. Se face aluzie la doctrina aristotelica, dupa care, cu 
cit ceva este mai perfect, cu atit este mai simtitor la placere si la durere, si fiindca, dupa 
invatamintele teologice crestine, sufletul si corpul, reinviind, vor fi mai perfecte, vor fi si mai 
dispuse sa se bucure de fericirea cereasca sau sa sufere pedepsele Iadului. 109. Desi...: eu 
toate ca damnatii nu pot ajunge niciodata la acea perfectie care este singura adeviirata si 



m^^^g^^3i 



103 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



112 Vorbind mai multe decit pot eu spune, 
rotunda vale-n arc am strabatut-o 
si-ajunsi pe-unde-i iesiram din genune, 

115 de marele dusman am dat, de Pluto. 



113. Aceastd stradd-n arc am (a). 114. Si-ajunsi la locul unde se scoboard (A). 

care eonsta in cucerirea fericirii supreme, totusi, ele se asteapta sa fie dupa ziua Judecatii 
mai putin imperfecte decit inainte. Deci, fiind mai perfecte, chinurile vor creste. 115. Pluto : 
zeul bogatiilor. Aici reprezinta pofta de avere. Dante il numeste marele dusman fiindca cea 
mai mare parte din rele se nasc, dupa el, din cauza poftei de avere. 




104 




m 



|B3C3^2*333|i 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 




&%m&sss$& 



CintuCyil 



Cercul al patrulea 

si al cincilea: zgircitii si 

risipitorii ; miniosii 



Pluto (1-15) Zgircitii si risipitorii 
(16-66) : Digresie despre soarta 
(67-96) Balta stygiana: miniosii si 
lenesii (97-130) 



1 „Pape Satan, pape Satan alepe !" 
strigat-a Plut cu glasul lui eel gros, 
iar dulcele-ntelept ce-atot-pricepe 

4 mi-a zis spre-a ma-ntari : - „Nu sta fricos ! 
oricit de tare-ar-fi, dar sa-ti astupe 
nu poate-al nostru drum, pe stinca-n jos". 

7 Spre-acel cu gura larg-apoi : - „Te rupe 
cu furia ta 'nauntru[l] tau pe tine, 
dar da-ne drum si taci, spurcate lupe. 

10 Nu fara cauza-n lad acesta vine : 
asa e vrerea-n cerul unde-a pus 
trufasei culpe-Arhanghelul o fine". 

13 Cind e catargul rupt, cum cad de sus 
gramada pinzele de vint umflate, 
cumplitul monstru-asa cazu rapus. 



2. artagos (a). 5. ne (a). 15. Ast monstru (a). 



1. Pape Satan: vers voit obscur si sibilin, pe care Dante il pune in gura lui Pluto pentru a 
da scenei o culoare groaznica si misterioasa. Este un fel de limba infernala, pe care degeaba 
am incerca sa o deslusim. Sigur este ca, cu aceste cuvinte, monstrul infernal isi exprima 
mirarea si ciuda, vazind un om viu strabatind Infernul, totusi comentatorii din toate vre- 
murile s-au caznit sa rezolve aceasta ghicitoare dantesca. Domenico Guerri, care in ultimul 
timp s-a ocupat, cu metoda strict stiintifica, de acest vers si de alte versuri si cuvinte enigma- 
tice din Divina Comedie, explica : „Vai Satan, uai Satan, Dumnezeule /" . Vom aminti ca o 
curiozitate interpretarea lui Benvenuto Cellini : Pas paix, Satan, pas paix Satan : a I'epee. 
3. Intelept: Virgil. 9. Lupe: fiindca simbolizeaza pacatul zgirceniei si al poftei de rele. Tot 
acelasi pacat este simbolizat la inceputul caliitoriei lui Dante in lupoaica pe care o intilneste 
in padure. 10. Acesta : Dante. 11. Asa e vrerea : formula obisnuita de culoare magica cu care 
Virgil obisnuieste a infringe impotrivirea demonilor si monstrilor infernali prepusi la diferite 
cercuri. 12. O fine : unde Arhanghelul Mihail a pus capat trufasei culpe a lui Lucifer si 
ingerilor razvratiti, infringindu-i. 




105 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



16 Iar noi pe malul vaii-ndurerate 
intram acu-ntr-a patra vagauna 
ce-nfunda-n ea a-ntregii lumi pacate. 

19 Atita chin si cazna cine-aduna, 
tu, vesnica justitie-aici ; si-astfel 
de-amar al nostru rau cine-1 razbuna? 

22 Precum se fringe-un val izbit de-acel 
ce-n contra-i vine, la Caribde-n mare, 
asa se-ntoarce-aici ast neam misel. 

25 Popor decit aiuri cu mult mai mare 
poveri rostogoleau cu pieptu-n munci 
din doua parti venind cu urlet mare. 

28 Deodata se ciocneau si tot atunci 

cu totii se-ntorceau, pornind spre-afara 
strigind: „Ce tot aduni?", „Ce tot arunci?". 

31 Si-asa veneau prin neagra vale iara 
spre-apusul punct din nou facind ocolul, 
mereu strigindu-si versul lor de-ocara ; 

34 si iarasi se ciocnea si-acolo stolul 
cu-alt stol, fiind la miezul vaii-ajuns ; 
si, ca si trist, vazindu-le-acum zolul : 

37 - „Maestre,-am zis, te rog sa-mi dai raspuns 
ce neam e el? Si-n stinga noastra, tata, 
sint clerici toti acesti cu parul tuns?". 

40 - „Au fost cu minte-atit de-ntunecata 

in primul trai - mi-a zis - c-au strins si-au dat 
ce-nseamna-n lume-a da cu judecata. 

43 Destul de clar o spune-a[l] lor latrat 
cind ei spre doua puncte-a vaii cura 
si-aci-i desparte-opusul lor pacat. 

36. ce-amar li-e zolul (a). 



18. Ce-infunda-n ea : nu se refera la a patra vagauna, care in realitate nu-nfunda in ea decit 
numai zgircitii si risipitorii, ci la valea indurerata, adica Infernul, despre care Dante cu drept 
spune ca infunda in ea pacatele intregii lumi. 19. Atita chin : este o intrebare pe care Dante 
nu o adreseaza lui Virgil, dar lui insusi, vazind chinul pacatosilor pedepsiti in acest cere. A se 
construi : „0, vesnica justitie, cine aduna aici atita chin si cazna si cine razbuna al nostru rau, 
astfel (asa) de amar?". 25. Decit aiuri: decit in celelalte cercuri infernale prin care Dante 
trecuse inainte. 26. Poveri : e vorba de cele doua cete : a zgircitilor si a risipitorilor, din care 
cea dintii inainteaza de la stinga, cea de-a doua de la dreapta celor doi poeti. Aceste doua cete 
sint silite de ursita lor vesnica sa alerge de-a lungul cercului pina cind se ciocnesc impreuna 
si sa rostogoleasca greutati mari. Cu pieptu-n munci : greutatile sint asa de mari, incit 
bratele nu sint de ajuns pentru a le rostogoli si este nevoie sa le impinga si cu pieptul. 30. 
Strigind : unii isi bat joe de ceilalti : risipitorii striga zgircitilor : „Ce tot aduni ?", zgircitii 
striga risipitorilor : „Ce tot arunci?". 42. Ce-nseamna : in text : „Au fost cu mintea intunecata 
in primul trai, ca n-au facut nici o cheltuiala cu judecata". 



g||^^^^g^^pj 



106 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



B 



46 Toti papi si cardinali si clerici fura 
acesti ce de-orice par au crestet gol, 
si-n ei zgircenia-nvinse-orice masura." 

Si-am zis : - „Eu cred ca dintr-atita stol 
cunosc, maestre, multe-atari fiinte 
spurcate sus de-asa de trist named". 

Iar el : - „Hranesti zadarnice credinte. 

Obscura viat-atita solz le dete 

ca bruni ii face-oricarei cunostinte. 



49 



52 



55 



58 



Ciocni-se-vor etern aceste cete 
astfel, si-iesi-vor unii din morminte 
cu pumnii-nchisi, iar altii far' de plete. 



I-a smuls «a da» si-«a stringe» fara minte 
din dulcea lume, de se bat mereu 
cum vezi aici, ca-ti stau aci 'nainte. 

61 Aici vezi scurtul joe ce-au, fatul meu, 
averile ce Sortii-s rinduite, 
cari zbuciuma pe om atit de greu. 

64 Acum oricite-averi sint gramadite 
si-au fost sub luna n-ar putea sa dea 
odihn-acestor suflete-ostenite". 

67 Iar eu : - „Maestre, sa-mi explici as vrea 
ce-i Soarta despre care-ai prins a spune 
ca-ntregul lumii bun e-n miini la ea?". 

70 Iar el : - „Oh, lume-a mintilor nebune, 
ce grea-i orbia-n care ea petrece ! 
Deci vreau s-asculti spre-a prinde-ntelepciune. 

73 Acel a cui stiinta totu-ntrece 

creindu-si ceruri, duce El le-a pus, 
prin orice parte-oricare parte-ar trece 



53. Atita solz obscurul traiu (a). 54. Ca-i face bruni (a). 60. si tu ales... (a). 



47. Crestet gol : se face aluzie la obiceiul Bisericii catolice, ca preotii si calugarii sa aiba 
crestetul capului ras. 51. Sus: adica atunci cind erau in viata pe pamint. Namol: pacat. 
52. Zadarnice : fiindca nu-i vei putea cunoaste. 53. Atita solz : i-a intunecat astfel la minte, 
incit...". 54. Bruni: refractari. 57. Cu pumnii-nchisi: zgircitii vor pastra si dupa invierea 
trupurilor atitudinea lor caracteristica, de a tine pumnii strinsi ca si cum le-ar fi frica sa 
scape banii ; risipitorii vor invia fara plete ca si cum si-ar fi vindut si parul. 58. I-a smuls : 
a se construi : „A da si a stringe fara minte i-a smuls din dulcea lume". 74. Duce : Dumnezeu, 
dupa ce a creat cerurile, dadu fiecaruia din ele o inteligenta ingereasca, care sa potriveasca si 
sa cirmuiasca orice miscare a lor. Cerurile, dupa Dante, care urma sistemul ptolemaic, sint zece : 
Luna, Venus, Mercur, Soarele, Mars, Jupiter, Saturn, Stelele fixe, Cerul cristalin si Empireul. 
In afara de Empireu, care este nemiscat fiindca acolo este Dumnezeu si deci e desavirsit si, 
ca atare, n-are nici o dorinta, toate celelalte sint cirmuite de o inteligenta ingereasca, care, 
avintindu-se catre Dumnezeu, imprima cerului, considerat ca material si cristalin, o miscare 
cu atit mai iute cu cit e mai aproape de Empireu si Dumnezeu. 75. Prin orice parte : fiecare 



|I]|ESC*£3Z2DS£2q 



107 




Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



76 spre-a-si da egal lumina ei de sus, 
tot astfel un stapin a dat splendorii 
umanei vieti si-un duce i-a prepus, 

79 la timp spre-a permuta averi si glorii 
din neam in neam, si-ntruna printre voi, 
oricit s-opun cu mintea muritorii. 

82 De aceea se ridic-ori da 'napoi 

un neam si-alt neam, cum Ea voi sa fie, 
ce-ascunsa e ca sarpele sub foi. 

85 In contra-i mintea-va nimic nu stie ; 
iar ea prevede, judeca si-aseaza, 
ca si-alti Eterni pe-a lor, a sa domnie. 

88 Schimbarile nicicind nu-i inceteaza ; 
nevoia-i da aripi, atit de des 
se schimb,-acei ce sortilor urmeaza. 

91 Ea este cui atitea hule-i ies, 

caci cei ce-ar trebui elogii-a-i face 
o blastema si-o-njura prin eres. 

94 Dar ea, ferice,-aude tot si tace ; 

si-n rind cu-alti Primi ce min-ale lor sfere, 
ea-si min-a sa-ntru nestirbita pace. 

97 Sa-ntram acum la mult mai grea durere ; 
cad stelele cari rasareau pe cind 
plecam, iar timpul graba-n mers ne cere". 

100 Si-am dat, prin cere spre-opusul mal trecind, 
de-un mic izvor ce-n clocot pe-o sapata 
de dinsul groapa se varsa, scurgind 



78. condus (a). 



din cele noua ceruri transmite lumina sa dumnezeiasca ce le vine din Empireu cerului urma- 
tor, astfel incit toate partile acestora sa aiba o portie egala de lumina. 77. Tot astfel : dupa 
cum Dumnezeu a dat fiecarui cer o inteligenta ingereasca sa-1 cirmuiasca, tot asa bunurilor 
pamintene a prepus Soarta. 79. La timp : la timpul potrivit, cind i se pare ca a sosit timpul. 
80. Din neam in neam: din popor in popor si din familie in familie. 81. Oricit: fara ca 
mintea muritorilor sa se poata impotrivi la aceasta trecere din neam in neam a bunurilor 
omenesti. 84. Ca sarpele : cf. Virgil, Eneida, III, 63 : Jatet anguis in herba". 87. Ca si-alti : ca 
si celelalte inteligente prepuse cerurilor, tot asa Soarta cirmuieste (prevede, judeca si asaza) 
pamintul, care este domeniul ei. 90. Se schimb-acei : asa de multi sint acei care trebuie sa-si 
schimbe starea. 91. Ea: Soarta. Cui atitea hule : aceea pe care lumea o injura si o blestema 
pe nedrept. 92. Elogii : Boetiu, De consolatione philosophiae , II, 1 : „Aceea care acuma iti 
pricinuieste atita durere, aceea ar trebui sa-ti fie motivul de liniste". 95. Si-n rind : dupa 
cum ceilalti Primi (celelalte suflete create intii de Dumnezeu, adica ingerii) isi mina sferele 
incredintate lor, tot asa Soarta isi mina a sa (pamintul), intru nestirbita pace. 97. Durere: 
Virgil, dupa aceasta lunga digresie despre Soarta si menirea ei providentiala pe pamint, isi 
aduce aminte de drumul lung ce-i ramine de facut si se gindeste ca a venit timpul de a-si 
relua calatoria si a se cobori in cercul al cincilea, unde pacatosii sint supusi la pedepse mai 
grele. In loc de pedepse mai grele, poetul spune mai grele dureri, inlocuind cauza cu efectul. 
98. Cad stele : e miazanoapte. Rasareau : fiindca Dante si Virgil pornisera la drum la apusul 
soarelui. 101-102. O sapata de dinsul groapa: groapa sapata de dinsul. 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 




m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



B 



103 o apa rosie-adinc de-ntunecata, 
si-asa urmindu-i tulburi[le] unde 
intraram, jos pe-o cale-nfricosata. 

106 Un smirc se face, Stix numitul, unde 
ast jalnic riu, ajuns sub poala jos 
la tristul mal silit e sa se-nfunde. 

109 Si-atent catind spre malul noroios 
vazui misei, cu totul goi, si-n fata 
vadind cu totii-un suflet minios. 

112 Si toti se bat, si nu numai din brata, 
ci-n cap si-n piept si cu genunchii ei, 
fisii cu dintii rup de-unde se-nhata. 

115 Si-atunci Virgil : - „Tu vezi aici pe-acei 
a caror furie-a-nvins intr-insii firea 
si-asa voiesc sa stii c-acesti misei 

118 supt apa chiar urmeaza zvircolirea 
si fac de ies basici pe lac, pe cum 
vezi insuti tu oriunde-ntorci privirea. 

121 «Am fost - zic ei - infipti in glod acum, 
tot tristi in dulcea soarelui lumina 
purtind in noi mereu amarul fum, 

124 si-aici noi ne-ntristam in neagra tina !» 
Ast imn le gilgiia din git bol-bol, 
caci n-au putint-a spune-o vorba plina". 

127 Dind mlastinii-mputite-un mare-ocol 
asa-ntre ripa seaca si rovine, 
cu ochii-ntorsi spre-acei ce-nghit namol, 

130 soseam sub poala unui turn in fine. 



125. le iese-ntr-un (a). 



103. O apa rosie: apa rlului Styx, mai mult neagra decit rosie. 107. Poala: sub poalele 
povirnisului, care se afla intre cercul al patrulea si al cincilea. 108. Sa se-nfunde : formind 
balta stygiana, unde sint pedepsiti miniosii si lenesii. 117. Acesti misei: nu este vorba de 
miniosii care, dupa cum se pare ca a inteles traducatorul, urmeaza chiar sub apa zvircolirea 
lor, ci de nesimtitori, vinovati tocmai de pacatul contrar. Unii comentatori insa, ca de pilda 
Torraca, cred ca acesti nesimtitori sint tot un fel de miniosi : miniosi amari, dupa cum ii 
numeste Sfintul Toma in Summa theologica, II, II, 158, adica acel fel de miniosi care nu-si 
manifests minia lor prin violente, ci se framinta in sufletul lor si cad intr-un fel de toropeala 
si de nesimtire (fata de Dumnezeu), care ii face sa nu pretuiasca destul darurile minunate cu 
care Dumnezeu a inzestrat lumea si omul si ii face sa fie tristi de o tristete vinovata (accidia) 
cind ar trebui sa fie veseli. 130. Turn: unul din turnurile cetatii Dite. 




109 




Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 




CintuCyill 

Cercul al cincilea: miniosii 



Flegias si trecerea riului Styx (1-30) 
Filippo Argenti (31-63) ® Cetatea 
Dite (64-81) © Impotrivirea demo- 
nilor (82-130) 



Urmind va spun ca mult mai inainte 
de-a fi subt poala turnului, pe cale 
priveam tintit la virful lui fierbinte 

cum doua flacarui scoteau signale, 
si-alt foe, de unde ochiu-abia mai poate 
zari-n adinc, ii da raspuns din vale. 

Ma-ntoarsei deci spre-acel ce stie toate : 
- „Ce zice-acest de-aici? Si ce-i raspunde 
al treilea foe - am zis -, si cine-1 scoate ?". 



1. Aveam spre-a lui (a). Pina la sosirea (a). 2. 
cale (a). 3. De mult spre rosu-i virf (a). 



Sub poala astui turn aveam pe 



1. Urmind: urmind cu povestirea lucrurilor vazute in al cincilea cere. Dar nu trebuie trecut 
cu vederea asupra a ceea ce ne spune Boccaccio, de a fi aflat adica de la o ruda a lui Dante 
(Andrea Poggi) si de la un prieten al lui (Dino Perini) ca cele dintii sapte cinturi ale poemei 
scrise de Dante inaintea izgonirii lui si ramase la Florenta au fost pe urma regasite si predate 
lui Dino dei Frescobaldi, care le-a trimis poetului pribeag prin intermediarul marchizului 
Moroello Malaspina. Primind Dante aceste cinturi, s-a hotarit sa le continue si, rezumind 
lucrarea parasita, spuse in acest inceput al cintului VIII : „Urmind va spun...". Nu toti comen- 
tatorii sint insa de acord asupra felului acesta de interpretare. De curind dl H. Hauvette s-a 
ocupat de aceasta chestiune intr-un studiu foarte documentat cu titlul „Io dico seguitando", 
publicat in Etudes italiennes, I (1918), pp. 1-39, din care reiese ca este foarte probabil ca 
lucrurile au mers asa cum ne povesteste Boccaccio in comentariul sau. Noi credem insa ca e 
vorba de o simpla formula de tranzitie. Cf. lucrarea noastra „Per la medievalizzazione di 
Dante", in Zeitschr. f. rom. Phil., XLIII (dec. 1923), pp. 314-317. 4. Cum: priveam... cum. 
Doua flacarui : cetatea Dite este infatisata ca o cetate medievala, cu ziduri de fier inrosite 
in focul pe care il are inauntru, cu turnuri, metereze si semnale luminoase dupa obiceiul ceta- 
tilor medievale cind erau asediate. Dupa cum am demonstrat intr-un memoriu citit la Reale 
Accademia di Archeologia, Lettere e Belle Arti di Napoli, N.S. II (1910), pp. 326-332 §111: 
Materiali francesi nella costruzione delta „Cittd di Dite", Dante s-a servit de materiale franceze 
din Gui de Bourgogne si Anseis de Carthage, in care se vorbeste de orasul legendar Lucerna, 
ale carui ziduri sint, ca acelea ale cetatii Dite, „plus vermeil ke carbons en foier" . 7. Acel : 
Virgil. 8. Acest : acest foe. 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



INFERN UL 



pssczs&g^ 



m 



10 Iar el : - „Mai sus pe mucedele unde 
pe eel chemat vedea-1-vei cum scoboara, 
al baltii fum de nu ni-1 va ascunde". 

13 Sageata de pe arc nicicind nu zboara 
mai repede prin vint, decit batrina 
de ani vazui acum o luntrisoara 

16 venind spre noi pe lac, si cum o mina 
cu strigat mare-un singur lopatar : 

- „Spurcate duh, ei, iata-mi-te-n mina !". 

19 - „0, Flegia, Flegia, zbieri acu-n zadar - 
vorbi Virgil -, al tau el n-o sa fie 
mai mult decit trecind ast lac murdar." 

22 Cum eel ce vede-o rea-nselatorie 
facuta lui, sta trist, asa deodata 
si Flegias fu-n ascunsa lui minie. 

25 Descinse-n luntre-apoi iubitul tata 
facind sa urc si eu, si-abia cind fui 
si eu in ea, simtii ca e-ncarcata. 

28 Cind furam deci in luntre-apoi, vazui 
porni batrinul vas, brazdind mai tare 
decit facea de-alt rind cu mortii lui. 

31 Pe cind pluteam pe-a mortii balta mare, 
iesi murdar-o umbra-n fata mea : 

- „Tu cine esti de vii avind suflare?". 

34 - „Eu vin - am zis -, dar nu voi raminea. 
Dar tu, eel plin de glod astfel, tu cine?" 

- „Ma vezi ca-s duh ce pling", raspunse ea. 



26. In ea, paru (a). 29. Batrinul vas brasda... (a). 30. Decit facea de altadata-n 
mersul lui (a). 



11. Cel chemat : Flegias, luntrasul baltii stygiene, care va aparea peste putin timp, chemat 
de flacarile puse pe virful turnului. 14. Decit batrina : nicicum nu zboara mai repede prin 
vint sageata de pe arc, decit vazui acum o luntrisoara batrina de ani. 17. Un singur lopatar : 
se subintelege : striga. 18. O, Flegia: Flegias, fiul lui Mars si al lui Chrises, care, suparat 
cu Apollo care ii siluise fata Coronida, dadu foe din razbunare templului din Delfi si deci a 
fost aruncat in Infern, unde Dante il pune pazitorul cercului al cincilea, facind din el un 
simbol al miniei, dupa cum facuse din Pluto pazitorul cercului precedent, simbolul poftei de 
avere. Nu trebuie sa ne mire in Infernul lui Dante acest amestec de elemente pagine si 
crestine, fiindca, chiar dupa religia crestina, zeii paginismului sint socotiti ca demoni : „dii 
gentium daemonia". 20. El: Dante. 21. Mai mult: va fi al tau, in mina ta, numai cit timp va 
trece balta. 25. Iubitul tata : Virgil. 27. -ncarcata : din cauza greutatii corpului lui Dante, 
barca intra ceva mai mult in apa, ceea ce nu se intimplase la coborirea in ea a lui Virgil, care, 
ca suflet, nu are greutate. 28-29. Vazui porni: vazui (ca) batrinul vas porni. 32. O umbra: 
Filippo Argenti degli Adimari din Florenta, care, fiind foarte bogat, avea obiceiul sa potco- 
veasca calul cu potcoave de argint, de unde i-a iesit porecla : Argenti. Despre el ne vorbeste 
Boccaccio in Decameron, IX, 8, 34, infatisindu-1 ca un cavaler foarte ciudat si minios. In 
nuvelele lui Sacchetti se vorbeste de un Adimari care, calarind, avea obiceiul sa-si tie picioa- 
rele intinse in laturi, incit impiedica trecerea pietonilor pe strazile strimte ale Florentei 
medievale, din care cauza Dante, care atunci era priore, il condamna la o amenda. 33. Tu 
cine esti: artagos cum fusese in viata, Filippo Argenti cauta si in Infern prilej de cearta. 



|Ij lE*C*g323S$gg3| 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



37 - „Ramii atunci la plins si la suspine, 
spurcate dull, caci orisicit noroi 
ti-e prins pe-obraz, cunoscu-mi-te bine !" 

40 El miinile le-a-ntins spre luntre-apoi ; 
patitul duce-al meu insa-1 impinse 
si-a zis : - „La ciini, in balta-va 'napoi !". 

43 Cu bratele-apoi gitul mi-1 cuprinse, 

pe-obraji m-a sarutat, si : - „Suflet bune, 
ferice-acea ce-n sinul ei te-ncinse ! 

46 Nimic frumos de-acesta nu poti spune, 
caci fu [pe lume aprig si usor] : 
de aceea-1 prind si-aici minii nebune. 

49 Citi nu se cred regi mari, iar daca mor 
ca porcii aci-n putoare-o sa se-nfunde, 
cumplit dispret lasind in urma lor !". 

52 - „0, cit de mult as vrea sa se scufunde 
acesta-n lac - am zis - sa-1 vad scufuns 
cit timp sintem plutind pe-aceste unde !" 

55 - „Tu n-ai sa fii la mal - el mi-a raspuns, 
vedea-vei ce-au sa-i faca lui firtatii 
si-ast dor al tau va fi-mplinit de-ajuns." 

58 Si-am si vazut curgind innoroiatii 
cum vin [si cum il rup bucati], astfel 
ca dau si-azi Proniei laude si gratii. 

61 Si toti strigau : „Pe-Argenti, acum !" si-acel 
toscan infumurat, ca scos din minte, 
cu proprii dinti fisii rupea din el. 

64 Aci-l lasai, si nu mai pierd cuvinte. 
Ci-un tipat mare de m-umplu fiorul 
mi-a-mpins atent privirile 'nainte. 

67 - „S-apropie-acum - mi-a zis conducatorul - 
s-apropie-acum cetatea zisa Dite, 
cui mult ii e si rau batut poporul." 

41. Patitul: prevazatorul. 42. La ciini: face aluzie la ceilalti miniosi din ceata carora 
Filippo Argenti s-a desprins. 45. Ferice-acea: mama care te-a nascut. 55. El: Virgil. 
56. Vedea-vei: n-ai sa ajungi la mal si vei vedea. 59. Astfel: incit si azi multumesc lui 
Dumnezeu ca mi-a indeplinit dorinta. 61. Pe-Argenti: siiriti pe Argenti. 65. Un tipat: 

vaiet de durere. 68. Dite : in ceea ce Francesco D'Ovidio a numit foarte bine topografia 
morald a Infernului, cercurile de pina acum reprezinta un fel de vestibul al adeviiratului 
Infern, care incepe numai cu cetatea Dite, inauntrul careia sint pedepsite pacatele de mutate 
constientd, cit timp in cercurile anterioare sint pedepsite pacatele de necumpdtare sau de 
incontinentia, dupa cum le numeste Sfintul Toma, adica de nestapinire de sine, care vin 
din depasirea limitelor, in asa fel ca ceea ce la inceput era o virtute mai pe urma ajunge un 
pacat. A fi econom este o virtute, dar cind economia depaseste limitele devine zgircenie si este 
un pacat. De asemenea, iubirea este o virtute cind este bine indreptata catre lucrurile cinstite ; 
desfriul insii este un pacat. Cel mai bun exemplu de o virtute care, rau indreptata, se face 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



INFERN UL 



pssczs&g^ 



m 



70 Iar eu : - „Acum incep mai lamurite 
moscheele din ea sa le discern 
si rosii parc-ar fi din foe iesite". 

73 Iar el : - „Sint rosii-asa de foe etern 
ce-n ele-arzind le-ncinge-atit de tare 
cum vezi aci-ntr-atit de jos Infern." 

76 Intraram si pe-adinca groapa care 
e briu cetatii-acei nemingiiete 
al carei zid, de fier a fi se pare. 

79 Nu far-un mare ocol apoi ce-1 dete, 
sosi luntrasul si-unde cu minie : 

- „Sinteti la porti, iesiti", a zis, si stete. 

82 Vazui pe porti mai multi decit de-o mie 
de cei plouati din cer, strigind de sus : 

- „Cum poate-acesta, viu fiind, sa vie 

85 prin lumea mortii pin-aici adus?". 

Dar bunul meu Virgil un semn le dete 
ca are-un lucru tainuit de spus. 

88 Mai blind-atunci turbata banda stete. 

- „Sa vii tu singur! Viul dintre voi 
ce-avu-ndrazneala viu sa ni s-arete, 

91 el singur faca-si drumul inapoi. 

Sa-ncerce deci ! Iar tu, eel ce 1-aduse 
prin loc asa de-adinc, vei sta la noi." 



79-80. Veniram deci si unde-apoi luntrasul I Ce-n mare-ocol dintiiu... (a). 81. Rastit 
strigd : Iesiti aci-i locasul (a). 82-83. Vazui in poarta lui, si groaznic foarte, I Plouati 
din cer, mai mult de-o miie (a). 82-84. Vazui in poarta lui, si groaznici foarte, I 
Misei plouati din cer, mai multi de-o miie, I Strigind (a). 86. maestru (a). 92-93. Tu 
rdmii deci dard, I Ce-aduci pe-un viu (c). 



un viciu ni-1 ofera Dante in acest cint, in care ne pune fata in fata minia bestiala a lui Filippo 
Argenti si cea sfinta a omului cinstit (Dante) pentru tot ce este josnic ; minia aceasta este atit 
de sfinta, incit ii atrage binecuvintarea lui Virgil, care ii spune : ferice-acea ce-n sinul ei 
te-ncinse. 69. Cui mult: cui e mult popor si rau batut ; multi damnati si greu pedepsiti. 
70. Acuin... mai lamurite : acum parca discern mai lamurit moscheile (cladirile mai inalte) 
rosii din ea, care parca ar fi iesite din foe. In orasele vazute din departare, ceea ce se zareste 
mai intii sint cladirile mai inalte, turlele si cupolele bisericilor. Fiind insa aici vorba de un 
oras infernal, nu puteau sa se afle in el biserici, ci moschei, care, pentru oamenii din Evul 
Mediu, reprezentau ceva diabolic. 75. -ntr-atit de jos : ultimele patru cercuri in care, dupa 
cum am spus, sint pedepsite pacatele de mutate. Partea mai joasa a Infernului in comparatie 
cu cercurile precedente. 77. Briu : ca toate cetatile medievale, si cetatea Dite este inconjurata 
de un sant, pe care Dante il compara cu un briu. 78. Al carei zid : al carei zid se pare ca 
este de fier. 80. Luntrasul : Flegias. Si-unde : unde, dupa ce a ajuns, zise : „Sinteti la porti, 
dati-va jos din luntre !". 83. Plouati din cer: demonii, ingerii razvratiti cazuti din 
cer in lad impreuna cu Lucifer, invinsi de legiunile ingeresti conduse de Arhanghelul Mihail. 
84. Acesta : Dante. 89. Sa vii tu singur : turbata banda a demonilor se adreseaza lui Virgil. 
Cit despre Dante, ce avu indrazneala sa vie in Infern, sa se duca singur inapoi. 



|1|]|esC*£^D3£^p| 



ii3 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



94 Ginditi acum pe ce carbuni ma puse, 
caci eu de-aici sa ies n-am mai crezut 
cind groaznicul atari cuvinte-mi spuse ! 

97 - „0, duke duce-al meu, ce sigur scut 
de sapte ori mi-ai dat, si mai 'nainte 
m-ai scos din moartea grea-n care-am cazut, 

100 sa nu ma lasi ca mort, sa-ti fie-aminte ! 
De-avem de-aici oprit-orice carare, 
s-o rupem grabnic inapoi, parinte !" 

103 Ci-mi zise-astfel, el, dulcea mea-ndrumare : 

- „Sa nu te temi, caci nime-al nostru pas 
nu-1 poate-opri, cit timp ni-e dat de-Atare. 

106 Asteapt-aici, hranind, cit esti ramas, 
scazutu-ti suflet cu speranta-n bine 
ca-n lumea asta n-am eu sa te las". 

109 Asa s-a dus lasindu-ma-n suspine 
iubitul tat-al meu si-am stat topit, 
caci „da" si „nu" razboi purtau in mine. 

112 Eu n-am putut s-aud ce le-a vorbit, 
dar nici nu stete mult, si ei cu zorul 
la porti, ca spre-aparare,-au navalit 

115 si-n fata lui au tras pe porti zavorul. 
Si-astfel afar-acum [oprit] ramase 
si-ncet apoi s-a-ntors conducatorul. 

118 Cu ochii-n jos si cu sprincene trase 
pe ochi zicea-n oftarile durerii : 

- „Ce duh imi neaga jalnicele case?". 

121 Iar mie : - „Ca-s mihnit, sa nu te sperii ! 
Noi tot vom birui acest popor 
oricit de mult se-ncrede el puterii. 



94. Ce spaim-avui (a). Incerce (b). 94-96. Socoti crestine-acum, cind imi sunara, I 
Cumplite-aceste vorbe I Caci in veci nu credeam s-ajung si-afara (c). 99. Ce-n 
contrd-mi stete (c). 101. De-avem inchisa (c). 112. poporul (a). 123. Ori cum s-ar 
apara a. pop. (a). 



96. Groaznicul : demomil care a vorbit. Traducerea acestor versuri (94-96) pe care o gasim 
printre variante este cu mult mai aproape de text. 98. De sapte ori : de mai multe ori. Ca 
aiurea (V, 67 ; VIII, 82), Dante intrebuinteaza numarul determinat pentru eel nedeterminat. 
99. Moartea : face aluzie la primejdia din care 1-a scapat Virgil in padure, cind cele trei fiare 
ii curmasera calea inspre colina mintuirii. Moartea aici trebuie inteleasa ca moartea sufle- 
teasca. 105. De-Atare : de Dumnezeu. Calatoria lui Dante era hotarita de Dumnezeu si deci 
nimeni nu putea sa-1 opreasca. 106. Hranind : hranind cu speranta in bine sufletul tau scazut, 
cit timp vei ramine fara mine. 111. Caci „da" si „nu": incit nu stiam ce sa fac, caci da si nu 
se luptau in sufletul meu. 118-119. Cu sprincene trase pe ochi: in text: cu sprincenele 
lipsite de orice indrazneala. Adica cu privirea nu asa de vesela si increzatoare ca mai inainte, 
ci posomorita si deznadajduita. 120. Ce duh : ca si cum ar spune : „Ia uita-te cine indrazneste 
sa-mi trinteasca usa-n nas". 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



iH 




m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 



124 Nu-i nou-aceasta nebunie-a lor : 

la mult mai larga poart-au mai facut-o 
si rupt de-atunci ea-si are-al ei zavor ! 

127 Scrisoarea ei cea jalnic-ai vazut-o. 

Dar iata-1, far' de soli, prin lumea moarta 
dincoa' de ea, pe calea ce-am batut-o, 

130 acel ce ne va-nfringe-aceasta poarta". 



130. -nchisa (a). 



125. Mai larga poarta : poarta Iadului, care, dupa traditie, a trebuit sfarimata de Isus 
Cristos in coborirea lui in lad, ca sa scoata de acolo sufletele patriarhilor. 127. Scrisoarea : 
face aluzie la inscriptia pe care Dante a citit-o la intrare : „Prin mine mergi la cuibul intris- 
tdrii, I Prin mine mergi la vesnic plins fierbinte, I Prin mine mergi la neamul dat pierzarii" 
(Infemul, III, 1-3). 128. Iata-1: trimisul ceresc, care va deschide poetilor poarta cetatii bles- 
temate. 129. Dincoa' de ea: de poarta de sus a Infernului. 130. Aceasta poarta: poarta 
cetatii Dite. 




115 




Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 




|f»£Q££35a| 



B 



CintuC IX 



Cercul al saselea : ereticii 



O coborire anterioara a lui Virgil 
in Infern (1-33) r Cele trei Furii 
(34-63) Trimisul ceresc si intra- 
rea in cetatea Dite (64-105) Cape- 
teniile ereticilor (106-133) 



10 



Acea coloare moart-a fetii mele 
ce-n spaim-avui cind el veni 'napoi, 
facu pe-a lui cea vie sa i-o spele. 

Ca omul care-asculta stete-apoi, 

caci mult prin neguri ochii sa strabata 

n-aveau puteri prin aerul greoi. 

- „Noi tot avem sa biruim odata - 
asa-ncepu -, de nu... atare-mi spuse... 
oh, cit m-amin-acum, ca nu s-arata." 

Vazui eu bine cum un val el puse 
pe ce-ncepu cu ce-a sfirsit sa zica, 
si n-a-ncheiat asa cum incepuse, 



5. Strapunga (a). 7. Noi tot vom birui, desi ne-alunga (a). 8. merse (a). 9. s-ajunga. 
10. Vazui eu clar ca el acopere cu minte (a). 12. Ca-ntiiu si-apoi cuvinte-avu diverse (a). 



2. El : Virgil. 3. Pe-a lui : pe a lui culoare moarta. Cea vie : culoarea cea vie, culoare tranda- 
firie. Virgil, bagind de seama ca paloarea lui, mai mult de ciuda decit de spaima, a fost rau 
interpretata de Dante, care si-a pierdut curajul si a ingalbenit de frica, se stapineste si-si reia 
aerul voios. A se construi : „Acea culoare moarta a fetei mele facu ca cea vie (culoarea vie) sa 
i-o spele pe a lui (culoarea moarta)". 5. Caci : caci ochii n-aveau puteri sa strabata prin neguri 
si prin aerul greoi. 8. De nu... : Virgil sta o clipa la indoiala, asculta daca aude vreun zgomot 
care sa vesteasca sosirea „trimisului ceresc" pe care-1 asteapta, dar n-aude nimic. N-ar vrea 
sa sperie mai mult pe Dante, caruia in realitate nu-i scapa acea intrerupere si nesiguranta 
a conducatorului sau, totusi nu se poate opri sa-si arate nelinistea. Ar fi zadarnic sa incercam 
de a completa ceea ce Virgil ar fi spus. Atare : atit de demna de crezut este persoana care 
mi-a spus. Face aluzie la Beatrice, care, dupa cum se povesteste in cintul II, s-a adresat lui, 
pentru scaparea lui Dante din padurea unde se ratacise. 9. M-amin- : ma intirzie. Virgil 
asteapta cu nerabdare sosirea „trimisului ceresc". 10. Un val : vazui bine cum Virgil, cu 
ultimele lui cuvinte (cu ce-a sfirsit sa zica), a incercat sa ascunda {puse un veil) intelesul 
primelor lui vorbe (pe ce-ncepu). 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



116 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



INFERN UL 



pssczs&g^ 



m 



13 si nu putin imi dete-acestea frica, 
fiindc-am tras din spusu-i nedeplin 
mai rau un sens de cum avea adica. 

16 - „In fundu-acestei triste scoici mai vin 
cindva de-acei din primul grad in care 
speranta moarta vi-e unicul chin?" 

19 Asa-ntrebai. Iar el : - „Se-ntimpl-arare 
sa-i fie data sarcin-oarecui 
de-a face-aceast-a mea de-acum carare. 

22 Dar eu, ce-i drept, si de-altadata fui 
trimis aici de-acea Erihto cruda 
ce poate-aduce-un duh in trupul lui. 

25 Eram de scurta vreme mort, iar truda 
impusa-mi fu prin Iaduri sa strabat 
spre-a scoate-un duh din cercul unde-i Iuda, 

28 din eel mai jos si-obscur si-ndepartat 
extrem de cerul ce-ncunjoara toate. 
Stiu drumul bine deci, nu fi-ngrijat. 

31 Ast smirc ce-atit de rea putoare scoate 
incinge-orasu-aprinselor morminte, 
si-a-ntra numai cu sila-n el se poate". 

34 Mai multe-a spus, dar nu le mai tin minte, 
caci eu de mult tintisem ochii mei 
spre 'naltul turn cu virfu-acel fierbinte, 

37 de unde-au rasarit deodata trei 
de singe pline Furii infernale, 
ce-aveau miscari si chip ca de femei. 



13. Deci vorbele (a). 15. poate-l avurd (a). 22. Dar fui aici, e drept (a). De aceea 
Erichto conjurat, de cruda (b). 25. Si mai (b). 26. De cerul eel (b). 33. Si-n el a-ntra 
numai cu rau (a). 



15. Mai rau un sens: din spusu-i nedeplin am tras un sens mai rau de cum avea, adica am 
interpretat vorba lui neispravita, ca si cum lui Virgil i-ar fi fost frica, pe cind in realitate n-a 
avut decit un moment de indoiala. 16. Scoici: Infernul, scobit ca o scoica. 17. De-acei: in 
realitate, Dante ar vrea sa-1 intrebe pe Virgil, in care nu mai are aceeasi incredere ca inainte, 
dacd a mai fost prin acele locuri, dar nu indrazneste sa-i spuna de-a dreptul ; il intreaba 
deci dacd nu cumva ureodatd cineva din cercul lui s-a scoborit pina acolo. Primul grad : 
primul cere (Limbul), in care copiii morti inainte de a fi botezati si sufletele patriarhilor si 
ale oamenilor ilustri din Antichitate nu sufera alt chin decit ca sint lipsiti de speranta sa 
ajunga in Rai. 23. Erihto : celebra vrajitoare din Tesalia, care, dupa cum povesteste Lucan 
in Pharsalia (VI, 420), rugata fiind de Sextus Pompeius, a scos un suflet din Infern pentru 
a-1 intreba despre sfirsitului razboiului dintre Cezar si Pompei. 27. Un duh: cine era acest 
suflet pe care Virgil, dupa impunerea vrajitoarei Erihto, 1-ar fi scos din Infern, nu stim 
si nici nu e necesar sa-1 cautam. Este vorba, intr-adevar, de un pretext al lui Dante pentru 
a arata ca Virgil mai fusese pe acolo si deci cunostea locurile. Iuda: cercul tradatorilor. 
28-29. -ndepartat... de cerul : din cercul mai jos al Infernului, aproape de centrul pamin- 
tului, care centru (Pamintul fiind centrul Universului dupa sistemul ptolemaic) este si punctul 
eel mai departat de cerul Empireu care inconjoara toate. 33. Si-a-ntra: si numai cu forta se 
poate intra in el. 



|Ij lE*C*g323S$gg3| 



"7 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



40 Cu hidre verzi incinse-ale lor sale 

cu par de serpi marunti [ca maracinii, 
facuti cununi pe timplele fatale]. 

43 Virgil pe-aceste serve-ale Reginii 
durerii cei de veci le cunoscu 

„Iat' - a zis - ferocele Erinii. 



si : 



46 In stinga lor Megera plinge-acu, 
si-Alecto este care-n dreapta plinge, 
Tisifone-i la mijloc". Si tacu. 

49 Pe piept cu ghearele s-umpleau de singe 
si-urlau batind in palme-asa ca eu 
simteam cum spaima spre Virgil ma stringe. 

52 - „Meduso, hai - asa strigau mereu - 

sa-1 facem piatra - si priveau spre mine -, 
spaseasca-n el atacul sau Teseu." 

55 - „Intoarce-te si-nchide-ti ochii bine - 
mi-a zis Virgil -, ca n-ai sa mai vezi stele 
de-apuci sa vezi pe Gorgo daca vine." 

58 Vorbind m-a-ntors chiar el de catre ele, 
si neparindu-i palmele-mi de-ajuns 
si-a-ntins podis si-a lui peste-ale mele. 

61 Voi, cei cu spirit ager de patruns, 
catati aci-n cintarea mea ciudata, 
sub valul ei, ce-nvat imi zace-ascuns ! 

64 Si iat-atunci pe balta tulburata 

[un zvon de spaima, numai trosnituri] 
facea-ntre maluri apa sa se zbata 



42. bale (a). 57. Gorgona (a). 



43-44. Reginii durerii : slujitoarele Proserpinei, regina Infernului, adica Furiile. 45. Erinii : 
cele trei furii : Megera, Aleeto si Tesiphon, fiicele lui Erebus si ale Noptii, semanatoare de 
razbunare si de zizanii, simbolul remuscarilor care nu dau odihna vinovatului. 54. Spa- 
seasca-n el... : „rau am facut ca nu ne-am razbunat pe Teseu, cind s-a scoborit in Infern ca 
sa rapeasca pe Proserpina" : adica Dante sa ispaseasca si pentru indrazneala lui Teseu, si 
pentru a lui. Literal, dupa traducerea lui Cosbuc : „Teseu sa ispaseasca, in persoana lui Dante, 
atacul lui la portile Infernului". Dupa cum se stie, Teseu a fost retinut captiv pentru indraz- 
neala lui, dar mai pe urma a fost scapat de Hercule. Tovarasul lui, Pirithou, ramase insa 
victima lui Cerber. 57. Gorgo : capul Medusei, care avea puterea de a impietri pe cine se uita 
la el. Ca sa intelegem bine alegoria, asupra careia Dante insusi de data aceasta ne atrage atentia 
in versurile de mai jos (61-63), trebuie sa ne aducem aminte ca in perioada lui de ratacire 
morala Dante a iubit foarte senzual o femeie care, in poeziile lui din aceasta epoca, e numita 
Pietra (= piatra), din care aici, schimbind-o in Medusa, face un simbol al iubirii senzuale, care 
amorteste constiinta, incit o face ca o piatra, nesimtitoare fata de remuscari. 60. Si-a lui : si 
o palma a lui. Virgil este aici simbolul ratiunii omenesti supuse credintei, care vine in ajutorul 
omului gata sa cada in pacat, ca sa-1 impiedice de a ajunge la o asa de adinca nesimtire a 
constiintei, incit sa nu mai simta remuscari. 63. Ce-nvat : catati aici in cintarea mea ciudata, 
ce-nvat (care invatatura) sade ascuns sub valul ei. In text : „0, voi care aveti inteligenta 
sanatoasa, bagati de seama doctrina ce-mi zace ascunsa sub valul versurilor ciudate". 



^ p*£*Z2ZS&£Z^ 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



|f»SQ££3sa| 



B 



67 cum nu-ntr-alt fel un vint ce prin calduri 
contrarii naste-nvirtejiri cumplite 
si-n furie bate biciuind paduri 

70 si crengi rupind le-azvirle risipite 
si-n pulbere-mbracat trufasu-i drum 
goneste-n adapost pastori si vite. 

73 Lasindu-mi ochii-apoi : - „Priveste-acum 
acolo sus pe spuma cea antica 
si pe-unde-i mult mai gros cumplitul fum". 

76 Precum cind simt napirca inimica, 

se-mprastie-un stol de broaste-nspaimintate 
si-adinc s-afunda prin namol de frica, 

79 vazut-am mii de duhuri ruinate 
fugind de unul ce-1 vedeam ca iese 
prin pas trecind pe Stix cu talpi uscate. 

82 Prin fata-i stinga si-o trecea adese 
deoparte dind ast fum de [zgura plin], 
si-atit era de ce parea sa-i pese. 

85 Eu bine-atunci [vazui] ca-i sol divin, 
ma-ntoarsei spre poet, iar el spre mine, 
c-un semn sa stau pe loc si sa ma-nchin. 

88 Ah, cit parea de minios cum vine ! 
Sosi la poarta si-o deschise-apoi 
cu varga lui, caci larg sari de sine. 

91 - „Goniti din cer, si-ai lumii-ntregi gunoi - 
vorbi trecind pe pragul incaperii - 
[de unde-atita sumetie-n voi?] 

94 De ce-ncapatinati v-opuneti Vrerii 
[al carei tel nu poate-afla schimbare] 
si care-ades v-aduse spor durerii? 

70. El rupte crengi le-asvirle (b). 71. imbracind (a). 83. chin (a). 89. Sosind, cu-al 
sdu toiag deschise (a). 



67-68. Prin calduri contrarii : din cauza unui dezechilibru de caldura in atmosfera, aerul 
rece tinde a ocupa locul aerului cald. 74. Antica: veche ca Infernul. 81. Prin pas: mergind 
pe valurile Styxului. 84. Si-atit era : „trimisul ceresc", care inainteaza cu cea mai mare 
sigurantii de a fringe indaratnicia demonilor, nu sufera decit de aerul acela greoi care se 
ridica de pe balta stygiana. 85. Sol divin : s-a scris mult in timpul din urma despre acest 
„sol divin", care pentru unii ar fi Mercur, pentru altii Enea, Isus Cristos si chiar Aron. Noi 
ne tinem de comentatorii cei mai vechi, care vad in el un inger trimis de Dumnezeu in aju- 
torul lui Dante, dupa cum, de altfel, socotesc si cei mai buni dintre comentatorii moderni, 
ca de pilda Torraca si Passerini. 94. Vrerii : vrerii dumnezeiesti, al carei tel nu poate fi 
zadarnicit de nici o alta putere. 96. Ades : cu prilejul coboririi in lad a lui Hercule si apoi a 
lui Isus Cristos. 



119 





Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



97 



Ce-ajut-a face sortii-mpiedecare ? 
Ati si uitat ca Cerber nu-n zadar 
si git si ceafa far' de par le are?" 

100 Se-ntoarse-apoi pe-acelasi drum murdar 
si n-a vorbit cu noi, cum n-are-aminte 
sa stea un om durut de-un alt amar 

103 decit al celui care-i sta 'nainte. 

Vazind ca poarta nu ne-o mai incuie, 

noi mersem deci, vegheati de vorbe sfinte, 

106 si-ntrind, caci n-a fost nimeni sa s-opuie, 
eu, eel ce-atita dor s-o vad avui, 
cum poate fi si-atare-o cetatuie, 

109 cind fui in ea, privind in jur, vazui 

enorm un cimp intins spre-oricare parte 
si plin de plins si cazne-adincul lui. 

112 La Arli-unde Rodanu-n balti se-mparte, 
sau cum la Pola-n fata cu Cornarul 
ce-ai tarii tarmi spalindu-i ne-o desparte, 

115 morminte multe-ncolnicesc hotarul, 
asa era si-aici in orice loc; 
ci-aici, fireste-i mult mai mare-amarul. 

118 Caci arde-ntins printre morminte-un foe 
ce-asa le-ncinge ca mai ros nu poate 
prin arte-a face-un fier, nici un mijloc. 

121 Si-al lor capac era deschis la toate. 
Si plins iesea din ele-amar si-astfel 
c-aeve-un neam arzind parea ca-1 scoate. 

124 Iar eu : - „Maestre, cine-i neamul eel 
ce-aci-ngropat il [tin aceste] scoine, 
prin marele sau plins spuind de el?". 



97. soarta (a). 99. poarta (a). 125. suspine (a). 



99. Far' de par: din cauza lui Hercule, care, dupa cum se povesteste in Eneida (VI, 395), ca 
sa-1 pedepseasca pentru ca s-a impotrivit lui Teseu, 1-a legat de git si 1-a tirit cu sila afara 
din Infern. 105. Vegheati: calauziti, imbarbatati, sub pavaza vorbelor sfinte. 107. Eu, eel: 
„eu, eel ce avui atita dor sa vad cum poate fi o astfel de cetate, cind fui in ea, privind in 
jur, vazui un cimp enorm...". 112. Arli: Aries, oras in Proventa, unde chiar astazi se pot 
vedea ramasite de cimitire romane. 113. Pola : oras italian in Istria, unde, ca si la Aries, se 
putea vedea o multime de morminte romane. Cornari : golful Quarnaro sau Quarnero, intre 
peninsula Istria si tarmurile Dalmatiei. 114. Ai tarii tarmi : vers celebru, in care Dante 
pune hotarele Italiei la Quarnaro. Chiar unii din comentatorii vechi releva faptul ca acest 
vers al lui Dante reprezinta marturia cea mai veche despre nationalitatea italiana a intregii 
peninsule Istria. 119. Nu poate : nu poate nici un mijloc sa faca un fier mai rosu decit cum 
acel foe facea pe acele morminte. 121. Capac: capacul mormintelor, pe care noi trebuie sa ni 
le inchipuim ca niste sarcofage de piatra, in felul acelora de la Aries si Pola. 125. Scoine : 
cuvint propriu lui Cosbuc si probabil faurit de dinsul in intelesul de ceva deosebit prin ana- 
logia, poate, a cuvintului scoicd. Din citi transilvaneni am intrebat nici unul nu a stiut sa-mi 
spuna ceva lamurit despre acest sibilin cuvint. 126. Spuind de el: prin marele sau plins, 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 



127 



130 



133 



- „Caznesc pe eretici aceste scoine, 
si-adeptii de-orice secta - el mi-a spus - 
si-s mult mai mult, decit ai crede, pline. 

In ele-asemeni e cu-asemeni pus, 

dar n-au un chin egal, ci dupa treapta." 

Si-apoi, pe-un drum ce e-ntre zid ne-am dus 

si-acesti martiri, intorsi pe mina dreapta. 



acest fel de damnati spune despre chinurile lui. 130. Asemeni... cu-asemeni : fiecare mor- 
mint chinuieste intre peretii sai infierbintati mai multi eretici din aceeasi secta. 131. Dupa 
treapta : dupa gravitatea ereziei. 132-133. Si-apoi... : „si apoi ne-am dus pe un drum ce este 
intre zidul cetatii si acesti chinuiti". 133. Dreapta: Dante, in calatoria lui in Intern, coteste 
tot la stinga, numai aici si in cintul XXVIII coteste la dreapta si multi comentatori se caznesc 
sa gaseasca in acest fapt un simbol. 





Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 




|f»£Q££35a| 



B 



CintuCX 



Cercul al saselea: ereticii 



Epicurienii (1-21) •; Farinata 
degli Uberti si Cavalcante dei 
Cavalcanti (22-93) Prevederea 
damnatilor si ingrijorarea lui 
Dante pentru surghiunul ce-i este 
prevestit (94-136) 



10 



13 



Urmam acum ingustei cararui 
ce e-ntre zid si focul far' de fine, 
maestrul meu si eu, in urma lui. 

- „0, 'nalte geniu ce ma porti cu tine 
prin vaile impii, cum tie-ti place, 
vorbeste,-am zis, si-alina doru-n mine. 

Putem vedea pe-acel popor ce zace 

aci-n sicrie? Caci pazite nu-s 

si toate-si au deschise-a lor capace." 

- „Inchide-se-vor toate - el mi-a spus -, 
din Iosafat cind s-or intoarce iara 

tot insu-n trupul ce-1 avuse sus. 

De-aceasta parte-un cimitir separa 
pe toti, cu Epicur pe-ai sai ciraci 
cari sufletul prin trup il fac sa piara. 



11. se va (a). 



6. Alina dorul : implineste-mi dorul de a fi lamurit in indoiala ce o am. 11. S-or intoarce : 

tot insul se va intoarce din Iosafat iarasi in trupul ce-1 avuse pe pamint. 13. Literal : „In 
partea aceasta isi au cimitirul lor, impreuna cu Epicur, toti ciracii lui, care fac sa piara 
sufletul impreuna cu trupul". 14. Epicur: filosof atenian (342-270 i.Cr.) pe care Dante crede 
ca a fost eel dintii care a spus ca „telul" nostru este voluptatea, adica placerea fara durere, 
dupa cum Dante spune in Convivio (IV, 6, 22). Tot in Convivio (II, 9) condamna, „printre 
doctrinele cele mai bestiale", pe aceea „foarte neroada, josnica si pagubitoare, care crede ca, 
dupa viata aceasta, nu exista alta". Dante cunoscu doctrina lui Epicur din ceea ce putu 
sa citeasca despre el in Aristotel, Cicero si Seneca. Cicero, de pilda, spune despre el 
(De amicitia, 4) : „Au inceput a spune ca, impreuna cu trupurile, se nimicesc si sufletele si ca 
moartea distruge tot". 



^ p£X&&£>£Z^ 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C3^2S333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 



16 Iar altor intrebari ce mi le faci 

raspuns avea-vei chiar aci-n genune, 
ca si dorintii-acelei ce mi-o taci." 



19 



22 



- „Nimic n-ascund, ci vreau, parinte bune, 
cum insuti tu ai vrut sa ma dispui, 

si nu demult, putine vorbe-a spune." 

- „Tu eel ce-asa-de-oneste vorbe spui 
si treci vazind cetatea-nflacarata, 

te rog, toscane,-oprire-n pas sa pui, 



25 caci esti nascut, cum graiul tau te-arata, 
din nobila cetate, carui eu 
[prea grea] povara poate-i fui odata." 

28 La glasul asta fara ca sa vreu, 

cind el iesi dintr-un sicriu, cu frica 

m-am strins putin [mai mult] de domnul meu. 

31 Dar el: - „Intoarce-te ! - 'ncepu sa-mi zica. 
Ce faci? Nu vezi pe Farinata care 
din briu in sus din groapa se ridica?". 



24. mers (a). 27. -i fui prea mare cazn- (a). 



17. Aci-n genune : „Aici, in intunecimea Infernului, si chiar printre eretici, in cercul unde ne 
gasim". Intiia intrebare a lui Dante a fost ca doreste sa stie daca ar putea vedea pe cei ce zae 
in morminte. La aceasta intrebare raspunsul ii va fi dat chiar acolo, prin faptul ca-i va vedea. 

18. Ce mi-o taci: Virgil, care citeste in sufletul lui Dante, a ghicit ca el are o alta dorinta, 
pe care nu i-a exprimat-o : adica de a vedea acolo pe cineva care il intereseaza indeaproape : 
Farinata degli Uberti. 19. Nimic n-ascund : Dante si-aduce aminte raspunsul cam sec al lui 
Virgil in cintul III (77-79), la intrebarea lui de ce sufletele care se ingramadesc pe malul 
Aheronului sint asa grabite sa treaca pe celalalt mal, unde Minos le va judeca. Atunci Virgil 
ii raspunse scurt ca va intelege toate, cind si el va fi ajuns acolo. Acuma, invinuit de Virgil 
ca ii ascunde ceva, isi razbuna cu oarecare siretenie scolareasca pentru patania de atunci, 
explicindu-i tacerea lui prin faptul ca alta data a fost dojenit fiindca 1-a intrebat. La Dante 
simtul situatiilor cornice este foarte dezvoltat si este de admirat mai ales puterea de dedu- 
blare prin care Dante, autorul Comediei, isi bate joe de Dante protagonistul, mai ales in ce 
priveste frica fata de piedicile pe care le intimpina in Infern, dupa cum am putut vedea in 
cintul precedent. 22. Tu eel : Farinata, care a auzit pe cineva (nu stie inca cine anume) 
vorbind graiul toscan, se ridica din mormint si-1 roaga sa se opreasca. 26. Nobila cetate : 
Florenta. 27. Povara : face aluzie la luptele singeroase de partid si mai ales la batalia de la 
Montaperti, unde ghibelinii sub comanda lui Farinata zdrobira cu desavirsire partidul 
guelf. 32. Ce faci? : interesul ce-1 arata Virgil pentru Farinata ne prevesteste mareata figura 
ce ne va aparea in episodul ce urmeaza. Farinata : „pe acel Farinata pe care aveai atita 
dorinta de a-1 vedea". Manente degli Uberti, zis Farinata, seful ghibelinilor din Florenta, 
care a murit in aprilie 1264. In anul 1288, inchizitorul il osindi - dupa moarte - impreuna 
cu copiii si nepotii lui, ca eretici patarini (pavlichieni). In 1248 el izgoni, impreuna cu parti- 
zanii lui ghibelini, partidul contrar. Surghiunit dupa reintoarcerea guelfilor la Florenta in 
anul 1258, se adaposti la Siena, unde pregati revansa surghiunitilor, luind parte la batalia 
de la Montaperti, pe riul Arbia, la 4 septembrie 1260. Dupa victorie, Farinata a fost singurul 
care s-a opus la darimarea Florentei, hotarita de capeteniile ghibeline, in sfatul de la Empoli, 
dupa cum in timpul bataliei se impotrivise la sfatul contelui Giordano, care propunea sa nu 
se faca prizonieri, ci sa-i macelareasca fara mila pe invinsi. 33. Din briu in sus : de aici 
putem sa ne facem o idee aproximativa de adincimea mormintelor. Dante adauga : „il vei 
vedea in intregime" ', ceea ce mareste inaintea ochilor nostri figura lui Farinata, dupa cum 
Virgil ar spune : „vei avea norocul sa-1 vezi intreg din briu in sus". Si aceasta admiratie a lui 



|Ij lE*C*g323S$gg3| 



113 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



34 Fixai deci ochii-n ochii-acestui mare. 
El sta semet cu capul si cu pieptul 
parind ca Iadu-ntru nimic il are. 

37 M-a-mpins atunci spre groapa lui de-a dreptul 
Virgil cu mina sa ca inimosii, 
zicindu-mi scurt : - „Vorbeste ca-nteleptul". 

40 Cind fui sub poala groapei sale rosii, 
in treacat m-a privit, parind cu crunte 
priviri, putin : - „Ce neam ti-au fost stramosii ?". 

43 Eu vrind sa-i spun de toate-n amanunte, 
nimic nu i-am ascuns si i-am vorbit. 
Si-atunci el a-ncretit putin din frunte. 

46 Si-a zis : - „Cu mine-ai tai parinti cumplit 
ca si cu-ai mei cu totii se purtara, 
de-aceea-n doua dati i-am si gonit !". 

49 - „Desi goniti, cu totii se-nturnara - 

raspunsei eu -, si-ntiiul si-al doilea rind, 
dar arta ast-ai tai nu ti-o-nvatara." 

52 Vazui pina-n barbie-atunci scotind 
o umbra capu-n groapa cea aprinsa 
si cred ca ea-n genunchi era sezind, 

46. Cu-ai mei ai tai (a). 47. Cu-ai mei ca si cu mine (a). 

Virgil pentru Farinata contribuie a-1 ridica inaintea ochilor nostri. Avem aici, in episodul 
maret ce va urma, doua figuri uriase, doua caractere in patima lor neclintite, care se urasc 
si totodata se admira : Dante si Farinata. 35. El sta semet : „grupul, zice De Sanctis, este 
perfect armonic. Vedem pe Farinata ridicindu-se ca un turn deasupra Infernului si pe Dante 
in departare, nemiscat, mirat, cu ochii atintiti asupra lui". 38. Ca inimosii : literal : „cu 
miinile lui hotarite si inimoase". 39. Ca-nteleptul : „baga de seama cu cine ai a face, cu ce 
om mare vei avea cinstea de a vorbi, si masoara-ti cuvintele". 41-42. Parind cu crunte priviri, 
putin : literal : „M-a privit in treacat si apoi, aproape dispretuitor, m-a intrebat : «Cine au 
fost stramosii tai ?»". 42. Stramosii : „Omul de partid ni se prezinta in adevarata lui fire. Nu-i 
ajunge lui Dante ca este toscan ; ca sa fie pe placul lui Farinata, trebuie sa fie ghibelin : «Care 
ti-au fost stramosii ?»". In acele vremuri pline de atita energie, partidul nu era numai legatura 
de idei, dar mostenire de familie : astfel tata, tot asa copilul" (De SanctisJ. 48. -n doua dati: 
in 1248, in ziua Intimpinarii Domnului, si in septembrie 1260, dupa infringerea guelfilor la 
Montaperti. I-am si gonit : se simte satisfactia omului de partid, care se poate lauda cu doua 
infringeri ale partidului advers. 49. Desi goniti : aici se simte ca focul miniei i s-a urcat in 
obraji lui Dante si ca prin gura sa vorbesc stramosii lui. „Farinata a zis : i-am gonit In doua 
dati — apasind asupra acestor cuvinte din urma ; si Dante ii intoarce acel plural impartit in 
doua singulare : §i intliul si at doilea rind ; si mai adauga sarcasmul ultimului vers, unde in 
acel : dar arta ast-ai tai nu ti-o-nuafara se simte un comic sarcastic, care presupune la eel ce 
vorbeste un ris, dar un ris amar. Este unul din acele versuri care ramin sapate in suflet si 
nu se mai uita. Sfidarea a fost aruncata si Farinata a primit-o" (De Sanctis). Aici episodul se 
intrerupe prin introducerea altui episod (Cavalcanti), si in acest timp Farinata ramine tacut, 
nemiscat, absent, cu gindul departe de scena care se petrece linga mormintul lui si se gindeste 
tot la ceea ce i-a spus Dante. Cind se sfirseste scena intre Dante si Cavalcante dei Cavalcanti, 
el reincepe a vorbi de parca n-ar fi fost nici o intrerupere. 53. O umbra : Cavalcante dei 
Cavalcanti. Guelf florentin, tatal lui Guido Cavalcanti, poet florentin si „primul prieten" al 
lui Dante. „A fost, ne spune Boccaccio in comentariul sau la Divina Commedia, cavaler bogat 
si iscusit, a urmat parerea lui Epicur, crezind ca sufletul, dupa moartea corpului, nu traieste 
si ca binele nostru eel mai mare ar fi in placerile trupesti". 54. -n genunchi: este o simpla 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



124 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 



55 si-n jurul meu privi parind cuprinsa 
de-un gind c-ar fi si-altcineva cu mine, 
dar cind speranta-ntreaga-n ea fu stinsa, 

58 plingind mi-a zis : - „Ingeniul tau de vine 
de sine-adus prin neagra-ne-nchisoare, 
de ce nu e si Guid-al meu cu tine?". 

61 Raspunsei eu: - „Nu vin cu-a mea valoare. 
M-aduce-acest ce-asteapt-aici, si cui 
al vostru Guido nu prea-i dete-onoare". 

64 Si-al sau cuvint si felul caznei lui 

mi-au spus de-ajuns pe cine-1 am in fata 
de-aceea-n vorbe-asa de plin eu fui. 

67 Atunci sarind in sus : - „E1 nu-i in viata? 
«Nu-i dete»-ai zis ; deci Guido mi-a murit 
si-n dulce soare nu se mai rasfata?". 



ipoteza a lui Dante. Oricum, cu aceasta imaginatie, poetul si-a ajuns telul : Cavalcante sa 
apara mic linga Farinata, care-1 domina. 56. Altcineva: Guido Cavalcanti, fiul sau, pe care-1 
stia prieten bun cu Dante si aproape nedespartit de el. 58-59. Ingeniul tau... : „daca ti-a fost 
dat sa faci aceasta calatorie, nebizuindu-te in altceva decit in ingeniul tau...". 60. Guid-al 
meu: Guido Cavalcanti. Cind Dante, in 1283, compuse sonetul care acum este eel dintii din 
Vita Nuova (carticica in care Dante a adunat si a comentat in proza cea mai mare parte din 
poeziile compuse de el pentru Beatrice) si 1-a trimis la poetii cei mai renumiti din vremea lui, 
Guido Cavalcanti, care era pe atunci eel mai celebru printre ei, a fost eel dintii care i-a 
raspuns printr-un alt sonet. De aici prietenia intre aeesti doi poeti. Mai tirziu insa, cind 
Dante, dupa reforma democratica a lui Giano della Bella (reforma prin care numai cetatenii 
inscrisi eel putin de forma intr-una din breslele lucratorilor aveau drepturi politice), s-a raliat 
cu poporul si s-a inscris (desi nobil) in breasla medicilor si spiterilor, Guido Cavalcanti, care, 
in mindria sa de nobil, nu privea cu ochi buni asemenea tranzactie, 1-a certat intr-un sonet 
celebru, invinuindu-1 de contactul (nu numai politic, dar si moral) cu oamenii de rind. Si din 
motive politice, si din cauza ratacirii morale a lui Dante, care nu putea sa fie pe placul lui 
Guido, prietenia dintre cei doi poeti s-a racit, si, cind Dante a fost ales priore si s-a luat 
hotarirea de a surghiuni pe cei mai turbulenti si dintre nobili, si dintre poporeni, Guido, fara 
ca Dante sa se opuna, a fost surghiunit si el la Sarzana, unde a capatat friguri palustre, din 
care cauza, putin dupa ce a fost rechemat la Florenta, a murit. Guido Cavalcanti a fost unul 
din cei mai mari poeti din aceasta epoca si una dintre cele mai frumoase si mai nobile figuri 
de cavaler si cetatean. Contemporanii ni-1 descriu ca foarte priceput in toate lucrurile care 
privesc cavalerismul, dar retras, dispretuitor de „prostime" si mereu urmarind ginduri filo- 
sofice, incit poporul care-1 vedea invirtindu-se ingindurat printre sarcofagele de pe linga 
biserica Santa Reparata spunea ca in mintea lui „tot cauta cum ar putea sa demonstreze ca 
Dumnezeu nu exists". Figura foarte deosebita de cea a lui Dante, dar nu mai putin mareata, 
Guido Cavalcanti n-a avut niciodata extazierile mistice ale prietenului sau si a fost epicurian 
convins, cu multa demnitate si nu fara oarecare tristete : n-a cautat, ca Dante, sa fie inger, 
dar nici n-a cazut atit de jos. In acest episod, Dante simte nevoia de a-si explica discret 
purtarea lui fata de Guido. Raceala prieteniei intre ei si mai ales moartea prietenului, cam 
din vina lui, il apasa pe suflet. „De ce Guido, cu care erai asa prieten bun, nu te intovaraseste 
in aceasta calatorie?", il intreaba tatal lui Guido. „Pentru ca n-a pretuit destul pe Virgil 
(simbolul ratiunii omenesti supuse credintei), care imi este acum calauza", ii raspunde Dante. 
Conflictul deci intre el si Guido a fost un conflict de idei. Asa eel putin vrea sa ni-1 arate 
Dante, dezvinovatindu-se indirect de acuzatia ce i s-ar fi putut face de a se fi purtat rau cu 
prietenul sau eel mai bun. 61. Cu-a mea valoare : nu incredintindu-ma numai in puterile 
mele (cum a facut Guido al vostru), ci calauzit de ratiunea omeneasca supusa credintei. 
65. Mi-au spus de-ajuns : felul cum a vorbit, intrebindu-1 despre Guido si pedeapsa ce o are 
ca eretic, a revelat clar lui Dante ca are a face cu Cavalcante dei Cavalcanti. 68. Nu-i dete : 
perfectul simplu intrebuintat de Dante induce in eroare pe Cavalcante. 



|Ij lE*C*g323S$gg3| 



115 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



70 Iar cind apoi vazu ca m-am oprit 

si-un preget scurt amin-a mea vorbire, 
cazu-ndarat si nu s-a mai ivit. 

73 Dar celalalt maret, el care-oprire 

mi-a pus in mers, nici coasta n-a miscat, 
nici cap el nu, nimic nici in privire. 

76 - „Ca ei - vorbi-ntregind de-unde-a-ncetat 
nu-nvat-al vostru chip de-ntors acasa, 
mai mare-amar imi e decit ast pat. 

79 Dar Doamna cea de-aici nici n-o sa iasa 
de cinci ori zece dati din cuibul ei, 
si-ei sti ce greu aceasta art-apasa ! 

82 Ci-asa cum iara-n lume sus te vrei, 

sa-mi spui de ce-i cumplit ne-nduratorul 
popor in orice lege-a sa cu-ai mei?" 

85 - „Macelul face, -am zis atunci, si-omorul 
ce ros facu al Arbiei riu, prin tine, 
s-aduca-n temple-asemeni legi poporul !" 

88 Iar el, clatindu-si capul, cu suspine : 

- „Nu singur fui, si cu-altii de m-am dus 
nu far-o cauz-am mers cu ei, vezi bine ! 

91 Dar singur [eu], cind ceilalti au propus 
ca trebuie Florenta darimata, 
fui eel ce-o aparai cu fruntea sus !". 

94 - „Gaseasc-a ta saminta pace-odata - 
raspunsei eu - si rogu-te, din minte 
sa-mi rupi un nor ce-o tine-ntunecata. 

97 Voi parc-ati prevedea de mai 'nainte 
ce timpu-n viitor cu sine-aduce, 
dar altfel parc-ar fi cu ce-i prezinte?" 



81. rost (a). 91. ...acel (a). 97. Cum iau aminte (a). 98. ghem (a). 



71. Amin- : amina, mttrzie. 73. Celalalt maret : Farinata. Episodul tntrerupt de aparitia lui 
Cavalcante dei Cavalcanti remcepe. El care-oprire : acelasi care, chemindu-ma, m-a facut 
sa ma opresc (mi-a pus oprire in mers) linga dinsul. 76. Ca ei : „faptul ca n-au invatat al 
vostru chip de a se intoarce acasa ma chinuieste mai mult decit patul asta de foe". 79. Doamna 
cea de-aici : Proserpina, sotia lui Pluto, adica luna. 80. De cinci ori zece : „nu se vor implini 
50 de luni, adica nu vor trece patru ani si doua luni (de la aprilie 1300, timpul in care Dante 
fixeaza calatoria lui, pina in iunie 1304, epoca in care a fost surghiunit din Florenta) si vei 
sti prin suferinta ta ce greu este de invatat aceasta arta de a se intoarce in tara". 82. Sus 
te vrei: „pentru dorul care ai de a te reintoarce sus pe pamint, te rog sa-mi spui...". 
83. Cumplit ne-nduratorul : fiindca, de cite ori se hotara o iertare a dusmanilor izgoniti, 
se adauga regulat : exceptis Ubertis. 87. -n temple : fiindca aceste hotariri se luau de obicei 
in biserica, socotita in Evul Mediu ca un fel de loc public, unde poporul, cu toate excomu- 
nicarile conciliilor, continua mereu a se aduna la inceputul primaverii pentru cintecele si 
dansurile sale nu tocmai mistice. 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



126 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 



100 - „Vedem cit poate si-un miop s-apuce, 
vedem ce voua-n viitor va pare, 
atit ne-a mai lasat supremul Duce. 

103 Dar cind s-apropie-ori sint, ni-e oarb-oricare 
stiinta-ncit straini de nu ne-ar spune, 
n-am sti nimic de-umana voastra stare. 

106 Deci poti vedea ca-ntreg ne va apune 
si daru-acesta-n clipa cind zavor 
pe poarta vietii secolii vor pune." 

109 Atunci, ca si strapuns de-al culpei zor: 
- „Celui cazut sa-i spui acum, fa bine, 
ca fiul lui e viu la cei ce mor. 

112 Si preget la raspuns de-avui in mine 

sa-i spui c-am fost gindind cu dubiu-acel 
de-a cui eroare-s alb acum, prin tine". 

115 Maestrul m-a chemat atunci la el. 

Grabit deci mai cerui sa-mi spuie mie 
ce sot mai are-arzind in acest fel. 

118 - „Cu mine-acolea zac mai multi de-o mie, 
aici e si-Ubaldin, si Frideric 
al doilea - zise -, si de-ajuns sa-ti fie." 

100. AtH... vedem (a), presbit (b). 113. A fost ca fui (a). 



100. Miop : in text : „cel care nu vede bine", dar trebuie interpretat ca presbit, care vede 
numai de departe. 103. Cind s-apropie: „cind evenimentele se vor intimpla intr-un viitor 
apropiat". Ori sint: „ori este vorba de evenimentele prezente". 105. Umana: „starea voastra 
de pe pamint". 106. Va apune : „dupa Judecata din urma, fiind inchisa poarta viitorului 
(nemaiexistind viitor), vom pierde si acest dar de a vedea lucrurile care se vor intimpla mai 
tirziu". 109. Al culpei zor: Dante, cu gindul la indoiala teologica care-i incoltise in suflet, 
cum se poate ca sufletele vad viitorul (profetia lui Farinata) si ignora prezentul (dacd Guido 
trdieste ori nu), a intirziat raspunsul sau la intrebarea lui Cavalcante. Tacerea lui a fost rau 
interpretata de catre tatal lui Guido, care, crezind ca fiul lui a murit, cade din nou in mormint 
si nu mai apare. Aici Dante roaga pe Farinata sa-i spuna lui Cavalcante ca Guido traieste si, 
daca nu i-a raspuns, cauza a fost ca se gindea la altceva. 111. La cei ce mor : printre muritori, 
sus pe pamint. 114. -s alb: „sint luminat". 119. Ubaldin: Ottaviano degli Ubaldini, apartinind 
familiei stiipinitorilor ghibelini din Mugello. A fost episcop de Bologna si ales cardinal in 
1245. A murit in 1272. Cu toate ca a fost trimis ca nuntiu apostolic in Lombardia si Romagna 
contra lui Frederic al II-lea si ghibelinilor, si in regatul Siciliei contra lui Manfred, era banuit 
de a fi favorabil partidului imperial. Un comentator aproape contemporan cu Dante, Iacopo 
della Lana, ne spune ca „a fost asa ghibelin cu suflet si asa de aplecat catre cele lumesti, incit 
arata a crede ca n-ar fi alta viata decit aceasta de pe pamint". Frideric : imparatul Frederic 
al II-lea (1194-1250) a fost om de mare talent si de idei foarte largi. A primit la curtea sa pe 
trubadurii fugiti din Proventa in urma cruciadei singeroase contra albigenzilor pusa la cale 
de papa. Iubitor de orice fel de cultura, puse eel dintii sa fie traduse din limba araba in lati- 
neste multe texte de medicina si de filosofie, printre care faimosul comentariu al lui Averroes 
la operele lui Aristotel. La curtea lui s-a nascut cea dintii scoala poetica italiana, asa-zisa 
siciliand, cu toate ca curtea imparatului, din pricina deselor razboaie cu papa si impotriva 
comunelor razvratite din Italia de nord, n-a riimas decit numai mici rastimpuri la Palermo 
si a cam ratacit prin toata Italia. Poet el insusi in limba italiana, ne-a lasat vreo doua-trei cin- 
tece care se resimt adinc de influenta provensala. Probabil si din cauza simpatiei ce-o arata 
pentru cultura iudaica si pentru cea musulmana, ai caror invatati ii pretuia foarte mult, ca 



^jp CX£g2&&£^ 



127 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



121 S-ascunse-apoi, iar eu spre-al meu antic 
poet ma-ntoarsei, framintind in minte 
cuvintul lui, parindu-mi inimic. 

124 Porni Virgil si-n mers asa 'nainte 

mi-a zis : - „Ce ai c-asa te-abate gindul ?". 
Iar cind i-am spus acele tari cuvinte : 

127 - „Pastreaza-n minte tot ce-auzi [de-a rindul] 
in contra ta, si-ascult-acum aci, 
mi-a zis Virgil, un deget ridicindu-1 : 

130 In fata dulcei raze cind vei fi 

ai carei ochi vad tot, al vietii tale 
intregul drum prin ea tu ti-1 vei sti". 

133 Spre stinga-ntoarse iar a noastra cale, 
lasind in urma zidul, si ne-am dus 
spre centru-apoi pe-un drum ce da-ntr-o vale 

136 ce pin-aci-si zvirlea putoarea-n sus. 



125. ca esti pe ginduri dus (A). 127. Refine-n minte tot ce ti s-a spus (A). 
132. mers (a). 

si din cauza luptelor lui politice cu papa, a fost socotit eretic. Cronicarul Fra Salimbene ne 
spune : „erat enim epicureus, et idea quidquid poterat invenire in divina Scriptura per se et 
per sapientes suos quod faceret ad ostendendum quod non est alia vita post mortem, totum 
inveniebat" . 123. Inimic : cuvintele nelamurite ale lui Farinata si prevestitoare de ran lui 
Dante : „Nu va trece mult timp si vei face experienta cit de greu este sa inveti arta de a te 
intoarce in patrie". 130. Dulcei raze : „cind vei fi in fata Beatrice!". 135. Vale : valea e plina 
de singe fierbinte in care sint pedepsiti tiranii. 





|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 




pssczs&g^ 



B 



CintuCXI 



Cercul al saselea: ereticii 



Mormintul papei Anastasie al II-lea 
(1-9) Topografia generala a 

Infernului descrisa de Virgil (10-66) 
© Indoielile lui Dante lamurite de 
Virgil (67-115) 



Pe culmea unei 'nalte ripi, cladita 
rotund din pietre mari ce-avalma zac, 
soseam pe-o culme-acum si mai cumplita. 

Si-aici, siliti de aburi rai ce fac 
adusi de jos o groaznica putoare, 
am stat sa ne ferim dup-un capac 

7 al unui larg sicriu ce-avea scrisoare : 
„Pe papa Anastasie-1 tin, pe eel 
de Fotie tras pe cai ratacitoare". 

10 - „Aci ne cat-a merge-ncetinel 

spre-a ne-nvata cu fumul ce-abureste 
si nu ne-o mai pasa apoi de el." 

13 Asa Virgil, iar eu : - „Atunci gindeste 
cu ce-am umplea, spre-a nu ne fi rapus, 
ast timp de-aici". Iar el : - „Gindesc, fireste. 



1. rotunda (a). 2. Veniram (a). 3. rip' (a). 11. Si-ntiiu cu tristful] fum te-obisnu- 
este (a). 12. Spre-a nu-ti pasa in jos (a). 14. -n zadar (a). 



2. Avalma : in urma cutremurului de pamint care a urmat dupa moartea lui Isus Cristos. Vezi 
Matei, XXVII, 50 si urm. 3. Cumplita : de unde se puteau zari jos suflete chinuite si mai 
groaznic. 8. Papa Anastasie : pontif roman de la 496 la 498. 9. Fotie : diacon din Tesalonic ; 
a trait pe la sfirsitul secolului al V-lea, a urmat erezia acaciana, dupa care erezie Cristos a 
fost mai intii om fara pacat si din cauza aceasta a devenit pe urma fiul lui Dumnezeu. Dupa 
o traditie veche, primita de scriitorii medievali, ar fi indus in eroare pe papa Anastasie 
al II-lea ; astazi insa este dovedit ca s-a facut confuzie cu imparatul bizantin Anastasie I. 
10. Ne cat-...: sa cautam de... 14. Rapus: a nu sta degeaba. 



|Ij lE*C*g323S*gg3| 



129 




Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



16 Aceste stinci, o, fiul meu - mi-a spus - 
cuprind in sine-astfel trei cercurele 
din grad in grad ca si cele de sus. 

19 Si pline toate gem de duhuri rele, 
dar pentru ca vazind de-ajuns sa-ti fie 
sa-ti spui de ce si cum au cazna ele. 

22 Nedreptu-i scop oricarui rau ce-urgie 
provoaca-n cer; si-ajungi la scopul tau 
stirbind pe-alt om prin fraud-ori silnicie. 

25 Dar frauda este-al mintii-un propriu rau, 
deci mai urita-n cer ; si-a fraudei crime 
au chin mai mare-n mult mai jos un hau. 

28 Cei silnici tin cuprinsul vaii prime. 
Ci-asa cum sila trei directii ia, 
si cercu-i construit ca o treime. 

31 Ori Celui Sfint, ori tie-ti strica ea, 
ori altuia. Zic lui si-averii sale, 
precum c-un clar temei tu vei vedea. 

34 Prin sil-aproapelui loviri mortale 
ori moarte-i dai, si sila-i faci averii 
prin foe si jaf si lucruri far' de cale. 



17. rinduite (a). 18. ca si cele lasate (a). 19. bldstemate... (a). 20. suit strimtorate (a). 
24. umplu iadul (a). 30. Distinct si construit e-n trei (a). 35. si... poti strica (a). 



17. Trei cercurele : ultimele trei cercuri ale Infernului, care, din cauza formei eonice a 
priipastiei, sint mai mici decit cele vizitate pina acum de Dante. 18. Din grad in grad : in 
forma unor trepte ca si cele sase precedente, dar tot mai mici. 22. Nedrept : corespunde 
notiunii morale de iniuria. Vezi Cicero, De officiis, I, 14 : „cum autem duobus modis, idest aut 
vi aut fraude fiat iniuria, fraus quasi vulpeculae, vis leonis videtur, utrumque alienissimum 
ab homine est, sed fraus odio digna maiore". Dupa doctrinele aristotelico-tomistice (ale 
Sfintului Toma de Aquino), Dante pune la baza constructiei sale morale a Infernului ideea 
acestei intreite aplecari catre rau a sufletului omenesc. Vedem deci pe damnati impartiti in 
trei grupuri : eel dintii grup cuprinde pe cei necumpatati (desfrinatii, lacomii, risipitorii si 
zgircitii, miniosii si nesimtitorii) ; eel de-al doilea pe silnici, eel de-al treilea pe inseliitori ; 
silnicia este pentru Dante pacat mai usor decit inselaciunea, fiindca silnicia nu este ceva 
propriu omului, ci este comuna si animalelor ; inselaciunea, din contra, este pacat esential 
omenesc, fiindca inselatorul intrebuinteaza rau ceea ce este mai propriu omului, adica ratiu- 
nea. Pacatele cele mai usoare sint pentru Dante cele de necumpdtare si de rdutate. Pacatul 
de silnicie se imparte in trei : silnicie contra lui Dumnezeu, contra aproapelui si contra sa. 
Fiecare din acestea se imparte in doua : impotriva lui Dumnezeu si in lucrurile dumnezeiesti ; 
impotriva sa si alor sale ; impotriva aproapelui si in ale aproapelui. Inselaciunea se poate 
exercita impotriva celor care nu se incred in noi si impotriva celor care se incred. In acest caz 
nu mai este vorba de simpla inseldciune, ci de trddare. Trddarea, la rindul ei, se poate exercita 
impotriva tarii, a rudelor si a lui Dumnezeu. Din cauza aceasta Lucifer, care a tradat pe 
Dumnezeu, este asezat in partea cea mai de jos a Infernului si este inchipuit cu trei guri : 
intr-una il mesteca pe Iuda, tradatorul lui Cristos si, simbolic, al Bisericii ; in celelalte doua 
pe Brutus si Cassius, tradatorii lui Cezar si, simbolic, ai Imperiului roman. 23. La scopul 
tau: la acest scop, la nedreptate. 27. Mai jos un hau: intr-un cere mai jos din Infern. 
29. Trei directii : impotriva lui Dumnezeu, a sa sau a altuia. 30. Treime : impartiti in trei 
cerculete mai mici. 



330 





m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



|f»SQ££3Sa| 



m 



37 Deci cei ce-ucid si-s urzitori durerii 
si fur-ori prada, toti vor plinge-aici 
in primul cere si-n osebite serii. 

40 Prin sil-averii proprii poti sa-ti strici 
si tie-apoi ; deci, far' de nici o fine 
in cercu-al doilea siesi inimici, 

43 pling toti acei ce se ucid pe sine, 
si joac-averi, dind bunuri risipirii, 
sau pling unde-ar fi loc de stari senine. 

46 Poti face sil-apoi Dumnezeirii, 

de-o blastemi din adinc si-i negi fiinta, 
si-urasti natura sau vrun dar al firii. 

49 Deci eel mai strimt ponor e locuinta 
Sodomei si-a Cahorsei si-alor care 
urasc hulind din suflet Provedinta. 

52 Iar frauda, care-oricui ii da mustrare, 
si-n contra cui se-ncrede-n ea uzeaza 
si-n contra cui incredere-n ea n-are. 

55 Ast mod, el parca numai dezmembreaza 
ce Firea vru prin dragoste s-adune ; 
de-aceea-n cercu-al doilea se-ncuibeaza 

58 curvii si furt si vraji si-nselaciune 
si-abuz si fals si toata lingusirea 
si alte-asemeni cai de spurcaciune. 



37. si loviri cumplite (a). 38. S... aprind (a). 40. s-o strici (a). 41. Si bunul tdu (a). 
42. se cdesc (a). 46. De-o negi din suflet (a). 48. Si-ai firea-ntru dispret (a). 
53. Uzind si contra cui se-ncrede-n ea (b). 54. Dar si-ntr-acui (a). 55. Acest (a). 



40. Sa-ti strici : sa te pagubesti pe tine insuti. 41. Far' de... fine : in veci. 42. Siesi inimici : 

toti acei care, siesi inamici, se ucid pe sine, pling in cercul al doilea. 45. Sau pling: unii 
comentatori cred ca acest vers se refera la acei care si-au risipit bunurile si deci pling tocmai 
pentru aceleasi lucruri care, bine intrebuintate, ar fi trebuit sa le faca viata placutii. Credem 
insa, cu Tommaseo si cu Cosbuc, ca este vorba de o noua specie de silnici asupra lor insisi, 
care se pagubesc cu tristetea lor vinovata si pling fiind in viata, in loc sa fie veseli dupa 
porunca Domnului : servite Domino in laetita. Ceea ce s-ar putea opune acestei interpretari, 
ca anume acest fel de piicatosi au mai fost pedepsiti afara de Dite, cade de la sine cind 
observam ca Dante pune din nou in cetatea Dite pe risipitorii pe care i-am intilnit in cercul al 
doilea impreuna cu zgircitii. Acolo era vorba numai de risipitori si posaci (in latina accidiosi) 
din necumpdtare, aici din rautate. 47. Din adinc : din inima. 48. Natura : pacatele impotriva 
naturii si ale artei sint socotite de Dante ca pacate impotriva lui Dumnezeu, fiindca natura 
este fiica lui Dumnezeu si arta fiica naturii, asa ca aceasta din urma este, dupa frumoasa 
expresie a lui Dante, „ca si nepoata lui Dumnezeu". 50. Sodomei : al sodomitilor, pacat foarte 
raspindit in Evul Mediu : cei care pacatuiesc contra naturii. Cahorsei : camatarii ; locuitorii 
orasului Cahors din Franta erau socotiti ca negustori foarte sireti si camatari. Din partea lor, 
francezii numeau lombarzi pe acelasi fel de oameni. 51. Urasc : blestematorii (vezi versul 47). 
53. Uzeaza : in sens de actioneaza. 55. Ast mod : inselaciune impotriva celor care se incred, 
adicii tradarea. Dezmembreaza : desparte si pe cei pe care natura (rudele) sau dragostea 
(fara, prietenii) ii adunase. 58. Curvii: traducatorul cuprinde sub aceasta numire si pe 
pezeuenghii si pe inselatorii de femei, din text. 



|Ij lE*C*g323S$gg3| 



131 




Bi 



|KSC3^2C2S33!J 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



61 Ci-n cazul prim distruge si iubirea 
ce-avem din fire si pe cea ce-anume 
s-adauga ei sporind ce naste firea, 

64 de-aceea-n cercul eel mai strimt din lume, 
in centrul ei, pe care sade Dis, 
tradarii-i scris etern sa se consume". 

67 - „Maestre-al meu, ce clar iti curge,-am zis, 
cuvintul tau si-mi da distinctie clara 
de-acest popor si neamu-n el inchis ! 

70 Dar cei ce stau in balta lor murdara, 
si cei purtati de vint si citi se-njura 
ciocnind poveri, si-acei din ploi, de-afara ; 

73 de-i stau si ei lui Dumnezeu in ura, 
de ce nu-s in cetate-n foe, la fel, 
iar daca nu, de ce-au ceea ce-ndura?" 

76 - „De ce ingeniul tau - raspunse el - 
s-abate-asa cum nu facu 'nainte? 
Ori mintea ta tinteste-acum alt tel? 

79 De-acele vorbe nu-ti aduci aminte, 
de-al tau elin in etica tratate, 
ca-s trei porniri dusmane vrerii sfinte : 

82 necumpat, rea-credinta, cumplitate 
de bestie? Iar primul da mai mica 
ofensa-n cer, deci mai putin si bate, 

85 si-acum de-observi ce-acestea vreau sa zica, 
si bine-aminte tii cine-s acei 
ce-afara pling, mai sus, nu-n foe adica, 

88 tu poti vedea de ce acesti misei 

deoparte stau, iar Dreapta cea verace 
mai blinda-si are-aici minia ei." 

91 - „Oh, soare tu, ce-oricare nor desface, 
iar cind explici m-albesti, incit, precum 
imi place-a sti si-n dubiu-a fi imi place, 



71. Ori sint purtati (a). 79. Ori nu-ti.. 
acesti misei (a). 89. Si-au alt (a). 



sint acele vorbe (a). 88. Tu vezi de ce nu stau 



62. Din fire : iubirea aproapelui. 63. Sporind : iubirea rudeniei si a prieteniei, care se adaugii 
la cea fireasca de la om la om. 65. Dis : regele Infernului, care era considerat si ca rege al 
bogatiilor. Aici Dante intrebuinteaza numele clasic in loc de eel crestin, Lucifer. 70. Balta : 
miniosii. 71. Vint: desfrinatii. 72. Poveri: zgircitii si risipitorii. Ploi: lacomii. Dante in- 
treaba ce este cu acei care sint in afara cetatii Dite si de ce nu sint pedepsiti si ei acolo. 
78. Alt tel : se gindeste la altceva, nu prea da atentie la ceea ce spune. „Ca odinioara — parca 
ar spune Virgil — cind, in loc de a raspunde lui Cavalcante, te gindeai la problema ignorarii 
prezentului de catre suflete". 80. Elin : Aristotel. 84. Bate : deci necumpatatul este pedepsit 
cu pedepse mai mici. 85. Acest : Aristotel. 87. Afara : afara din cetatea Dite : necumpatatii. 
89. Deoparte : de ce necumpatatii stau departe de cei pedepsiti dinauntrul cetatii. 
Dreapta : mina lui Dumnezeu. 91. Soare : asa numeste pe Virgil, fiindca i-a luminat mintea. 
Nor : dubiu. 92. M-albesti : ma lamuresti. 93. Si-n dubiu : „atit imi place a fi luminat de 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



131 




m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



|f»SQ££3Sa| 



B 



94 la punctu-acela intoarce-mi-te-acum, 
cind zici c-ar fi-nsultind camataria 
divina mila si mi-arata cum?" 

97 - „Nu singur intr-un loc filosofia 
o spune cui voieste-a cerceta 
ca firii voastre-i este obirsia 

100 divinul intelect si arta sa. 

Si-n fizica dac-o citesti, nu toata, 
ci-n prea putine file vei afla, 

103 ca firii arta - cit e scris sa poata - 
e ca si unui maistru-nvatacelul, 
deci e lui Dumnezeu ca si-o nepoata. 

106 Dintr-astea doua, de-ai aminte felul 
in care Facerea de-Adam trateaza, 
un om isi ia si viata sa si telul. 

109 Cum ins-un camatar alt drum urmeaza 
el ia-n dispret si firea si-arta care 
ii da ei tel, ca-ntr-alta el spereaza. 

112 Si-acum, sa vii, ca-i timpul de plecare, 
Spre zori si Pestii schinteiaza-acum 
si-ntors de tot spre-apus e Carul Mare 

115 iar pe-unde-om scobori-i departe drum." 



94. sa te-ntorci (a). 110. El si natura si urmasa ei/ O ia-n dispret (a). 112. Ci-i timp 
de mers, ur[meaza] pasii mei (a). 113. ne schinteiaza (a). Cad P[estii]-au rasarit spre 
zori, si zace (b). 

tine, incit dubiul imi este tot asa de placut ca si adevarul, fiindca imi da mijlocul sa ma bucur 
de explicatiile tale". 94. La punctu- : Dante nu intelege cum camataria poate fi socotita ca 
silnicie impotriva lui Dumnezeu si cere explicatii lui Virgil. 97. Filosofia : „nu intr-un singur 
loc filosofia spune cui voieste a o cerceta ca divinul intelect si felul lui de a actiona este 
obirsia firii voastre". 101. Fizica: cartea lui Aristotel cu acest nume. 102. File: chiar la 
inceput. 104. Unui maistru: arta sta in aceeasi relatie cu Dumnezeu, cum sta invatacelul 
fata de maestru. 106. Doua : natura si arta. 107. Facerea : face aluzie la pasajul din Genezd, 
III, 17-19: „Dumnezeu zise catre Adam: «Din pamint (natura) vei trage cu mare osteneala 
hrana ta pentru toate zilele vietii tale ; si cu sudoarea fetei tale iti vei cistiga piinea»". 
109. Alt drum: nu traieste nici din natura, nici din arta. 111. Ei: naturii. Dispretuieste 
natura in sine si arta, care depinde de ea si ii da tel. 113. Spre zori: sint cam trei ceasuri 
dupa miezul noptii si zodia Pestilor a rasarit pe orizont, pe cind Carul Mare este aproape de 
apus. Sintem in dimineata zilei de 9 aprilie 1300, care era ziua de Simbata mare. Fiindca 
Dante s-a ratacit in padure in seara de Joia mare, 7 aprilie (I, 21), ajunsese la poalele „colinei 
placute" in dimineata de Vineri, 8 aprilie (I, 37), si se indrumase spre Infern pe la apusul 
aceleiasi zile (II ; 1), urmeaza ca, tinind seama si de timpul cit a stat in padure, el era in drum 
de o zi si doua nopti. 




JB 




Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 




|f»£Q££35a| 



B 



CintuC XII 



Cercul al saptelea. 
Briul intii: silnicii 



Minotaurul (1-27) © Originea ruinei 
(28-45) © Centaurii (46-99) © Silnicii 
impotriva aproapelui (100-139) 



Cumplit un scoboris acea gramada 

de stinci era, si-n spaime-atit de plina, 

ca orice om s-ar fi-ngrozit sa-1 vada. 

Precum prin tremur sau printr-alta vina 
din jos de Trent pe-o parte-a vaii sale 
pe-Adige-1 strimtoreaz-acea ruina, 

7 incit din culmea de-unde-a curs la vale 
se fac pina pe ses prapastii-adinci 
incit cei ce-ar fi sus n-au nici o cale 

10 atare-un clin faceau si-aceste stinci. 
Si sus pe surpaturi, intins sa zaca 
rusinea Cretei, monstrul, sta pe brinci, 

13 scirbosul zamislit in falsa vaca. 

Vazindu-ne-a-nceput sa muste-n sine 
ca-n furie-acel ce n-are-altce sa-si faca. 



1. Un groaznic (a). 



6. Ruina : marea pravalire de pamint de pe stinca riului Adige intre Verona si Trento, zisa 
Slavini di Marco. Nu e necesar de a admite ca Dante a vazut-o chiar personal, din vreme ce 
este pomenita in tratatul Despre meteori al lui Albertus Magnus, in care se vorbeste de 
motivele din care muntii se pravalesc. 9. Nici o cale : in text : alcuna via, adica „cite un 
drum". Exemplele ce au fost aduse pina acum pentru a sustine interpretarea lui alcuna (cite 
una) prin nessuna (nici una) sint toate foarte indoielnice. Deci este de preferat interpretarea 
ca acea ruina era in asa fel pravalita, incit ar oferi celui care ar fi sus putinta de a cobori la 
vale prin ruina infernala pe care o compara si cu aceea din Trento ; o intarire mai mult pentru 
aceasta interpretare din urma. 12. Rusinea Cretei : Minotaurul (care avea infatisare de 
jumatate om, jumatate taur si se hranea din carne omeneasca) s-a nascut in Creta din Pasifae, 
sotia lui Minos, care, indragostindu-se de un taur, isi satisfacu porta sa nelegiuita intrind 
intr-o vaca sculptata pentru ea de Dedal. Ovidiu, in Metamorfozele sale (VIII, 155), cheama 
Minotarurul „rusinea neamului", si Virgil in Eneida (VI, 26) „marturie de iubire nelegiuita". 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



134 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 



16 Virgil atunci spre el : - „Acest ce vine 
tu poate crezi ca-i principele-Atenei 
acel ce sus a stins suflarea-n tine? 

19 El nu-i adus de vrajile viclenei 

surori ce-avusi ; fugi, fiara, si fereste, 
caci vrea sa vada caznele Gheenei". 

22 Precum un bou, ce-n clipa cind primeste 
toporu-n cap, isi rumpe funia lui, 
nu poate-umbla, ci beat se-mpleticeste, 

25 asa pe-aceasta fiara o vazui. 

Si-atunci Virgil : - „Sa treci, cit timp pe fiara 
tu-n furie-o vezi, prin pasul ce-1 facui". 

28 Pe coasta-n jos porniram asadara, 
pe pietre cari jucau peste abis 
sub mine-ades prin noua lor povara. 

31 Mergeam gindind. Iar el: - „Tu poate, -a zis, 
gindesti ce-i ripa asta aparata 
de monstru-acest turbat ce 1-am ucis? 

34 Dar vreau sa stii si tu ca-ntiia data 
cind fui aci-n adincul lad adus 
aceasta ripa rea n-a fost surpata. 

37 Dar nu 'nainte mult, gresit de nu-s, 
de ce-a trecut prin lad Biruitorul 
ce-atit de mare plean lui Dis i-a dus, 

40 cumplit s-a zguduit din talpi ponorul 
acest mudar, incit crezui ca prinde 
intregul univers sa simt-amorul 



22. Precum cind rupe-n clipa (a). 29-30. Pe pietre care-adese peste-abis I Jucau sub 
mine, uimite de povara (b). 31. Mi-e gindul. 33. ucizindu-l (a). 38. limb triumf (a). 
De ce veni Acel ce-o mare pradal I-a dus lui Dis din Iadul de... sus (b). 



17. Principele-Atenei: Teseu, pentru a-si scfipa tara (Atica) de rusinosul tribut de tineri si 
fete care trebuiau date Minotaurului, a plecat in Creta, unde cu ajutorul firului Ariadnei, 
fiica lui Minos care s-a tndragostit de el, a patruns in Labirint, omorind pe Minotaur. 
20. Surori : trebuie observat aici sarcasmul lui Virgil si oportunismul lui, prin care, fata de 
impotrivirea demonilor, ia atitudini diferite : acuma il ia de sus cu autoritate, acuma cu 
binisorul, si acuma, ca in cazul de fata, cu ironie si cu batjocura. 27. Prin pasul ce-1 facui : 
Minotaurul, la sosirea poetilor in acel loc, era intins astfel incit impiedica trecerea. Virgil, 
atitindu-1 cu cuvintele lui batjocoritoare, a facut sa se scoale si sa lase trecerea libera. 
30. Noua : fiindca pina atunci nu trecuse nici un om prin acele locuri, iar sufletele n-au 
greutate si deci nu pot misca pietrele. 33. Ucis : in sens figurat : „I-am dat cu vorbele mele 
o lovitura mortala". 34. -ntiia data : vezi Infernul (IX, 22). 38. Biruitorul : Isus Cristos, care 
dupa moarte a coborit in Infern si a scos de acolo sufletele patriarhilor. 39. I-a dus : i-a luat 
un plean atit de mare. 42. Amorul : dupa doctrina lui Empedocle, dupa care dezbinarea a 




)35 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



43 ce-n haos lumea mai ades o-ncinde 

cum cred mai multi, si[-n acel timp] cazura 
aceste stane vechi si-aici si-altinde... 

46 Si-acum priveste, caci pe-aproape cura 
un riu de singe-n care fierb de veci 
citi rau prin sila altora facura". 

49 - „Ah, oarba furie, pofta, ce nu treci ! 
cum zbati in scurta viata biata gloata 
si-n cea etern-asa de rau ce-o 'neci !" 

52 Si larg vazui un sant, ce merge roata 
precum mi-a spus Virgil, si-ncunjurind 
incinge-a astui cere cimpia toata, 

55 iar intre el si 'naltul zid, fugind 
vazui armati centauri cum se-nsira, 
cum vii, dup-al lor fel, umblau vinind. 

58 Vazindu-ne venind, ei toti s-oprira, 
iar trei au si pornit din ceata lor 
si proaspete sageti pe arc tocmira. 

61 Iar unul de departe : - „Ce ponor 

vi-e dat? Voi doi ce scoboriti priporul, 
vorbiti din deal, caci altfel va dobor". 

64 - „Vom da raspuns - a zis conducatorul - 
de-aproape lui Chiron; caci nu spre bune 
lucrari te-a-mpins pe tine-apururi zorul !" 

67 Si-apoi: - „Acesta-i Nes - a prins a-mi spune, 
murind de dragul mindrei Dejanire, 
prin propriul singe-a vrut sa se razbune. 



46. Dar cautd-n vale (a). 51. Si asa de rau o-nfunzi in cea de „veci" (a). 52. -n chip 
de (a). 



diferentiat elementele din haos (focul, aerul, apa si pamintul), iar iubirea le va amesteca 
din nou, reintorcindu-se in haos la sfirsitul lumii. Virgil vrea sa arate ca, la cutremurul 
de pamint care a urmat coboririi lui Isus in Infern, i-a fost frica sa nu fie sfirsitul lumii. 
43. -ncinde : aprinde. 45. Altinde : pentru altunde, schimbat, foarte posibil, din cauza rimei. 
56. Centauri : monstri mitologici jumatate om, jumatate cal, nascuti din Ision si dintr-un 
nor care lua aparenta lui Iuno. Dupa cum in viata umblau vinind prin muntii Tesaliei, tot 
asa Dante si-i inchipuie alergind unul dupa altul pe tarmurile riului de singe si pazind pe 
silnici ca sa nu se ridice mai mult decit le este ingaduit. 61. Ponor: Nes crede ca Dante si 
Virgil ar fi doua suflete vinovate de silnicie care sosesc sa-si faca pedeapsa si ii intreaba ce 
loc le-a fost hotarit. 65. Chiron : seful acestor centauri. Virgil ia pe Nes de sus si ii spune ca 
raspunsul il va da numai sefului lor, aducindu-i aminte ironic ca altadata a patit-o din cauza 
firii lui prea pornite. 67. Nes : vestitul centaur care a iubit pe Deianira, sotia lui Hercule, 
care s-a razbunat omorindu-1 cu sagetile lui otravite cu singele hidrei din Lerna. Nes insa s-a 
razbunat la rindul lui spunind Deianirei sa inmoaie o camasa in singele lui si sa o dea lui 
Hercule cind ar banui ca iubeste o alta femeie, caci numaidecit s-ar intoarce la ea. Hercule 
indragostindu-se de Iole, Deianira i-a oferit camasa muiata in singele otravit al lui Nes, din 
care cauza Hercule a murit in dureri groaznice. 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



I3 6 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 



70 Acel ce-si tine-n piept a sa privire 
Chiron e, eel ce-avu pe-Ahil in casa, 
al treilea, Fol, ce furii-avea din fire. 

73 Sint unii ce-n juru-acestor santuri pasa 
si trag sageti in suflete cari ies 
mai mult din riu decit au drept sa iasa". 

76 Spre-acele fiare sprintene-am purees 
si, dupa ce cu-a armei crestatura 
Chiron al barbii stuf putin 1-a dres, 

79 astfel despadurindu-si larga-i gura : 
- „Vedeti si voi, firtati, ca se clateste 
ce-atinge-acel din dos, pe unde cura? 

82 Piciorul mort nu face-asa, fireste". 
Virgil, ce-i sta la piept, in locu-n care 
o fire-a sa cu-a doua i-o-ntilneste : 

85 - „E viu - a zis - si am insarcinare 
sa merg, sa vada Iadu-ntreg, cu el ; 
nevoia-1 poarta, nu vrun plac ce-1 are. 

88 Iar cine-mi dete-o slujba de-acest fel, 
osane cinta-n sfinta-i locuinta - 
el nu-i tiran, nici eu vrun duh misel ! 

91 Pe-acea putere deci, ce-mi da putinta 
sa tree pe-aceste cai ingrozitoare, 
da-mi unul dintre-ai tai mai de credinta, 

94 si pe-unde-i vad prin riu sa ne scoboare, 
si-n spate treaca-mi viul, caci altcum 
n-am cum sa-1 tree, ca nu e duh sa zboare" 



74. Tragind (a). 75. li-e dat (a). 76. Si-a zis (a). 83-84. Si stind sub pieptul lui 
iubitul duce I La locu-n care doua firi uneste (a). 85. conduce (a). 87. Si-o sil-aici, 
nu placul il aduce (a). 91. Sa tree pe-o cale-atlt (a). 94. Si pina jos la vad, (a). 



71. Chiron: eel mai intelept dintre centauri, viteaz si invatat mai ales in medicina, a fost 
invatatorul lui Ahile. 72. Fol : alt centaur, pe care Virgil (Georgice, II, 455) il numeste furens. 
77. Cu-a armei crestatura : admirabil este acest gest al lui Chiron de a-si despica barba 
stufoasa care-i acopera gura cu crestatura sagetii. 80. Vedeti : Chiron atrage atentia celor- 
lalti centauri ca Dante, care din respect se tine mai in urma lui Virgil, misca pietrele pe care 
calca. 83. Ce-i sta la piept : centaurul este mai inalt si capul lui Virgil ii ajunge la piept. 
84. O fire... cu-a doua : firea omeneasca cu cea de cal. 88. Cine : face aluzie la Beatrice, care, 
dupa cum stim din cintul I, s-a adresat lui Virgil pentru a-1 scapa pe Dante din padurea in 
care se ratacise. 90. Tiran: lui Nes, care, sigur ca are a face cu suflete vinovate de silnicie, 
1-a intrebat obraznic care loc le fusese hotarit, Virgil n-a vrut sa-i raspunda. Lui Chiron insa, 
care s-a mirat ca Dante misca pietrele pe care calca, ii da toate explicatiile cuvenite. 
91. Pe-acea putere: repeta si aici, aproape neschimbata, formula aceea aproape magica, pe 
care a intrebuintat-o si fata de alte piedici. 96. Nu e duh : trebuie sa relevam si aici ceea ce 
a fost numit oportunismul lui Virgil. „Primit fara ostilitate", observa cu drept cuvint Torraca, 
„Virgil nu adreseaza lui Chiron cuvinte dispretuitoare si nu-i da porunci. Cauta mai intii sa 
si-1 faca prieten, sa-i intre in gratii. E viu confirma observatia centaurului; e ca si cum i-ar 



^jp ex&aoe^ 



w 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



97 Spre dreapta sa Chiron s-a-ntors acum : 
- „Te-ntoarce, Nes, si du-i, si la-ntilnire 
cu alt vrun stol, tu fa sa-ti faca drum". 

100 Si-a lungu-acelei ape clocotite 
priveam urmind fidelu-nsotitor, 
pe fiertii-acei ce scot urlari cumplite. 

103 Infipt pina sub ochi vazui popor, 

iar Nes : - „Acestia-s cei[a] cari pradara 
si-acei tirani ce-au faptuit omor. 

106 Pling relele facute-n chip de fiara 
si-al Ferei domn si Dionis hainul 
ce-a dat Siciliei ani de jale-amara. 

109 Ast cap cu plete negre-i Ezzelinul, 
dincoa', si-aici cu plete mai deschise 
a fost Obizo d'Est, si cu deplinul 

112 e drept ca fiu-i proclet il ucise". 

Privii spre duce-atunci, dar : - „Dintre noi 
aceasta-ti fie-ntii aid", imi zise. 



98. iar (a). 102. Din care fiertii-urlari (a). 114. Aid sa-ti fie-acest intiiu (a). 

spune : ai nimerit-o. Apoi incearca sa-i inspire mila pentru acel sarman tovaras de 
drum, caruia el trebuie sa-i arate Iadul intreg, nu din cauza vrunui plac ce-1 are, ci din neuoie. 
Cu dibacie si potrivind vorba dupa inteligenta ascultatorilor, face aluzie la Beatrice : cine 
cinta osane in Rai i-a dat o slujba de acest fel. Se face mic fata de centaur si neaga cu hotarire 
(nu... nici) ca tovarasul lui ar fi tiran si el vrun duh misel ; nu, ei nu vor ramine acolo in 
singele clocotitor. De observat si distinctia : tiran eel viu, duh misel eel mort. Dupa ce a 
pregatit astfel sufletul lui Chiron, il roaga, si rugaminrea ii iese ealda, insistenta, pre- 
cisa. Si ispraveste cu o vorba glumeata : da-mi unul dintre ai tai, care sint asa de multi si 
cunoscatori ai locului, care sa ne coboare prin riu pe unde-i vad si sa treaca in spate pe eel 
viu, care nu e duh sa zboare". 101. Fidelu-nsotitor: Nes. 106. -n chip de fiara: ca niste 
fiare. 107. AI Ferei domn: Alexandru Fereu, tiran din Fere, in Tesalia, obtinu stapinirea 
(369 i.Cr.) omorind pe unchiul sau Polifron. Faimos pentru cruzimea fata de prizonierii de 
razboi (nu respecta nici pe ambasadori !) si catre supusi, s-a facut urit si de rudele lui. In 
urma atitarii sotiei Tebe, a fost omorit de fratele acesteia (358 i.Cr.). Alti comentatori cred 
ca ar fi vorba de Alexandru eel Mare (Dante spune Alexandru pur si simplu), despre care 
Orosius ne spune ca a fost „tiran foarte crud, care arunca pe oameni ca prada ciinilor, inva- 
luindu-i in piei de fiare" si Seneca, De beneficio, I, 13, 3, ca chiar din copilarie s-a aratat „latro 
gentiumque vastator, tarn hostium pernicies quam amicorum, qui summum bonum duceret 
terrori esse cunctis mortabilus" . Cosbuc se hotareste pentru cealalta interpretare si traduce 
in consecinta : al Ferei domn. Dionis : celebrul tiran din Siracuza (nascut 431, mort 367 i.Cr.). 
109. Ezzelinul: Ezzelino da Romano (1194-1259), stapinitorul castelului Romano, care si-a 
intins stapinirea asupra Veronei, Treviso, Vicenzei, Padovei si se gindea sa devina stapinul 
intregii Lombardii. Un vechi cronicar (Fra Salimbene) ne spune ca „era mai de temut decit 
dracul. A omori barbati, femei, copii era pentru el un nimic si a faptuit cruzimi aproape de 
neinchipuit... in numele blestematiei si al cruzimii a fost asemanator dracului". Despre el s-a 
facut legenda ca ar fi fiul dracului si de aceasta versiune s-a folosit Albertino Mussato in 
celebra tragedie in limba latina Eccerinis. Toate cronicile Evului Mediu sint pline de poznele 
lui crude, printre care e vestita aceea care a facut-o intr-o zi cersetorilor. I-a adunat pe toti 
in livada castelului fagaduindu-le ca le va da imbracaminte si, dupa ce i-a silit sa se dezbrace 
de zdrentele lor in care erau ascunse multe monede de aur si de argint, i-a trimis pe toti 
aproape goi inapoi. 111. Obizo: Obizo al II-lea, fiul lui Rinaldo si al Adelaidei da Romano. 
A fost stapinitor al Ferrarei de la 1264 la 1293. 112. Fiu-i proclet: Dante spune: „fiu-i 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



i 3 8 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



|f»SQ££3Sa| 



m 



115 Nu mult mai merse Nes si-oprit apoi 
privi spre-o ginta pina-n git intrata 
precum parea,-ntr-al singelui sivoi. 

118 Si-o umbra ne-arata stind izolata. 
- „Acesta-i ucigas inimii-acei 
ce si-azi mai e la Tamisa-onorata." 

121 Vazui cu capu-ntreg, de-aici, misei 
iesiti din riu, si-apoi si pina-n sale, 
si-aici si cunoscui pe multi din ei. 

124 Si-asa scadea mereu cumplita vale 
incit de-acum doar gleznele-nvalea 
si-aici prin sant ne-a dat si vadul cale. 

127 - „Asa precum urmeaz-a tot scadea 
cum vezi, pe-aceasta parte rosia balta 
vorbit-a Nes -, as vrea sa crezi ca ea 

130 sporeste-astfel pe partea ceealalta 
adincul ei, pina ce-ajunge unde 
tiranii stau, sa urle si-n deolalta. 

133 Acolo vru justitia sa-i scufunde 

pe-Atila eel ce-al lumii biciu fusese, 
pe Pirh si Sext, si-amestec-a lor unde 



115. si stind (a). 116. O gloata ne-arata, ce sta... ata (a). 121. Vazui de-aici iesiti 
apoi misei I Cu-ntregul cap (a). 125. nici glesne (a). 126. santul cale (a). 129. Vorbi 
Centaurul, sa-i stii (a). 



vitreg" si adauga : e drept, ca si cum ar vrea sa restabileasca adevarul, fiindca se spunea 
altfel. In realitate, cronicarii timpului ne spun ca a fost omorit de cei doi fii ai lui, care se 
temeau ca tatal lor sa nu lase mostenirea unui bastard, Pietro Abate. Discutia este daca 
Dante, spunind copil vitreg, a inteles, cum traduce Cosbuc, fiu nelegiuit (proclet) ori a vrut 
sa spuna ca acela care in realitate 1-a ucis a fost bastardul lui si nu, dupa cum se spunea, 
copiii sai legitimi. 113. Duce : Virgil. Ca si cum ar fi auzit pentru intiia data aceasta versiune 
si 1-ar intreba : „Este oare adevarat ?". Virgil ii raspunde ca tot timpul cit va fi in cercul silni- 
cilor sa-1 creada pe Nes, care este bun cunoscator in aceste locuri. 119. Ucigas : Contele Guy 
de Montfort. Din ura ce o avea impotriva lui Eduard I, care a fost mai pe urma regele Angliei 
si il omorise pe tatal sau, intr-o zi cind Henric, fratele lui Eduard, asista la slujba intr-o 
biserica din Viterbo, linga Roma, il rapuse cu sabia. 120. Tamisa : Tamisa, adica Londra. 
Inima lui Henric a fost pusa intr-un potir de aur in mina unei statui pe mormintul lui Eduard 
Confesorul in minastirea Westminster. Altii, cum e cronicarul Villani (VII, 39), ne spun : 
„intr-o cupa de aur pe virful unei columne asezate la capul podului din Londra peste riul 
Tamisa". 125. Doar gleznele : dupa felul pacatului lor, unii sint cu totul cufundati in riul de 
singe clocotitor, altii pina in git, altii pina la sale, iar altii pina la glezne. 127. Scadea : trebuie 
sa ne inchipuim un mare sant circular, al carui fund se ridica in forma de arc, asa ca pe la 
jumatatea santului se poate trece ca pe uscat. De pe malul unde este Dante pina in centrul 
riului, singele descreste mereu, dincolo de centru pina la celalalt mai creste. 134. Atila : 
faimosul rege al hunilor, „metus orbis, flagellum Dei" , a domnit de la 433 la 453. 135. Pirh : 
Pirus, regele Epirului, dusmanul romanilor, care, dupa Orosius (IV, 1), „era cumplit si pe 
mare, si pe uscat, si prin oameni, si prin cai, si prin arme, si prin elefanti, si inca si prin 
puterea si viclesugurile sale". Sext : fiul lui Pompei, despre care, cu obisnuita deghizare 



|Ij lE*C*g323S*gg3| 



139 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



136 de plins cu spuma ce din clocot iese 
etern, doi Rinieri, zvirliti in lad, 
ca multor cai le-au dat razboi adese." 

139 Iar el se-ntoarse-apoi trecind prin vad. 



medievala a oamenilor si lucrurilor din Antichitate, ni se spune in Fatti di Cesare ca s-a facut 
pirat de mare, probabil dintr-o gresita interpretare a unui pasaj din Lucan (Pharsalia, VI, 422). 
137. Doi Rinieri : Rinier da Corneto, „faimos tilhar", cum spun comentatorii cei mai vechi, 
dar despre ispravile caruia nu stim nimic, si Rinier Pazzo, care in 1268, cu alti tilhari, a 
atacat o ceata de prelati si de cavaleri care se duceau la Roma, furindu-le lucruri si bani si 
omorind cea mai mare parte din ei, din care cauza a fost excomunicat. 138. Multor cai... 
razboi : au tilharit la drumul mare. 




140 




m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 




CintuC XIII 



Cercul al saptelea. 
Cerculetul al doilea 



Padurea sinucigasilor si Harpiile 
(1-21) © Pier della Vigna (22-108) 
© Silnicii impotriva propriilor 
bunuri sau risipitorii (109-151) 



10 



Nici n-apucase Nes a trece-acum, 
cind noi intr-o padure-ntram grozava 
ce n-avea nici un semn de nici un drum. 

Iar frunza ei nu verde, ci bolnava, 

nu linse crengi, ci strimbe si-nnodate, 

nu fructe-n pomi, ci numai spini si-otrava. 

Intre Cornet si Cecina-nfundate 
paduri ca asta n-au, nici mai pustii 
acei mistreti ce-urasc cimpii arate. 

Aici au cuib spurcatele Harpii 

cari, dind de stire-amarul ce-o sa-1 pata, 

din insule-au gonit pe-ai Troiei fii. 



1. Nes nu era dincolo inc-ajuns (a). Dincolo Nes nici n-ajunsese-acum (a). 3. semn 
de nici un fel (a). 4. ci roscat-bolnava [obiect] (a). 

1. A trece: a trece la celalalt tarm. 4. Nu verde: nu era verde (dupa felul constructiei 
populare : mustdcioara lui, spicu' grlului). Chiar de la inceput, din descrierea lui Dante, ne 
dam seama ca aceasta padure are o taina, nu e o padure ca toate celelalte. 4-6. Nu..., nu : nu, 
repetat de trei ori ; ci, repetat de trei ori : poetul opune ceea ce s-ar fi asteptat de vazut la 
ceea ce a observat cu cit inainta in ciudata padure ; mai intii culoarea frunzelor care imbracau 
crengile, apoi forma ramurilor, nu linse, netede si drepte, dar strimbe, innodate, intortocheate ; 
in fine, lipsa de fructe, inlocuite cu spini otraviti. 7. Intre Cornet : subiectul este : acei 
mistreti. A se construi: „Acei mistreti ce urasc cimpii arate nu au intre Cornet si Cecina 
paduri mai infundate si nici pustii ca asta". Cornet: intre riul Cecina, linga Volterra (la 
miazanoapte) si orasul Corneto linga Civitavecchia (la miazazi) erau 180 km de „pustietati 
intunecate si primejdioase si paduri vechi si inspaimintatoare" inca pe vremea lui Boccaccio 
(Commentario, XL) si chiar astazi sint paduri si mlastini nesanatoase. „Cu aceasta compa- 
ratie, inchipuirea inca nelamurita a padurii infernale ia infiitisarea, consistenta si caracterele 
specifice unei paduri vazute de poet pe pamint" (Torraca). 10. Harpii: monstri fabulosi cu 
chip si git femeiesc si trup de pasare, fiicele lui Taumantes si ale Electrei. Erau foarte 
hraparete, dupa cum inseamna in limba greaca numele lor, si locuiau in insulele Strofade, in 
Marea Ionica. Dante (poate aducindu-si aminte de un pasaj al Sfintului Bernard : Jiomo 
absque gratia est ut arbor silvestris ferens fructus, quibus porci infernales, ut harpyae, 
pascuntur") le pune ca pazitoare sinucigasilor in padurea grozava. 11. Amarul: debarcind 



|Ij lE*C*g323S*gg3| 



Hi 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



13 Au aripi mari, dar de-om si piept, si fata, 
cu pene-un pintec larg si gheare-avind 
si-apururi pling prin pomii far' de viata. 

16 - „Sa stii de-aicea, pin-a nu fi-ntrind, 
ca esti acu-ntr-a vaii-acea genune 
ce-a doua e, si fi-vei pina cind 

19 pe-aprinsul prund piciorul ti-1 vei pune. 
Deci cata bine si vedea-vei stari 
ce nu le-ai crede numai de le-as spune." 

22 Simteam acum din orice parte-oftari, 
dar nevazind de unde-ar putea purcede, 
stateam un rob al mutei tulburari. 

25 Eu cred ca el credea ca poate-as crede 
c-atita vai un neam ar fi gemindu-1 
ce sta printre copaci si nu se vede. 

28 De-aceea-mi zise el : - „Un spin rupindu-1 
dintr-aste plante-ori de-unde-ti este placul, 
vedea-ti-vei fals intreg in tine gindul". 

31 Intinsei mina deci si-am rupt din cracul 
cu foi o creang-a unui mare spine ; 
Si-atunci : - „De ce ma rupi ?", striga copacul, 

34 si-umplut de singe negru ca din vine 
din nou striga : - „De ce ma mai despoi, 
or nici un simt de mila n-ai tu-n tine ? 



13. Au late-aripi (b). 15. Scot vaete (a). Scot plinsete prin pomii (b). 16. deci in 
ea (a). 17. esti aci (a). 22. oftat (a). 24. Si-asa m-opri cu totul tulburat (a). 26. viu (a). 
27. Ce-ascuns sta printre crengi (a). 30. deplin (a). 36. Ori n-ai tu (a). 



Enea in insulele Strofade, a fost silit sa piece fiindca Harpiile li spurcau toate mincarile. 
Atunci Celena, regina lor, prevesti troienilor ca vor ajunge in Italia, dar inainte vor suferi de 
o foame asa de cumplita, incit isi vor minca mesele. 16. De-aicea : in text : „chiar de acum, 
inainte de a intra in padure". 17. -ntr-a vaii : „intr-acea genune a vaii ce este a doua", 
adica : „Sa stii ca esti intr-a doua despartitura (genune) a cercului VII, si tot in el vei fi pina 
cind nu vei pune piciorul pe aprinsul prund unde sint pedepsiti silnicii impotriva firii". 
20. Stari: Virgil, care isi aduce aminte ca in cartea a Il-a (versurile 22 si urm. din Eneida) 
descrisese o scena la fel, isi propune de a da lui Dante dovada ca ceea ce a povestit si a fost 
socotit ca o imagine de poet isi are in Infern o confirmare. Deci inainte atita curiozitatea lui 
Dante, anuntindu-1 ca va vedea lucruri pe care nu le-ar crede daca numai i le-ar spune, si mai 
pe urma il pune sa rupa o crenguta dintr-unul din acei pomi ciudati, pregustind mirarea si 
frica lui Dante cind va asista de fapt la o minune la fel cu cea povestita in Eneida. In realitate 
este un pretext al lui Dante, care isi da seama ca imitatia lui din Virgil era prea batatoare 
la ochi, pentru a se putea lipsi de a cita izvorul lui si de a justifica introducerea episodului 
ca o nevoie simtita de insusi Virgil de a arata ca ceea ce spusese in Eneida nu era minciuna. 
24. Un rob: ca rob, „cu totul sub stapinirea tulburarii mele, care ma impiedica sa vorbesc". 
30. Vedea-ti-vei : „iti vei vedea intreg gindul fals in tine", adica : „vei baga de seama ca te-ai 
gindit gresit". 36. Tu : in manuscris acest cuvint este sters foarte usor cu doua liniute. Poetul 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



142 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



|f»SQ££3Sa| 



m 



37 Noi oameni fost-am si-azi copaci cu foi ; 
de noi ins-ar putea mai mult sa-ti pese 
chiar suflete de sarpe de-ar fi-n noi". 

40 Cum vezi si la taciunii verzi adese 
ca arde-un capatii, iar altul geme 
si sfiriie prin vint ce-ntruna iese, 

43 cuvint si singe-asa-ntr-aceeasi vreme 

iesea din trunchi; iar eu, lasind sa-mi cada 
ce-am rupt, stateam ca omul ce se teme. 

46 Si-a zis Virgil : - „De-ar [fi] putut sa creada, 
ranite duh, ce n-am voit sa-i spui 
ci-n versul meu putu-ntr-un loc sa vada, 

49 el n-ar fi pus pe tine mina lui. 

Dar necrezutul fapt ma-mpinse-a face 
prin el un act ce nici eu nu-1 crezui. 



39. de-am fi fost (a). 40. cinta (a). Cum vezi la verdele taciune-adese (b). Cind arde 
la un cap, cum - (a). 44. lasai sa (a). 45. fui stind (a). 46-48. De-ar fi avut, ra- 
nite duh, dovadal Sa creada el... maestru-meul Ce numai cu-al meu vers putu (b). 
47. meu (a). 48. Ce-abia-ntr-un vers (b). 49. greu (a) -ntins (b). 51. insumi nu-l (a). 



poate s-a gindit sa corecteze versul : „or nici un simt de mila n-ai in tine?". 37. Oameni : deci 
demni de mila oamenilor. 38. Ar putea : „chiar daca am avea suflete de sarpe ar trebui sa 
ai mai multa mila". 40. Cum vezi: „aici, spune De Sanctis (Saggi critici, II, 61), fantasticul 
tisneste din toate partile : nu numai vaiete, dar singe si glas ies impreuna din trunchi. Dante 
este coplesit, si miraculosul ajunge pina la culme. S-a observat ca ideea acestui trunchi care 
vorbeste este luata din Virgil. Dar iata diferenta : in Virgil contrastul este implicit si se 
reveleaza in impresii. Mihi frigidus horror membra quatit... Eloquar an sileam ? (Eneida, 
III, 29, 39). Vezi in aceste fraze acea netezire cu totul virgiliana a stilului, care preface in 
eleganta si groaza. Lui Dante ii ajunge simpla asezare a cuvintelor si felul de a infatisa scena 
este astfel incit firescul e scos la iveala sa faca irezistibila impresia fantasticului. Credeti 
oare ca Dante da ascultare cuvintelor ce le aude? Ca sa-i fie mila de sufletul chinuit in acel 
pom? Ca sa-i raspunda? Nicidecum. Privelistea de necrezut ce o are inainte ii pironeste 
vederea si ii taie glasul ; spiritul vorbeste si Dante priveste. Ceea ce izbeste pe Dante nu este 
intelesul cuvintelor, ci faptul ca un copac vorbeste si singereaza, ceea ce face asupra lui un 
efect atit de puternic, incit atrage catre sine toata privirea, il face insensibil la orisicare alta 
impresie ; tot sufletul sau este concentrat in ochi. Este o pilda desavirsita de reprezentatie 
directa, fiindca poetul, fara sa scoata nimic din lumea externa, fara observatii, ci numai 
povestind si cu ajutorul numai al gradatiilor pe care le scoate din insusi fondul situatiei, 
aduce miraculosul incetul cu incetul si cu el impresia corespunzatoare pina la gradul eel 
mai malt". 45. Ce-am rupt: crenguta ce rupsese. 47. Ce nam voit: ca pomii acestia sint 
suflete omenesti si in ramurile lor in loc de apa curge singe. 48. -n versul meu : in Eneida 
(III, 22 si urm.) Enea povesteste ca, ajungind in Tracia si voind sa jertfeasca un taur zeilor, 
a intrat intr-o padurice de corni si mirti, unde, vrind sa culeaga ramuri pentru altar, vazu 
iesind din eel dintii arbust ce 1-a smuls din pamint picaturi de singe negru care minjeau 
pamintul. Este vorba de Polidor, care a fost omorit de regele Traciei si fiind ingropat acolo 
purtind inca infipte in trup sagetile (care se faceau din lemn de corn) cu care fusese omorit : 
lemnul acestora prinzind radacini, arbustul care a crescut era imbuibat cu singele celui mort. 
50. Necrezutul fapt : faptul de necrezut ce am povestit in Eneida si pe care voiam sa-1 
dovedesc. 51. Prin el: prin mina lui Dante, pus la cale de mine. Nici eu nu-1 crezui: in text 
„de care si mie imi pare rau". 



|Ij lE*C*g323S*gg3| 



H3 




Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



52 Dar spune-i cine-ai fost ca sa te-mpace 
si faima ta s-o-mprospateze-altinde 
in lumea-n care-i scris sa iasa-n pace". 

55 Iar el : - „Nu pot sa tac, atit m-aprinde 
frumosu-ti grai, deci nu va para greu 
ca-n vorbe-acum putin ma voi intinde. 

58 La inima lui Frideric sint eu 

acel ce cheie-avui, si-asa cu-ncetul 
stiam sa-ncui si sa descui cum vreu, 

61 incit eu singur ii aveam secretul ; 
fidel purtat-am slujba cea regeasca 
incit pieream de-atita munca, bietul ! 

64 Dar cutra cea tot treaza sa pindeasca 
la curti de regi cu ochi far' de rusine, 
un viciu-al curtilor si-o cium-obsteasca, 

67 pe toti cu vremea-i asmutea pe mine, 
si-aprinsii-apoi aprinsera pe-August 
ca-n negru-abis cazui din culmi senine. 

70 Crezind, cuprins de-acroare si dezgust, 
sa-mi aflu-n moarte leac la dezonoare, 
injust imi fui eu eel de-a pururi just. 



55. astfel (a). 56. Ast dulce graiu (a). 59. avut-am cheia (a). 66. oricdrei curti (a). 
68. astfel (a). 



52. Ca sa te-mpace : „asa ca el, ca sa te impace, sa improspateze faima ta sus pe pamint, 
unde e scris ca se va intoarce fara piedici". 56. Frumosu-ti grai: sufietul care vorbeste, Pier 
della Vigna, cancelar si protonotar al imparatului Frederic al II-lea, era un stilist rafinat si 
mare iubitor de figuri retorice, comparatii, jocuri de cuvinte etc., asa incit admiratia ce o 
arata pentru frumoasele vorbe lui Virgil este foarte fireasca : un stilist care apreciaza eleganta 
unui alt stilist si mai mare. De observat ca in acest cint Dante intrebuinteaza si el jocuri 
de cuvinte si alte rafinari retorice, ca si cum ar vrea sa imite stilul protagonistului acestui 
celebru episod, studiat acum mai in urma cu obisnuita-i patrundere si gust de Francesco 
D'Ovidio in cartea saNuovi studi danteschi II iUgolino, Pier della Vigna, I Simoniaci), Milano, 
Hoepli, 1907. Pier della Vigna, nascut la Capua in 1190, a studiat la Bologna si unii cronicari 
ne spun ca era atunci asa de sarac, incit era nevoit sa cerseasca. Intrind ca notarius la 
curtea lui Frederic al II-lea, si-a cistigat increderea si iubirea suveranului, care il numi 
judecator al Curtii celei Mari, protonotar, logothet si ii incredinta misiuni foarte delicate si 
grele, timp de peste 20 de ani. 59. Cheie-avui: posedam o scrisoare latina a unui prieten al 
lui Pier della Vigna, care il cheama „ca purtatorul de chei al imperiului, care inchide si 
nimeni deschide, deschide si nimeni inchide". 62. Fidel : afirmatia izbucneste hotarita si 
solemna, tocmai fiindca a fost acuzat de necredinta. 64. Cutra : invidie. 68. Aprinsii... 
aprinsera : „cei aprinsi de ura contra mea au aprins si pe imparat" : joe de cuvinte in felul 
pe care Pier della Vigna le obisnuia in rafinatele lui scrisori latine. 69. Negru-abis : invinuit 
de tradare, a fost inchis pe la sfirsitul anului 1248 (sau pe la inceputul lui 1249) si a fost 
dovedit invinuit de marii feudatari ai regatului, dar despre tradarea lui nu s-a putut gasi nici 
o dovada. 71. -n moarte : fiind condamnat de catre imparat sa fie orbit si plimbat prin orasele 
Italiei calare pe un magar in strigatele de : „Iata, iata pe maestrul Pier della Vigna, eel dintii 
consilier al imparatului, care a tradat", ajuns la Pisa, probabil in aprilie 1249, el s-a omorit 
zdrobindu-si capul de un zid. 72. Injust : in text, intrebuintind din nou un joe de cuvinte : „am 
fost nedrept fata cu dreptatea mea", adica : „m-am omorit fiind nevinovat". 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



144 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 



73 Si jur pe-aceasta nou-a mea-nchisoare 
ca nici un fel de-ofensa n-am adus 
acestui rege demn de-orice onoare. 

76 Si-oricare dintre voi va merge sus 
ridice-mi numele eel bun ce-mi zace 
si-acum de-a pizmei lovituri rapus". 

79 Tacu apoi putin. - „Fiindca tace - 
mi-a zis Virgil -, ai vreme-acum, socot, 
de vrei sa stii mai mult, sa-ntrebi ce-ti place." 

82 Iar eu : - „Intreaba-l tu mai bine tot 
ce crezi si stii c-a mea dorint-o-mpaca ; 
eu prea ma simt miscat, si n-am sa pot". 

85 Deci zise-asa : - „Robite suflet, daca 
voiesti ca-n lume el cu drag sa-si puie 
cuvintul pentru tine,-atunci sa-ti placa 

88 sa spui cum poate-un suflet sa se-ncuie 
intr-asti copaci? Si din prinsoarea lui 
mai e putinta de-a scapa, sau nu e?". 

91 Suflat-a trunchiul tare-atunci, si-a lui 
suflare-n glas se-ntoarse spre-a ne spune 
si-asa ne-a zis : - „Pe scurt o sa va spui. 

94 Pe-un suflet minios, cind isi rapune 
el singur al sau trup ce-i fu copacul, 
Minos, aci-ntr-a saptea gura-1 pune. 

97 El cade-n cring, nu unde i-ar fi placul, 
ci-acolo unde-1 azvirli destinul, 
si-aci-ncoltind, ca-n brazda lui alacul, 

79. bunul nume (a). 81. face (a). 89-90. Si data-i oarecuil Putinta de-a scapa din 
ei (a). 94. Cind smuls din trupul propriu (a). 98. Ci-n locul (a). 99. glia lui (a). 



73. -nchisoare : arborele in care sufletul lui este incatusat. 77. Ridice-mi : sa-mi reabilitezi 
faima care mi-a fost ponegrita de invidiosi. 80. Ai vreme : a se construi : „Fiindca tace, acum 
socot ca ai vreme sa intrebi ce-ti place, de vrei sa stii mai multe". 85. Deci zise : Virgil. 
86. El : Dante. 92. Se-ntoarse : se transforms. 93. A zis : cuvintul cu greu isi gaseste o eale 
prin fibrele lemnului. Din ruptura crengii si prin singele care picura, iese la inceput nelamurit, 
ca o simpla suflare, care, incetul cu incetul, devine mai deslusita. O imaginatie la fel gasim 
in cercul inselatorilor, unde sufletele apar in forma de flacari serpuind, al caror virf, inainte 
sa inceapa a vorbi, pilpiie, apoi suiera ca din cauza unei suflari, care pe urma devine cuvint. 
Din amindoua aceste imagini ale lui Dante, Carducci a derivat a sa din Dinanzi San Guido, 
unde chiparosii satului in care a copilarit vorbesc poetului, care trece pe acolo in tren, clati- 
nindu-si virfurile lor usoare. 95. Copacul : sensibilitatea lui Pier della Vigna este acuma o 
sensibilitate de copac, nu mai este de om. Deci, voind sa spuna ca trupul a fost vesmintul 
sufletului cit timp a fost pe pamint (si dupa mentalitatea lui actuala, dupa care pare a fi uitat 
ca mai exista alt trup decit acel de lemn ce il are acum), in loc sa spuna : „ce-i fu acoperamint" 
spune de-a dreptul „ce-i fu copacul". 97. Cring: in padurea sinucigasilor. 



^ pC*&&£S£Z^ 



H5 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



100 vlastar el creste si devine spinul 
pe care-1 pasc Harpiile de foi 
si-i dau dureri, dar si durerii-alinul. 

103 Ca si-altii-ale lor spolii,-asa si noi 

cata-le-vom, dar nu spre-a fi-mbracate, 
ca-i just sa n-ai ce singur iti despoi. 

106 Aici le vom tiri si spinzurate 

in cring le vom avea, oricare ins 

de propriu-i trunchi al umbrei turmentate". 

109 Noi stam mereu la spin, cu capu-ntins, 
crezind ca vrea si-altce sa ne mai spuna 
cind far' de veste-un zgomot ne-a surprins 

112 ca si pe-acei ce simt ca pe-o furtuna 
venind mistretu-n partea pe-unde stau 
si-aud si ciini, si crengile cum suna, 

115 si iata-n stinga doi care-alergau 
si goi si sfisiati, fugind orbeste 
ca-n cring ei orice piedic-o sfarmau 

118 iar eel gonit : - „0, moarte-acum, soseste !". 
Dar celalalt, crezind ca poate calca 
prea-ncet : - „0, Lan', asa de voiniceste 

107. avea-le-vom (a). 112. venind (a) asemeni (b). 113. Si goana si mistretul (a). 

100. Spinul: spune asa fiindca ramurile acestor copaci sint noduroase, intortocheate si au 
spini otraviti in loc de fructe. 102. Alinul : fiindca din ruptura iese singe dupa cum din ochi 
ies lacrimi si, impreuna cu singele, ies si vaietele sufletelor chinuite, cu care durerea se alina. 
Din cauza aceasta Dante ne spune la inceput ca ar fi auzit vaiete ffira sa vada pe nimeni. 
103. Ca si-altii: ca si celelalte suflete, si noi vom ciiuta trupurile noastre in ziua Judecatii 
de Apoi, cind in valea din Iosafat orice suflet isi va regasi trupul, dar nu-1 vom imbraca, 
fiindca n-ar fi just sa ni se dea ce am dispretuit. 108. Trunchi al umbrei : trunchiul sufletului 
lui chinuit. 111. Un zgomot: toata scena aminteste traditia popular;! foarte raspindita in 
Evul Mediu a „vinatorii crude" care strabatea cimpii si paduri, insotita de strigate de vinatori, 
latraturi de ciini, pocnituri de bice si altfel de zgomote, din care ramine reflexul intr-o poveste 
a lui Passavanti (Specchio di vera penitenza, III, 2) si in Boccaccio {Decameron, V, 8). 
Passavanti povesteste ca intr-o noapte un carbunar „vazu venind ciitre el in goana mare si 
strigind o femeie despletita si goala, iar dupa ea alerga un cavaler cu sabia scoasa". Boccaccio, 
imbinind povestea lui Passavanti cu elemente derivate din acest episod al Divinei Comedii, 
scrise nuvela Nastagio degli Onesti, in care protagonistul, asistind in bradetul din Ravenna 
la o scena asemanatoare, pofteste la o masa in acel loc al bradetului pe iubita lui, care pina 
atunci ii dispretuise iubirea, ca sa asiste la chinul acelei femei care si ea dispretuise iubirea 
cavalerului care acum o goneste, pentru a-i arata cum Dumnezeu pedepseste femeile prea 
mindre fata de iubitii lor, si reuseste intr-adevar a indupleca pe femeia iubita. 118. Cel 
gonit: Iacopo da Sant'Andrea, nascut din casatoria pe care Speronella Delesmamini, parasind 
pe barbatul ei Ezelin al Ill-lea da Romano, o contracts cu Odorico Fontana da Monselice. In 
zadar mama lui, prevazatoare, il opri in testament sa vindii sau sa instraineze macar o parte 
din nesfirsitele bogatii ce i le-a lasat, pina cind nu avea 25 de ani. El le-a risipit pe toate 
nebuneste. „Se spune despre el, printre celelalte risipi, ca, dorind sii vadii un foe mare, isi 
arse una din vilele lui mai frumoase." Asa ne spune un cronicar contemporan. Se pare ca 
Iacopo a fost omorit prin indemnul lui Ezelin al IV-lea. 120. Lan': Lano di Squarcia Maconi 
din Siena. A luat parte la batalia de la Pieva del Toppo, unde sienezii au fost infrinti de 
aretini „in ziua de Sfintul Ion din luna iunie", dupa cum spune Pseudo-Brunetto, care adauga : 
„si in aceasta biitalie a fost omorit Lano din Siena". 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



146 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 



121 tu n-ai fugit la Toppo-n joe de halca". 
Si poate-apoi, nemaisuflind usor, 
facu un grup din trupul sau si-o salca. 

124 Ci-n urma lui tot cimpul fu un nor 
flamind de negre si de iuti catele, 
parind ogari scapati din lantul lor. 

127 Sarind au rupt bucati si bucatele 

cu dintii-n eel ce-ascuns in salca fuse 
si triste membre-au dus in guri cu ele. 

130 M-a prins atunci de-o mina si ma duse 
Virgil la salcia ce-n zadar plingea 
prin crengi pe care singe-acu le-umpluse. 

133 - „0, Iacob da Sanct Andrea - el se bocea - 
stiai, ca-ntrind in mine, tot te-nhata, 
de-ai fost traind misel, ce-i vina mea?" 

136 Cind ferm ii stete-apoi Virgil in fata : 
- „Tu, eel ce printre-atitea rani cumplite 
si plins si singe scoti, ce-ai fost in viata?". 

139 Iar el atunci : - „Oh, suflete venite 
ca sa vedeti macelul de rusine 
prin care-atitea foi mi-au fost rapite, 

142 sa le-adunati sub tristul trunchi sub mine. 
Eu fui din urbea cui Botezatorul 
schimbatu-i-a patronul prim cu sine, 

145 de-aceea primul cu-arta sa da zorul 
s-o bintuie mereu ; si-un rest ferice 
de nu i-ar fi pastrat pe-un pod poporul, 

148 acei ce-o recladira-n vremi propice 
pe spuza dinsei, dupa huni ramasa, 
degeab-ar fi muncit ca s-o ridice. 

151 Eu furci mie-mi facui in propria casa". 



122. suflul gurii (a). 124. Ci-n urma-i cimpu-ntreg (a). 124-125. Ci-acum din dos 
tot de-setul pddurii/ De iuti si negre si de tari fu nor (b). 126. Ogari lasati s-... ce 
furii (a). 140. Ca martur astui rusinos (a). 144. cu el (a). 150. Ar fi muncit in van (a). 

121. Joe de halca: ironic, facind aluzie la fuga ostirii din Siena. 122. Nemaisuflind usor: 

in text: „fiindca poate incepea sa-i lipseasca puterea". 143. Din urbea: Florenta, care isi 
sehimba primul ei patron, care era zeul Marte, cu Sfintul loan Botezatorul, din care motiv 
zeul pagin, ofensat, se razbuna impotriva Florentei chinuind-o cu lupte si dezbinari civile. 
Daca pe Ponte Vecchio n-ar fi ramas o statuie a zeului, cetatenii care recladira Florenta dupa 
distrugerea ei de catre Atila ar fi muncit in zadar, caci minia lui Marte ar fi prefacut-o iarasi 
in cenusa. Este de observat ca Dante aici face oarecare confuzie, fiindca Florenta a fost 
distrusa de Totila, regele ostrogotilor, si nu de Atila. S-ar putea insa ca aceasta confuzie sa 
fie voita. Sufletul care vorbeste pare a fi un om incult, atribuie zeilor si sculpturilor pagine 
puteri magice si diabolice si in ignoranta lui face confuzii si ingramadeste de toate in vorbirea 
lui. 151. Eu furci... : spinzurindu-ma in casa, am transformat-o in spinzuratoare. Se pare sa 
fi fost un Rocco dei Mozzi sau un Lotto degli Agli, despre care nu stim nimic. 



|Ij lE*C*g323S$gg3| 



147 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 




CintuCXIV 



Cercul al saptelea. 
Cerculetul al treilea 



Sesul silnicilor impotriva lui 
Dumnezeu (1-42) Capaneul 

(43-75) © Riul Flegeton (76-93) 
© Originea riurilor din Infern 
(94-142) 



1 Acele risipite foi le-am strins 
si-mpins de-a locului natal iubire 
le-am dus sub eel ce-a ragusit de plins. 

4 De-aci sosim la punctul de-ntilnire 

cu-al treilea cere, si unde-apare-ntreaga 
a sfintei vreri o groaznica-ntocmire. 

7 Dar lucrul nou mai clar sa se-nteleaga 
va spui c-am fost pe-un ses, pamintul cui 
oricarei plante viata-n el i-o neaga. 

10 Cununa-n jur padurea o vazui, 
precum si ea de sant e-ncunjurata ; 
si-am stat aci-n extremul punct al lui. 

13 Un sterp nisip, uscat si des, s-arata 
pe-ntregul ses, si nu altfel de cum 
ne spune Cato ca-1 vazuse-odata. 



8. in sinul cui (a). 9. i se neaga (a). 13. Tot spatiu-i deas-arina si uscata (a). 15. Fu 
eel ce-a fost la Cato (a). 



1. Risipite foi : foile rupte de Iacopo in pripa lui de a se adaposti dupa tufa in care este inchis 
sufletul lui Rocco dei Mozzi sau, dupa altii, Lotto degli Agli. Strins : dupa cum se rugase 
sufletul chinuit. 2. A locului natal : nu impins de mila pentru sinucigas, ci pentru conceta- 
tean. Vers devenit proverbial ca una din expresiile cele mai simtite si concentrate ale iubirii 
de tara. 7. Dar lucrul nou : a se construi : „dar ca sa se inteleaga mai clar lucrul nou". 8. Un 
ses : un ses numai de nisip fierbinte, peste care cade din cer o ploaie de foe si unde sint 
pedepsiti silnicii impotriva lui Dumnezeu si a firii. 10. Padurea : padurea sinucigasilor din 
care a iesit. 11. Sant: malurile impietrite ale riului Flegeton, care inconjoara cercul silnicilor 
impotriva lui Dumnezeu si sta intre padure si sesul fierbinte. 14. Nu altfel : acel fel de nisip 
pe care, dupa cum spune Lucan in Pharsalia (IX, 382), Cato din Utica il vazu in pustiul libic, 
cind trecu prin el cu ramasitele armatei lui Pompei. 




148 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 



16 O, sfinta razbunare, cit acum 

vei fi-ngrozind pe-oricine-i eel ce-aude 
ce-amare stari vazui si pe-acest drum ! 

19 Erau mari gloate-aici de umbre nude 
si toate-amar plingind cu plinset mare, 
avind, pe cum parea, gradate trude. 

22 Zaceau pe spate-o seama-n nemiscare, 
si multi sedeau stircind faptura toata. 
Iar altii-n jur fugeau fara-ncetare. 

25 Acei ce fug sint cea mai mare gloata 
iar cei ce zac sint turma mai putina, 
ci-n schimb ei pot mai mare plins sa scoata. 

28 Si fulgi de foe pe-ntregul ses, cu lina 
cadere ning, si cad cu nescazut 
potop ca-n Alpi cind orice vint s-alina. 

31 Si-asa precum ningindu-i a vazut 
pe osti la Ind, si Alexandru-odata, 
ce-ardea mereu chiar si fiind cazut, 

34 de-aceea puse-ostasii sai sa bata 
cu talpile-acel foe, caci se stingea 
mai lesne-astfel vapaia divizata ; 

37 asa sub ei tot sesu-1 aprindea 
ca iasca sub amnar acolea focul 
etern, si-un chin din doua parti facea. 

40 Si far-odihna-n veci le era jocul 
sarmanelor lor miini cari focul nins 
il matura, dar altu-i prinde locul. 



18. O cit vei fi-ngrozind acum pe-acei Ce-aud... Ce-aici vazur-acuma ochii mei (b). 
25. Fac eel mai mare stol acei ce curd (a). 27. Dar... gura (a). 28-30. cu Una I Cadere 
pe-ntregul ses mereu ning, cum ninge-nl Alpi cind... (A). Varianta din (b 1 ), trecuta 
in text din cauza rimei. 28-30. Vn foe ce-ardea cu Una I Cadere cad si ning cu 
nescazut I Ningis (b 1 ). 30. Ningis ca-n Alpi cind... (b 1 ). 31-33. Asa cum Alexandru 
in tari la Ind I Vdzu ningindu-i foe pe-ostire-odata I Ce-ardea mereu chiar si cazut 
fiind (A). Varianta trecuta in text din cauza rimei e din (b 1 ). 31. Precum la Ind 
ningindu-mi a vazut (b 1 ). 32. Pe-ostire-i flacari Alexandru (a). 37. incingea (a). Asa 
sub ei tot sesu-l aprindea (b). 39. Acei etern, si (b). 



32. Alexandru : „asa cum erau fulgii aceia de foe pe care Alexandru Machedon, in expeditia 
in India, ii vazu plouind din cer peste soldatii lui si arzind mereu chiar dupa ce cazusera, incit 
el a fost nevoit sa dea porunca soldatilor sa-i calce in picioare ca sa-i stinga, tot asa era focul 
vesnic care ploua asupra acestui ses". Dante a luat, probabil, notita despre acest lucru din 
cartea De meteoris (I, 418) a lui Albertus Magnus, unde se spune ca Alexandru vazu ca 
„admodum nivis nubes ignitae de a'ere cadebant, quas ipse militibus calcare praecepit". 
39. Din doua parti : de sus prin flacari care plouau peste sufletele damnatilor si de jos prin 
infierbintarea nisipului peste care sufletele erau culcate. 



|Ij lE*C*g323S*gg3| 



149 




Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



43 Si-am zis : - „Tu, eel ce toate le-ai invins, 
maestre, -afara de cumplita droaie 
ce sta strajer la zidul eel aprins, 

46 ce mare duh sta fara sa se-ndoaie, 
dispret avind si inima semeata, 
de parca nici n-ar sta-ntr-aceasta ploaie?". 

49 Si insusi el, vazind ca-i stau in fata 
si-a mea-ntrebare-a fost de starea lui : 
- „Eu sint - striga - si mort cum fui in viata ! 

52 Speteasca-si Zeus pe eel din mina cui 
a prins un fulger cind de-a lui minie, 
in ultima mea zi trasnit eu fui, 

55 speteasca-si el, in neagra-i fierarie 
sub Mont Gibel, pe toti pe citi ii are 
strigind ca si la Flegra-n batalie : 

58 - «0, da-mi, Vulcane,-o, da-mi ajutorare !». 
Trasneasca-ma cit vrea, ca tot nu-i las, 
eu tot nu-i las intreaga razbunare !". 



45. Ce-n drum ne-a stat (a). 
de-ntreaga (b). 



60. Sa-si simta[-n] lad deplina (a). Sa aiba. 



44. Afara de : afara de demonii care ti s-au impotrivit la poarta cetatii Dite. Atunci Dante 
a tras o frica asa de mare, incit pare ca o tine minte si acum, cind, voind sa laude pe Virgil 
ca a invins toate piedicile, adauga : „afara de cumplita droaie". 46. Ce mare duh: Capaneu 
(unul din cei sapte regi care au asediat Teba), urcindu-se pe zidurile cetatii, a ridicat fata 
catre cer, sfidind pe Joe sa o apere, si atunci un trasnet 1-a omorit. Lui Dante, care il gaseste 
aici printre silnicii impotriva lui Dumnezeu, vorbeste de Joe cu dispret, pomenind de frica ce 
a incercat-o Joe cind, la Flegra, uriasii s-au inarmat impotriva lui si el se recomanda faurului 
sau Vulcan (care avea faurirea lui in Mongibel, adica Etna) sa-i fabrice trasnete. „Figura 
mareata a sufletului chinuit, spune Torraca, a oprit ochii lui Dante ; si noi sintem impinsi sa 
ne-o inchipuim si mai mare din cauza intrebarii, a aluziei nelamurite si a locului ce-1 ocupa 
acel mare, singurul in vers. Atitudinea «celui mare» nu insala pe Dante, care baga de seama 
felul lui ostentativ de a se infatisa razvratit impotriva Dumnezeirii. Si acesta sta, ca Farinata, 
ca si cum ar disprefai chinurile ce-l inconjoara, dar ii lipseste maretia, taria sufletului, 
fiindca dispretul lui nu porneste din tarie sufleteasca, ci din constiinta propriei neputinte, 
care il pune intr-o stare de iritatie si de ciuda, ca de femeie suparata" (cf. Purgatoriul , X, 69). 
51. Striga: fara sa fie intrebat, cu una din acele izbucniri care sint proprii oamenilor iritati 
si necajiti. 52. Speteasca-si : „chiar daca Joe si-ar obosi faurarul lui, Vulcan (pe eel) din mina 
caruia a prins fulgerul cu care m-a trasnit, tot n-ar scoate-o la capat cu mine. Razvratit am 
fost contra lui in viata si razvratit contra lui sint si dupa moarte". 56. Mont Gibel: Etna, 
unde paginii credeau ca Vulcan cu ciclopii lui isi avea fauraria. Gebel in limba araba inseamna 
munte, de unde: Mongibello si Gibilrossa in Sicilia si Gibilterra in Spania. 60. Intreaga 
razbunare : razbunarea lui Joe nu este intreaga, fiindca eroul (Capaneu) ramine tot mindru 
si razvratit si dupa trasnetul ce 1-a doborit ; „ii iese din gura, intr-un potop de cuvinte, un 
blestem care isi risipeste taria in vorbarie multa. Se complace sa-si inchipuie pe Joe ca apucat 
de ciuda, nu de suparare dreapta, forfotind sa-si procure alte arme impotriva lui, incit speteste 
nu numai pe Vulcan care i-a inminat trasnetul cu care 1-a omorit, dar pe toti ceilalti faurari 
pe citi ii are Vulcan in neagra-i fierarie ; se complace sa-si inchipuie pe Joe rugindu-se de 
faurarul sau (o, dd-mi, Vulcane,-o da-mi ajutorare) si cerindu-i de doua ori cu mare tulburare 
ajutor. Crede ca face in ciuda lui Joe pomenind de o intimplare unde acesta avu nevoie cu 
adevarat de Vulcan, si imaginii cornice a acestui Joe speriat, gifiind, strigind din rasputeri, 
care nu numai il trasneste, dar il trasneste intrebuintind toata puterea lui (cit vrea), opune 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



150 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



INFERN UL 



pssczs&g^ 



m 



61 Si-atunci Virgil, cu-atit de tare glas 

cum nu-1 mai auzii : — „Caci nu mai piere 
si, si-aici, Capanee, ti-a ramas 

64 trufia ta, ti-e si mai grea durere ! 
Caci nu-i alt chin ca furia-n focul ei 
sa-ti dea-ngimfarii-ntreaga caznei fiere !". 

67 Spre mine-apoi mai blind : - „E dintre-acei 
cari sapte-au mers la Teba ca s-o bata, 
si-avu, si pare-a mai avea, pe zei 

70 si-acu-n dispret, cum vorbele-1 arata. 
Dar cum am zis, nevolnicele-i furii 
podoaba-i sint, si cea mai meritata. 

73 Si-acum sa mergem. Dar sa-ti fie-aminte 
pe-aprinsul prund sa nu-ti asezi piciorul 
ci tot pe sub padure-o ia 'nainte". 



66. turbarii (a). 71. i-am spus (a). 73. arsurii (a). Si-acum sa vii, ci-atentie da (b). 
75. pddurii (a). Ci strins urmeazd marginea [poalele] (b). 



acea mindra monosilaba : ma si, ca o ultima sfidare, dupa ce a injosit pina la o razbunare 
personala pedeapsa dreptatii ceresti, se propune sa nu i-o lase intreaga cu impotrivirea sa. 
Insa este o risipa inutila de cuvinte si o pompa inutila de indrazneala, fiindca este prea 
tirziu : Joe nu primeste sfidarea ; Joe a avut altadata asupra lui razbunarea intreaga, cind 1-a 
trasnit si 1-a aruncat in Infern ; Joe nu se va injosi sa se certe cu un mort. Deci ultimele 
cuvinte ale lui Capaneu, care vor sa para mindre si solemne, sint ca o lovitura in gol si care 
se intoarce in contra lui, care este nevoit sa recunoasca in ciuda sa ca nu poate impiedica 
razbunarea lui Joe si ca tot ce poate, sau mai bine ce urea sa faca, este ca aceasta razbunare 
sa nu fie intreaga. Blestemul se reduce astfel, dupa atita vorbii, la o discutie sofistica, adica 
intr-un ehitibus care poate amagi pe blestemator, nu insa pe cine il asculta" (Torraca). 
62. Caci : „tocmai fiindca trufia ta, Capanee, nu mai piere si ti-a ramas si aici, durerea ta este 
si mai grea". 64. Caci nu-i alt chin : „caci nu exista alt chin ca furia focului ei, care sa poata 
da ingimfarii tale intreaga fire a caznei". Adica : „Nici un alt chin nu te-ar putea pedepsi mai 
tare ca furia ta. Ceilalti sint pedepsiti numai de flacarile care cad peste ei din cer, tu, si de 
flacari, si de minia ta neputincioasa !". 72. Podoaba: in sens ironic. 73. Sa-ti fie-aminte: 
de multe ori Dante, in calatoria lui in Infern, se gaseste in situatii dificile, dat fiind natura 
unor chinuri, ca sa vorbeasca cu damnatii. De pilda, in cintul V, printre desfrinatii care sint 
purtati de vint intr-o furtuna „care nu inceteaza niciodata" n-ar avea cum sa vorbeasca cu 
Francesca da Rimini. Atunci poetul a inlaturat greutatea cu un mijloc cam ieftin : a facut sa 
intervina o minune, prin care furtuna s-a oprit tot timpul cit a vorbit Francesca. Inaintind 
in compunerea poemului, Dante artistul nu se mai multumeste cu un asemenea mijloc si in 
acest cere, ca sa faca posibila convorbirea lui cu silnicii impotriva lui Dumnezeu fara sa puna 
piciorul pe nisipul arzator si sa se expuna sa fie ars de flacarile care ploua din cer asupra lui, 
nascoceste o intreaga meteorologie infernala ca sa rezolve dificultatea fara a recurge la 
mijloace neverosimile. Si iata mijlocul : riul acela de foe impietreste malurile prin care trece, 
asa ca el isi poate pune pe ele piciorul fara teama si aburii ce se ridica din Flegeton au putere 
sa stinga flacarile care cad in acel loc. Aceasta perfectionare de mijloace artistice, de la cintul 
VIII incolo, e unul din argumentele invocate de Hauvette pentru a intari ipoteza lui ca cu 
adevarat acele sapte cintece de la inceput au fost compuse de Dante cind era inca in Florenta 
si, dupa citiva ani, fiind gasite de sotia lui intr-o lada si fiindu-i trimise, el a reluat opera si 
a dus-o la capat. Studiul lui Hauvette este foarte ispititor ; trebuie insa bagat de seama ca 
acest motiv al regasirii unui manuscris era foarte obisnuit in Evul Mediu. Ca sa dam numai 
un exemplu, tocmai la inceputul lui Roman de Troie se povesteste ca un „gramatic", anume 
Cornelius, „nepot lui Salustius" si foarte invatat, care „tinea o scoala la Atena", cautind intr-o 
zi „intr-un dulap ca sa scoata de acolo carti de gramatica, atita a cautat si scotocit prin ele", 
ca a dat de manuscrisul grecesc al lui Dares, in care povestea razboiul Troiei, pe care 1-a 



|||]|ESC*£^Dg^p| 



151 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



76 Ajunseram tacind unde-n priporul 
padurii-n ses se vars-un riurel 
de-a cui rosata s-azi ma ia fiorul. 

79 Precum din Bulicame curge-acel 
ce apa-n bai stricatelor imparte, 
asa pe-aprinsul prund curgea si el. 

82 Si fund de piatr-avea si de-orice parte 
si maluri si costis, si sigur fui 
ca numai el da drum si mai departe. 

85 - „Din tot ce-aici stiut eu iti facui, 
de cind trecuram pragul ce nu pune 
zagaz nicicind intrarii nimanui, 

88 tu n-ai vazut nimic mai de minune - 
mi-a zis - decit acest izvor prezinte, 
caci orice foe deasupra lui apune." 

91 Vorbi maestrul meu atari cuvinte ; 
deci il rugai sa-mi dea si-acea bucata 
de care-mi dete-o pofta-asa fierbinte. 

94 - „Pustie-o tara zace-ncunjurata 

de mari ; numita Creta - m-a-nvatat - 
subt domnul cui fu lumea mai curata. 

97 Si-un munte, Ida, este-n ea, bogat 
in codri mari cindva si-n riuri dese, 
dar astazi e pustiu ca loc uitat. 

100 Lui Zeus ca leagan Rea si-1 alese 
si, cind plingea, dispuse-a face hui 
spre-a nu se sti-n ce loc il ascunsese. 



89. tnainte (a). 93. o pofta-mi dete (a). 96. Sub, 
riuri (a). 



cdrei lumea fu (b). 98. Cindva si-n 



tradus in latineste. Traducerea lui a fost gasita de Benoit de Sainte More, care a talmacit-o 
in frantuzeste. Acelasi lucru se poate zice pentru cealalta legenda a regasirii, dupa moartea 
poetului, a celor din urma cintece din Paradis, cf. studiul meu „Per la medievalizzazione di 
Dante", in Zeitschr. f. rom. Phil., XLIII (1923), pp. 292-320. 77. Riurel : Flegeton. 79. Bulicame : 
un mic lac de apa roscata si fierbinte la doua mile de orasul Viterbo. A se intelege : „Riuletul 
infernal curgea prin sesul nisipos ca piriul care izvoraste din Bulicame". 80. Stricatelor 
imparte : ale caror ape erau impartite printre femeile de moravuri usoare, foarte numeroase 
la acestea, ca la toate baile din Evul Mediu, care prin abuz obisnuiau a imparti intre ele apele 
acestea pentru baile lor private. Impotriva acestui obicei al curtezanelor de a-si imparti apele 
pentru baile lor se pomeneste, ca sa-1 impiedice, in statuetele din Viterbo din 1469, unde 
printre altele se spune : „Nici o curtezana sa nu indrazneasca si sa cuteze sa se scalde in nici 
o baie unde obisnuiesc sa se scalde doamnele si femeile cinstite din Viterbo, dar daca vor sa 
se scalde, sa se duca curtezanele sus-pomenite la baia din Bulicame". 84. Numai el : ca numai 
acolo era posibil a trece. 87. Zagaz : pragul Infernului deschis tuturor. 88. Minune : din tot 
ce ai vazut pina aici si eu ti-am explicat de cind ai trecut pragul Infernului, nimic nu este mai 
minunat decit acest riulet de foe, ai carui aburi sting flacarile ce cad pe el. 92. Bucata : Virgil 
atitase curiozitatea lui Dante fara sa o satisfaca, dupa cum cineva ar promite o mincare 
gustoasa si nu ar da-o. 96. Domnul : Saturn, tatal lui Joe si regele Cretei, a carui domnie a 
fost virsta de aur. 101. Hui: Cibela, sotia lui Saturn, fiindca sotul ei ii devora copiii, ca sa-1 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



i Si 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



INFERN UL 



|f»SQ££3Sa| 



m 



103 Si-un mos sta drept in munte-adinc, a cui 
spinare-acum ii sta spre Damiete, 
privind spre Roma ca spre-oglinda lui. 

106 De aur fin e capu-i ; piept si spete 
de-argint curat, iar bratele-i la fel, 
si-ncolo trunchi de-arama i se dete, 

109 si-apoi in jos piciorul sting de-otel, 
eel drept de-argila coapta prin arsura 
si sta mai mult, de mult, numai pe el. 

112 Si-afara de-aur toate-au crapatura, 
si lacrimi prin sparturi se distileaza 
cari muntele-1 strabat si-unite cura 

115 in lad aid, si pe-Aheron formeaza, 
pe Stix si Flegeton si drum isi fac 
pe strimtul scoc ce-1 vezi, pina-nceteaza 

118 oricare-al lumii scoboris, si-un lac 
o balt-acolo, ce-i Cocit chemata ; 
dar pentru c-o sa-1 vezi, de-aceasta tac." 

121 Iar eu : - „De e din lumea noastra, tata, 
pornit acest piriu, de ce pe prund 
de-abia sub ast pripor numai s-arata?". 

124 Iar el : - „Tu stii ca Iadul e rotund, 
si-oricit de mult venit-ai tu la vale, 
mereu la stinga scoborind spre fund, 

127 tot n-ai trecut intregul rotii sale. 
Deci daca vei vedea si lucruri noi 
nu da pe fata glas mirarii tale !". 



119-120. Cocitul zic, fac apa-le-nfundata (b). Bar ce-i ast lac nu-ti spuiu, cd-l vei 
vedea (A). Varianta trecuta in text din cauza rimei e din (b). 120. cum e el (a). 
125. ai fi (a). 

sustraga pe Joe de la o astfel de soarta, il incredinta coribantilor, care aveau grija sa acopere 
cmtecele copilului cu zgomot de timbale. 103. Un mos : aceasta alegorie a lui Dante este, fara 
indoiala, inspirata de visul pe care proorocul Daniel il povesteste si il explica lui Nebucadnetar 
(II, 31). In acest vis statuia era simbolul celor patru imparatii. In Dante „mosul din Creta" 
reprezinta drumul parcurs si inrautatirea progresiva a omenirii. Colosul intoarce spatele 
Orientului (Damieta din Egipt) si priveste catre Occident (Roma), ca sa arate drumul parcurs 
de geniul omenesc in desfasurarea istoriei sale. Este alcatuit din mai multe metale si fiecare 
din ele este simbolul uneia dintre virstele fabuloase : de aur, de argint, de arama si de tier. 
Piciorul drept, de argila, arata cea din urma inrautatire a oamenilor, fiindca poetului epoca 
lui corupta ii aparea asemenea unui lut josnic. Cu totul a lui Dante este ideea ca lacrimile 
geniului omenesc formeaza fluviile din Infern. 112. Crapatura : este un simbol al pacatului 
originar, prin care a fost rupta unitatea sufletului omenesc, inainte intreg si nevinovat. 
117. Inceteaza: pina in fundul Infernului, unde coborirea se ispraveste si riurile se revarsa 
formind un lac. 127. Intregul rotii sale : Dante si Virgil, coborindu-se in Infern si cotind 
mereu la stinga, n-au parcurs decit o mica parte a fiecarui cere. Nici o mirare deci ca riul 
Flegeton, cu toate ca strabate si cercurile precedente, numai acum ii apare inaintea ochilor. 



|Ij lE*C*g323S$gg3| 



153 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



130 - „Dar unde-i Flegeton si Lete-apoi? 
De-acesta taci, de-acela spui ca-1 face 
acel piriu facut de-acele ploi?" 

133 - „Orice-ntrebari imi pui - mi-a zis - imi place. 
Ci-al apei rosii curs clocotitor 
putea din ele pe-una sa ti-o-mpace, 

136 si vei vedea, dar nu-ntr-acest ponor, 
pe Lete-acel ce spala duhuri care 
spasita-si au si-iertata culpa lor." 

139 Mai zise-apoi : - „E timpul de plecare 
de-aici acum, si-urmeze-mi pasii tai. 
Ast mal nenins de foe ne da carare, 

142 si-asupra lui se sting orice vapai". 
132. Ptrtul scurs (a). 138. pdcatul (a). 141. crlng (a). 



131. De-acesta : Virgil n-a vorbit de Lete, riul uitarii pacatului, fiindca acest riu il vor intilni 
in Purgatoriu. Acela : Flegeton, pe care Dante nu 1-a auzit inca numind si n-a ghicit ca 
era tocmai riuletul acela de foe, pe al carui mal era. 132. De-acele ploi : de lacrimile acelui 
colos. 135. Pe una : apa rosie si fierbinte a riuletului ce curge linga noi ar fi trebuit sa-ti 
spuna clar ca era vorba de Flegeton, al carui mime pe greceste inseamna „clocotitor, arzator". 

136. Nu-ntr-acest ponor : nu in Infern, ci pe virful muntelui Purgatoriului, in Raiul pamintesc. 

137. Spala : dupa ce sufletele si-au ispasit greselile lor in cele sapte cercuri ale Purgatoriului, 
ajunse in Raiul pamintesc, sint scaldate de Matelda (o femeie tinara si frumoasa, care este 
infatisata in atitudinea de a culege flori, simbolul - se pare - al bunei alegeri), intii in riul 
Lete, unde-si uita pacatul, si pe urma in Eunoe, unde capata harul dumnezeiesc, dupa ce, 
nemaifiind retinute de pacat pe pamint, se ridica la cer. 




'54 




m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 




CintuCXV 



Cercul al saptelea. 
Cerculetul al treilea 



Silnicii contra naturii sau sodomitii 
(1-21) © Brunetto Latini si con- 
vorbirea lui cu Dante (22-99) © Alti 
sodomiti (100-124) 



1 Ne duce-acum un tarm al astui scoc, 
iar fumul din piriu deasupra-i zace 
scutind si maluri si-apa jos de foe. 

4 Precum de teama undelor fugace 

spre ei, intre Cassand si Brugg flamanii 
fac stavila ce marii-oprire-i face, 

7 sau cum de-a lungul Brentei paduanii 
le fac ferind si vile si castele, 
cind intra-n martie-omatul Chiarentanii, 

10 astfel erau facute-aici si-acele, 
dar nici inalte-atit, nici groase nu, 
oricine-a fost eel ce-a cladit la ele. 



3. apa lui (a). 4. Cum (b). 6. Naltar-un dig (a). 10. Asa (a). 



3. De foe : de flacarile care ploua din cer si care, din cauza aburilor ce se ridica din Flegeton, 
se sting deasupra malurilor si a apei. 5. Cassand : malurile piriului de foe sint asemenea 
stavilarelor pe care, intre satul Wissant (linga Calais) si Brugge, flamanzii le fac pentru a 
opri marea sau acelora care le fac paduanii de-a lungul Brentei cind zapezile (omdtul) mun- 
tilor Carintiei (Chiarentana) se topesc la sosirea primaverii (intra in martie). 12. Oricine : 
vers cam glumet, in care Dante are aerul sa-si bata joe de stavilarele prea marete zidite de 
paduani ca sa-si fereasca castelele si vilele de revarsarile Brentei in primavara. Cele ale 
Flegetonului erau, parca ar spune Dante, mai modeste : probabil ca arhitectul nu era asa 
destept. Acum, fireste, arhitectul acestor lucrari de hidraulica infernala este Dumnezeu, care 
este si arhitectul intregului Infern, si de aici ironia. Cit despre acest fel glumet si familiar 
al oamenilor din Evul Mediu si in general al misticilor din toate vremurile de a vorbi despre 
Dumnezeu, este de observat ca e un procedeu comun in epoca lui Dante. Guido Guinizelli, 
poetul bolognez, intemeietorul Scolii „dulcelui stil nou", intr-o celebra canzone a sa, lui 
Dumnezeu, care-1 cearta ca a iubit frumusetea vremelnica paminteasca in loc de cea vesnica 
cereasca, raspunde cu oarecare indrazneala : „Era asa de frumoasa, incit parea un inger al 
imparatiei Tale ; sa nu-mi fie socotita drept greseala daca am iubit-o". 



|Ij lE*C*g323S*gg3| 



155 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



13 Era departe-n urma cringu-acu, 

incit de m-as fi-ntors, dorindu-1 iara, 
eu n-as mai vazut nici unde fu, 

16 cind duhuri multe-n stol s-apropiara 
si toti, parind c-ar fi cu vaz sarac, 
priveau la noi, trecind, cum intr-o seara 

19 cu luna noua-n mers drumetii fac, 
sau cum batrinul croitor cind pune 
in ac un fir, tintit priveste-n ac. 

22 Privit de-atare banda prin genune, 
un duh ma cunoscu, iar el ma prinse 
de haina si-a strigat : - „Ei, ce minune !". 

25 Iar eu, vazind ca sta cu brate-ntinse, 
privii adinc in fata-i coapta care 
n-avea pe chip conture-atit de stinse 

28 spre-a-mi fi-n a-1 recunoaste-o-mpiedecare, 
si-atunci, plecat, privii la el mai bine ; 
- „Oh, ser Brunet, esti dumneata, imi pare !". 

31 - „Sa nu te superi, fiul meu, pe mine - 
mi-a zis apoi -, ca-si lasa putintel 
pe soti, Latini spre-a vorbi cu tine." 

15. Sta (a). 18. Cum de-obiceiu pe-o seara. (a). 19. trecatorii fac (b). 23. Fui cunoscut 
de unu ce (a). 26. in chipu-i ars de ploi (a). 27. Si n-avea-n chip (a). 32-33. Ca-si 
lasa sotii sai si I Se-ntoarce-acu-ndarat Bruneto (a). 



13. Cringu-: cringul sinucigasilor. 15. N-as mai vazut: n-as mai fi vazut. 19. Drumetii: 

cum fac drumetii in mers intr-o seara cu luna noua. 20. Croitor: care are vederea slabita. 
„Este drept, spune Torraca, un adevarat mic tablou intr-un singur vers". 23. Un duh: ser 
Brunetto Latini, autorul celebrei enciclopedii medievale Livre dou Tresor, scrisa in frantu- 
zeste, fiindca, spune autorul, „la langue franqaise cort parmi le monde et est plus delitable a 
lire et a oir que nule autre". O prescurtare italieneasca a aceluiasi tratat a facut-o Brunetto 
Latini insusi si a numit-o 77 Tesoretto. Rolul cultural al lui Brunetto Latini in Florenta a fost 
de cea mai mare insemnatate. Cronicarul Giovanni Villani (VIII, 10) ne spune ca a fost „mare 
carturar al orasului nostru si indrumator si maestru in ce priveste subtierea florentinilor si 
a-i face dibaci sa vorbeasca frumos si sa stie sa cirmuiasca si sa conduca statul dupa politica". 
Cit despre influenta ce a putut-o exercita asupra lui Dante, nu stim mai mult de ceea ce 
poetul insusi ne spune in acest episod. In orice caz, Brunetto Latini n-a fost „maestru al lui 
Dante" decit in sens filosofic. Niciodata Dante n-a mers la scoala lui Brunetto, dar in convor- 
birile lui inaltatoare batrinul invatat (care si in politica ocupase la Florenta locuri foarte 
inalte) servi de mare imbold tinarului incepator, al carui talent extraordinar avusese meritul 
sa-1 ghiceascii. 24. Minune : deoarece Dante ciilatoreste in Infern fiind inca in viata. 27. Atit 
de stinse : a se construi : „N-avea pe chip conture atit de stinse spre a-mi fi o impiedicare in 
a-1 recunoaste". 30. Ser: era un titlu care se dadea notarilor, dupa cum messer se dadea la 
cavaleri. 33. Latini: a se construi: „Sa nu te superi ca Brunetto Latini (adica eu) isi lasa 
putintel sotii lui de pedeapsa spre a vorbi cu tine". Episodul este foarte delicat. Brunetto 
Latini este pedepsit pentru un pacat foarte rusinos si repugnant, din nenorocire foarte raspin- 
dit in Evul Mediu si printre oamenii demni din alte puncte de vedere, de eel mai mare respect. 
Deci atitudinea lui Brunetto fata de Dante este ca a unui om care este in acelasi timp rusinat 
sa fie gasit de un fost scolar al lui printre oameni care care s-au facut vinovati de un pacat 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



r 5 6 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



|f»SQ££3Sa| 



m 



34 - „Te rog s-o faci - raspunsei eu cu zel -; 
de vrei, voi sta si-n loc, daca, fireste, 
ma las-acesta, caci eu merg cu el." 

37 - „0, zise,-oricine din ast stol s-opreste 
o clipa-n loc, sta-n loc apoi o stana 
o suta de-ani in ploaia ce-1 izbeste. 

40 Deci mergi, si-ncet voi merge sub pulpana 
si-n goan-apoi umplea-voi ast popas, 
s-ajung pe cei ce-si pling eterna rana." 

43 Eu nu-ndrazneam al vaii mal sa-1 las, 
sa merg la el, dar fruntea-mi sta plecata 
cu-acel respect ce-umilu-1 are-n pas. 

46 - „Dar ce-ntimplare,-a zis, ce soarta data 
te-aduce-aici cit timp mai ai lumina? 
Si cine-i eel ce drumul ti-1 arata?" 

49 - „Acolo sus in viata cea senina 

pierdutu-m-am - raspunsei - intr-o vale, 
pe cind n-aveam etatea inca plina. 

52 De ieri din zori strain luminii sale, 

pe cind eu ma-ntorceam, ast duh venit-a 
si-acas-acum ma-ntorc pe-aceasta cale." 



34. Si-am zis : Cit pot te rog sa faci astfel (b). 35. Voi sta si-n loc (a). 38. statue (a). 
40. veniti voi sub (b). 45. au (a). 



asa de rusinos si se simte stingherit, fiindu-i chiar frica sa se expuna la o umilinta din partea 
lui Dante, care s-ar putea face ca nu-1 recunoaste. De aceea vorbeste in acelasi timp afectuos, 
dar si prudent si cu oarecare diplomatic (fiul meu... pufintel... sa nu te superi), toate expresii 
care, de n-ar fi Brunetto patat de un astfel de viciu, nu s-ar potrivi cu legaturile care au 
existat intre el si fostul lui scolar. 34. Cu zel : in situatia aceasta delicata pentru amindoi, 
Dante, care de obicei este destul de rezervat cu damnatii, izbucneste intr-un elan de afecti- 
vitate si promite prea mult. Pricepind drama ce se petrece in sufletul fostului sau maestru, 
cuvintele ce i le adreseaza le rosteste cu mult elan, cu zel, aproape constient ca exagereaza, 
dar fericit ca o face. Tot din cauza jenei care rezulta din situatia lui delicata adauga ca va sta 
in loc daca, fireste, 11 lasa Virgil. A promis ca va sta in loc ca sa vorbeasca cu Brunetto, dar 
frica lui de a-1 jigni in susceptibilitatea care este o consecinta a pacatului lui rusinos il face 
sa se gindeasca la posibilitatea ca Virgil nu-i va ingadui aceasta oprire si precizeaza : daca, 
fireste, ma las-acesta, si mai adauga : caci eu merg cu el. 40. Sub pulpana : linga tine, dar, 
fiind Brunetto Latini ceva mai jos din cauza ca Dante umbla pe malul ridicat al Flegetonului, 
pulpana hainei lui Dante aproape-i atinge umarul. 42. Ce-si pling: aproape cu scirba de 
propriu-i pacat. Parca ar incerca, dupa cum observa Parodi, „sa fie privit cu mai putin dezgust 
si cu mai multa mila". Rana : „rana pacatului", nu cum inteleg unii comentatori : „pedeapsa 
vesnica a pacatului". 45. In pas: tinindu-ma cam pe urma lui, cum face cine umbla cu o 
persoana demna de eel mai mare respect. Este un semn al sufletelor mari respectul ce-1 poarta 
persoanelor de la care au invatat ceva. 47. Mai ai lumina: mai traiesti. 51. Plina: inainte 
de a ajunge la culmea arcului vietii, care, dupa cum spune Dante in Convivio (IV, 24), este 
la 35 de ani. La aceasta virsta, dupa cum s-a vazut in cintul I (v. 1), el capata constiinta ca 
s-a ratacit, dar ratacirea a inceput cu mult inainte, din clipa cind a murit Beatrice. 52. Strain 
luminii sale : in text : „numai ieri i-am intors spatele", adica : „am iesit din acea vale". 
53. Acas- : fiindca Dante se va intoarce pe pamint. 



|Ij lE*C*g323S$gg3| 



157 




Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



55 



58 



Iar el atunci : - „De-ti vei urma ursita - 
in dulce[a] viata clar de-am deslusit - 
nu poti gresi al gloriei port - vorbit-a - 

si-asa-n curind de n-as fi fost murit 
vazind [eu] ceru-n cit favor te are 
la munca ta cu mult te-as fi-ntarit. 



61 Dar neamul eel ingrat si rau si care 
descins din Fiesole-a6 antiquo tine 
si-acum tot firea ce din munti o are, 

64 cu rau iti va plati facutul bine. 

Dar drept va fi : prin spini cu boab-amara 
ce caut-un pom cu dulcile-i smochine? 

67 Porecla «orbi» din vechi stravechi le-o dara 
ca-i neam semet si-avar si plin de ura ; 
de-a lor naravuri vezi de te dezbara ! 

70 Tu glorie-avea-vei intr-asa masura, 
caci toti te vor vina flaminzi cu zor, 
dar iarba asta n-o s-o aiba-n gura ! 

73 Sa-si fac-acesti misei nutret cit vor 
din insisi ei, dar crute planta vie, 
de creste vruna prin gunoiul lor, 

76 a cui saminta sfint-o sa re-nvie 
pe fostii-aici de-origina romana, 
cind cuib ajunse-a orice miselie !". 

79 - „Sa nu-mi fi fost dorinta-n totul vana 
tu n-ai fi fost respins - raspunsei eu - 
asa-n curind din firea cea umana. 



59. si ceru-n cit favor te are (a). Vazind ce-amic ti-e... (A). Am trecut in text parte 
din varianta (a) din cauza rimei. 63. barbare (a). Si-acum... firii cei barbare (b). 
65. Caci printre-amarii spini (a). 69. Dar apa lor tu vezi sa nu (a). 73. Ast neam 
de bestii faca-si ei cit vor (b). 78. Cind fu zidit ast cuib de (a). 



55. De-ti vei : daca am deslusit clar in dulcea viata si daca iti vei urma ursita, nu poti gresi 
limanul gloriei. 61. Neamul eel ingrat : poporul florentin, care s-a coborit din Fiesole, asezat 
pe o colina foarte bogata in piatra, parca a pastrat ceva (in incapatinarea si indaratnicia lui) 
din taria acelor stinci. 66. Ce caut- : nu e de mirare ca un om cinstit si superior sa fie rau 
vazut in Florenta. El se poate asemana cu un smochin bogat in fructe dulci printre spini cu 
boabe amare. 67. Orbi: aceasta porecla straveche de „orbi" a fost data florentinilor fiindca 
s-au lasat inselati de Totila, cind 1-au lasat sa intre in oras, si din cauza ca, mai tirziu, s-au 
lasat inselati de pisani, primind ca bune douii columne de profir fals (Villani, II, 1 ; IV, 21). 
71. Vina : te vor uri si vor cauta sa te aiba in mina, ca sa se razbune. 72. Iarba : de nu-si vor 
ajunge scopul. In text, cu una din acele expresii voit grosolane ale lui Dante : „dar iarba va 
fi departe de tap". 73. Nutret: in text: strame, paiele care sint asternute la vite. 76. A cui 
saminta : in text : „in care (planta) sa reinvie saminta sfinta a acelor romani care ramaserii 
acolo, cind Florenta ajunse cuib de orice fel de miselii". 80. Respins : comentatorii inteleg 
toti respins din firea cea umana ca echivalent cu mort. Nu cred insii (cu toate ca Tommaseo 
citeaza un pasaj din Summa theologica a Sfintului Toma : „E propriu fiintei omenesti ca 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



1 5 s 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



INFERN UL 



pssczs&g^ 



m 



82 Caci sta si-acum adinc in gindul meu 
si trist ma face plinul de iubire 
si scumpu-ti chip patern, cind tu mereu, 

85 tu ma-ndrumai sa tind spre nemurire, 
si cit iti datorez nu voi tacea, 
cit timp voi fi, s-o spui cu multamire. 

88 Pastrez si scriu ce-mi spui de soarta mea, 
spre-a-mi tilcui ce-alt text in sine-mbraca 
o Doamna-n cer, de-o fi s-ajung la ea. 

91 Ci-atita vreau sa stii curat, ca, daca 
cu propria-mi constiinta voi fi una, 
rabda-voi sortii tot ce-ar vrea sa-mi faca. 

94 Si poti sa stii ca nu mi-e noua-arvuna ; 
deci de-orice-ar fi nimic nu-mi va pasa 
si poarte-si roata-n placul ei Fortuna." 

97 Virgil atunci s-a-ntors spre dreapta sa, 
privindu-ma si : - „Bine stiu s-asculte - 
imi zise rar - acei ce stiu pastra". 

100 Dar eu mergeam, dorind sa stiu mai multe, 
cu ser Brunetto, si-ntrebai ce soti 
mai are-aici, distinse minti si culte. 

84. zi cu zi (a). 85. Imi detei sfat (b) : Indemn mi-ai dat (b). 95. inainte (a). 
97. Pdrinte (a). 99. minte (a). 



sufletul sa fie unit cu trupul") ca Dante vrea sa vorbeasca numai de moartea lui Brunetto 
Latini si mi se pare a vedea aici si o aluzie la pacatul lui de silnicie contra firii omenesti. 
Fraza este voit indoielnica : ceea ce-i pare mai mult rau lui Dante nu e ca maestrul lui a 
murit, dar ca il gaseste in Infern si printre pacatosi de o speta atit de josnica. Fireste ca nu 
putea sa-i arate mila lui din acest motiv, caci ar fi fost o ofensa, si atunci ocoleste prin cuvinte 
care, pe cind au aerul de a regreta numai moartea lui Brunetto, lasa totusi sa se vada toata 
durerea lui pentru pedeapsa si starea josnica in care il gaseste. 87. Cit timp : cuvintele lui 
Dante sint pline de cea mai mare duiosie fata de Brunetto, si recunostinta lui pentru imboldul 
ce batrinul invatat a binevoit sa i-1 dea cind era numai un tinar incepator e fara margini. Mai 
ales conversatiile inaltatoare, in cursul carora Brunetto ii arata calea nemuririi, i-au ramas 
infipte in suflet. Ca om de litere, Dante nu prea avea mare stima de el si in cartea lui De 
vulgari eloquentia il critica pentru intrebuintarea de cuvinte „neliterare si provinciale" ; ca 
om, pentru pacatul lui rusinos, il baga in Infern ; dar, spune Torraca, „in acest episod ii ridica 
monumentul, in care cu adevarat inca traieste calauza binevoitoare si inteleapta pe care el 
o avu in prima tinerete". 88. Ce-mi spui: povestirea nenorocirilor ce mi se vor intimpla. 
89. Tilcui : spre a-1 pune alaturi cu ce spune {in sine imbracd) un alt text (povestirea lui 
Ciacco din cintul VI) si pe care mi-1 va tilcui o Doamna in cer (Beatrice), de-o fi s-ajung la ea. 
In realitate, cine in Paradis ii va tilcui amindoua prevestirile va fi stramosul sau Cacciaguida, 
si nu Beatrice. Se vede ca pe urma poetul s-a razgindit si n-a urmat planul ce si-1 notarise 
la inceput. Probabil, daca poetul ar mai fi trait, ar fi inlaturat aceste mici nepotriveli. 
92. Una : daca voi fi impacat cu constiinta mea. 94. Arvuna : un vechi comentator, aproape 
contemporan cu Dante, explica : „invoiala care este intre omenire si Noroc, ca adica cine 
intra in lume trebuie sa se supuna Norocului si sa se multumeasca cu schimbarile lui". 
96. Fortuna : Norocul. 99. Ce stiu pastra : asculta bine acei care stiu sa-si aduca aminte de 
ceea ce li s-a spus. 102. Distinse minti: Dante nu intreaba de toti, ci numai de aceia care 
in viata au fost minti distinse si culte. 



|Ij lE*C*g323S$gg3| 



159 




Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



103 - „E bine pe-unii sa-i cunosti ; dar poti 
sa lasi pe multi uitarii sa-i consume, 
si-ar fi si timpul scurt sa-i spui pe toti. 

106 Pe scurt, au fost toti clerici cu renume 
si oameni mari din lumea literata, 
si toti murdari de-acelasi viciu-n lume. 

109 Priscian e-n rind cu tabara-ntristata 
si-Acursius e, si-aici si pestilenta 
puteai s-o vezi, vrun dor de-aveai vrodata 

112 s-o vezi, pe cea ce scoasa din Florenta 
de primul serv si-a dus sa-i aiba scrumul 
din rau intinsii nervi ai sai Vicenta. 

115 Mai multe-as spune, dar de-aici nici drumul, 
nici vorba s-o lungesc eu n-am putinta, 
caci vad pe prund suind de colo fumul : 

118 vin cei la cari eu n-am ingaduinta. 
Tresoro meu la inima ti-1 pui 
ca-n el traiesc, si n-am alta dorinta." 

121 Se-ntoarse-apoi parind in fuga lui 

de-acei ce-alearga spre postavul verde 
pe cimpul veronez, si-asa-1 vazui 

124 cum fuge-acel ce-a-nvins, nu eel ce pierde. 



106. Clerici: acest cuvint devenise in Evul Mediu sinonim cu invatat, fiindca cultura era 
aproape exclusiva a clericilor. De aceasta Villani, vorbind despre Dante, spune ca „a fost 
cleric mare cu toate ca era laic". 109. Priscian: celebrul gramatic din Cezareea (Mauritania) 
din secolul al Vl-lea dupa Cristos, autorul cartii Institutiones gramaticae, carte foarte ras- 
pindita in Evul Mediu. Dupa Torraca, Priscian ar fi pus aici pentru toti maestrii de grama tica, 
printre care acest josnic pacat stim ca era destul de raspindit. 110. Acursius : Accursius din 
Bologna, fiul celebrului jurist Accorso da Bagnolo (1225-1293). A fost lector de drept civil la 
„Studiul" din Bologna si timp de multi ani la Universitatea din Oxford, unde a fost chemat 
de Eduard I al Angliei. Pestilenta : a se construi : „Si aici puteai sa vezi, de aveai vreun dor, 
si pestilenta aceea (episcopul florentin Andrea de' Mozzi) ce, scoasa din Florenta de primul 
serv (papa, care isi zicea din smerenie Servus servorum Dei), s-a dus sa lase la Vicenza scrumul 
din rau intinsii nervi ai sai". Adica : „Daca ai fi avut dorinta, ai fi putut vedea aici si pe 
episcopul Andrea de' Mozzi, care, stramutat de papa de la Florenta la Vicenza, si-a lasat acolo 
ramasitele pamintesti ale nervilor lui rau intinsi din cauza pacatului lui". 117. Fumul: dupa 
cei mai multi comentatori, „praful ridicat de picioarele celor care alearga" ; dupa Torraca, 
„aburii care se ridica din ranile si din gurile pacatosilor" ; dupa Parodi, „fumul flacarilor 
batatorite de picioare" si credem ca aceasta din urma interpretare e cea mai buna. 118. Inga- 
duinta: vine o ceata cu care n-am voie sa stau. 119. Tresoro: marea enciclopedie compusa 
de Brunetto Latini in limba franceza veche si intitulata Livre dou Tresor. 122. Postavul 
verde : la Verona, in fiecare an, in prima duminica din postul Pastelui, cu ocazia sarbatoririi 
unei victorii cistigate de Azzo d'Este asupra contilor de San Bonifacio, se facea o alergare pe 
jos, al carui premiu era un steag (palio) de postav verde. 




160 




|B3C3^2S333|j 



IN FERN UL 




pssczs&g^ 



m 



CintuCXVl 



Cercul al saptelea. 

Cerculetul al treilea: silnicii 

impotriva firii 



Convorbirea a trei fruntasi florentini 
cu Dante. Plingerile despre coruptia 
Florentei (1-90) © Aparitia lui Gerion 
chemat de Virgil (91-136) 



10 



13 



Eram si de-unde-acum s-aude bine 
cazind ast riu cum suna-ntr-alt ponor 
ca zumzetul ce-1 face-un roi de-albine. 

Cind iata-n goana trei, cu-acelasi zor, 
s-au rupt, fugind [in pile de-o ceata care] 
trecea prin ploaia asprei cazne-a lor. 

Veneau spre noi toti trei cu strigat mare : 
- „Ia stai tu eel ce dupa haina lui 
din urbea noastra cea corupta pare !". 

O, ce de rani pe trupul lor vazui 
si proaspete si vechi arsuri si-urgie, 
incit ma-ncrincen chiar si-acum cind spui. 

La glasul lor s-opri Virgil, iar mie 

mi-a zis apoi : - „S-astepti pe-acestia trei, 

si-i demn s-arati cu dinsii curtenie. 



16 Ba cred ca daca prin natura ei 

n-ar ninge-atari vapai aceasta gura, 
mai bine-ar fi ca tu sa mergi la ei". 



5. S-au rupt trei insi din gloata cea fugard (a). Fugind trei umbre dintr- (a). 8. haine 
pari (a). 9. De ai nostri om din nou corupta tard (a) tara (c). 12. In cit le simt 
si-acum in gind, si-atari (b). 14. Asa mi-a zis (a). 17. Ast loc n-ar ninge-asa arsura (a). 



1. Eram: cind Brunetto se intoarse, lasind pe Dante. 2. Ast riu: Flegeton. Alt ponor: 
al optulea. 5. Ceata : aceeasi pe care Brunetto o vazuse inaintind si ridicind praf in cimpia 
cea nisipoasa. Sint sufletele acelora care in viata au ocupat functii inalte, civile sau militare. 
8. Haina lui : care, dupa imbracamintea ta, arati sa fii florentin. 13. La glasul : cum Virgil 
ii auzi vorbind, se opri ca in fata unor oameni de seama, a caror dorinta trebuie satisfacuta. 
17. Aceasta gura: gura Iadului. 18. Mai bine: ca si in episodul lui Farinata, atitudinea 



|Ij lE*C*g323S*gg3| 



)6i 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



25 



28 



19 Vazind ca stam, ei iarasi incepura 
anticul plinset, si-ajungind apoi 
toti trei deodat-o roata se facura. 

22 Si cum pindesc atletii unsi si goi, 
dintii si timp si potrivita stare, 
de-a-ncepe-a se-mpumna si-a-si da razboi, 



asa rotea, cu fata fiecare 

spre mine-astfel ca gitu-n sens contrar 

de-al talpilor facea a sa carare. 

- „Si-obrajii stinsi si arsi si-ast loc amar 
de-ti fac de noi o scirba care-ntrece 
chiar mila ta 



mi-a zis un ins 



macar, 



31 macar a noastra faim-atunci te piece 
sa spui ce om esti tu, ca viu te-ncrezi 
prin lumea mortii-asa vegheat a trece? 

34 Acest pe urma cui rotind ma vezi, 
murdar si fara par cum e cu totul, 
avu mai mare rang de cum il crezi. 

37 El Guido Guera e, si-a fost nepotul 
Valdradei celei bune, si-ncercata 
si spad-avu precum avu si votul. 



19. Vdzindu-ne ca stam, ei re-ncepurd (c). 20. la noi (a). 21. din sinesi (c). 22. Cum 
au narav (a). Precum (c). 24. Spre-a (a). 26. Catra mine (b). Oricare astfel (b). 
28. Murdarii de (a). 31. eel putin (a). 39. sfatul (a). 



plina de respect si admiratie a lui Virgil pentru aceste umbre ne arata, inainte chiar ca 
sa le aflam numele, ca avem de-a face cu oameni de seama. 20. Plinset : in text : felul obis- 
nuit, adica obisnuitul fel de a umbla ; nu mai alergara, vazind ca cei doi poeti se oprisera. 
21. O roata: s-au asezat in cere, ca pentru a dansa. Motivul acestei asezari se va vedea 
indata. 22. Pindesc : ca si atletii sau campiones (prin care in Evul Mediu se faceau duelurile 
judiciare : vestita judecata a lui Dumnezeu") care, inainte de a incepe lupta, se uitau la adver- 
sari ca sa gaseasca momentul si locul potrivit unde sa loveasca ; cu acelasi interes si tot asa 
de fix, aceste trei suflete se uita la Dante, care se va intoarce la Florenta si va putea reimpros- 
pata faima lor. Interesul lor este asa de mare, incit, chiar cind alearga in cere si ii intorc 
spatele, fata lor se intoarce inapoi in directie opusa miscarii lor. 28. Si-obrajii: „daca obrajii 
stinsi si arsi ai nostri si ast loc amar in care ne gasim din cauza pacatului rusinos al nostru 
iti fac o scirba de noi, care intrece chiar mila ta...". 31. Te piece: sa te pleci. 33. Vegheat: 
asa de bine calauzit, asa de sigur de tine. 37. Guido Guerra : s-a nascut pe la 1220 din 
Marcovaldo si Beatrice din Capraia si a ramas orfan in virsta de 9 sau 10 ani, intre 1229 si 
1230. In 1256, trimis fiind de comuna Florenta in ajutorul aretinilor care aveau razboiul cu 
orasul Viterbo, izgoni din Arezzo pe ghibelini si nu vru sa paraseasca orasul decit dupa ce i 
s-a platit o mare suma de bani. Dupa batalia de la Arbia (Infernul, X, 86), a fost capetenia 
guelfilor izgoniti din Florenta. A luat parte cu aceiasi guelfi la batalia de la Benevento, 
impotriva lui Manfred. A murit in 1272. 38. Valdradei: un comentator vechi ne povesteste : 
„Guido Guerra eel Batrin lua in casatorie pe Valdrada pentru o dragalasenie care o vazu 
facind in catedrala Florentei, la o sarbatoare la care era de fata si imparatul Otto al IV-lea. 
Fata era in tovarasia unei doamne si era tare frumoasa. Guido Guerra, glumind, spuse ca o 
va saruta ; fata ii raspunse ca nici el, nici altcineva n-ar putea face asta, decit fiind barbatul 
ei. Contele Guido, apreciind raspunsul intelept, o lua de sotie in fata imparatului". 39. Spad- : 
a fost un om de valoare si in timp de pace, si in timp de razboi. 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



162 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 



40 In dosul meu tarina e calcata 

de Teghiaiu Aldobrand, cui trebuia 
mai multa sa-i fi dat voi cinste-odata. 

43 Iar eu ce-mi due cu-acestia crucea mea 
sint Iacob Rusticuci si-mi fu pierire 
mai mult decit orice nevasta rea." 

46 Sa fi putut avea de foe scutire, 
saream la ei acolo-n flacari drept, 
ca-mi da maestru-ntreaga sa-nvoire ; 

49 cum ins-aveam numai arsuri s-astept, 
invinsa-mi fu de frica buna vrere 
ce dornic ma facea sa-i string la piept. 

52 - „0, nu dispret - raspunsei -, ci durere 
de starea voastra m-a cuprins deodata 
si mult va fi pina s-o simt ca-mi piere, 

55 de-ndata ce-acest domn al meu si tata 
cuvinte-a spus din cari vazut-am bine 
ca oameni demni, cum voi sinteti, s-arata. 

58 Din tara voastra-s eu ; si-a voastre pline 
de faima nume-oricind le-am onorat 
si scrise port a voastre fapte-n mine. 



42. glasul (a). 43. cu dlnsii (a). 46. Atunci de-as fi avut de foe (a). De-as fi (c). 
48. si maistru (a). 50. avui de (a). 



41. Teghiaiu : fiul lui Aldobrando degli Adimari (Infernul, VI, 79) ; a reprezentat Florenta in 
pacea cu Volterra (12 iulie 1237), a fost podestd in San Gimignano in 1238, in Colle di 
Val d'Elsa in 1239, in Arezzo in 1256 si in Volterra in 1259. Una din cele douasprezece cape- 
tenii florentine pentru expeditia militara la Siena, pe care totusi el nu o aprobase ; una din 
capeteniile florentine in 1260 pentru suburbia Porta a San Piero. Cavaler „de mare seama in 
minuirea armelor" il numeste Boccaccio si „intelept si viteaz in arme si de mare autoritate" 
il numeste Villani (VI, 77). Facu testament cind era pribeag la Lucca in 1261 si traia inca 
anul urmator. Ca, printre contemporani, se bucura de mare renume arata faptul ca a fost 
chemat podestd in atitea orase. Demnitatea de podestd in vechile comune italiene din Evul 
Mediu nu putea fi ocupata de un concetatean, care cu greu ar fi putut sa se arate nepartinitor 
in luptele politice, asa de dirze pe vremea aceea, ale diferitelor partide : guelfi si ghibelini, 
„albi" si „negri", Geremei si Lamertazzi, Capuleti si Montecchi s.a.m.d. Ca podestd deci se 
chema dintr-alt oras un om de bine, aproape totdeauna nobil sau cavaler, renumit pentru 
dreptatea si darnicia sa, aceasta demnitate purtind cu sine deosebite cheltuieli „de repre- 
zentanta". 42. Mai multa cinste : face aluzie la expeditia impotriva orasului Siena, pe care 
Teghiaio indemnase pe florentini sa n-o faca si care pricinui Florentei marea infringere de la 
Montaperti. 44. Iacob Rusticuci : ceea ce stim despre el este ca in 1254, impreuna cu Ugo 
della Spina, facu, ca procurator al comunei Florenta, tratative de alianta cu tinuturi si orase 
din Toscana si ca, dupa batalia de la Montaperti, ghibelinii ii darimara casele ce le avea linga 
acelea ale Aldobrandilor la San Michele din Palchetto. A fost, dupa Ottimo, din anturajul lui 
Cavalcanti. 45. Nevasta rea : nesupusa. Cauta a micsora vina pacatului lui impotriva naturii, 
facindu-ne sa intelegem ca rautatea sotiei lui 1-a facut sa urasca femeile. 51. Sa-i string la 
piept : din cauza faimei lor ca oameni de seama. 54. Mult va fi : tace mult timp pina cind 
va disparea. 57. Ca oameni demni: nu dispret, ci durere m-a cuprins de starea voastra, 
de-ndata ce Virgil mi-a spus cuvinte din care am inteles ca am inaintea mea (s-aratd) oameni 
demni ca voi. 



163 





Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



61 Eu las pelinul si dulci poame cat, 
de-un duce-adevarat promise mie, 
ci-ntii pina la centru-o sa strabat." 

64 - „Mult timp in membre sufletul sa-ti fie 
stapin - mi-a zis alt duh -, si-asa cum vrei 
sa lasi pe urm-o faima-n lumea vie, 

67 mai da Florenta si-azi ca de-obicei 
valori in fapte si-n deprinderi bune, 
ori totu-i azi gonit din sinul ei? 

70 Caci nou sosit la plins aci-n genune 
Vilhelm Borsiere-atita de nesiguri 
ne face-a fi, si tristi, cu ce ne spune." 

73 - „Poporul nou si iutile cistiguri 
te fac fara de cumpat si-ngimfata, 
Florento,-ncit te zbati acum in friguri !" 

76 Asa vorbii cu fruntea ridicata. 

Si-acum toti trei priveau asa-ntre sine 
cum faci privind spre-o vorb-adevarata. 

79 - „De-ti este lesne-oricind atit de pline 
raspunsuri - ei mi-au zis - sa dai oricui, 
ferice tu, ca spui ce stii ca-i bine. 

67-68. Mai sint si-acum virtuti ca de obiceiu. Si o... (A). Am trecut in text vari- 
ants (b) fiind (A) incomplet. 68. fapte bune (a). 71. Borsiere. 73. avere [-mbogdtire] (a). 
75. fiere (a). 76. strigai (a). 79. Si-au zis (a). 80. Raspunsuri tu sa dai oricind si 
oricind si-ori (a). 80. Atunci : „De poti atit de (b). 



61. Pelinul... poame : fug de pacat si caut pacea si fericirea eereasca. Face aluzie la padurea 
din care a pornit pentru calatoria lui spre cer, trecind prin Infern si Purgatoriu. 62. Duce : 
Virgil (vezi Infernal, I, 118). 63. Centru : pina la centrul pamintului, adica : „trebuie sa strabat 
intregul lad". 64. Mult timp : asa sa dea Dumnezeu ca sufletul sa-ti fie mult timp stapin in 
membre si sa lasi pe urma ta o faima buna in lumea celor vii, dupa cum tu vei binevoi sii-mi 
raspunzi la aceasta intrebare a mea : „Mai da Florenta si azi, ca de obicei, oameni de valoare 
in fapte si deprinderi bune, ori azi orice lucru bun e gonit din sinul ei?". 71. Borsiere: 
„cavaler de curte, om foarte manierat si inzestrat cu multe daruri", despre care Boccaccio 
povesteste o pliicuta intepatura impotriva zgircitului genovez Ermino Grimaldi. Sosit de putin 
timp in lad, a adus vesti urite din Florenta, pe care Rusticucci doreste sa afle de la Dante 
daca sint adevarate. 73. Poporul : in loc de a raspunde direct lui Rusticucci, Dante izbuc- 
neste intr-o apostrofa la adresa Florentei. Poporul nou : oameni care s-au ridicat de jos si 
au venit in oras de la tara. Florenta suferea in epoca lui Dante de o adinca prefacere sociala. 
Oameni de origine foarte josnica, imbogfititi prea repede prin comertul lor mai ales cu Franta, 
se ridicasera pina la demnitiitile cele mai inalte si vechiul popor florentin de bastinii se 
amestecase cu cei veniti de la tara, castelani mai toti de prin imprejurimile orasului, micii 
boieri de la tara foarte ambitiosi si activi, care adusesera cu ei un fel de ferment nou in 
alcatuirea sociala a orasului. Dante, ca vechi florentin bastinas, da asupra lor toata vina 
tulburarilor interne ale Florentei. Trebuie insa recunoscut ca, impreuna cu neajunsurile de 
neinlaturat pe care orice prefacere sociala le aduce cu sine, acesti oameni adusera cu ei de 
la tara si simtul lor puternic al realitatii, vointa lor nestriimutata si o putere de actiune, 
care, in felurite ocazii, furfi de mare folos Florentei. 78. Spre-o vorb- : cind cineva asculta 
o vorba adeviirata. 



^j^ czezaoe^ 



164 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C3^2S333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 



82 Iar dac-o fi sa iesi din locul bui 

si-ai iarasi sa revezi frumosul soare, 
cind drag ti-o fi sa zici de lad : eu fui ! 

85 fa si de noi cuvint printre popoare !" 
Si, cercul rupt, in graba de-a se duce 
pareau toti trei cu aripi la picioare. 

88 Nu poate-atit de iute-un om s-apuce 
sa zic-amin, cum ei ne-au si apus, 
deci bine vru sa piece si-al meu duce. 

91 Iar eu urmai, si nu mult drum ne-am dus, 
si-urla de-aproape-atit ast riu la vale, 
ca nu ne-am fi-auzit ce ne-am fi spus. 

94 Precum din Monte Viso apei sale 
dintii spre Ost isi taie curs acel 
piriu ce-n stinga pe-Apenini ia cale 

97 si-n munti numit e Aquacheta el 
'nainte-a ce s-ajunga pe cimpie 
spre-a fi la Forli-apoi numit altfel, 

100 cazind din Alpi pe-o ripa cea pustie 
din sus de Benedict unde-ar putea 
sa fie-azil de-ajuns si pentr-o mie, 

103 asa cazind din ruptul mal vuia 
si-acoalea cursul tulburei vilcele 
ca-n scurta vreme-ai asurzi de ea. 

106 O sfoar-aveam in jurul coapsei mele 
pe-atunci si eu, si-ades cu ea crezui 
sa prind pantera cu pestrita piele. 



83. iar ai (a). 88-89. Sa zic-Amin nu poate-un om s-apuce (a). In timpu-n care ei 
ne-au si (a). 92. Si-astfel urla (a). 100. rtp-a sa pustie (a), vueste (a). 



82. Bui: italienism in loc de „intunecos". 83. Soare: de te intorci sus pe pamint. 84. Cind 
drag : cind te vei gindi la calatoria ta prin lad ca la ceva trecut. 85. Fa... cuvint : da oamenilor 
ramasi in viata vesti despre noi. 86. Cercul : roata. 89. Ne-au si apus : au disparut vederii 
noastre. 92. Ast riu: Flegeton. 96. Piriu: Acquacheta (apa linistita), care izvoraste de la 
Monviso, unde se despart Apeninii de Alpi. 99. Altfel : Montone. 101. Benedict : San Benedetto 
dellAlpe, tirg care isi lua numele dintr-o vestita badia de calugari benedictini intemeiata de 
Sfintul Romuald. 102. Azil pentru o mie : in minastirea care era atunci aproape goala s-ar 
putea adaposti o mie de calugari. Altii interpreteaza, dupa mine gresit, ca „apa riului vuieste 
asa tare, deoarece cade deodata (pe o ripa) intr-un loc unde ar trebui sa fie primita de o mie 
de ripi", adica „riul n-ar veni asa dacii, in loc de a se prabusi deodata, ar curge linistit din 
ripa in ripa". In rezumat, apa riului Flegeton cade in cercul urmator cu un val asemanator 
cu acela cu care riul Montone cade din muntii (Alpi e intrebuintat aici in sens generic) de la 
San Benedetto. 106. O sfoar- : Dante, dupa cum se pare, era incins cu o coarda care s-ar 
putea prea bine sa si fie cordonul franciscan. Virgil, ca sa cheme pe Gerion, arunca aceastii 
coarda in prapastie. Cit despre interpretarea alegorica a acestui pasaj, comentatorii nu prea 
sint de acord. Dat fiind ca Gerion este simbolul fraudei, coarda ar trebui sa fie simbolul virtutii 
contrare : sinceritatea. Dante insa pune coarda aceasta in relatie si cu pantera, simbolul 



|Ij lE*C*g323S$gg3| 



i6 5 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



109 Intreag-acum din jur mi-o desfacui, 
asa precum Virgil avut-a dorul 
si-apoi, facuta ghem, i-o-ntinsei lui. 

112 Spre dreapta-ntors cu ea conducatorul, 
si nu departe de prapastie stind 
in negrul hau subt el ii dete zborul. 

115 Iesi-va lucru nou, gindeam, fireste 
la noul semn, la care-atent fusei 
cit sta Virgil de-atent si-1 urmareste ; 

118 ah, ce precaut cat-a fi cu-acei 

cari vad nu numai fapta cea de-afara 
ci-adinc patrund cu mintea si-n idei! 

121 Iar el mi-a zis : - „Curind o sa rasara 
ce-astept aici, si ce visezi tu-n tine 
vederii tale-ndat-o sa-i apara". 

124 Cit poti, cind pare-un adevar, crestine, 
c-ar fi minciuna, tu sa-1 taci mereu, 
caci far' de vina poti pati rusine - 

127 ci-aici nu pot sa tac, si iata eu, 

crestine, jur pe-aceast-a mea cintare, 
si-asa precum o lunga viata-i vreu, 

130 ca-n negrul aer gros vazui c-apare 
plutind ceva, de jos, cumplit de-ajuns 
sa tulbure pe-un om oricit de tare ; 

133 precum se-ntoarce-acel ce s-a scufuns 
ca sa descurce-ancora cind se prinde 
de stinci ori de-alt vrun lucru-n mare-ascuns, 

136 se-nfige-n talpi si-ntreg in sus se-ntinde. 

113. Vazui ca ling-abis cu ea s-opreste (a). 116. pe care ochii mei (a). 117. Vedeau 
ce-atent (a), v. si-l ur. (a). 

desfriului, si atunci ar trebui sa insemne castitatea. De fapt, pantera nu se stie bine daca 
simbolizeaza desfriul, invidia ori rdutatea sireatd. In acest din urma caz, interpretarea sforii 
ca un simbol al sinceritdtii s-ar potrivi cu simbolul panterei (rautatea malitioasa) si cu eel al 
Gerionului (frauda). Eu unul cred ca aici e vorba de siretenia cea buna a omului intelept, care 
ii serveste de a-1 apara si de ispitele pacatului trupesc, si de cursele oamenilor inselatori. „Sa 
fiti isteti ca sarpele si naivi ca porumbelul" se zice in Evanghelie (Matei, X, 16). 118. Ah, ce 
precaut : trebuie sa fii cit se poate de precaut cu acei care, ca Virgil, nu numai ca vad faptele, 
ci patrund chiar in gindurile noastre ! 127. Cit poti : a se construi : „Crestine, cind un adevar 
pare c-ar fi o minciuna (pare de necrezut), tu, cit poti sa-1 taci mereu, caci, far' de vina, ai 
putea pati rusine". 133. Precum : vazui ca apare de jos ceva plutind in aerul negru, precum se 
intoarce la suprafata apei infigindu-se in talpi si intinzindu-se in sus eel care era scufundat... 




166 




m 



|B3C3^2*333|i 



IN FERN UL 




pssczs&g^ 



m 



CintuCxyil 

Cercul al saptelea. 

Cerculetul al treilea: silnicii 

impotriva artei (camatarii) 



Monstrul Gerion (1-27) © Camatarii 
(22-81) © Poetii, pe spatele lui 
Gerion, coboara in Vai-Rele (82-136) 



„Vezi monstrul eel ce coada si-o ascute, 
spre-a trece munti si-a sparge-orice tarie : 
o, vezi pe eel ce-ntreaga lume-o-mpute !" 



Asa-ncepu Virgil sa-mi spuie mie, 

iar fiarei printr-un semn i-a spus : - 

la drumu-acel de piatra ca sa vie. 



„Sa sui", 



7 Si-acel scirbos al fraudei chip, vazui 
c-a scos, venind, intregu-i trunchi afara, 
dar nu si-a tras pe mal si coada lui. 

10 Un om in toate just putea sa-ti para 
din tot aspectul blindei sale fete, 
ci sarpe-ncolo-ntreg aceasta fiara. 

13 Flocoase doua brinci, si nodulete 
avea pe piept, pe coaste si pe spate, 
si multe-apoi rotite-n mii de fete. 



1. -ntepatoare (a). Priveste monstrul cozii intepate (c). 2. Ce-a trece (c). 3. Si-acel ce 
umple lumea de putoare (c). 4. vorbindu-mi (c). 5. i-a dat semn ca-n malul scund (b). 
la malul scund (a), de sub val (a). Si un semn facu spre eel s-aratase (c) aparuse (c). 
6. De marmura (a), de marmura la noi (b). 7. Vazui fiind (a), isi puse (b) ramase (c). 
9. sa pe prund (a), aduse (c). 



1. Monstrul: Gerion, simbolul fraudei. 2. Munti: frauda invinge orice rezistenta. 5. Sa sui: 
Virgil, ca fiara sa vie la drumul aeela de piatra, i-a spus c-un semn: „Suie-te". 10. Un om : 
a se construi : „Aceasta fiara putea sa-ti para un om". 13. Nodulete : ca la unele reptile si la 
broastele riioase. Toate aceste nodulete, rotite si culori variate arata aspectele multiple si 
atragatoare ale fraudei. 



|Ij lE*C*g323S*gg3| 



i6 7 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



37 



16 Tatarii-ori turcii-n firul ce se bate 

si-n eel urzit n-au scoarte mai cu flori ; 
nu tese-Arahne-urzeli mai delicate. 

19 Precum la mai stau luntrii uneori 

c-un cap pe prund, iar altul le pluteste, 
sau cum la nemtii cei indopatori 

22 castorul sta gatit de-a prinde peste, 
asa la malul trist ce-ncunjura 
prundisul ars sta fiara ce-ngrozeste. 

25 Intreaga coada-n gol si-o flutura, 
in sus zbatindu-si furca-nveninata 
ce-asemeni scorpiei ac in virf purta. 

28 Virgil atunci mi-a zis : - „Acum ne cata 
putin sa-ntoarcem calea noastra pina 
la fiara rea ce-acolo sta culcata". 

31 In jos luind deci calea pe-alta mina, 
distind de mai cam zece pasi ne-am dus, 
spre-a fi feriti de foe si de tarina. 

34 Cind fui ajuns la ea, vazui mai sus, 
dar nu cu mult, un stol de umbre care 
sedea pe ling-abis, in ploaie pus. 



Si-a zis Virgil : - „Spre-a sti deplin ce are 

in ea si-aceasta tind-a vaii, du-te 

la ei - mi-a zis - si vezi-le-a lor stare. 



40 Dar scurte fie-ti vorbele-ncepute. 

Eu pin-atunci pe monstru am sa-1 fac 
spatoasa ceaf-a lui sa ne-o-mprumute" 



16. Cum Persii-or Turcii (a). 18. Si n-are-Arahne (a). 25. vintura (a). 27. cu ac 
era (a). 32. drumul (a). 34. Luind deci calea-n jos, si pe (b). 



16. Tatarii: compara pielea pestrita si colorata a lui Gerion cu covoarele turcesti si cu 
tesaturile tatarilor, despre care Marco Polo spune ca erau mesteri in a lucra „tesaturi de 
matase si de aur cu fiare si pasari" (Milione, XIX). 18. Arahne : faimoasa tesatoare din Lidia, 
care a fost schimbata in paianjen de Minerva, miniata impotriva ei, fiindca o intrecuse in arta 
de a tese. Intrecerea intre Arahne si Minerva este povestita de Ovidiu in cartea a Vl-a din 
Metamorfozele sale, unde se si descrie (vv. 103 si urm.) pinza in care Arahne reprezenta rapirea 
Europei, pataniile Ledei, Danaei si a multor altora, „dind tuturor chipul si culoarea lor", incit 
insasi Minerva nu putu sa gaseasca nici un cusur. 21. Indopatori: altii interpreteaza : 
murdari. Dante insa intrebuinteaza cuvintul lurchi, si in latina medievala lurche inseamna 
mincacios, lacom. Dante putu sa vada pe nemtii trimisi de regele Manfred in ajutorul floren- 
tinilor surghiuniti, care cu acea ocazie se imbatara toti si se aratara foarte mincaciosi. De 
altfel, si Tacit spune, in Germania lui, ca germanilor nu le este rusine sa petreaca nopti 
chefuind. In tot Evul Mediu aveau faima de betivi, incit Fazio degli Uberti ii numeste „porci 
betivi si desfrinati". 28. Ne cata : sa cautam. 32. Distind : departe, este un italienism (cf. it. 
distante). 33. Foe : focul care ploua din cer si tarina, adica nisipul arzator, care este pedeapsa 
sufletelor osindite in acest cere. 35. Un stol : camatarii, adica silnicii impotriva artei. 
38. Tind- : vestibul. 41. Pin-atunci : pe cind tu vei vorbi cu acele suflete, eu voi convinge pe 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



168 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 



43 Deci singur eu prin eel din urma sac 
al vaii-a saptea mersei asadara 
la tristii-aceia cari-acolo zac. 

46 Prin ochi zvicnea durerea lor afara ; 
iar miinile, drept scut, mereu le misca 
de-aprinsa tarna jos, iar sus de para, 

49 cum face vara ciinele morisca 

acum din labe,-acum din botul lui, 
cind muste-ori purici ori tauni il pisca. 

52 La multi privirea tinta mi-o tinui 
pe-obrajii copti de crincena lor plaga 
si nu-i puteam cunoaste, dar vazui 

55 ca toti aveau la git cite-o desaga, 
distincte-avindu-si semnul si factura, 
iar ei pareau c-o sorb din ochi de draga. 

58 Si, cum purtam rotind cautatura, 
vazui pe-un galben sac ceva ce-avea 
de-albastru leu si chipul si statura. 

61 Si-urmind mereu cu cercetarea mea, 
vazui pe-alt duh c-o punga purpurie 
si-o gisca alba ca de unt pe ea. 

64 Si-alt duh, c-o scroafa grasa si-azurie 
pe albu-i cimp semnat avindu-si sacul : 
- „Ce faci - mi-a zis - tu-ntr-asta colivie? 

67 Hai, pieri ! Si viu de-ti faci pe-aicea placul, 
sa stii de-al meu vecin Vitalian 
ca-n stinga mea aci-si va face veacul. 



48. Ce-n... acolo (a), raii-acei ce-n trista (b). 49. svicneste (a). 49-50. Precum din 
labe si din hot morisca (a). Un cine face vara-n ciuda lui (b). 60. chip statul (a). 



monstru sa ne imprumute ceafa lui spatoasa ca sa coborim la vale in fundul prfipastiei, asezati 
pe ea. 43. Din urma : al treilea cerculet din cercul al saptelea, unde sint pedepsiti silnicii 
impotriva artei. 45. Tristi : din cauza pedepsei groaznice la care sint osinditi. 48. De-aprinsa : 
din cauza aburilor care se ridica de pe nisipul fierbinte. 59. Sac : fiind vorba de camatari, 
fiecare din ei isi are atirnata de git o punga cu emblema familiei sau ceva care face aluzie la 
numele lor. Era obiceiul in Evul Mediu de a purta la cingatoare o punga cu emblema familiei. 
De aici si din faptul ca in pravila din Padua se afla ca vinovatii de camatarie erau con- 
damnati sa aiba chipul zugravit in palatul comunei cu o punga ce le atirna de git, Dante a 
luat ideea de a pedepsi astfel acest soi de condamnati. 60. Albastru leu : leul albastru pe 
fond de aur era emblema familiei florentine Gianfigliazzi. Se pare a fi Catello di Rosso 
Gianfigliazzi, despre care cronicarii ne spun ca se ocupa ca zarafia „in partibus ultramon- 
tanis", adica probabil in Franta, unde lombard (italian) era sinonim cu camatar, dupa cum in 
Italia caorsino (locuitor din orasul Cahors) avea aceeasi insemnatate. 63. Gisca : o gisca alba 
pe fond rosu era emblema unei alte familii florentine (Obriachi), despre care Iacopo della 
Lana ne spune ca „au fost de un neam stravechi si strasnici camatari". 64. Scoarfa : proprie- 
tarul pungii cu o scroafa azurie pe cimp alb se pare a fi Reginaldo degli Scrovegni din Padova, 
despre care se povesteste ca pe patul de moarte a cerut sa fie ingropat cu cheile lazii lui de 
bani. 67. Hai, pieri: ii este ciuda ca Dante il vede intr-o tovarasie asa de josnica. Si viu: 



|Ij lE*C*g323S$gg3| 



169 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



|KSC3^2C2S33!J 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



70 Aci-ntre florentini sint paduan 

si-mi urla toti de m-asurzesc cu glasul : 
o, de-ar sosi eroul suveran 

73 cu punga cu trei tapi !". Si-ntoarse pasul 
si scoase limba din strimbata-i gura 
cum face-un bou cind da sa-si linga nasul. 

76 Eu fric-avind ca stind peste masura 
mihnesc pe-acel ce-a zis sa fiu grabit, 
lasai aceasta trist-adunatura ; 

79 pe duce mi-1 gasii acum suit 
pe largul spate-al fioroasei bale 
si-a zis : - „Acum fii tare si-[otelit]. 

82 Pe-asemeni scari vom merge-aici la vale ! 
Voi sta-ndarat, ca-n fata-mi sa te tin 
spre-a nu te-atinge-otrava cozii sale". 

85 Cum cei ce-s prinsi de friguri cind le vin 
fiorii rai si-au unghii-nvinetite, 
vazind si-o umbra-ngheata pe deplin, 

88 asa fui eu la vorbele rostite, 

dar si rusine-avui si fui ca sluga 

cu bun stapin cind da porunci rastite. 

91 Pe-acele spete largi sarii cu fuga 

si „stringe-ma la tine"-am vrut sa spui, 
dar nu-mi iesi, cum vrui sa-mi iasa ruga, 

94 dar el, pe care scut eu mi-1 avui 

mai sus, m-a prins in brate-al meu parinte 
de-ndata ce suit pe fiara fui. 

97 Si-a zis : - „Acum, Gerione, 'nainte ! 
Largi cercuri fa si lin iti fie jocul 
si noua ta povara-ti fie-aminte !". 



77. pe eel ce scurta vreme dete (a). 79. spete (a). 93. Si (a). 



„daca esti mort n-ai ce cauta aici, ca n-ai fost camatar ; iar daca faci aceasta cale ca viu, afla 
ca al meu vecin este Vitalian di Guglielmo del Dente". Ca suflet josnic ce este, crede a-si 
micsora rusinea denuntmd numele unui alt cetatean din Padova, despre care s-au gasit si 
documente contemporane care eonfirma pacatul lui de camatarie. 73. Trei tapi: aici comen- 
tatorii nu sint de acord : becco in italieneste are inteles de „tap" si de „cioc". Se pare insa ca 
emblema familiei Buiamonte, careia ii apartine acest condamnat (Gianni Buiamonte), era 
trei ciocuri de vulturi, si nu trei tapi, cum au crezut comentatorii mai vechi. Pacatosul apasa 
asupra faptului ca se gaseste intr-o multime de florentini (care asteapta sosirea tot din 
Florenta a celui mai mare camatar) ca sa se razbune pe Dante, dupa cum ar fi vina lui ca 1-a 
recunoscut. 77. Pe-acel : Virgil. 80. Bale : Gerion. 83. Ca-n fata-mi : aici sensul alegoric este 
clar : ratiunea omeneasca sugereaza lui Dante sa ia astfel de atitudine, incit sa-1 puna la 
adapost de otrava inselaciunii (Gerion). 98. Jocul: miscarea aripilor, coboritul. 99. Noua: 
neobisnuita. 



170 





m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



|f»SQ££3sa| 



m 



100 Precum din mal o luntre-si scoate ciocul 
si-ncet se da-ndarat, asa facu 
si cind simti ca-i larg in juru-i locul : 

103 intoarse coada unde capu-i fu, 

miscind cu ea, ca si-un tipar, si-o-ntinse 
si vint sub el cu labele batu. 

106 Mai mare-o spaima nu cred eu ca-1 prinse 
pe Faeton cind frinele scapat-a 
si cerul, precum vezi si-acu,-l aprinse, 

109 nici cind Icar sarmanu-nfierbintata 
de pe-aripi ceara si-o simtea ca-i pica 
si „rau tii drumul" tatal i-a strigat, 

112 decit a mea, cind ma vazui, adica, 
ca stau in aer, de-orice parte-n gol, 
si-afar' de fiara nu mai vad nimica ; 

115 dar ea pluteste lin, facind ocol, 

scoboara-ncet, dar nu-i simteam plutirea 
decit de jos si-n fat-un vint domol. 

118 Subt noi la dreapta s-auzea vuirea 
cumplitei guri facind un zgomot mare 
de-aceea-n jos plecai putin privirea, 

121 si-abisul ma-ngrozi cu mult mai tare, 
caci urlete-auzii, vazui si focuri 
si-ntreg ma strinsei ghem de spaima mare. 

124 Ce-ascuns fu-ntii vazui apoi pe-alocuri 
precum roteam trecind prin mari orori 
ce-ntruna tot sporeau din mii de locuri. 

127 Ca soimul stind pe-aripi mult timp aori, 
nevrind nici paseri, nici momeli, si face 
sa-i strige-al sau stapin : - „Acum scobori !" 

101. dus (a). 103. -n sus (a). 105. adus (a). 109. pica (a). 109-110. Si nici Icar sim- 
tind infierbintata I De soare ceara aprinsa cum calda (b). 111. tata (a). 112-114. Pe 
o foita de tigara : adica [frica] Cd-n aer gol eu de orice parte cat (?)/ Si afar' de fiara 
nu mai vad nimica (x). 114. Pe-un monstru (b). 119. Acest vers se gaseste scris 
pe margine. 



100. Ciocul: prora. 107. Faeton: fiul Soarelui si al Climenei, care, dupa cum se spune in 
Metamorfozele lui Ovidiu (II, 178), obtinu sa mine caii tatalui sau, dar, nestiindu-i infrina si 
gresind drumul, cazu din cer dupa ce a ars o parte din el, care azi se numeste Calea Laptelui. 
109. Icar: fiul lui Dedal, care, pentru a fugi din Creta, isi facu aripi de ceara, dar, apro- 
piindu-se prea mult de soare, s-a topit ceara si a cazut in mare. Dante traduce aici aproape 
literal cuvintele din Metamorfoze (VIII, 231) : „Icare, dixit, Icare dixit, ubi es ? qua te regione 
requiram ?". 119. Cumplitei guri : gura Iadului. 124. Vazui : apropiindu-ma. 127. Aori : de 
multe ori. 128. Nevrind : in text : „nevazind". Momeli : este vorba de un instrument de vina- 
toare facut cu doua aripi lipite in virful unei vergele pentru a ademeni soimul ca sa coboare. 
129. Acum scobori: in text: „vai, tu scobori!". 



|Ij lE*C*g323S*gg3| 



171 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



130 se lasa-ncet si zboara far' de pace 
in sute de rotiri, departe-apoi 
de domn s-asaza minios si tace ; 

133 in fund astfel Gerion pe-amindoi 
sub poalele inaltei ripi ne puse 
si-abia simtind ca-i descarcat de noi 

136 ca si-o sageata de pe arc se duse. 

131. Departe : de fricii sa nu fie pedepsit ca n-a prins nimic. 




3 71 




m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 




pssczs&g^ 



m 



CintuCXyill 

Cercul al optulea. 

Valea intii si a doua: 

pezevenghii, seducatorii 

si lingusitorii 



Descrierea Vailor Rele (1-21) © 
Seducatorii pentru altii (22-67) © 
Seducatorii pentru ei insisi. Iason 
(68-99) Lingusitorii (100-136) 



1 Un loc e-n lad, Vai-Rele se numeste 
de piatra-ntreg cu fata ruginie, 
cum e si 'naltul mal ce-1 cercuieste. 

4 In centru-acelui blastam de cimpie 
cascat se vede-un put si larg si-afund 
al carui chip la timp il voi descrie. 

7 Iar spatiul cit ramine-i loc rotund 
cit e-ntre put si ripa asta mare 
si-n zece vai se-mparte-ntregu-i fund. 

10 Precum e locul unde spre-aparare 
a zidului se vad pe sub castele 
un sant urmind pe-alt sant in numar mare, 

13 asa erau facute-aici si ele. 

Si-asa cum vezi si punti care sa treaca 
pe-alt mal, din pragul astor citadele 

16 asemeni punti din poala stincii pleaca 
si peste gropi si valuri necurmat 
merg pina-n put ce rupte-n el le 'neaca. 



4-5. Drept centru-acestui blastem/ Se casc-un put, cumplit de (b). 7. Deci briul 
[cuiga ?] cit (b). 8. inaltul zid, si are (a). Din put pind (b). 17. alergind (a). 



16. Punti: in realitate este vorba de o stinca, care pleaca din poala muntelui si strabate cele 
zece vai sau santuri pina la gura putului. 



|1|]|esC*£^D3£^p| 



173 




Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



19 In locu-acesta ne gasiram cind 
ne-a scos Gerion de pe el; si-n cale 
porni Virgil spre stinga, eu urmind. 

22 Vazui la dreapta alte stari de jale, 
si cazne noua si calai de-alt soi 
ce-umpleau aceasta cea dintiie vale. 

25 Miseii-n fund veneau, cu totii goi, 

spre noi din centra' vaii-un stol ; de-afara 
alt stol, dar mai grabit, in rind cu noi. 

28 Precum pentru-mbulzeala mult aflara 
romanii-un mod de-a circula pe punte, 
in anul jubilar si-asa asezara 

31 sa aiba toti, pe-o lature,-a lor frunte 

spre Sanct-Angelo citi spre dom mergeau, 
iar pe-alta parte-acei ce merg spre munte. 

34 Si draci cu coarne bice lungi aveau, 
in multe parti pe negrele colnice, 
si-amar din dos cu bicele-i bateau. 

37 Vai, cum sareau de iuti sa se ridice 
la-ntiiul bici, si n-asteptau sa-i bata 
al doilea rind si-al treilea rind de bice ! 

40 Pe cind mergeam imi fu intimpinata 
de-un ins privirea, si-am strigat grabit : 
- „Nu-l vad pe-acesta azi de-ntiiasi data". 

43 M-oprii deci sa-1 privesc si s-a oprit 
Virgil si se-nvoi pe plac sa-mi faca, 
putin sa ma si-ntorc cu eel lovit. 

46 Iar el credea ca mi s-ascunde daca 
va sta cu capu-n jos, ci-i fu-n zadar, 
caci zisei eu : - „Tu, eel ce ochii-si pleaca, 



19. Vezi Chitu (a). 25. Un stol de rai venia (a). 30. luna jubilara (a), ordinara (c). 
31. Ca toti aveau (a). 30-32. Si asa... asezara I Ca toti pe-o parte... caiil Spre 
Angel (b). 33. Alte parte (A). 34. vaii (a). 36. rdii (a). 34-36. Si draci cornuti in 
multe parti a vaii I Mari bice-avind... I Bateau din dos cu mare asprime rdii (b). 



26. Spre noi : descrie felul acestor suflete, care merg impartite in doua cete : una (de pezevenghi) 
umbla linga malul extern in directie opusa celei a lui Dante si Virgil, incit se intilnesc cu ei ; 
cealalta (de seducatori) inainteaza linga malul intern ca si cei doi poeti, dar cu pas mai grabit. 
29. Romanii : face aluzie la multimea extraordinara de credinciosi care, pentru jubileul 
anului 1300, s-au dus la Roma, in numar, spune Villani (VIII, 36), „de doua sute de mii, cind, 
pentru a usura scurgerea multimii care trecea Tibrul, podul Sant'Angelo a fost impartit in 
doua, ca dintr-o parte sa mearga pelerinii care se duceau la biserica Sfintului Petru si din 
alta cei care se intorceau de acolo". 33. Munte: muntele Giordano, mica inaltime pe tarmul 
sting al Tibrului. 36. Din dos: la spate. 38. Bici: lovitura de bici. 41. Grabit: indata. 
42. Nu-1 vad : 1-am mai vazut, il cunosc. 45. Intorc : sa ma intorc inapoi. 46. S-ascunde : de 
rusine. Ca sa nu fie cunoscut, pacatosul tinea capul in jos. 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



174 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 



49 de nu esti dintre-acei ce-ades iti par, 
tu esti Caccianemic, esti el, fireste, 
dar ce te-a-mpins aci-ntr-atit amar?". 

52 Iar el : - „Nu-ti spui cu drag. Dar ma sileste 
cuvintu-ti clar ce-asa de dulce-mi suna 
si prima viat-a noastra-mi aminteste. 

55 Marchizului, oricum ar fi sa spuna 
vrun zvon scornit, fui eu care i-am dus 
sa-i faca voia sora mea cea juna. 

58 Nu-s singur bolognez sub bice pus, 
ci-i plin ast loc de ei, de-atita ginte, 
incit din Reno la Savena nu-s 

61 deprinsi atitia sipa sa cuvinte. 

De vrei dovezi si-un fapt ca sa-ti explici : 
cumplita-ne zgircenie-ti fie-aminte". 

64 Pe cind vorbea astfel ii dete-un bici, 

strigind, un drac : - „Hai, votrule, odata, 
ca nu-s femei sa poti sa vinzi si-aici". 

67 Plecai apoi si-ajunsei pe-al meu tata, 
si-n scurta vreme-acolo ne gasiram 
pe unde-o stinca e din mal plecata, 

70 si-ntorsi la dreapta lesne-o si suiram 
si-asa plecind pe-a dinsei crestatura 
din Iadul de deasupra noi iesiram. 



50. Ciaccanemic (A), dupa fata (a). 61. sipa (a). 63. risipa (a). 64. i-a tras un 
biciu (b). 65. de-a schimbului (b). 67. Indata m-adunai cu scumpul (b). 



49. Ce-ades: in text: „daca trasaturile ce ai nu sint false". 50. Caccianemic: Venedico 
Caccianimico din Bologna. A fost podesta la Modena, Imola si Milano si, in 1281, a fost 
surghiunit din Bologna, unde era unul din conducatorii partidului guelf (al Geremeilor), cind 
celalalt partid (al Lambertazzilor) a luat cu forta puterea. Dante il pune printre seducatori, 
fiindca a prostituat lui Obizzo da Este pe propria lui sora, Ghisolabella. 53. Clar: Dante 1-a 
chemat pe nume, deci nu se mai putea ascunde, fiind recunoscut. Dulce : numai intrucit ii 
aducea aminte de vremea petrecuta pe pamint, caci de altfel nu putea sa-i para bine de a fi 
fost recunoscut. 55. Marchizului : Obizzo da Este. 56. Vrun zvon : cu toate ca s-a zvonit 
altfel. Fui eu : pentru pofta de cistig, se pare ca Venedico Caccianimico ar fi prostituat pe 
sora sa marchizului Obizzo al II-lea. Cronicile insa si documentele contemporane tac cu desa- 
virsire despre acest lucru. Ceea ce stim e ca Ghisolabella s-a maritat cu Nicola da Fontano 
in 1270 si ca, atunci cind Obizzo a urmat dupa Azzo al Vll-lea, adica in 1264, era in virsta de 
17 ani. Fiindca de atunci pina in 1270 au trecut sase ani, s-ar putea ca faptul sa se fi intimplat 
inainte de acea casatorie. De altfel, cronicarul Fra Salimbene ne spune ca „dictum fuit de eo, 
quod filias et uxores tarn nobilium quam ignobilium de Ferraria constupraret" . 58. Bolognez : 
Dante cunostea bine moravurile bolognezilor, despre care in cronicile contemporane nu prea 
se aude bine. Dupa cum se stie, Dante a fost la Bologna pe la 1286. 60. Din Reno la Savena : 
riuri care coboara din Apenini si curg, unul la apus si altul la rasarit de Bologna. 61. Sipa : 
forma speciala bologneza in loc de si, adica da. A se intelege : „Sint asa de mufti pezevenghii 
din Bologna care se gasesc in acest cere, incit toti acei care actualmente spun sipa intre 
Savena si Reno (adica toti actualii locuitori ai Bolognei) nu sint mai multi". 63. Zgircenie : 
cumplita zgircenie a bolognezilor. 69. Stinca : una din acele stinci care traverseaza cele zece 
vai din Vaile Rele. 71. A dinsei : a stincii. 72. De deasupra : iesiram de deasupra acelui lad, 



|Ij lE*C*g323S*gg3| 



175 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



73 Iar cind am fost si unde-i o spartura 

spre-a face celor biciuiti un drum prin ea, 

- „Sa stai - mi-a zis - si ia-n cautatura 

76 si pe-alte duhuri cu pornire rea, 
a caror fata [caci veneau minate 
cu noi in rind] tu n-o putusi vedea". 

79 Si stind pe pod vedeam nenumarate 
cirezi venind spre noi din punct opus 
gonite-amar cu biciul de la spate. 

82 Si, fara sa-1 intreb, Virgil mi-a spus : 

- „Priveste-acum pe-acel semet, pe care 
durerea sa de-aici nu 1-a rapus, 

85 pastrind si-n chin regeasca-nfatisare ! 
Stapin ajunse-al linii aurei 
in Colchis el, prin sil-ori inselare. 

88 Trecind prin Lemno-n urma vremii-acei 
cind si-au ucis lipsitele de minte 
pe-ai lor barbati impiile femei, 

91 si-aici prin daruri si prin dulci cuvinte 
seduse pe Hipsifela, pe-aceea 
ce pe-alte toate le minti 'nainte, 

94 si, grea cu el, lasa apoi femeea. 
Aceasta culpa-i da acest flagel 
si-si ia pedeapsa si pentru Medeea. 

97 Cu el merg raii ce-au sedus la fel, 
destul iti fie-acum vederii tale 
si-acest ponor si cei ce pling in el". 

100 Eram acum pe unde-ngusta cale 
trecea pe-al doilea val ce e picior 
al puntii ce-i din cealalta vale. 



74. a da (a), batuti (a). 84. in care-i pus (a). 85. cum tine a sa (b). si aid (a). 

adica iesiram din colnicul acela, suindu-ne pe stinca care-i trece deasupra. 73. Spartura : in 
stinca care strabate colnicul este o spartura care formeaza si arcul unui pod pe sub care tree 
pezevenghii. 76. Alte duhuri : sufletele seducatorilor. 83. Semet : Iason, fiul lui Eson, regele 
Tesaliei, care a condus pe argonauti in Cholchida pentru cucerirea linii de aur si a debarcat 
in insula Lemnos din Marea Egee, unde femeile, pentru a se razbuna pe barbatii lor care le 
parasisera, omorisera pe toti barbatii, in afara de regele Toas, care a fost scapat de iubirea 
fiicei sale, Hipsifila. Aceasta a fost pe urma sedusa de Iason, care o parasi, lasind-o insarcinata 
si cu doi copii. Dante ne prezinta pe Iason intr-o atitudine semeata, care provoaca admiratia 
lui pentru taria de suflet pe care o arata, cu toate ca este supus la o pedeapsa grea si umi- 
litoare. 93. Le minti: seduse pe Hipsifila, care inselase pe toate celelalte femei din Lemnos, 
crutind, in nestirea lor, viata tatalui sau. 95. Culpa : vina. Flagel : pedeapsa. 96. Medeea : 
fiica regelui Oetas al Cholchidei, care, indragostindu-se de Iason, il ajuta la cucerirea linii de 
aur, dar, tradata de eroul necredincios, care se indragostise de Creusa, se razbuna omorindu-si 
copiii avuti cu Iason. 101. Val: malul santului, din care porneste stinca, care strabate pe 
toate cele zece santuri ale Vailor Rele si serveste drept punte. 



g||^^^^g^^pj 



1/6 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 



103 De-aici noi auzeam intr-alt ponor 
cum gem miseii si pufnesc pe gura 
si-si bat cu palma scafirlia lor. 

106 Pe ripi era depus un strat de zgura 
de-un abur puturos ce-adincu-1 scoate, 
si-i ochilor un chin si-n nas tortura, 

109 iar fundu-atit de-adinc ca nu se poate 
vedea, decit urcind al puntii dos 
de unde-i steiul culme-a bolgii toate. 

112 Ajunsi si-aici vazui in bolgie jos 
popor scufuns intr-un noroi in felul 
acelui sterc ce din privati e scos. 

115 Pe cind priveam si-un duh imi fuse telul, 
cu-atita glod pe cap ca n-avui fel 
sa stiu de-i preot ori mirean miselul. 

118 - „De ce te-nholbi mai mult - imi zise el - 
decit la alti imbalegati, la mine ?" 

- „Mai mult, caci te-am vazut de nu ma-nsel 

121 cindva cu par uscat - i-am zis - stiu bine, 
si esti Interminei din Lucca tu, 
de-aceea ma si uit mai mult la tine." 

124 Cu palmele-atunci tigva si-o batu : 

- „Ma-nfund-aici ce-am lingusit cu gura 
ca-ntr-asta, limba far' de truda-mi fu". 

127 Maestrul meu apoi : - „Cautatura 
ti-o fa putin mai catr-adinc tintita 
sa poti vedea cu ochii-acum faptura 



108. Vederii chin si nasului (b). 116. putui (a). 118. De ce te-i fi-nholbind fu vorba 
lui (a). 119. Mai mult decit la (a). 127. Virgil apoi mi-a zis: (a). 128. dram (a). 
129. Si pleaca-te sa poti (a). 

105. Scafirlia: capul. Dante mtrebuinteaza aici dinadins cuvinte si sunete aspre si vulgare 
(pufnesc, scdfirlie, zgura) pentru a intona toata scena, cu adevarat infernala, la josnicia 
pacatului ce se pedepseste aici si pentru a arata tot dispretul lui pentru astfel de misei. Este 
vorba de lingusitori, pacatosii care lui Dante (care in Comedia lui a spus totdeauna orice fel 
de adevar, necrutind pe nimeni, nici pe papi, nici pe imparati) trebuiau sa-i para cei mai 
josnici dintre toti. 111. De unde: a se construi : „de unde steiul este culme a intregii vai". 
Bolgii : Cosbuc aici pastreaza denumirea dantesca de bolgie, care in italiana veche era echiva- 
lenta cu italienescul modern borsa, punga. Dante aseamana, intr-adevar, aceste santuri foarte 
adinci cu niste pungi. 116. Glod: murdarie. 117. Ori mirean: aici batjocura devine de o 
cruzime sarcastica. Avea atita murdarie in cap, incit nu se vedea tonsura (partea rasa din 
crestetul capului la preotii catolici) si nu se putea cunoaste daca era preot sau laic. 
122. Interminei : Alessio Interminelli, cavaler dintr-o familie veche din Lucca si, dupa cum 
se pare, indeminatic lingusitor si ademenitor de femei. Traia inca pe la sfirsitul anului 1296 
si neamul lui (din partidul „alb") a fost izgonit din Lucca de „negri" in 1201. 125. Ce-am : 
fiindca am. 126. Intr-asta: in a lingusi, limba nu s-a ostenit niciodata. 




177 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



130 murdarei slujnici, cea ce despletita, 
se scarpina cu unghii-mbalegate 
acum stind dreapta-n sus, acum stircita. 

133 E Tais, cutra, celei ce-ntrebate 

de-amant : - «Am gratii mari ca ti-am facut 
ast dar?» i-a fost raspunsul: - «Minunate!». 

136 Si-ntr-ast ponor destul e ce-am vazut". 



130. tarbacita (a), despletite, cum (a). 



133. Tais : curtezana despre care vorbeste Terentiu in actul al Ill-lea din Eunuchus. In prima 
scena a acestui act, amantul ei, Trason, intreaba nu pe Tais, dupa cum Dante pare a fi inteles, 
ci pe Gnato, daca amanta lui e satisfacuta de darul pe care i-1 facuse trimitindu-i o sclava, si 
Gnato raspunde : „Foarte multumita". Dante, care a luat cunostinta de aceasta scena dintr-un 
pasaj din De Amicitia (XXVI, 98) lui Cicero, a interpretat gresit ca dialogul s-a petrecut intre 
Tais si Trason si i-a atribuit lui Tais raspunsul lingusitor : „Foarte multumita". 




I7 8 




m 



|B3C3^2*333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



B 








CintuC XIX 



Cercul al optulea. Valea a 
treia : simoniacii 



Papa Nicolae al Ill-lea (1-50) © In 
asteptarea lui Bonifaciu al Vlll-lea 
(51-87) Violenta iesire a lui Dante 
impotriva papilor nepotisti (88-133) 



1 „0, Simon Mage,-o, bietii tai ciraci ! 
Voi sfinte bunuri ce se cad unite 
cu sufletele bune, voi rapaci 

4 le vindeti, pe-aur si pe-arginti votrite ! 
De voi acum trompeta mea sa sune, 
fiindc-al treilea sac pe voi va-nghite !" 

7 Acu-n vecinul loc de-amaraciune 
urcati eram pe-a stincii acea parte 
ce-i punctul eel mai 'nalt peste genune. 

10 Suprema minte ! O, cite-arati tu arte 
si-n cer si pe pamint si-aici afund 
si cit de drept a ta putere-mparte ! 

13 Vazui c-avea si-n coaste si pe fund 
murdara stinca gauri, pe-o masura 
la fel de largi si-avind girlici rotund. 



2. Cari (a). 3. Cu cei curati la suflet (a). 9. Ce-i culmea (a). 10. Suprema 
minte-o cit de drept imparte (a). 11. Ce mare-arata multele ei arte (a). 15. De largi 
fiind (a). 



1. Simon Mage : Simon din Samaria, care oferi Sfintului Petru arginti, ca sa-i dea putinta 
de a transmite botezatilor darurile Sfintului Duh, din care cauza apostolul 1-a blestemat. 
Ciraci : cei care, urmind pilda lui Simon, fac tirg cu lucrurile sfinte si se numesc simoniaci. 
3. Bune : care ar trebui totdeauna bine intrebuintate de oameni drepti. 7. Vecinul : tot a 
treia vale, vecina cu cea precedenta. 8. Stincii : stinca arcuita care servea de punte. 9. 'nalt : 
culmea puntii. 10. Suprema minte : la vederea noilor pedepse, Dante este cuprins de admi- 
ratie si de frica pentru dreptatea si puterea dumnezeiasca in a pedepsi pe vinovati. Arte : cit 
de mari sint minunatiile tale. 



|I]|ESC*£3Z2DS£2q 



179 




Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



16 Mai largi sau strimte nu mi se parura 
decum in mindrul San Giovanni-al meu 
ca locuri de botez caldari facura, 

19 din cari, nu-i mult de-atunci [si-o spun ca vreu 
sa-nlatur zvonul fals] vazind ca moare 
un prune in ea, am rupt pe una eu. 

22 Din orice groap-un rau scotea picioare 
mai pina-n sold pe gura vagaunii, 
dar trupu-nfipt ii sta-n ascunzatoare. 

25 Si toti cu arse talpi cum sint taciunii, 
asa-si zgirceau tot trupu-acesti misei 
incit sa rupa orice sfori si funii. 

28 Precum pe-obiectul uns cu vrun ulei 
vezi flacara de-a lungul lui cum fuge, 
asa zbura un foe pe talpi la ei. 

31 - „Ce duh, maestre, este-acel ce muge 
mai rau decit al vaii-ntreg popor, 
si-o mult mai rosie flacara-1 si suge?" 

34 Raspunse el : - „De vrei sa te scobor 
pe coasta-n vale, unde-acela zace, 
vei sti din gura-i crima lui si-a lor". 

37 Iar eu : - „Mi-e bine tot ce tie-ti place, 
tu domn imi esti si stii ca nu m-abat 
din vrerea ta si stii si ce se tace". 



17. Ca-s mai... al meu acele (a). 18. Ce guri pentru botez (b). 35. Vdii (a). 38. Vezi (a). 



17. San Giovanni: biserica San Giovanni din Florenta, a carei cladire in forma octogonala 
se pare a se urea pina la secolul al Vl-lea dGr. In secolul al Xl-lea fatada a fost imbracata 
in haina aceea frumoasa de marmura alba si neagra asa de caracteristica bisericilor din 
Florenta si in secolul al XV-lea a fost impodobita cu usile acelea frumoase de bronz, ale lui 
Ghiberti, care din admiratie au fost numite „portile Raiului". Pentru Dante, aceasta biserica, 
unde a fost botezat si in care spera sa primeasca cu solemnitatea cuvenita cununa de poet, 
reprezinta simbolul eel mai scump al orasului lui, la care se gindeste totdeauna cu nespusa 
duiosie si cu dor aprins. In versurile urmatoare se face aluzie la o intimplare care nu e bine 
cunoscuta. In aceasta biserica, imprejurul bazinului de botez, erau niste gauri in care intra 
preotul ca sa nu fie inghesuit de multime, cind boteza. Intr-una din aceste gauri a cazut 
odata un copil, si Dante, pentru a-1 scapa, a rupt gaura cu toporul. Despre aceasta intimplare 
nu stim mai mult decit ceea ce ne spune Dante in acest loc. Ceea ce adauga comentatorii are 
aerul a fi ceva brodat de fantezia lor asupra acestor versuri. Se pare ca Dante a fost acuzat 
atunci de profanarea bisericii si ca aici cauta prilejul sa se dezvinovateasca, aratind motivul, 
cit se poate de uman, care 1-a facut sa se poarte asa. 22. Picioare : condamnatii acestia sint 
infipti cu capul in jos intr-un mormint plin de flacari. Ideea acestui chin i-a venit lui Dante 
dintr-o grozava pedeapsa medievala : propaginatio , care consista in a ingropa de viu, cu capul 
in jos, pe osindit, care adesea, dupa ce fusese pus in groapa, ca sa amine cu citeva minute 
pedeapsa teribila, facea semn ca mai are un pacat de spus. 26. Zgirceau : in text : „se zvirco- 
leau". 34. Scobor: dupa cum se va vedea mai pe urma, Dante are nevoie in scoboris de 
ajutorul lui Virgil, care aproape il ia in brate. 39. Se tace : stii gindul meu, chiar daca as 
tacea (vezi X, 18 ; XVI, 118 ; XXVII, 25). 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 




m 



|B3C33£H333|j 



INFERN UL 



|f»SQ££3Sa| 



m 



40 Deci sus pe-a patra coama ne-am urcat 
si-ntorsi ne-am scoborit pe mina stinga 
spre fundu-acel si-ngust si-nscorburat. 

43 Nici nu-nceta pe soldu-i sa ma stringa 
maestrul meu pin-a sosit la eel 
ce-avea din talpi asa de-amar sa plinga. 

46 - „Oricine-ai fi, tu suflet trist ce-astfel 
ca paru-nfipt, te zbuciumi din calciie, 
vorbeste-mi daca poti", strigai spre el. 

49 Si-am stat ca si-un duhovnic ce mingiie 
pe-un ucigas perfid, ce-n groapa-i stind, 
il cheama iar, ca moartea s-o mai miie. 

52 Iar el striga : - „Sosesti asa curind ? 
Sosesti tu, Bonifaciu? Asadara 
minti scrisoarea-n ani, mai mult spunind ! 

55 Esti si satul de-averi ce te-ndemnara 
sa nu te temi prin fraud-a fi-nsurat 
cu mindra doamna ca s-o faci de-ocara?". 



54. Minti cu vr-un an cu doi (a). 



40. A patra : malul care desparte valea a treia de a patra. 46. Suflet trist : papa Nicolae 
al Ill-lea din familia Orsini, care a pastorit intre 1277 si 1280, este pus aici, fiindca, dupa cum 
ne spune Villani (VII, 54), „din dragoste pentru neamul lui intreprinse multe lucruri pentru 
a-i face mari. El a fost printre cei dintii sau eel dintii papa in curtea caruia s-a facut simonia 
pe fata, in folosul rudelor lui ; prin care pricina ii imbogati peste masura cu mosii, castele si 
bani in putinul timp cit a trait". 53. Bonifaciu : este vorba de Bonifaciu al VHI-lea, dusmanul 
pe care Dante 1-a urit mai mult, si, cu toate ca cercetarile istorice recente au dovedit ca, din 
punctul de vedere al Bisericii, a fost un papa foarte priceput si abil, ocara lui Dante il va face 
sa ramina intotdeauna in mintea urmasilor ca reprezentantul coruptiei in Biserica. A pastorit 
intre 1294 si 1303. Dante, neputindu-1 baga in Infern pentru motivul ca in 1300 — epoca 
inchipuita a calatoriei lui in Infern - nu murise inca, a imaginat ca Nicolae al Ill-lea (care 
pripeste cu imaginatia sosirea in Infern ca sa-1 impinga mai jos si flacarile sa nu-i mai arda 
talpile) greseste crezind ca Dante ar fi Bonifaciu. Cauza urii lui Dante consta in faptul ca 
acest papa, foarte ambitios si energic in apararea partizanilor lui cei mai indirjiti, dorea sa 
aiba influenta covirsitoare asupra Florentei. In 1350, discutindu-se in Consiliul Celor o Suta 
cererea papei de a i se acorda o garda de 100 de oameni, Dante sustinu „quod de servitio 
faciendo domino Papae, nihil fiat". Mai tirziu, Bonifaciu trimise la Florenta pe Carol de 
Valois, cu aparenta de impaciuitor intre cele doua partide, „albii" si „negrii", dar in realitate 
pentru a sprijini pe „negri" si a izgoni pe „albi" din oras, printre care stim ca a fost si Dante. 
De aici ura inversunata a lui contra papei si mareata lui razbunare in atitea pasaje din 
Divina Comedie. 54. Minti: cu trei ani, fiind atunci anul 1300 si stiind el ca era predestinat 
ca Bonifaciu sa moara in 1303. Scrisoarea: ce-i era scris lui Bonifaciu, hotarirea dumne- 
zeiasca. Este bine de a reaminti aici ca aceste suflete stiu trecutul si viitorul si numai 
prezentul le este necunoscut. „Vedem, spune unul din ele, ca si acela care are vederea rea, 
incit vede lucrurile numai cind sint indepartate, si nu pe cele care sint aproape de el". 
56. Prin fraud- : dupa renuntarea lui Celestin al V-lea la scaunul papal, s-a zvonit ca 
Bonifaciu al VHI-lea, atunci cardinalul Caetani, 1-ar fi indemnat la aceasta renuntare profi- 
tind de naivitatea lui Celestin (un biet eremit, care cu greu hotarise sa paraseasca sihastria 
sa din Abruzzi) ascunzind persoane in apartamentul lui, care noaptea il speriau cu gemete 
prelungi si cu indemnuri sa renunte la o demnitate prea grea pentru el. -nsurat : este vorba 
de insuratoarea mistica a papei cu Biserica (mindra doamna). 57. De-ocara : Villani (VIII, 
6 si 64) afirma ca Bonifaciu „mult a fost darnic de bani pentru a imbogati Biserica, dar si 



|Ij lE*C*g323S$gg3| 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



58 Si-atunci, cum sta si-acel ce-i rusinat 
ca n-a-nteles ce i s-a spus si care 
nu stie ce raspunde.-astfel am stat. 

61 Dar domnul meu : - „Sa-i spui far-aminare : 
nu-s eu, nu eu pe care-1 crezi ca vine", 
si-am spus precum ceru ; si mult mai tare, 

64 strimbindu-si toate-ale lui arse vine 
oftat-a duhul din adincul lui 
si-a zis plingind : - „Ce vrei atunci cu mine ? 

67 De-ti e dorinta ta sa stii ce fui 

si numai ea pe-aceste ripi te-alunga, 
sa stii ca marea mantie-o avui 

70 si-aieve-al Ursei pui, o mina lunga 
si-asa de-avid sa-mi vad ursoii grasi 
ca banii strinsi m-au strins aici in punga. 

73 Sub capul meu prin crapaturi sint trasi 
citi, papi fiind, facut-au simonie, 
si-adinc cazuti acolo sint ramasi. 

76 Cadea-voi jos si eu cind o sa vie 
acel ce tu-mi parusi, cind iute-acel 
cuvint, dac-ai sosit, ti-1 spusei tie. 

79 Dar stau de timp mai mult arzind astfel 
si-nfipt cu susu-n jos, decit in tapa 
va sta cu talpi rosii acolea el, 

82 ca-n urma-i vine din Apus un papa, 
mai plin de crime-n loc fara de lege, 
si-n locul meu si-al lui el s-o incapa, 

67. De-ai dorul numai ca (a). 



rudele lui, fara nici un scrupul de felul cum li aduna ; zicea ca tot li era ingaduit, ceea ce 
era al Bisericii ; fost-a prea darnic si larg pentru oricine ii era pe plac si merituos, iar foarte 
dornic de maretie lumeasca, potrivita cu demnitatea sa de pontif '. 62. Pe care : „pe acela 
care...", adica : „Nu-s eu Bonifaciu". 69. Marea mantie: mantia papala (cf. Infernul, II, 27). 
70. Al Ursei pui : Nicolae al Ill-lea apartinea familiei Orsini, „de filiis Orsini", cum spune un 
comentator vechi, si demna de acest nume fiindca in Evul Mediu ursul era socotit ca animalul 
eel mai lacom, care, zice Buti, „niciodata nu este satul". 71. Ursoii: rudele mele din familia 
Orsini. 72. Punga : face un joe de cuvinte intre cele doua pungi : aceea in care in viata stringea 
banii si aceasta in care Dumnezeu 1-a pedepsit din cauza simoniei sale. 74. Citi: nu-i numeste, 
dar se stie ca au fost papii Inocent, Alexandru, Urban si Clement al Vl-lea. 77. lute : prea iute, 
fara sa te fi vazut bine. 79. Mai mult: Bonifaciu al VHI-lea va sta mai putin timp cu talpile 
arse de foe, fiindca putin dupa ce va fi sosit el locul lui va fi luat de Clement al V-lea. 82. Din 
Apus: fiindca Bertrand de Got s-a nascut la Villandreau, in Gasconia. Villani (IX, 58-59) 
povesteste ca „fost-a om foarte lacom de bani si simoniac si desfrinat, care murind a lasat pe 
nepoti si neamul lui cu prea mare si nenumarat tezaur". Despre el o legenda populara, 
povestita tot de Villani, spune ca un vrajitor i-a istorisit ca, dupa moarte, se va duce in Infern, 
unde, din cauza simoniei lui, va arde intr-un pat de foe. Aceasta istorisire 1-a impresionat 
atit, incit peste putin timp a murit. Pe cind sicriul era in biserica, cu multe luminari imprejur, 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 



85 un nou Iason, caci banii-1 vor alege, 
si cum cu-acela moale domnu-i fu, 
asa va fi cu el al Frantei rege". 

88 De-a fost prea aspru-al meu raspuns acu 
nu pot sa stiu, dar stiu c-atare-mi fuse : 
- „Ia spune mie, ce comori ceru 

91 al nostru domn lui Petru cind ii puse 
in mina cheile spre-a-i da domnia? 
«Urmeaza-ma !» si-altce nimic nu-i spuse. 

94 Iar Petru si-altii, dind apostolia 
in locul celui ce-n Cocit azi zace, 
ce bani cerura ei de la Mathia? 

97 Ramii deci unde esti, ca bine-ti face ! 
iar banii pungasiti pastreaza-i bine, 
caci ei faceau sa nu lasi Franta-n pace. 

100 Si daca n-as purta si-aici in mine 

respect de-acele chei pe cari Prea Sfintul 
a vrut sa i le porti traind, cu tine 

103 mi-ar fi acum cu mult mai crud cuvintul ! 
Caci voi, de-avari, dati crimei privilegii 
strivind pe buni si-umplind de rai pamintul. 

106 Pe voi, pe papi, va vede-n cartea legii 
loan in chipu-acelei mari misele 
ce sta pe ape si curvea cu regii, 

109 si-avea si sapte capete, si-n ele 
si-n zece coarne [vlaga] innascuta, 
cit timp al ei barbat fugea de rele. 



94. Cind... dard (a). 95. Perdut-a (a). 96. Cerut-au (a). 99. Sa n-aiba Carlo (a). 
108. Curvarea, adultera (a). 109. Iar capete-avea sapte (a). 



a luat foe si corpul lui a ars de la cingatoare in jos. Dante il invinuia mai ales din cauza ca 
a transportat la Avignon resedinta papala. 85. Iason : nu e vorba de celebrul Iason, capetenia 
argonautilor, ci de Iason, fiul lui Simon al II-lea si fratele lui Onias al Ill-lea, marele sacerdot 
al poporului ebraic, care a cumparat de la rege demnitatea sacerdotala pentru 360 de talanti 
si a exercitat-o in mod nedemn. 86. Domnu- : regele care ii vindu sacerdotiul. 87. Al Frantei 
rege : Filip al IV-lea eel Frumos, care facu alianta cu Bonifaciu al Vlll-lea si a favorizat alege- 
rea lui Clement al V-lea. 93. Urmeaza-ma : cf. Matei, IV, 19. 95. Celui : Iuda, care, dupa tradarea 
si sinuciderea lui, a fost inlocuit cu Mathia (Faptele Apostolilor, I, 26). 99. Franta: impotri- 
vindu-se lui Carol I de Anjou, regele Neapolelui, caruia ii lua demnitatea de senator si de 
vicar al imperiului in Toscana, ofensindu-1 si umilindu-1 in mai multe feluri. 101. Chei : cheia 
de aur si cheia de argint, insignele papei. 107. Misele : aici si in versurile urmatoare, Dante 
interpreteaza cu oarecare libertate pasajul din Apocalipsa, XVII, 1-18 in care o femeie merge 
calare pe un animal cu sapte capete si zece coarne. Cele sapte capete si coarnele sint atribuite 
femeii, din care Dante face simbol al puterii exercitate de papa asupra bunurilor spirituale 
ale Bisericii : capetele reprezinta cele sapte taine si coarnele cele zece porunci. 111. Cit timp : 
cit timp papa (al ei barbat) fugea de rele, Biserica (femeia vazuta de evanghelistul loan) avea 
in cele sapte capete (tainele) si in cele zece coarne (decalogul) puterea innascuta de a prospera. 



|||]|ESC*£^Dg^p| 



183 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



112 Din bani Dumnezeirea vi-e facuta ! 

Si ce-i un biet pagin? Nimic, vezi bine, 
caci el ador-un zeu, dar voi pe-o suta ! 

115 A citui rau izvor fu, Constantine, 
nu-ncrestinarea ta, ci darul care 
facu bogat pe-un prim pastor prin tine !" 

118 Si-n timp ce-i recitam atari tropare, 
mustrare-a fost, stiu eu, ori furia lui, 
din labe el zbatea cumplit de tare. 

121 Cu-aceste vorbe cred ca eu placui 

maestrului, caci el zimbind imi prinse 
mustrarea-n care-asa de sincer fui. 

124 De-aceea el in brate ma cuprinse 
si, sus cind fui povara miinii sale, 
sui pe drumul pe-unde-ntii descinse. 

127 Si netrudit de-a ma tinea pe cale 
la piept, incet pe arc-apoi m-a scos 
pe drumu-acestei vai spre-a cincea vale. 

130 Blind puse-acolea sarcina sa jos 

pe rupte si-aspre stinci, pe unde cale 
nici caprele n-ar face-o bucuros. 

133 De-aici apoi vazui intr-alta vale. 



115. Isvor a ctt (a). 121. Si cred, cu aceste (a). 124. Vesel ma si (a). 132. Lesnicios (a). 
133. Pdtrunde (a). 



112. Dumnezeirea: in text: „V-ati facut Dumnezeu din aur si din argint". 116. Darul: 
stapinirea asupra Romei. Legenda „darului lui Constantin" a dainuit pina in secolul al XV-lea, 
cind Lorenzo Valla a dovedit cu probe istorice si filologice falsitatea pretinsului act de donatie. 
Imparatul Constantin I (306-327) ar fi daruit Roma papei Silvestru I (314-336) in momentul de 
a transfera capitala imperiului la Constantinopole. 117. Pastor: Silvestru I. 121-122. Imi 
prinse mustrarea: primi, dadu ascultare cu vadita satisfactie. 127. Netrudit: m-a tinut la 
piept tot timpul cit a tinut suisul. 133. Vazui : s-a dezvaluit ochilor mei privelistea vaii 
urmatoare. 





m 



|B3C3^2*333|j 



IN FERN UL 




pssczs&g^ 



B 



CintuC XX 

Cercul al optulea. Valea 
a patra: ghicitorii 



Ghicitorii (1-18) 3 Dojana lui Virgil 
pentru mila lui Dante (19-30) © 
Insirarea ghicitorilor mai vestiti 
(31-57) Digresie despre originea 
orasului Mantua (58-99) © Alti 
ghicitori (100-130) 



De-o noua cazna-mi cat-a face rime 
spre-a da subiect, din lumea cea 'necata 
cintarii douazeci a partii prime. 

4 Intreag-aveam atentia mea-ndreptata 
ca pina-n fund sa pot vedea-n genune 
si-n cit amar de plins era scaldata. 

7 Si-un neam vazui, plingind cu-amaraciune, 
si-umbla-n tacere prin rotunda vale, 
si-ncet cum merg cei vii in procesiune. 

10 Si dind vederii-o mai departe cale, 
ciudat sucit pe-oricare-aci-1 vazui 
cu-ntregul trunchi din git pina sub sale, 

13 spre spate-avind intoarsa fata lui. 
De-a-ndosul ei deci trebuiau sa vie, 
ca-n fata vazui stins era oricui. 



2. Scufufndata] (a). 7. ce-n plins (a). 11. ins (a). 15. stins (a). 



2. -necata : a condamnatilor scufundati in prapastia Infernului. 3. A partii prime : a 

Infernului. 6. Si-n cit : si sa pot vedea in cit... 7. Neam : e vorba de ghicitorii si vrajitorii care 
sint pedepsiti cu rasucirea capului, asa fel ca vad indarat, ei care pretindeau ca vad inainte 
(viitorul). 10. Cale: uitindu-ma la ei mai jos. La prima vedere, Dante n-a observat nimic 
deosebit, dar, cind privirea lui trece de la fata mai jos, baga de seama ca, in loc de a veni 
pieptul, vine spatele. 12. Sale : in text : „intre barbie si inceputul bustului". 14. De-a-ndosul : 
deci trebuiau sa umble de-a-ndaratelea. 15. Stins : fiindca unde inainte era fata acum este 
ceafa, si deci din partea aceasta nu vedeau. 



|I]|ESC*£3Z2DS£2q 



i&S 




Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



16 Se poate, zic, c-ar fi paralizie 

prin care-un om atari suciri sa pata, 
dar n-am vazut si nici nu cred sa fie. 

19 Socoti, de-o vrea Cel Sfint sa prinzi in viata 
din cintul meu, creatine, -o-nvatatura, 
putut-am eu sa am neplinsa fata, 

22 vazind de-aproape-a omului faptura 
strimbat-astfel ca plinsul lor curgind 
din ochi trecea pe buci prin crapatura? 

25 Proptit de-un colt al stincii aspre stind 
am plins, si-am plins pina ce bunul tata 
- „Mai stai - mi-a zis - cu alti nebuni in rind ? 

28 Ti-e mila vie-aici, cind ti-e-ngropata. 
Caci cei mai mari misei sint cei ce au 
murmur cind vad divina judecata. 

31 Sus, capul sus ! Si vezi pe-Amfiarau 
pe eel ce-1 inghiti pamintu-n fine 
la Teba-n ses, iar ostile-i strigau : 

34 - „Dar unde-alergi acum, si ce-i cu tine?», 
dar el s-a tot scufuns pina cazu 
la Minos eel ce-nhata pe-orisicine. 



25. Oh, da, plingea proptit (a). 30. privind (a). 35. sa cada (a). 



16. C-ar fi: se poate ca din paralizie un om sa poata pati asa rasucire, dar eu unul n-am 
vazut. 19. Socoti: „sa dea Dumnezeu, crestine, ca sa poti prinde cit timp esti in viata (sa poti 
trage folos din ea) invatatura ce reiese din cintul meu, dar spune-mi : cum puteam oare sa 
ramin nepasator fata de astfel de viata?". Fiindca pe urma Virgil il cearta pentru mila lui 
fata de astfel de condamnati, Dante ia pe cititor martor. Pentru a intelege bine importanta 
episodului, trebuie stiut ca Dante a fost acuzat si el de magie. Avem documente care ne arata 
cum Galeazzo Visconti, stapinul Milanului, a chemat odata pe Dante la curtea lui ca sa ia 
parte la o vrajitorie contra papei loan al XXII-lea. Vrajitoria consta in a pune pe o foe o 
figura de ceara cu chipul papei si a spune descintece pentru a-i pricinui moartea. Dante, 
fireste, n-a primit, dar este interesant faptul ca cineva 1-a putut banui de magie. Se stie 
de altfel ca in Evul Mediu invatatul trecea drept un fel de vrajitor si asa a fost socotit si 
Virgil, a carui indignare reprezinta aici un fel de aparare indirecta de aceasta faima. Tot 
episodul este si o aparare indirecta a lui Dante (vezi pentru aceasta studiile clasice ale 
lui Comparetti, Virgilio net medioevo, Firenze, 1896, si F. D'Ovidio, „Dante e la magia", in 
Studi sulla Divina Commedia, Palermo, Sandron, 1901). 27. Nebuni: adica: „printre ceilalti 
nebuni care au mila de astfel de sarlatani !". Dar intrebarea lui Virgil este facuta in asa 
fel ca Dante putea sa o ia in sensul ca Virgil intreba daca nu cumva si el a fost vrajitor, de 
ii este asa de mila de ei. 28. -ngropata : Dante face un joe de cuvinte servindu-se de cele 
doua intelesuri de pieta : „evlavie" si „mila". Spune deci ca aici in valea ghicitorilor adevarata 
pieta (evlavie) consta in a fi fara pieta, (mila). 30. Murmur: fiindca cea mai mare lipsa 
de evlavie este de a critica judecata lui Dumnezeu. 31. Amfiarau : fiul lui Aicleus si al 
Ipermnestrei, a fost unul din cei sapte regi care au asediat Teba. Dupa cum Dante putea sa 
citeasca in Statiu (Tebaida, VII, 815 ; VIII, 1), el, ghicind ca va muri in razboi, s-a adapostit 
intr-un loc ferit, dar a fost descoperit prin tradarea sotiei sale Erifila si a fost nevoit sa piece 
in razboi si, in timpul bataliei, s-a deschis pamintul si a cazut pina in Infern. 36. Minos : 
cf. Infer nul, V, 4. 



186 





m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



|f»SQ££3Sa| 



m 



37 Si vezi ca piept din spete-aici facu : 
prea mult sa vaza-n fata sa el vruse, 
deci umbla-ntors si-ntors si vede-acu. 

40 Tiresias vezi-1 eel ce-odata fuse 

femeie-atunci cind din barbat schimbata 
el membre-atari ca si-o femeie-avuse, 

43 si-avu dintii c-un bat din nou sa bata 
din nou doi serpi cum dragostea-i uneste 
si iar primi faptura sa barbata. 

46 Cu spatele de burta-i se propteste 
Aruns acel ce-n muntii Luni, pe-unde 
valeanul cararez cu greu pliveste, 

49 un pustnic stete-al pesterii afunde 
de marmura, si larg avu spre mare 
si larg deplin spre cer, in zare-oriunde. 

52 Cu parul despletit pe sinu-i care 
tu nu i-1 poti vedea acum, caci el 
si tot ce-i par pe ea dincolo-1 are, 

55 ea Manto fu, pribeaga fara tel 

ce-n locul meu natal in urma stete, 
de-aceea vreau s-asculti aici nitel. 

58 Cind tatal ei sfirsitu-obstesc si-1 dete 
si sclav-ajunse patria lui Bac, 
fu lung prin lume-alergul astei fete. 



39. vada (a). 46. Spre (a). 50-51. Si larg avu spre cer si larg pe mare I Nimic avind 
in drum spre-a i le-ascunde (b). 



37. Spete : fiind gitul sucit, locul pieptului este ocupat acum de spate. 39. Deci : este pedeapsa 
talionului. Ei, care au cutezat sa vada in viitor, vad inapoi. 40. Tiresias : vestitul ghicitor din 
Teba, despre care Ovidiu povesteste (Metamorfoze, III, 324) ca, din vina ca a despartit cu o 
vergea doi serpi impreunati (coeuntia), a fost schimbat in femeie, si numai dupa sapte ani, 
intilnind aceeasi serpi in aceeasi atitudine si atingindu-i cu vergeaua, si-a recapatat chipul 
barbatesc. 47. Aruns : celebrul ghicitor despre care vorbeste Lucan in Pharsalia (I, 584), care 
isi exercita meseria in apropierea orasului Luni, aproape de Carrara. 48. Pliveste : in text : 
„taie lemne din padure cu securea". Ca sa arate marea apropiere intre Luni si Carrara, spune 
ca locuitorii acestui oras se due in muntii Luni ca sa-si procure lemne. 49. Afunde : in adincul. 
49-50. Mare... cer : Dante a fost in Lunigiana si a vazut probabil pestera scobita in marmura 
acelor munti (vestita marmura de Carrara) si a putut observa si admirabila priveliste care 
de pe acele inaltimi se desfasoara inaintea ochilor observatorului. Pestera lui Aruns se arata 
si acum calatorilor. 55. Manto: fiica lui Tiresias si vrajitoare. Dupa legenda, fugind din Teba 
ca sa scape de urgia tiranului Orion, a ratacit prin multe locuri, pina cind s-a oprit in loca- 
litatea in care fiul sau a intemeiat un oras, pe care, dupa numele mamei sale, 1-a numit 
Mantova. Asa povesteste Virgil in Eneida (IX, 198) originea orasului sau natal. Dante insa, 
care gasea in Statiu si Isidor din Sevilla (Origines, XV, 1) mai multe amanunte, pune pe Virgil 
sa-si retracteze parerea spusa in Eneida si sa explice altfel intemeierea orasului. 56. Natal : 
Mantova. Virgil s-a nascut in realitate la Andes, un sat de linga Mantova. 59. Bac : Bacchus, 
care s-a nascut din Tebana Semela. 



|Ij lE*C*g323S*gg3| 



187 




Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



61 In mindra-ne Italie zace-un lac 
dincoace de Tirol, si ne formeaza 
hotar de catre nemti, numit Benac. 

64 Mai mult de-o mie de-ape ce brazdeaza 
din Garda-n Val Camonica Peninul 
aceste toate-n zisul lac stagneaza, 

67 si-un loc e-n lac unde-ar putea vecinul 
pastor al Bresciei conveni cu eel 
ce e-n Verona, ca si cu Trentinul, 

70 Peschiera sta, frumos si bun castel 
la ripa cea mai scund-a astei ape, 
si tine-n friu pe bergamasci cu el, 

73 pe-aici apoi prisosul cit nu-ncape 
in lac, isi rumpe peste mal un vad, 
ca riu catind pe verzi cimpii sa scape. 

76 Dar apele-i de-ndat-apoi ce cad 

cu nume Mincio, nu Benac, scoboara 
si-asa se varsa la Governo-n Pad. 

79 Nu curge mult si-ajuns pe locuri sese 
se-ntind latite-ntr-o mocirla lata 
ce-aduce vara multe boale-adese. 

82 Trecind pe-acolo deci cumplita fata 
pamint uscat vazu-ntr-acel namol 
si-n el nici om, nici holda samanata ; 

85 si-aici, fugind de lume cu-al ei stol 
de servi, urmindu-si trista-nvatatura, 
trai, lasind acolo trupu-i gol. 



61. este (a). 66. In zisul lac stagneaza astea (a). 70. c-un 'nalt si (a). 71. La ripa 
joasa (a). 73. Prisosul deci al apei (a). 76. Dar, el, de unde apele lui iese (a). 86. Trai 
urmind (a). 87. Si acolo si-a lasat si (a). 



61. Lac : lacul Garda, pe care latinii il numeau Benacus. 65. Garda : oraselul Garda, in tinutul 
Veronei, pe tarmul drept al lacului care azi ia nume de la acest oras. Val Camonica : in 
tinutul Lombardiei. La apusul lacului Benac (Garda) este o vale formata din sirurile paralele 
ale Alpilor Retici, printre care curge riul Oglio. Peninul : muntele cu acest nume la apusul 
lacului. 67. Un loc : este un loc in centrul celor trei dioceze din Trento, Brescia si Verona, 
unde fiecare din cei trei episcopi ar avea dreptul de a-si exercita autoritatea. Care ar fi acest 
loc nu prea se stie : unii cred ca ar fi insula cu minastirea Sfinta Margareta ; altii cred ca e 
un loc la incrucisarea drumurilor dintre Limone si Navena. 69. Trentinul : pastorul, episcopul 
din Trento. 70. Peschiera : fortareata a Veronei, buna pentru a tine la respect pe cei din 
Bergamo, in obisnuitele lupte dintre comunele italiene. 73. Prisosul: este vorba de riul 
Mincio, care ia nastere din lacul Benac (Garda) si se scurge prin cimpia verde plina cu livezi 
care sint aproape de Verona. 76. Cad : iese din Benac. 78. Governo : Governolo, localitatea 
unde Mincio se varsa in Pad. 82. Cumplita fata: vrajitoarea Manto. 86. Trista : nelegiuita. 
Invatatura : vrajitorie. 87. Gol : neinsufletit. 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 



88 Razleti de primprejur apoi umplura 
plugari ast loc ce-n smircul sau eel lat 
avea-mprejur fireasca-ntaritura, 

91 si far-al sortii semn ei nume-au dat 
cetatii lor cladite pe-oseminte 
ca fetei cei ce-ntii pe-aici a stat. 

94 Si mult ii fu poporul, mai 'nainte 
de-a fi de Pinamont cu-nselaciune 
credulul Casalodi scos din minte. 

97 De-aceea-ti spun, ca dac-ar fi sa-ti spuna 
ca alte-origini are-al meu pamint, 
sa poti minciunii-un adevar opune." 

100 Iar eu : - „Ce-ai spus, maestre,-mi este sfint, 
si-al tau cuvint tarie-a prins in mine, 
ca praf mi-ar fi oricare-un alt cuvint. 

103 Dar vezi si-mi afla-n neamul care vine 
vrun vrednic de vazut si mi-1 arata, 
caci tot ce vreau aceasta e, stii bine". 

106 Iar el : - „Acel cu barba rasfirata 

pe spete-a fost - cind Grecia-n greul pas 
de-ai sai barbati era despoporata 

109 asa c-abia copii i-au mai ramas - 

augur, si-a dat cu Calcas semnul care 
porni din Aulida primul vas. 

94. Ei mult (a). 97. unit ti s-ar (a). 99. Minciunii-un adevar sa-i poti (a). 



88. Razleti...: a se construi : „plugarii razleti de primprejur". 91. Sortii: de obicei, inainte 
de a da nume unui oras, se trageau sortii. 93. Ca fetei : ca numele lui Manto. 95. Pinamont : 
Pinamonte de' Bonaccorsi, cavaler ghibelin, care, ca sa obtina stapinirea Mantovei, sfatui pe 
contele Alberto da Casalodi sa trimita in surghiun pe toti nobilii din acel oras si, dupa aceasta, 
magulind plebea, izbuti sa ajunga stapinul orasutui. Dante vrea sa spuna ca populatia 
Mantovei fusese foarte mare pe timpul stapinirii lui Casalodi. 99. Minciunii : aici „minciuna" 
ar fi ceea ce insusi Virgil a povestit in Eneida despre originea Mantovei. Motivul principal 
pentru care Dante pune in gura lui Virgil aceasta rectificare este ca Virgil, dupa ce a spus 
ca Mantova era fecioara („cruda virgo"), afirma ca Mantova a fost intemeiata de fiul ei. Este 
o proba mai mult pentru veneratia ce avea Dante pentru poetul latin. Descoperind in el o 
greseala si parindu-i rau de aceasta, face astfel ca poetul insusi o corecteaza. 101. Tarie: a 
prins radacini. In text : „a cucerit credinta in mine". 107. Pe spete : in loc de piept, din cauza 
sucirii gitului. Cind : cind, din cauza razboiului troian, toti barbatii in stare de a purta armele 
au plecat la razboi. Am putut dovedi ca avem aici o imitatie directs a lui Dante din Roman 
de Troie al lui Benoit de Sainte More : „par qui Grece est si apovrie De la bonne chevalerie" 
(v. 28299). 110. Semnul: semnul de plecare. Ca sa fie intr-un ceas bun, era nevoie ca augurii 
sa hotarasca momentul eel mai prielnic. Tot asa in Evul Mediu nu se incepea nici o actiune 
de razboi fara ca astrologul comunei sau domnitorului sa fi dat semn. Calcas : vestitul 
sacerdot si augur care prezisese lunga durata a razboiului troian si toate intimplarile lui. 
111. Aulida: oras din Beotia, unde Agamemnon aduce armata greceasca. 



|Ij lE*C*g323S*gg3| 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



112 Eurifil se numea, si-ast nume-1 are 
in 'naltu-mi cint unde de dinsul spui 
tu-1 stii, ca-mi stii intreaga mea cintare. 

115 Cel slab in sale-asa ca parca nu-i, 
e Scot si-ntr-adevar avu putinta 
sa-nsele lumea cu magismul lui. 

118 Guido Bonat isi plinge-aici stiinta, 
si-Asdent ce-acum sa fi ramas la piele 
si sfori ar vrea, ci-acu e-n darn cainta. 

121 Vezi tristul stol cari au fugit de-andrele, 
de fus si gheme si-au prostit crestinii 
fierbind si ierburi si-nvirtind ulcele. 

124 Dar haide-acum ! Intre-ambele confinii 
a celor doua lumi ni se scufunda 
in mare sub Sevila Cain cu spinii. 

127 Si-apoi, ieri noapte luna fu rotunda 
si nu uita ca zarea ei te-a prins 
si bine-aori in silva ta profunda". 

130 Asa-mi vorbea, iar noi mergeam intins. 



112. Eurifil : despre el nu stim decit ceea ce ne spune Virgil (Eneida, II, 114), unde nu e vorba 
insa de plecarea flotei grecesti din Aulida, ci de povestirea lui Sinon, care, ca sa insele pe 
troieni, spune ca de multe ori grecii si-au propus a renunta la asediu si a pleca acasa, 
dar n-au putut din cauza vointei zeilor, care au dezlantuit furtuna pe mare. Multi comen- 
tatori cauta sa explice unde ar fi putut gasi Dante stirea ca Eurifil a dat semnalul acelei 
plecari, si presupun ca ar fi luat-o dintr-un text, necunoscut noua, de istorie troiana sau, dupa 
cum crede Parodi, dupa un pasaj din Seneca (Troades, 353 si urm.). Este clar insa ca Dante n-a 
facut altceva decit a adapta grecilor obisnuintele medievale contemporane. 113. Cint : Eneida. 
114. Stii: stii pe dinafara. 116. Scot: Michele Scoto, medic si astrolog scotian care a fost la 
curtea lui Frederic al II-lea, imparatul Germaniei si regele Siciliei, pentru care a facut mai 
multe traduceri de texte arabe de medicina. Despre el comentatorii mai vechi povestesc mari 
minuni, ca ar fi avut suflete la dispozitia sa, carora le poruncea sa „ia de pe masa regelui 
Frantei rasolul si friptura de pe masa regelui Angliei si sa le dea oamenilor lui." 118. Guido 
Bonat : Guido Bonatti din Forli, in Romagna. A fost si el la curtea lui Frederic al II-lea, 
Ezzelino da Romano si Guido Novello. In 1282 a dat semnalul de atac cetatenilor din Forli, 
care reusisera sa infringa pe francezii care ii asediau. Este autorul unui mare tratat de 
astrologie. 119. Asdent : cizmar din Parma, celebru ghicitor despre care cronicarul Salimbene, 
cu multa naivitate, spune ca 1-a auzit „prezicind multe lucruri care pe urma s-au intimplat" 
(Cronica, 284). 121. Stol : trece acum la vrajitoare, care mai bine si-ar fi vazut de treburile 
lor casnice, ocupindu-se cu cusutul, torsul si impletitul. Andrele : de la andrea = crochet 
(d tricoter). Cuvintul e inregistrat in dictionare alaturi de forma mai obisnuita : undrea. 
127. Ieri : ieri noapte luna a fost plina : deci soarele a rasarit in acelasi timp cu apusul lunii. 
Astazi luna apune cu un ceas mai tirziu de rasaritul soarelui : deci, fiind luna la apus, soarele 
a rasarit de un ceas. 128-129. Te-a prins... si bine: ti-a fost de folos cind te-ai ratacit in 
padurea infernala. 




190 




m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 




pssczs&g^ 



m 



CintuC XXI 

Cercul al optulea. Valea 
a cincea: pungasii 



Pungasii, adica acei care isi insusesc 
banul public (1-57) Amenintarile 
diavolilor impotriva lui Virgil si Dante 
(58-105) © Codirloi intinde o cursa 
celor doi poeti (106-139) 



Din punte-n punte-asa trecuram noi 
vorbind de multe cite-aici imi cata 
sa nu le cint, si ne-am oprit apoi 

pe-al puntii virf, ca bolgia-nvecinata 
si-alt plins zadarnic sa-1 vedem acum, 
si-o si vazui nespus de-ntunecata, 

7 intr-al Venetiei arsenal precum 

fierbind vezi iarna smoala cea tenace 
spre-a unge luntrii ce-au crapat pe drum 

10 si nu mai pot pluti, asa ca-si face 
ici unul vasul nou si-nfunda stupa 
prin coaste celui mai putin dibace, 

13 si-aici la prora dreg, dincoa' la pupa, 
cioplesc lopeti si funii-si fac, si sparte 
vintrele de catarg cirpind le-astupa ; 



4. -nfunduitata ( ?) (c). 
9. vase (a). 



7. Ca si-n Venetia-n Arsenal. 8. In timp de iarna fierb (b). 



2. Multe : de multe lucruri care n-ar fi potrivit sa le spun aici. Si in cintul IV (v. 106) Dante 
intrebuinteaza asemenea formula retorica de preteritie. Fiind vorba acolo de convorbirea lui 
cu poetii din „nobilul castel", unii comentatori au crezut ca ar fi la mijloc modestia lui Dante, 
care, cu astfel de mijloc, ne-ar fi dat discret a intelege ca aici poetii i-au spus cuvinte prea 
magulitoare, ca sa le poata repeta. Comparatia insa cu pasajul de fata si cu asemenea formule 
de preteritie care se gasesc in literatura franceza narativa din Evul Mediu arata ca parerea 
acestor comentatori n-are in realitate nici un temei. 4. Bolgia : dupa cum am relevat si in 
alta parte, Cosbuc pastreaza acest cuvint specific dantesc, pe care 11 traduce alteori prin vale 
sau genune. 8. Iarna: fiind timpul neprielnic navigatiei, venetienii profitau de el ca sa-si 
repare corabiile. 11. Stupa: cilti de cinepa. 12. Dibace: vasului mai stricat. 



|Ij lE*C*g323S$gg3| 



19] 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



16 asa prin vrerile divinei arte, 

dar nu prin foe, o smoala jos fierbea, 
umplind de vise tot malul de-orice parte. 

19 Vedeam ca e, dar nu vedeam in ea 
decit numai basici de forfot pline, 
cind ea-n umflare-i rasuflind cadea. 

22 Pe cind stateam atent sa vad mai bine, 
- „Ia vezi, ia vezi", strigind conducatorul 
m-a tras, de unde stam, grabit spre sine, 

25 si-asemeni unui om miscai piciorul 
cind nu s-opreste-a sti ce lucru-i cere 
sa fug-astfel, caci spaima-1 ia cu zorul, 

28 si-asa fugind intoarce-a sa vedere ; 
si-n dosul nostru eu pe stinci vazui 
un negru drac fugind din rasputere. 

31 Ce chip cumplit avea, e greu sa spui, 
si cit de fioros era-n miscare 
cu-ntinse-aripi si iute-n mersul lui ! 

34 Cu umeri 'nalti ca niste tepi si care 
purtau calare-un pacatos pe ei, 
tinut de pulpi cu bine-nfipte gheare. 

37 - „Sa-l dati, ai puntii noastre-ortaci ai mei 
adinc pe-un om fruntas din sfinta Zita, 
iar eu ma-ntorc s-aduc si pe-alti misei 

40 in urbea lor ca-i bine garnisita. 
Si toti pungasi, afara de Bontur, 
din «nu», pe bani fac «da», intr-o clipita !" 



16. Asa fierbea, prin vrerea sfintei arte (b). 28. Ia lucrul in (a). 29-30. Si-un 
negru diavol dupa noi vazui I Fugind, pe stincd sus, din rasputere (b). 32. parea (a). 
34-35. Cu umeri arc... si avind calare, I Cu ambele picioare un rdu pe ei (a). 35. Pe 
ei cu ambii craci un pacatos (b). 37. soti (a). 37. Ai puntii noastre, a zis, ortaci (b). 
40. Tara (c). 41-42. Si-afara de Bontur, tilhari in moduli Ca fac pe bani din da un 
nu (b). 42. Fac da din nu (a). 



17. Nu prin foe: smoala care umplea valea (bolgia) a cincea nu fierbea din cauza vreunui 
foe, ci din vointa lui Dumnezeu. 19. Ca e : ca este smoala in vale. 21. Cadea : dupa cum face 
si pe pamint smoala cind fierbe. 23. Strigind : a se construi : „Conducatorul, strigind : «Sa 
vezi, sa vezi !», m-a tras grabit spre sine, de unde stateam". 25. Si-asemeni : „si miscai piciorul 
asemenea unui om care nu se opreste sa observe primejdia de la care este nevoit sa fuga (a §ti 
ce lucru-i cere sa fuga) fiindca spaima il tiraste, si, tot fugind, se uita inapoi". 33. lute : in 
text : „cu aripi deschise si cu picioarele care abia atingeau pamintul". 34. Tepi : in text : 
„umarul lui care era ascutit si fioros". 37. Sa-1 dati : „sa-l aruncati in smoala, dragi tovarasi 
de straja ai puntii noastre". 38. Zita: patroana orasului Lucca. Pacatosul adus de acest drac 
era, se vede, unui din fruntasii (anziani) comunei. 40. Urbea: Lucca. Garnisita : de pungasi. 
41. Bontur: Bonturo Dati, demagog din Lucca, celebru pentru traficurile lui nepermise. In 
anul 1314, refuzind pisanilor inapoierea castelului Asciano, a pricinuit un razboi crud intre 
cele doua orase. Ca sa-si bata joe de pisani, el ridica pe turnurile acestui castel doua mari 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



192 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 



43 Si-1 dete-adinc, iar el pe malul dur 

s-a-ntors, fugind cum n-am vazut in viata 
scapat din lant vrun ciine dupa fur. 

46 Scufuns dintii s-a-ntors la suprafata 
pe spate-acela, insa dracii toti : 
- „Nimic aici n-ajuta Sfinta Fata ! 

49 Tu crezi ca esti in Serchio sa 'noti? 
De vrei sa scapi de-a cangii-ntepatura 
din smoala capul tau sa nu-1 mai scoti !". 

52 Si cangi pe el, o sut-atunci cazura, 

si iar: - „Aci cind vreai sa joci, te-ascunde, 
asa ca daca poti pe-ascuns tu fura". 

55 Tot astfel bucatarii pun sa-ndese 
rindasii carnea cu tepuse cind 
deasupra apei ea-n caldare iese. 

58 Si-atunci Virgil : - „Spre-a nu le da prin gind 
c-ai fi pe-aici - mi-a zis Virgil -, tu cata 
vro stinca jos si-ascunde-te curind. 

43. // dete-adinc (b). 44. ?iu cred ca s-avintd (a). 45. urmind pe hot zavodul (b). lasat 
din lant (b). 49. Altfel ca-n Serchio-au cei de-aici sa 'noate (c). 51. nu-ncerca (a). 
55. sa-nfunde (a). 57. Ea sta plutind in vasul dat in... (a). Plutind ea std-n caldarea 
data (b). 58. Si-atunci : Ca lor sa nu le dee (sters in A). 



oglinzi si raspunse ambasadorului din Pisa, care venise sa-1 ceara inapoi (impreuna cu 
celelalte castele ocupate cu sila de luchezi), ca n-avea nimic impotriva sa restituie pe cele- 
lalte ; cit priveste insa castelul Asciano, il pastra ca femeile din Pisa, cind ies la plimbare, sa 
se oglindeasca in oglinzile luchezilor. Dupa moartea imparatului Henric al Vll-lea la 
Bonconvento Pisano (1313), soarta razboiului a fost contrara luchezilor, care, fund ghibelini, isi 
pierdusera cu moartea imparatului sprijinul ce-1 aveau. Pisanii atunci au ajuns pina la portile 
orasului Lucca si-au ridicat pe doi stilpi doua oglinzi enorme si au scris sub ele niste versuri, 
care reprezinta unul din cele mai vechi documente autentice de poezie populara cu subiect 
istoric, in care spuneau : ,jnvata pe spinarea ta, Bonturo Dati, care ai sfdtuit pe luchezi : in 
ziua de Sfintul Fridiano pisanii au fost la portile Luchei!". 42. Din „nu"... fac „da": isi 
schimba opiniile si hotaririle pe bani. 43. -1 dete : il arunca de pe inaltimea podului in smoala 
clocotitoare a santului. 47. Pe spate : din cauza smoalei care-i apasa pe cap, condamnatul, 
cind se intoarce la suprafata, se iveste cam aplecat inainte, in atitudinea unei cornice inchi- 
nari. Dracul atunci ii spune sarcastic : „Te inchini ? Aici nu esti in catedrala din Lucca si nici 
n-ai inaintea ta icoana la care voi cei din Lucca tineti asa de mult !". 48. Sfinta Fata : o 
sculptura foarte veche in lemn, reprezentind chipul lui Isus despre care se credea ca Nicodim 
1-ar fi reprodus de pe imaginea ramasa pe giulgiul care invaluia capul lui Cristos. Era foarte 
vestita in Evul Mediu si se pastreaza si acum tot cu aceeasi religiozitate ca si atunci. Si acum 
poporul se jura „pe sfintul chip de la Lucca". 49. Serchio : riul care trece prin Lucca. Dupa 
cum se vede, dracul isi bate joe de Lucca, de locuitorii ei si de moravurile si superstitiile lor. 
Dante a fost la Lucca dupa ce a fost izgonit din Florenta si acolo a fost bine primit de o femeie 
nobila, care se numea Gentucca (Purgatoriul, XXIV, 37), care insa nu trebuie socotita printre 
femeile iubite de Dante, virsta poetului fiind atunci destul de inaintata. Este vorba numai de 
o cinstita primire, facuta de o femeie de familie buna unui om celebru. Nu putea deci sa aiba 
despre Lucca o amintire neplacuta. Dar florentinii isi bateau joe de luchezi ca de niste oameni 
prostanaci si ingimfati. 53. Sa joci : sa ne inseli scotind capul afara ; ascunde-te, caci daca 
te prindem, te intepam. 58. Prin gind : Virgil se asteapta la vreo farsa urita din partea 
dracilor si, cu o prudenta care nu ne poate mira in cine simbolizeaza ratiunea omeneasca, 
sfatuieste pe Dante sa se tina ascuns. Cu o foarte fina analiza Francesco D'Ovidio, plecind de 
la procedeul similar intrebuintat de Dante in valea vrajitorilor, unde indirect se apara si 




193 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



61 Si-orice-ndirjire vezi ca mi-o arata, 
sa nu te temi ! Ca-i stiu, fiindc-avui 
cu ei acest razboi si de-alta data". 

64 Trecu pe punte-apoi si cind vazui 

ca merge drept spre-a sasea rip-a vaii, 
oh, mare-a fost aici curajul lui. 

67 Cum sar si furiosi si iuti dulaii 

pe-un biet sarac ce-oprindu-se se-nfige 
cersind unde s-opri de-o parte-a caii, 

70 sarira de sub punte cu cirlige. 

Vazui pe dracii toti spre el cum pasa, 
dar el : - „Nu fiti misei, a prins sa strige. 

73 Si pin-a ma-nhata, cu cangi, sa iasa 

din gloat-un ins sa-i spui ce vreau, si-apoi 
veniti si m-apucati de va mai pasa!". 

76 Strigara toti : - „Ia du-te, Codirloi !". 
Ei toti au stat si-un ins al negrei gloate 
veni zicind : - „Cam ce-ai pofti la noi ?". 

79 - „Crezi tu ca m-ai vedea pe-aicea poate - 
a zis Virgil - eu, eel ce vezi tu bine 
ca pot sa-nfrunt a voastre-atacuri toate, 



63. Rdsboiu cu ei pe-aici (a). 66. tndrdsneala (a). 70. Toti astfel (a). 71. spre dinsul 
diavolii (a). 74. vrute (a). 76. Codirld, du-te! (a). 78. Cain ce-ar fi sa-ti ajute ? (a). 



apara si pe Virgil de numele care-i iesise de vrajitor, observa ca si aici, in atacul nereusit al 
dracilor, trebuie vazuta o aluzie la invinuirea de inselatorie care a slujit dusmanilor lui politici 
de pretext ca sa-1 izgoneasca din Florenta. Neizbinda dracilor face aluzie la nevinovatia lui, 
recunoscuta in constiinta chiar de dusmanii lui. Sfatul prudent al lui Virgil face aluzie la 
oarecare lipsa de prudenta care a facut posibile adversarilor lui astfel de invinuiri. Ratiunea 
omeneasca aici pare a sfatui omul nu numai sa fie cinstit, dar si a se arata cinstit pentru a 
nu da prilej atacurilor dusmane. 63. Altadata : cind a fost trimis in Infern de vrajitoarea 
Erihto (vezi nota la Infernul, IX, 22-23). 68. Se-nfige : frumos cuvint care lipseste in Dante, 
unde nu avem decit „se opreste". Totusi, cuvintul intrebuintat de Cosbuc este de o frumusete 
si de o plasticitate sculptorie cit se poate de dantesca, asa incit aparenta indepartare de text 
se rezolva intr-o fina traducere. A traduce pe Dante cuvint cu cuvint, netinind seama de 
insusirile speciale de vigoare, de originalitate si nu arareori de ciudatenie ale stilului dantesc, 
nu este a traduce, ci a trada pe Dante. Cosbuc si-a facut un suflet dantesc, multumita caruia 
frumusetea traducerii lui nu rezulta din fidelitatea cu care a interpretat fiecare cuvint in 
parte, ci din tonul general si aproape as zice de „suflarea dantesca" pe care a stiut sa i-o dea. 
A se vedea, de pilda, cit de minunat a tradus numele asa de caracteristice ale dracilor din 
cintul acesta. 73. Pin-a ma-nhata : n-as spune ca Torraca : „Aici Virgil cere cu dibacie un 
proces cu toate formele legale, ca adica condamnarea sa fie precedata de discutie". Fara 
indoiala, tinta lui Virgil este aici de a cistiga timp, insa cred ca trebuie interpretata atitudinea 
lui Virgil ca aceea pe care o ia fortat omul prudent si intelept fata de violenta salbatica a unor 
oameni rai si strimti la minte, pe care, aproape fara sa vrea, ii trateaza de sus, cu acel fel 
de mila ingaduitoare ce o aratam copiilor cind ne facem ca ne supunem la capriciile lor si nu 
mai cautam sa aminam sa le facem gustul. „Mai stati putin de vorba. De intepat cu cirlige 
tot o sa ma intepati. Deci nu veti pierde nimic". 78. Cam ce-ai... : in text : „Ce folos ?", in sens 
de : „Nu-i foloseste la nimic !", „Degeaba !". 79. Crezi tu : este obisnuita formula cu care (vezi 
Infernul, III, 95-96 ; V, 24-25) Virgil inlatura piedicile demonilor. 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



194 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



|f»SQ££3Sa| 



m 



82 de n-ar fi vrun destin si vreri divine? 
Fa loc ! Caci vrerea cea din cer ma face 
sa due pe-un viu pe-aceste cai cu mine !" 

85 Si-atunci, o, ce-oparit ramas-ai, drace ! 
Vazui din miini si cangea cum ii pica, 
si-a zis spre-ai sai : - „Lasati pe-acesta-n pace !' : 

88 Si mie-apoi maestrul : - „Te ridica 
tu, eel pitit la punte printre stei, 
vegheat plecind sa vii fara de frica". 

91 Iesind plecai grabit; cind insa ei 

vazui ca toti spre mine-ntoarna pasii, 
m-au prins fiori ca tot vor fi misei. 

94 Asa vazui, cind au golit arcasii 
Caprona dupa pact, ce fric-avura 
vazind pe ses ce multi erau vrajmasii. 

97 M-am strins de domn cu-ntreaga mea faptura 
si-asupra-mi gind de rau vazind ca-1 au 
le stam cu ochii tot in ochi si-n gura. 

100 Plecara furca toti, dar se-ndemnau 

asa-ntre ei : - „Sa-i trag una-ntre-spete ?", 
iar altu-apoi : - „Sa-i tragi, sa tipe «au !»". 

103 Dar unul dintre ei, acel ce stete 
de vorba cu Virgil, s-a-ntors grabit 
si-a zis : - „Domol - spre el -, domol, baiete !". 

106 Si nou-apoi : - „Un drum cum ati dorit 
pe arcul asta nu-i, caci arcul zace 
in fundul vaii-a sasea-ntreg [zdrobit] 

109 dar dac-a merge tot pe-aici va place, 
dati tot prin ast ponor, precum va cint 
si-alt arc aflati, si-i drum pe-acolo-n pace. 



92. avlnta (a). 98. cuget rau (a). 103. cu fata plinal De furie (a). 105. Domol zi- 
clnd (a). 107. Nu este pe-acest fiindca (a). 108. ruina (a), naruit (a). 109. Dar merged 
tot pe-aici daca va place (a). 



90. Vegheat: vegheat de mine, cu toata increderea ca te voi apara. 91. Cind insa: a se 

construi : „tnsa cind vazui ca ei toti indreapta pasii spre mine...". 93. Misei: din teama ca nu 
se vor tine de cuvint, ca vor fi misei si ma vor ataca pe la spate. 94. Asa vazui: Dante 
compara frica lui fata de dracii care il ameninta cu cangile cu aceea a arcasilor pe care i-a 
vazut iesind din castelul Caprona (dupa ce aparatorii lui se predara dusmanilor cu pactul de 
a li se darui viata), cind se vazura inconjurati de armatele dusmane. 95. Dupa pact: o 
fortareata se poate preda la discrefia dusmanului sau dupa pact, care de obicei consta in a 
fi aparatorii feriti de orice ofensa si a avea onorurile militare. Asediul Capronei, despre care 
Dante vorbeste aici, s-a intimplat in 1289, cind, dupa cum povesteste Villani (III, 137), Juchezii, 
cu ajutorul florentinilor, au mers in razboi contra Pisei si in drum au luat si jefuit castelul 
Caprona". 106. Si nou- : si apoi, intorcindu-se catre noi. 110. Va cint : va zic. 111. Alt arc : 
e, fireste, o minciuna. Codirloi cauta a insela pe poeti, spunindu-le ca, din cauza naruirii 
puntii care trece pe valea a sasea, drumul pe punte este gresit si ii sfatuieste sa o ia prin 



^ p£*&&D&d)^ 



195 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



112 Cinci ceasuri mai spre-amurg de cite sint 
s-umplura ieri o mie sase sute 
saizeci si sase de-ani de cind e frint. 

115 Vro doi de-ai mei vor da o raita iute, 
sa-mi cate rai, ce ies la mal, si-astfel 
plecati cu ei, ca bine-o sa v-ajute. 

118 Hei, Zbate-Aripi, in front, cu Farfarel 
si Bot-de-Ogar cu voi, si Vita-i-Sece, 
haid', Fund-de-lad si tu, si Parpanghel, 

121 nebunul Cap-de-Ciine, sa mai piece 
coltatul Rit-de-Porc si Forforoata ; 
Barboi-Zbirlit vataf acestor zece. 

124 Mai dati pe ling-aprinsa smoal-o roata, 
si-asti doi la alta punte-ntregi sa vie, 
ca-ntreaga trece peste bolgia toata". 

127 - „Ce vad - am zis - maestre-al meu, vai mie, 
o, fa - i-am zis - sa mergem far' de ei, 
de stii, caci eu nu-i cer tovarasie. 

130 De esti prudent si-acum ca de-obicei, 
nu-i vezi cum miriie-ntre dinti, parinte, 
si-au ochi-n cap cu gind de-a fi misei?" 

133 Raspunse el : - „N-as vrea sa te-nspaiminte 
ce vezi ! Scrisneasca-n dinti [asa] cum vor : 
o fac spre-acei din smoala lor fierbinte !". 



127. Dar eu : Ce vad (b). 128. O fa de stii (a). 



ponorul care desparte valea a cincea de a sasea, pina cind vor mtilni alt arc (inexistent !) care 
trece intreg deasupra vaii. 112. Cinci ceasuri: Codirloi explica motivele prin care arcul al 
saselea este naruit : tocmai ieri s-umplura o mie sase sute saizeci si sase de ani si cinci 
ceasuri mai mult (mai spre amurg) dupa ceasul in care vorbeste, de cind arcul s-a frint. Adica : 
arcul s-a frint din cauza cutremurului de pamint care a precedat coborirea lui Isus in lad. Era 
deci Simbata mare, 9 aprilie 1300, si in ziua precedenta, la amiza, se implinisera 1266 de ani 
de la moartea lui Isus. Dupa credintele lui Dante, moartea lui Cristos s-a intimplat la amiaza 
in Vinerea mare, in anul 34 al vietii lui. De cite sint : cinci ceasuri mai tirziu de ora ce o 
avem acum. Dracul vorbea cam pe la 7 dimineata, adica cinci ceasuri inainte de amiaza din 
ziua de 9 aprilie 1300. La amiaza zilei precedente (8 aprilie 1300) se implinisera deci 1266 
de ani de la moartea lui Cristos si 1300 de la nasterea lui (vezi Infernul, XII, 36 si Convivio, 
IV, 23). 125. -ntregi : restrictie mintala diabolica. Codirloi spune tovarasilor ce le da poetilor 
ca escorta sa nu le faca nici un rau pina cind nu vor ajunge la puntea care trece intreaga peste 
vale si care are singurul neajuns ca... nu exista. 128. O, fa: sa faci asa fel ca sa mergem fara 
astfel de escorta, ca eu din partea mea renunt la ea bucuros. De stii: daca este adevarat 
ce mi-ai spus ca stii drumul. 130. De esti prudent : frica il scoate aici pe Dante putin din 
fire si parca uita respectul datorat lui Virgil. Incepe sa se indoiasca daca Virgil stie drumul 
(de stii), pe urma se indoieste si de prudenta lui, care ar fi trebuit sa-i atraga atentia asupra 
atitudinii dusmanoase a oamenilor. „Se poate ? parca nici nu te recunosc ! Tu, de obicei asa 
de prudent, nu vezi cum dracii miriie intre dinti si se uita urit la noi? Ce mai avem nevoie 
de o astfel de escorta ! Daca este adevarat ca stii drumul, te rog sa ne despartim de ei si sa 
mergem singuri". 



196 





m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 



136 La stinga deci porniram prin ponor 

ci-ntii vazui, ca semn, ca toti se-ntoarna, 
stringindu-si limba-n dinti, spre seful lor. 

139 Iar el plecind facu din cur o goarna. 

137. Ca semn : faptul ca Codirloi s-a conformat cu totul obiceiurilor militare, alegind o 
caprarie de zece oameni, pe care-i strigase pe mime (ce mime !) si le da un sef a mveselit 
pe draci, care arata de a lua jocul in serios si, asteptind semnul plecarii, isi string limba 
cu dintii, ca si cum ar vrea sa arate o incordare de atentie comica in asteptarea comenzii 
de pornire. „Toata scena pare inspirata de un joe de copii : copiii se joaca de-a soldatii 
si, jucindu-se, isi bat joe de seful lor si, facind cu gura un anume zgomot, isi inchipuie ca 
imita sunetul trimbitei" (Torraca). 




197 




Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 




|f»£Q££35a| 



B 



CintuC XXII 

Cercul al optulea. Valea 
a cincea: pungasii 



Cei doi poeti, calauziti de demoni, 
strabat colnicea de-a lungul smoalei 
fierbinti (1-30) Ciampolo di 

Navarra si Frate Gomita (31-96) © 
Cursa intinsa dracilor de Ciampolo 
si cearta acelora (97-151) 



Vazui si calareti cum cimpi intrapa, 
cum dau atacuri, sau facind alai 
si-aori in valmasag fugind cum scapa, 

cursari prin tara voastra-ntimpinai, 
si bande-n treacat, neamule-aretine, 
si joe de suliti si-ncurari de cai, 

7 urmind dupa chimvale-ori tamburine, 
cu buciume-ori cu focuri din castele 
si semne de-ale noastre-ori chiar straine, 

10 ci-atare-avind poznas cimpoi nici ele, 
nici osti eu n-am vazut, nici escadroane, 
nici nave-urmind un far sau grup de stele ! 

13 Mergeam acum cu-aceste lighioane - 

vai, rai firtati - dar toate cum li-e rindul, 
ca-n lad nu ceri tamiie si icoane. 



2. alaiu (A). 9. Si semne-avind itali... si ce-ori (a). 12. lumini de far, sau (a). 



1. Vazui: face o enumerare de diferite manevre si exercitii militare executate in sunetul 
celor mai deosebite instrumente muzicale, pentru a spune ca totusi niciodata nu i-a fost 
dat sa asculte un asa de ciudat cimpoi ca acela al lui Barboi-Zbirlit, seful dracestii cete din 
cintul precedent. Intrapa : cum strabat cimpii in trap. 2. Facind : vazui calareti, facind alai. 
3. Fugind : vazui cum aori, in mijlocul valmasagului, calaretii scapa fugind. 5. Neamule- 
-aretine : face aluzie probabil la expeditia florentinilor in teritoriul din Arezzo, dupa batalia 
de la Campaldino (1289). 6. Joe de suliti: face aluzie la luptele medievale ale cavalerilor, 
numite in italieneste giostre (in franceza joutes) si torneamenti (in franceza tournoiments) . 
8. Focuri : dupa semnale facute cu foe de pe turnurile fortaretelor, ca de pilda in Infernul, 
VIII, 4-5. 9. Semne: instrumentele muzicale. 10. Ele: bandele despre care vorbeste in versul5. 
15. Ca-n lad: Cosbuc traduce astfel o zicatoare italieneasca : „la biserica cu sfinti si la 
circiuma cu betivi". 




|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



|f»SQ££3sa| 



m 



16 Dar eu aveam numai la smoala gindul, 
sa. vad si-a bolgii-ntreaga asezare 
si raul neam ce-1 scalda-n ea fierbindu-1. 

19 Precum cind dau pilotilor pe mare 
delfinii semn cu spetele rotunde 
sa-si scape-a lor corabie de 'necare, 

22 asa, spre-a rasufla, si-aici si-altunde 
vedeam vrun rau spinarea cum si-o salta 
dar numai fulgerind si iar s-ascunde. 

25 Cum stau prin balti si broastele-ndeolalta 
la mal, si-astfel c-afar-au numai botul, 
dar labele si-ntregul trup in balta, 

28 si-aici astfel la mal umpleau ei totul 
dar cind s-apropia Barboi-Zbirlit 
pe toti in clipa-i si-nghitea borhotul. 

31 Vazui, si-am sufletul si-acu-ngrozit 
pe unul stind, cum e pe cind le sperii 
ca sta o broasca si-altele-au sarit, 

34 dar Bot-de-Ogar i-a si-nclestat in perii 
smoliti ai lui cirligul si, tragind, 
ce-a scos din lac o vidra-mi fu vederii. 



37 



40 



43 



Stiam pe draci pe nume-acum pe rind, 
caci fui atent si cind alesi ei fura 
si si-ntre ei cum se chemau strigind. 

- „Hei, Foc-Nestins, alearga si-i infige 
in spate gheara sa-1 jupoi de piele !" 
Si toti au curs cu cangi si cu cirlige. 

Iar eu : - „De poti, maestre-al caii mele, 
sa faci sa afli cine-i desperatul 
cazut aici in miini atit de rele?". 



32. odata (a). 36. Si-a tras si-a scos ce-o vidra (b). spinzu... (a). 38. Atent fusei (a). 
strige (a). 



17. Si-a bolgii : obisnuitul italienism al lui Cosbuc, pentru vale. 20. Semn : se credea in Evul 
Mediu, si se crede si acum, ca atunci cind delfinii sar deasupra apei, urmarind corabia dupa 
obiceiul lor, prevestesc furtuna. 23. Vrun rau : un condamnat. 25. Cum stau : dupa ce a com- 
parat pe condamnatii care isi scot spatele afara din smoala cu delfini care, ivindu-se din 
mare, isi aratii spinarea lor arcuita, asemuieste aici pe ceilalti condamnati care ies din smoala 
numai cu capul cu broastele care stau la malul biiltilor si scot afara din apa numai botul. 
32. Cum e : dupa cum se intimpla, cind treci pe linga malurile unei balti, cii toate broastele 
sar speriate in apa si cite una ramine afara, asa vazui (si numai povestind ma ingrozesc) pe 
unul din condamnati raminind afara cu capul, expus la cangile diavolilor. 34-35. Perii smo- 
liti: parul smolit. 36. Ce-a scos: ceea ce a scos din lac. Tragind cu cangea, dupa ce a prins 
pacatosul de par, si ridicindu-1 in sus, trupul lui acoperit de smoala apare ca ceva lung, negru 
si dintr-o bucata, intocmai ca o vidra pescuita cu tepoiul. 38. Atent: Dante stia numele 
tuturor, caci fusese atent si cind Codirloi ii striga pe nume ca sa-i aleaga, si cind se chemau 
intre ei. Fura : (infige : cirlige). Cosbuc, care a avut in minte o rimii, poate strige, cum se vede 
din variants, a lasat tertina rimata neindestulator. 44. Sa faci: sa faci in asa fel, daca se 



|Ij lE*C*g323S$gg3| 



199 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



46 Mergind Virgil deci a-ntrebat de statul 
din care-a fost nascut, iar el ii spuse : 

- „Sarmana maica ma nascu-n regatul 

49 Navarei unde-n slujba ea ma puse, 
caci tat-avui pe-un biet de martafoi, 
si-al sau distrugator si-a tot ce-avuse. 

52 La bunul domn Tibald fui serv apoi, 
si-acolea-n cotcarii fui mester mare 
de cari-acum dau seama-ntr-ast noroi". 

55 Iar Rit-de-Porc, ce-avea doi colti cum are 
si-un pore mistret, facu ca-n sold miselul 
sa-i simt-un colt ce-artist e-n spintecare. 

58 De rai motani mai dete soricelul ! 
Barboi-Zbirlit insa-1 cuprinse-n brate 
si-a zis : - „Pina-l infurc, cu-ncetinelul !". 

61 1-1 duse lui Virgil apoi in fata : 

- „De vrei sa stii mai mult, intreaba-1 dara, 
ca-ndat-apoi sar altii si-1 inhata". 

64 Si-a zis Virgil : - „Cunosti tu, asadara, 
prin smoala vrun nemernic sa se cheme 
latin de neam?" - „De-un duh cu-a voastra tara 

67 vecin, m-am despartit de scurta vreme. 
De-ar fi si-acum deasupra-mi ast misel, 
de cangi si gheare-acum eu nu m-as teme." 

50. cald (a). 51. Ce si pe el si tot ce-avu distruse (b). 52. Tibald (a). 59-63. Ci-l 
prinse-n brate-atunci si-a zis: Barbatil Sa-mi stati pina-l infurc, tacuti ca mielul. / 
S-a-ntors cu fata spre Virgil apoi :/ De vrei sa stii mai mult, sa-ntrebi, ca-mi sbiaral 
Ca dornici de-a-l jupi mai am vreo doi (b). 54. noroiu (A). 60. sa-mi stati ca mie- 
lul (a). 65. sa se zica (b). 66. Iar el: Cu (a). 67. Vecin, lasai pe (a). 66. Lasai cu-a 
voastra tara I Vecin pe-un duh, de vreme putintica (b). 69. De ghiare-acum si cangi 
nu m-as mai... (b). 

poate, ca sa aflam cine-i nenorocitul cazut in mina „dusmanilor" lui. De doua ori in acest cint 
se vorbeste despre „dusmani", si in amindoua cazurile dintr-un punct de vedere care ne arata 
in Dante tipul omului medieval si al omului de partid. Ce mila aici pentru nenorocitul cazut 
in mina dusmanilor lui ! Posibilitatea de a scapa printr-un act de iertare ori de marinimie din 
mina dusmanului nici nu se facea in Evul Mediu ! Daca Dante ar fi cazut in mina florentinilor, 
ar fi fost ars pe rug (igne comburatur, ita ut moriatur) fara mila. Si nici el n-ar fi gasit ca 
procedeul este nejuridic. Si de fapt tot in acest cint Dante are cuvinte de mare dispret pentru 
Frate Gomita, care, dupa ce a avut in mina pe dusmanii stapinului lui, le-a dat drumul pe 
bani. Dante apare scandalizat nu atit ca le-a dat drumul pentru bani, dar ca a scapat o ocazie 
asa de minunata de a suprima pe dusmani. 46. Statul: din ce tara. 49. Navarei: mic stat 
medieval intre Franta si Spania, in Pirineii apuseni. Nenorocitul este un oarecare Ciampolo 
(Jean Paul) despre care comentatorii nu ne spun mai mult decit gasim in Dante : ca mama 
lui il puse de mic copil in slujba regelui Tibald al II-lea de Navarra (1240-1270), foarte vestit 
in Evul Mediu pentru virtutile lui cavaleresti si laudat de Rutebeuf ca viteaz, darnic si 
primitor. La curtea acestui rege, Ciampolo, fiind om cu trecere, impartea slujbe si favoruri 
pe bani. 57. Ce-artist : ce bine spinteca unul din coltii lui. 60. Cu-ncetinelul : astimparati-va. 
63. Altii : demonii. 66. Latin de neam : italian. 67. Vecin : din Sardinia. Nu-1 socoteste deci 
ca tocmai italian. De altfel, cit priveste dialectul, si azi unii filologi ii socotesc mai mult ca 
o limba aparte, decit ca o varietate a limbii italiene. 68. Deasupra-mi : se vede ca in smoala 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



|f»SQ££3Sa| 



m 



70 Dar Bot-de-Ogar : - „Ce stam acum astfel !". 
Si-n brat i-a-nfipt al cangii virf subtire 
si-un mare sfert de carne-a rupt din el. 

73 Si Fund-de-lad tot sta sa-1 ia-n primire 
de jos mai de la pulpi, ci-n rotogol 
se-ntoarse-al lor decan cu rea privire, 

76 si-a stat putin mai blind turbatul stol. 
Virgil, nezabovind, din nou grait-a 
spre eel ce sta privindu-si osul gol : 

79 - „De cine zici, ca rea ti-a fost ursita 

cind tu, lasindu-1, mai spre mai te-ai tras?". 
Raspunse-acela : - „Fratele Gomita, 

82 Galuricul, oricarei fraude-un vas. 
Astfel avut-a-n miini pe inimicii 
lui Ninu-ncit de pomin-a ramas, 

85 dar bani le-a smuls si-n cimp a pus voinicii 
cum el zicea, si-a fost inselator 
si nu-n marunt, in multe alte-oficii. 

88 El sta-n contact cu eel din Logodor, 

cu Zanche-acum, si-si spun nenumarate, 
tocind de draga-le Sardinia lor. 

75. si-a-ntors decanul aspra (a). 85. si-a rupt... si-n cimp a pus voinicii (b). 

condamnatii stau unii peste altii. De aceea Ciampolo spune ca, daca ar £i ramas acoperit de 
el in smoala, acuma nu s-ar teme de cangile si nici de ghearele demonilor. 70. Astfel : in text : 
„prea mult am rabdat". 75. Decan : Barboi-Zbirlit. 79. De cine zici : despre cine vorbesti, 
zicind ca rau ai facut lipsindu-te de pavaza care ti-o facea trupul lui intins peste tine si 
tragindu-te mai spre mai? 81. Fratele Gomita: despre acest calugar, Gomita sau Comita, 
stim foarte putin, fiindca comentatorii lui Dante nu fac aici decit a repeta si a amplifica ce 
gasesc in text. Se pare ca a fost mult timp siniscalco si pe urma sef al intregii curti a 
judeeatorului din Gallura, Ugolino Visconti, mai cunoscut sub diminutivul de Nino. Dupa 
Chiose anonime, acest Nino a fost om foarte siret si lacom de bani, din care cauza, dupa ce 
pisanii il gonisera din oras, si ordonind, din represalii, ca toti pisanii care erau in domeniul 
lui sa fie intemnitati, acest Frate Gomita ii lasa sa fuga pe toti in schimbul unei sume de bani. 
Se pare ca faptul s-a intimplat putin dupa ziua de 30 iunie 1288. 82. Galuricul : din Gallura. 
Sardinia era impartita in patru giudicati : Gallura, Logodoro, Arborea si Cagliari. Seful 
acestora se chema giudice, adica Jude", dar in realitate avea putere si uneori (ca de pilda 
Re Enzo, fiul lui Frederic al II-lea) si numele de rege. Despre Nino Visconti [„Giudice Nin" 
al lui Dante) vezi Purgatoriul, VIII, 53. Un vas : intrebuintind o comparatie biblica, aseamana 
corpul cu un vas al carui continut este sufletul. Tot asa si in Infern (II, 28) a chemat pe Sfintul 
Pavel vas electionis. 85. -n cimp : in libertate. Voinicii : dusmanii domnului lui, inca voinici 
si in stare de a-i face rau. 86. Cum el zicea : facea aluzie la formula juridica de piano (fara 
judecata, cu procedura sumara) intrebuintata de Dante in loc de „in cimp" din varianta (6), 
intrebuintata de noi pentru a intregi versul lasat incomplet de traducator, tocmai din cauza 
ca nu-i gasise forma definitiva pentru a reda acel de piano din text. Ironia consists in a cita 
aceasta formula juridica intrebuintata de Frate Gomita cu ocazia aceea si de care trebuie sa 
fi facut mult haz dusmanii lui, din cauza cinismului sau inconstientei ce presupune in acela 
care marturiseste astfel de a fi lasat in libertate, asa de piano, ca lucrul eel mai firesc si fara 
nici o umbra macar de judecata, pe dusmanii domnului sau. 87. Marunt : adica in stil mare. 
88. Logodor : unul din sus-pomenitele giudicati din Sardinia. 89. Zanche : spun comentatorii 
mai vechi (alte documente insa nu avem) ca a fost vicar al regelui Enzo, fiul lui Frederic al 
II-lea, cind, luind acesta de sotie pe Adelasia din Logodoro, deveni regele Sardiniei ; si adauga 
ca mai tirziu Zanche, dupa moartea lui Enzo (la Bologna, unde a trait restul zilelor lui intr-o 



|Ij lE*C*g323S$gg3| 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



91 Dar, vai, vedeti-1 pe-altu-n falci cum bate ! 
Eu multe-as spune, dar ma tem ca el 
imi face grapa ghearele-i pe spate". 

94 S-a-ntors vataful lor spre Farfarel 

ce tot pindea din ochi cum sa-1 apuce : 

- „Taiatule din furci ! Mai stai nitel !". 

97 Cel groaznic ingrozit atunci spre duce : 

- „Lombarzi ori tusci sa vezi si daca-ti place 
sa-i si auzi - a zis - ti-i pot aduce, 

100 de-or sta putin deoparte-acestia-n pace 
spre-a nu se teme-ai mei de-a lor minie 
si eu, de-aici din mal, pe loc voi face 

103 nu unu-ori doi, ci sapte sa va vie, 

c-un semn din gur-asa cum dam signale 
cind iese-un ins si vrea tovarasie". 

106 Dar Cap-de-Ogar cu botul fetei sale 

in vint si dind din cap : - „Nemernic, ce-i ! 
si ce scorni prilej scaparii sale ! 

109 Bogat, pungasu-n laturi cite vrei !". 

- „Ei, da ! Sint rau cum nici nu se mai poate 
c-aduc la chin cu mult mai rau pe-ai mei !" 

112 Pierzind rabdarea Zbate-Aripi, cu toate 
ca toti i s-opuneau : - „De-mi sari in lac 
eu nu-n galop sarind mi te voi scoate, 

115 ci-n zbor de-aripi in clipa-ti viu de hac ! 
Subt mal, firtati ! Si vom vedea noi daca 
esti tu, decit noi toti, mai mare drac !". 

94. oiu (a). 96. inapoi, dar stai nitel (a). 102. sezind aid (a). Am folosit aceasta 
variants pentru a completa textul din (A), care dupa smuls are o lacuna. 93-95. prinse 
cu o agrafa si cu insemnarea : sa se schimbe. 104. cum dam noi (a). 108. Si-auzi, 
spre-a ne scapa, ce-a pus la cole (b). 



captivitate benevola, dupa ce a fost luat prizonier dupa batalia de la Fossalta) a luat de sotie 
pe aceeasi Adelasia. In alta parte (Infernul, XXXIII, 144) Dante spune ca a fost ucis de ginerele 
sau Branca d'Oria. 91. -n falci: scrisneste din dinti amenintator. 98. Tusci: din Toscana. 
100. Acestia: demonii. Ciampolo, ca sa scape de ghearele si de cangile demonilor, nascoceste 
un siretlic : spune lui Virgil, care putin mai inainte 1-a intrebat daca cunoaste vreun latin 
printre tovarasii lui din smoala, ca, daca demonii vor sta putin la o parte, in asa fel ca cei 
care se vor ivi afara din smoala sa aiba incredere, el, dind semnalul convenit intre ei, cind 
cineva, scotind capul afara, constats ca demonii sint departe si nu-i pot vedea, el va face asa 
fel ca mai multi condamnati lombarzi si tusci se vor arata, si Virgil va putea vorbi cu ei pe 
indelete. Cuvintele sint adresate lui Virgil, dar siretul condamnat se gindeste la impresia ce 
o va face asupra dracilor, care, din dorinta de a putea prinde si chinui mai multi, se vor lasa 
inselati. Fireste ca toate sint minciuni si ca abia se vor departa dracii, si el se va arunca 
iarasi in smoala. 110. Ei, da: dindu-si seama de neincrederea dracilor, vrea sa-i convinga, 
aducindu-le aminte totala lipsa de solidaritate a pacatosilor din cea mai rea speta, care se 
acuza unul pe altul si parca se bucura de suferintele tovarasilor. Dupa cum ar spune : „«Rau ?» 
Si tocmai voi ma invinuiti de asta, care o sa va bucurati de urmarile acestei rautati ? «Rau» 
ar trebui sa ma numeasca ai mei, pe care ii tradez !". 



g||^^^^g^^pj 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



|f»SQ££3Sa| 



m 



118 Nou joe, crestine,-asculta si-o sa-ti placa ! 
Se-ntoarsera deci toti, spre-alt mal catind 
si-ntii fu eel ce n-ar fi vrut s-o faca. 

121 Pindind priinta clipei si-nfigind 
pungasu' bine talpile-n tarina, 
sari si-astfel scapa de-al bandei gind. 

124 O ciuda fu pe toti acum stapina. 
Dar mai ales pe eel ce cauza fu, 
deci si porni strigind : - „Tu-mi esti in mina !' : 

127 Dar nu-i era. Caci zborul nu putu 

sa-ntreaca frica. [Unu-n fund pe data, 
iar altu-n zbor cu pieptul sus trecu.] 

130 Nu piere-o rat-altminteri scufundata 
in lac cind vine-un soim ce tot astfel 
trudit si minios de drum isi cata. 

133 Cu ciuda de-acest lucru, Parpanghel 
zbura pe urma lui, dorind ca hotul 
sa-i scape-n lac, spre-a se prici cu el. 

136 Iar cind i-a fost scapat, sarindu-i motul 
sari cu ghearele pe sot si-apoi 
se-ncinse-o harta peste lac cu sotul. 

139 Dar celalalt era dibaci coroi 

sa-1 scarmene virtos ! Si-asa cazura 
de sus in smirc in clocot amindoi. 

142 Si-n pripa-i desparti acea caldura 
ci-atita clei pe-aripi li s-a lipit, 
ca nu puteau sa iasa din arsura. 

145 Cu-ai sai se vaicarea Barboi-Zbirlit 
si-urni pe patru-n ajutor sa sara 
cu cangi cu tot pe-alt mal, iar ei grabit 

148 la postul lor si-aici zburara, 

si cangi intinsera spre-acei spurcati 
ce-aproape copti sub scoarta se-nfundara. 

151 Noi insa i-am lasat asa-ncurcati. 



124. fuse (a). 125. Si-nttiu pe-acel ce-o cauza fu greselii (b). 133. el si-nciudat (a). 
134. sbura tot din... (a). 137. S-a-ntors (a). 

120. Cel : Zbate-Aripi, care, aproape sigur ca il va insela condamnatul, ar fi dorit sa fie cu 
ochii in patru ca sa nu-i scape. 125. Pe eel : pe Zbate-Aripi. 128. Unu : Ciampolo. 129. Altul : 
Zbate-Aripi. 131. Tot astfel: compara ciuda lui Zbate-Aripi, care n-a putut sa innate pe 
Ciampolo, cu ciuda unui soim care, dupa ce a urmarit o rata salbatica mult timp in zbor, 
cind a ajuns la malul apei nu poate s-o prinda fiindca rata s-a scufundat. Cf. Ramiro Ortiz, 
„Per la medievalizzazione di Dante", in Zeitschrift f. rom. Phil., XLIII (1923), p. 293; si, 
in aceeasi Zeitschrift, XLIV (1924), pp. 664-617: „Conobbe Dante il «Roman de Renart»?" 
133. Acest lucru : scaparea lui Ciampolo din cangile lui Zbate-Aripi. 134. Lui : lui 
Zbate-Aripi. Dorind : dorind de la inceput. 139 : Coroi : soim. 149. Spurcati : plini de smoala. 
150. Se-nfundara : se infundasera inainte de a primi ajutor. 




203 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 




|f»£Q££35a| 



B 



CintuCXXIII 



Cercul al optulea. Valea 
a sasea: ipocritii 



Cursa intinsa de draci si zadarnicita 
de Virgil (1-57) © Ipocritii (58-75) 
Catalan si Lodering (76-108) 
Caiafa (109-126) ® Cei doi poeti se 
urea pe colnicea a saptea (127-148) 



Tacuti si singuri, fara soti, acum 
mergeam, urmind din urma pe parinte 
cum merg si fratii minoriti pe drum. 

4 Dar cearta ce-o vazui mi-aduse-aminte 
de-un soarece si-o broasca despre care 
Esop ne da-ntr-o snoava-nvataminte. 

7 N-au „nu" cu „ba" mai mult asemanare 
decit au astea doua, daca bine 
privesti si-alaturi si-nceput si fine. 

10 Si-asa cum dintr-un gind alt gind iti vine, 
alt gind din primu-asa mi se nascu 
sporindu-mi spaima cea dintii din mine. 



4-5. De snoava lui Esop mi-aduse-aminte I Presenta ceart-a lor (b). 8. cind si 
fine (a). 10. Precum deci dintr-.,. (a). 11. fu cazul (a). 12. Si prima spaim-a 
duplicato-n (b). 



3. Minoriti : cu mfatisare smerita si unul dupa altul in rind, dupa cum merg pe strada fratii 
minoriti, adica franciscanii care urmeaza regula Sfintului Francisc de Assisi. 4. Cearta : 
cearta dracilor din cintul precedent. 6. Esop : fabulist grec din secolul al Vl-lea i.Cr. Aici se 
face aluzie la Esopul medieval, text latin in distihuri elegiace atribuite de unii englezului 
Walterius. Fabula despre care Dante vorbeste este urmatoarea : „Un soarece, ca sa poata 
trece mai usor o balta, ceru ajutor unei broaste. Broasca ii lega piciorul cu o atii de al sau. 
lata ca inoata amindoi ; broasca se scufunda ca soarecele sa se inece, insa soarecele se abate 
la suprafata ; frica ii mareste puterea. Vine uliul si desparte pe cei doi care se cearta ; curind 
amindoi zac cu maruntaiele smulse afara". Cf. Ramiro Ortiz, „Conobbe Dante il "Roman de 
Renart?»", in Zeitschr. f. rom. Phil., 1924, p. 615, n. 1. 8. Astea doua: cearta intre draci si 
fabula lui Esop. 9. Si-alaturi: si daca pui in relatie inceputul certei dracesti cu sfirsitul. 
12. Spaima : din cauza dracilor. 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



204 




m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



B 



13 Si-asa gindeam : motivu-n noi le fu 
si-a poznei cei de ris si-a suferintii 
si negresit ca li-e necaz acu. 

16 Minie dac-adaog rea-vointii, 
goni-ne-vor cum n-a gonit copoi 
pe-un iepure ce-1 ia de git cu dintii. 

19 Simteam de groaza paru-n cap vilvoi, 
si-am zis, atent in urm-avind privirea : 
- „De nu ne-ascundem repede-amindoi, 

22 din Gheare-Rele, maistre, mi-e pierirea. 
Ii simt cum vin pe urma-ne-alergind, 
asa de vii ii vad cu-nchipuirea". 

25 Iar el : - „De-as fi si-oglinda, mai curind 
n-as prinde-a ta icoana, cea de-afara, 
precum ti-am prins pe cea ce-o ai in gind. 

28 Spre-a mele-a tale ginduri se-ndreptara, 
egal cuprins avind si-acelasi zbor, 
si-asa-ntr-un singur sfat mi se-nchegara. 

31 De-o fi piezis la dreapta,-ncit usor 
sa faca malul drum intr-alta vale, 
scapam de-nchipuita goan-a lor". 

34 Dar n-a-ncheiat si restul vorbei sale, 
cind si vazui pe draci cu-aripi intinse 
aproape-a ne-nhata sosind pe cale. 

37 Virgil in brate-atunci grabit ma prinse, 
precum de zgomot desteptata mama, 
cind vede-n casa lucrurile-aprinse, 

40 apuca fiul spre-a fugi, si-n sama 
luind numai la el, ea nici pe sine 
nu-si da ragaz s-arunce vro naframa ; 



13. Motivul, cu gind, in noi (a). 14. Din noi pornit-a hazul (a). 14-15. Batjocurii 
ce-o pat si-a suferintii/ Ce-i arde asa, ca-i prinse cred necazul (b). 16. Deci furie- 
-acum de-adaoga (b). 19. patrunde (a). 21. de nu ne vom ascunde I Si eu si tu (b). 
23-24. De gloata lor ca-n urma ni-e pornita, I Si-i vad asa ca simt chiar cum 
ma-nhata (a). 25. oglinda-mplumburita (b). 28. Grabit precum ti-am prins-o cea 
gindita (b). 35. eu si vazui (a). 37. Deodat-atunci I Virgil la piept (a). 38. Cum 
mama cind de larma-i dest[eptata] (b). 41. Mai mult grijind de el, decit de sine (b). 



13. Motivu- : noi am fost de vina ca dracii s-au facut de ris si pe urma au cazut in smoala. 
16. Adaog: daca relei-vointe a lor se va adauga si minia pentru batjocura la care s-au 
expus din cauza noastra. 20. In urma : uitindu-se inapoi de frica sa nu soseasca dracii. 
22. Gheare-Rele : nume colectiv pe care il da Dante intregii cete dracesti din care abia a 
scapat. 28. Spre-a mele : a se construi : „Ale tale ginduri se indreptara spre ale mele, avind 
cuprins egal si acelasi zbor (gindindu-ma la fel cu tine §i cu acela^i avint)". 30. -nchegara : 
gindul tau si al meu impreunindu-se, ne-au sugerat acelasi sfat. 



|I]|ESC*£3Z2DS£2q 



205 




Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



43 asa pe spate s-a lasat cu mine 

din virf, pe coasta repede ce-astupa 
din sus prapastia vaii cei vecine. 

46 Nicicind nu cred pe-al morii scoc s-o rupa 
deodata apa-n vale mai cu zorul 
cind este-aproape sa s-azvirle-n cupa, 

49 precum pe-acel perete-a curs cu zborul 
Virgil, si ma tinea la pieptul lui 
parind ca fiu ii sint, nu-nsotitorul. 

52 Abia ce-am fost ajunsi in fund, vazui 
pe draci din zbor pe culme cum se lasa 
drept unde-am fost, dar nu ma mai temui, 

55 caci Pronia ce voi-ntr-a cincea plasa 
sa-i faca servi, de ei spre-a fi pazita, 
le-a stins orice puteri din ea sa iasa. 

58 Aflaram jos o ginte-aici, smolita, 

umblind prin cere cu mers nespus de lin, 
plingind pe-o fata jalnic de trudita. 

61 Si cape-aveau cu glugi lasate plin 
si-adinc pe ochi, si-n felul cum le taie 
la rasa lor monahii de la Rin. 

64 De aur fat-aveau, parind vapaie, 

dar grele-atit prin plumbul blanii lor, 
ca Frideric pe-a lui le-avea de paie. 

67 Ah, trist vesmint, in veci obositor! 

Si-n rind cu ei, intorsi la stinga iarasi, 
mergeam atenti cum plinge-acest popor. 

70 Dar, strins de drumul strimt si de povara-si 
asa de-ncet venea, ca-n rind cu mine, 
aveam tot noi cu orice pas tovarasi ; 

58. O gint-af[laram]... sulimenita (a). 63. calugarii la (a). 66. Ca Frfideric] avea 
pe-a sa... (a). 72. C-aveam (A). Oricare-al nostru pas ne da (a). La orice pas aveam 
toti... (b). 



43. S-a lasat : Virgil. 49. Cu zborul : iute, repede. 55. Pronia : aceeasi pronie cereasca, care 
i-a asezat ca pazitori..., ii impiedica de a iesi din ea. 58. Smolita: sulemenita. Ironie, fiindca 
acesti damnati, ca fatarnici ee sint, sint acoperiti de cape grele de plumb, aurite pe dinafara. 
62. Felul : dupa modelul si croiala celor intrebuintate de calugarii din Colonia. 66. Frideric : 
comentatorii lui Dante spun (dar nici un document nu intareste afirmatia lor) ca tmparatul 
Frederic al II-lea pedepsea pe vinovatii de lezmaiestate punind pe ei niste cape de plumb si 
virindu-i apoi in niste caldari, sub care se aprindea foe, incit plumbul topindu-se, nenorocitii 
mureau in chinurile cele mai groaznice. Foarte probabil s-a pus pe seama lui Frederic al II-lea 
una din atitea cruzimi ale tatalui sau Henric al Vl-lea, dar se si poate ca comentatorii n-au 
prea inteles rostul acestei pedepse, care, parindu-li-se nu destul de grea, au cautat sa o faca 
mai groaznica cu nascocirea caldarilor. 71. Ca-n rind : a se construi : „asa de incet ca, cu orice 
pas, aveam in rind cu mine tot noi tovarasi". 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



206 




m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



B 



73 deci zisei : - „Tata, cauta pe-oarecine 
cu nume,-am zis, si fapte cunoscute 
si-asa mergind, tu vezi pe linga tine". 

76 Si-un duh din dos, fiindu-i cunoscute 
cuvintele toscane : - „0, stati, voi cei 
ce-n neagra noapte-asa fugiti de iute, 

79 ca poate pot sa-ti dau si eu ce vrei !". 
S-a-ntors atunci Virgil privind prin vale, 
si : - „Asteapt' - a zis - si mergi incet ca ei". 

82 Si stind vazui pe doi zorind pe cale 
cu mare dor de-a fi cu noi in rind, 
ci-opriti erau de plumb si-ngusta cale. 

85 Sosind, ei m-au privit mult timp tacind 
si-n sus tineau chioris cautatura ; 
se-ntoarsera-ntre ei apoi, zicind : 

88 - „Acesta parca-i viu ca-si misca gura. 
Iar [de nu-s] vii, cum n-au aceste blane, 
ce drept al lor le iarta-ncarcatura?". 

91 Si-apoi: - „Tu, oaspe-al turmei cei sarmane 
de tristi fatarnici, te rugam sa spui, 
si nu ne-ascunde, cine esti, toscane?". 

94 - „Nascut am fost - raspunsei - si crescui 
la mindrul Arno-n marea lui cetate, 
si-am trupu-acel ce-apururi il avui. 

97 Dar cine voi, a caror distilate 

dureri prin ochi sint chin vederii mele? 
Ce chin e-n voi ce-atit de-amar v-abate ?" 

100 Raspunse-un ins : - „Aceste haine grele 
in cari sintem cu plumb aci-mbracati, 
cintaru-1 fac sa geam-astfel sub ele. 

80. atunci intors, privi (a). 89. Dacd-s vii (A). 90. Si al lor ce dr[ept] (a). 97. ravar- 
sate (a). 99. amar - crud (a). 102. Fac cumpana (a). 



75. Si-asa mergind: si, tot mergind, uitii-te imprejur daca poti cunoaste pe cite-un suflet 
mai rasarit, cu care sa putem sta de vorba. 76. Cunoscute : recunoscind graiul din Toscana. 
78. Fugiti : Dante si Virgil nu mergeau iute deloc, dar, fata de mersul asa de incet al acelor 
nenorociti imbracati cu cape de plumb, pareau ca alearga. 86. -n sus : din cauza greutatii 
glugii de plumb, nu puteau sa ridice capul sus spre Dante si ridicau numai ochii. 90. Ce 
drept : care privilegiu al lor ii scapa de pedeapsa noastra ? Dupa cum s-a vazut, legile Infernului 
nu permit damnatilor de a iesi din cercul lor, deci mare este mirarea celor pedepsiti ca Dante 
si Virgil nu iau parte la pedeapsa lor si strabat Infernul ca niste drumeti. 95. Cetate : 
Florenta, pe malurile Arnului. 96. Apururi : strabat Infernul fiind in viata, cu acelasi trup 
pe care 1-am avut totdeauna, pe care nu 1-am pierdut inca din cauza mortii. 97-98. Distilate 
dureri: lacrimi. 98. Chin: imi produc mila. 



|I]|ESC*£3Z2DS£2q 



207 




Bi 



|KSC33£2C2»]!J 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



103 Noi din Bologn-am fost, doi veseli frati, 
Lodringo el, eu Catalan, si-odata 
de-a ta cetate ambii-am fost chemati, 

106 cum si-alte dati chema, spre-a fi pastrata 
odihna ei, dar noi i-am fost atari 
precum Gardingul si-astazi mai arata". 

109 Eu vrui atunci sa zic : - „Voi raii, cari...", 
dar n-am mai zis, caci vazul mi se duse 
pe unul rastignit si-nfipt cu pari. 

112 Vazind ca-1 vad, intreg el se distruse, 
suflind in barba-si cu-ndelung oftat ; 
iar popa Catalan, care-1 vazuse : 

115 - „Acest infipt ce-1 vezi - a zis - da sfat 
iudeilor ca, spre-a-mpaca poporul, 
un om caznirii trebuie-a fi dat. 

118 Sta gol cum vezi si-nchide-n drum ponorul, 
si trebuie sa simta cit de grei 
sint toti cari tree si pun pe el piciorul. 

121 Si socrul sau e-n bolgie-aici, si-acei 
ce-au fost cu el partasi in sfatul care 
a fost saminta rea pentru iudei". 

124 Vazui si pe Virgil cum sta-n mirare 
de-acest intins in cruce-astfel precum 
etern va sta-ntr-atit de trista stare. 

127 Se-ntoarse-apoi spre Catalan : - „Si-acum, 
sa-mi spui, de esti stapin al vrerii tale, 
nu este-aici la dreapta-ne vrun drum 

130 pe care sa iesim dintr-asta vale 

spre-a nu constringe iarasi ingeri rai 
cu noi sa vie-a ne-arata vro cale?". 

133 - „Aproape-aici, s-o vezi cu ochii tai - 
raspunse el - din marea ripa pleaca 
un arc ce trece toate-aceste vai, 

136 ci-i rupt aici si nu e drum sa treaca, 
dar lesne-o sa suiti si pe ruine, 
ca zac in fund spre coasta ce se pleaca." 



121. ei, acei (a). 123. Sdmint-a fost a mortii-ntre (a). 



112. Distruse : in text : „se rasuci". 115. Acest infipt : Caiafa, judecatorul lui Isus Cristos. 
Sfat : dupa cum se spune in Evanghelie (loan, XI, 50). 121. Socrul : socrul lui Caiafa, pontiful 
Ana. 123. Saminta rea : fiindca, pentru pedeapsa rastignirii lui Cristos, Ierusalimul a fost 
distrus si iudeii osinditi sa rataceascii printre celelalte popoare. 124. Mirare : stim ca Virgil 
a fost altadata in Infern (vezi cintul IX, 22), dar atunci, printre ipocriti, n-a vazut pe Caiafa : 
mirarea lui deci se explica usor. 128. Stapin: daca poti. 



^ p£X&&£>£Z^ 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 



139 Putin Virgil a stat retras in sine. 

Si-apoi : - „Acel ce-nteapa raii-n lacul 
de smoal-a lui, ce rau si-a ris de mine !". 

142 - „Eu si-n Bologn-am auzit ca dracul 
e sac de vicii si mintind mereu, 
ca-i tata al minciunii",-a zis monacul. 

145 Cu pasii mari porni maestrul meu, 
avind putin pe-obraji a furiei floare, 
si-asa, lasindu-i pe-ncarcati, si eu 

148 pornii pe urma dragilor picioare. 



141. Cf. Chitu (a). 142. Auzii (a). 



141. Si-a ris : in cintul precedent - cititorul isi va aduce aminte - dracul mincinos, ca sa-i 
intinda o cursa lui Virgil, i-a spus ca arcul al saselea s-a prabusit, dar urmatorul este intreg 
si va putea trece peste el. Minciuna demonului apare clara lui Virgil. 142. Bologna : adicii 
atunci cind studiam teologia in vestita universitate de acolo. 148. Dragilor picioare: pe 
urma picioarelor dragului maestru. 




209 




Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 




|f»£Q££35a| 



B 



CintuCXXTY 

Cercul al optulea. 
Valea a saptea: hotii 



Frica zadarnica a lui Dante (1-21) 
© Cei doi poeti se urea pe colnicea 
a saptea (22-60) © Hotii (61-96) © 
Vanni Fucci (97-151) ' 



10 



13 



Pe-acel rastimp al tinarului an, 
cind Feb isi uda-n Urn-ale lui plete 
iar noaptea-ncepe-a da spre meridian, 

cind bruma pe cimpii vrea sa repete 
frumoasa fat-a albei ei surori 
ci-aripile-n curind ii pier muiete, 

lipsit de-orice nutret se scoala-n zori 
taranul trist si vede alb tot locul, 
si-oftind isi bate soldu-adeseori, 

acasa-ntors in vai isi varsa focul 

ca bietii-acei ce n-au ce sa-si mai faca, 

ci-ncet incepe sa-si aline focul 

vazind cum lumea-ntr-alt vestmint se-mbraca 

in scurt rastimp, si ia toiagul lui 

si-[a] turmei foame-n cimp acum o-mpaca ; 



1. Pe cind e anu-abia ndscut si-si spala (b). 2. aurite (a). 4. imite (a). 6. topite (a). 
10. isi blastema norocul (a). 14. deci (a). 



1. Tinarului an: la inceputui anului, cind soarele, intrmd (februarie) in zodia Urnei, incepe 
a incalzi mai mult si noptile, apropiindu-se de echinoctiul de primavara, incep a fi egale cu 
zilele. Atunci taranul, sculindu-se dis-de-dimineata si vazind pamintul acoperit cu bruma, 
crede ca-i zapada si se intristeaza, dar, putin dupa aceasta, intorcindu-se in acelasi loc, suride 
vazind ca pamintul si-a schimbat infatisarea. Tot asa eu m-am speriat, observind cum Virgil 
s-a tulburat (din ciuda pentru cursa ce i-au intins demonii) si pe urma am capatat curaj, cind 
1-am vazut ca-mi vine in ajutor. 3. Meridian : ceea ce se intimpla la echinoctiu. 4. Repete : 
imite. 5. Surori: zapada. 6. Ii pier: insa repede se topeste. 13. Intr-alt vestmint: fiindca 
bruma a disparut, tot cimpul capata infatisare noua. In Italia, in luna februarie este aproape 
primavara. 15. -mpaca : isi duce turma la pasune. 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 




m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



|f»SQ££3Sa| 



m 



16 asa inspaimintat de-al meu maestru fui 
de-atita nor ce i-1 vedeam pe frunte, 
ci-al spaimei plastru tot asa-1 avui. 

19 Ca-ndata ce-am ajuns la rupta punte 
s-a-ntors cu-acele dulci priviri spre mine, 
precum le-avu dintii sub tristul munte. 

22 Si-atent aici privind peste ruine 

si-n minte multe cumpanind de toate, 
el brate-a-ntins stringindu-ma la sine, 

25 si ca si-acel ce face si socoate 

si-apururi pare-a sti si-apoi ce vrea, 
astfel spre virf trudindu-se-a ma scoate 

28 pe-o stinc-a stat si-alt stei de dupa ea 

vazind, mi-a zis : - „Tu treci pe-aceea stana, 
dar vezi dintii de poate-a te tinea". 

31 Ah, n-a fost drum de-acei [ce] poarta blana, 
caci greu de tot, el eel usor, eu dus 
din colt in colt, urcam acea corhana. 

34 Si daca n-ar fi fost decit mai sus 
intr-alt ponor mai scurt-aici ruptura, 
eu nu stiu el, dar eu m-as fi rapus. 

37 Cum ins-al Malebolgii fiind spre gura 
acelui put adinc, piezis se-ntinde 
oricare-o bolgie-si are-astfel faptura 

40 ca suie-un mai, iar celalalt descinde. 
Si-ajunsem astfel si-unde-am cunoscut 
ca cea din urma piatra se desprinde. 

43 Cind fui pe virf, deloc n-am mai putut 
sa merg, si-am fost atit far' de suflare 
ca unde-am fost ajuns, am si sezut. 

46 - „Se cade-aici sa-nvingi orice-aminare, 
caci stind pe puf sub cald coperamint 
n-ajungi la gloria cea fara de care, 

18. Dar sp[aimei] (a). 29. sui, stand, petroae (a). 38. Fintlnii-acei adtnei (a).pogoara (b). 
39. Oricarei bolgi astfel ii e (a). 40. scoboara (b). 

17. Nor: mcruntare din cauza minciunii spuse de demoni. 18. Plastru: leac. 21. Munte: in 

padurea in care Dante se ratacise, la poalele acelui deal pe coasta caruia intilnise cele trei 
fiare. 25. Acel: ca acela care, pe cind lucreaza ceva, se gindeste la ceea ce trebuie sa faca pe 
urma, incit mereu pare a sti ce va face pe urma. 31. Blana: adica era un drum pentru care 
nu era potrivita o haina lunga si grea, care ar fi fost o piedica la urcat. 32. Usor : fiindca era 
suflet si n-avea nici o greutate. Dus : sprijinit de Virgil. 34. Si daca : si daca aici ruptura 
(malul format de ruinele podului) n-ar fi fost mai scurta decit ponorul de mai sus. 37. Cum 
insa : cum insa aceste vai, coborindu-se spre gura Infernului, sint facute in asa fel incit un 
mai se ridica si celalalt coboara. 42. Se desprinde : sus pe virf, de unde se desprinde cea din 
urma piatra a ruinei. 46. Aminare : lene. 



|Ij lE*C*g323S*gg3| 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



49 citi mistuie-a lor viata pe pamint 
pe urma lor aceleasi urme lasa, 
ca spumele pe-un riu sau fumu-n vint ! 

52 Deci sus ! Si-nvinge truda ce te-apasa 
prin vrerea cea ce-nvinge-orice batai, 
cind ei de-al trudei chin nimic nu-i pasa. 

55 Caci nu-i de-ajuns sa. pleci dintr-aste vai ; 
mai lung-o scara drum pe ea ne cere ! 
De stii ce-ti spui, grabeste pasii tai." 

58 Plecai atunci si-am zis, pe cind putere 
mai multa fataream s-arat decum 
aveam : - „Deci mergi ! Am si puteri si vrere !". 

61 Pe stinci luaram deci din nou un drum 
si greu si strimt si-n totul starii sale 
mai rau si decit eel de pina acum. 

64 Spre-a nu-i parea trudit vorbeam pe cale, 
cind iat-un glas, parind ca nici nu stie 
vorbi deplin, iesi dintr-alta vale. 

67 Ce-a zis, desi eram pe-acea stinghie 
ce-i punte-aici, eu n-am putut sa stiu, 
dar eel care vorbea-mi paru-n minie. 

70 Plecat privii spre-adinc, dar ochiul viu 
nimic prin neguri n-a putut invinge, 
deci zisei : - „Duce,-o, fa te rog sa viu 

73 la zidul eel ce-a sasea vale-o-ncinge. 
C-aud, dar sa-nteleg eu n-am putere, 
si stau si vad si tot nu pot distinge". 

76 - „Raspunsu-mi este-atit ca-ti fac pe vrere, 
ca ruga cea onesta nu se neaga - 
raspunse el -, ci-o stimperi in tacere." 

53. poteci (a). 55. pleci (a). 57. deci (a). 66. Vorbi deplin (a). Inceputul versului 
lipsind in (A), am introdus in text aceasta varianta. 77-78. Raspunse el, caci astfel 
se desleagal Onesta ruga... (A). Am introdus in text varianta (b), versul 78 lipsind 
aproape in intregime in (A). 77. doru (a). 78. cere (a). 



53. Batai: lupta. 54. Nu-i pasa : in text : „daca nu se lasa doborita de trupul ei greu". 56. O 
scara : face aluzie la urcusul lung si greu al Sfintului Munte din Purgatoriu. 59. Fataream : 
ma prefaceam. 60. Deci mergi : „Sint gata. Porneste, si eu te voi urma, caci simt ca am din 
nou in mine si puteri, si vointa". 62. -n totul starii : intreaga infatisare. 66. Vorbi deplin : 

glas aproape bestial ce parea inapt a pronunta cuvinte. Este, probabil, glasul suparat al 
vreunuia dintre hotii pedepsiti in valea aceasta, suparat de seninatatea cu care vorbesc cei 
doi poeti. 76. Raspunsu-mi : raspunsul eel mai bun este ca-ti voi face pe plac, caci, cind omul 
cere ceva drept, nu i se poate refuza, si dorinta lui trebuie satisfacuta fara multa vorba. 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 



79 La capul puntii pe-unde ea se leaga 

cu-a opta ripa deci ne-am dus, si-n fine 
vazui atunci deschisa bolgia-ntreaga, 

82 si-ntr-insa serpi, si-oriunde serpi, si pline 
gramezi, de-atitea specii,-ncit de ei 
simt singele si-azi sloi de gheata-n mine ! 

85 Sa-mi taca Libia de pustiul ei, 
caci orisicit foiesc in el scirbosii 
jaculi, [chelidri], cencri si farei 

88 n-avu mai rai si multi ca furiosii 
de-aici, nici el, nici golul etiop, 
nici malul sterp din preajma Marii Rosii! 

91 Si-aci-ntr-acest scirbos si crud potop 

fug umbre goale-urlind de-nspaimintate 
si scorburi nu-s si nu-i heliotrop ! 

94 Si-au miinile-ndarat cu serpi legate 
ce-n spline-nfig si cap si cozi si-apoi 
iesind fac nod pe burta ca si-n spate. 

97 Si iat-atunci, pe-un duh de linga noi 
sarind un sarpe, -1 sfredeli prin locul 
ce leaga gitul de-umerii-amindoi. 

100 A scrie-un „0" sau „I" mai scurt e jocul 
decum s-aprinse el si-arzind cazu 
si-ntreg il prefacu-n cenusa focul. 

103 Si-asa cum sta distrus [astfel] acu 
de sinesi spuza prinse sa s-adune 
si-n sus sari si-a fost acel ce fu. 

106 Astfel de oamenii-nvatati se spune 
ca moare-un fenix, si la fel si-nvie 
pe cind si-a cincea suta de-ani apune. 



87. si cencri (A). 103. acum, a prins (a). 105. Acelas... (a). 



81. Bolgia: vale. 87. Jaculi: serpi care stau pe pomi si de acolo se napustesc asupra prazii. 
Chelidri : alt soi de serpi exotici. Cencri : serpi amfibii si veninosi. Farei : se spunea in Evul 
Mediu despre acest sarpe ca umbla drept pe coada {erectus graditur super caudam) si lasa 
urme pe unde trece. Numele acestor serpi exotici sint luate din Lucan (Pharsalia, IX, 78). 
Dante insa, cu fantezia lui puternica, nascoceste niste metamorfoze asa de indraznete si 
amanuntite de oameni in serpi si de serpi in oameni, incit cu drept cuvint se va putea lauda 
in cintul urmator (XXV, 94-99) de a fi intrecut pe maestrii latini Lucan si Ovidiu. 89 : El : 
pustiul Libiei. Golul: pustiul. 91. Potop: multime de serpi. 93. Scorburi: unde sa se 
adaposteasca. Heliotrop : elitropia, piatra scumpa si fabuloasa de culoare verde cu mici pete 
rosii, despre care in Lapidariile medievale se spunea ca avea proprietatea de a face nevazut 
pe omul care o stringea in mina. 95. Spline : in text : „sale". 97. Si iata : a se construi : „Si 
iata ca un sarpe, sarind pe un duh de linga noi, il sfredeli". 100. Mai scurt: in text: „nu e 
jocul", adica : „S-aprinse mai repede decit se scrie un I sau un O". 101. El : sufletul damnatului. 
108. Apune : cind au trecut 500 de ani. 



|Ij lE*C*g323S*gg3| 



U3 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



109 [La iarba si la grine nu se-mbie], 
ci-amom si lacrimi de tamiie-alege 
[si nard si mir ii tes funebra ie], 

112 si-asa cum cade-un om si nu-ntelege 
de-a fost el tras de-o iazma inimica 
sau de-alt vrun rau ce poate pe-om sa lege, 

115 se uita-n jur mirat cind se ridica 
oftind confuz de groaza mare-a lui 
prin care-a fost si-i plin de-avuta frica ; 

118 pe hot cind a-nviat asa-1 vazui. 

Vai, aspra-i, Doamne, sfinta-ti lovitura 
ce-n dreapta ta minie-o-mparti oricui ! 

121 Ceru Virgil acestui mort de-arsura 

sa-i spuie cine-a fost? Iar el: - „De-abia 
plouai din Tosca-n trista asta gura. 

124 Nu om sa fiu, ci bestie-mi placea 

ca mul ce fui, si Fucci e-al meu nume 
si demnul grajd al meu Pistoia fu". 

127 Eu lui Virgil : - „Sa nu mai faca glume ! 
Sa-ntrebi ce culpa-1 trase-aici, ca-n viata 
il stiu cumplit si gata sa sugrume". 

130 N-avu, cind ne-auzi, minciuna-n fata, 
ci drept privi si sincer vru sa fie, 
cu-obrajii-aprinsi de-o jalnica rosata : 

133 - „Ca tu ma afli-aci-n ticalosie 

cum vezi ca sint, ma doare mult mai tare 
decit ca fui gonit din lumea vie. 

136 Nu pot sa neg ce-mi cere-a ta-ntrebare. 
Atit de jos in lad eu fost-am pus 
ca fur de sfinte-odajdii din altare ; 

113. Ori tras a fost (a). 122. Nevoia (a). 124. voia (a). 124. placea (a). 126. mea (a). 
126. Si derail cotet imi fu (b). 137. am fost adus (a). 



110. Amom : planta aromatiea, ca si nardul si mirul. Lacrimi: boabe de tamiie. 111. Ie: 
giulgiu. 114. Sa lege : sa vatame ; face aluzie la epilepsie. 115. Ridica : cind isi vine in fire. 
117. A fost: pe care a avut-o. Avuta : suferinta. 123. Tosca: Toscana. 125. Mul: catir. In 
limba italiana mulo se spune si in intelesul de copil bastard. Fucci: Vanni di messer Fucci 
dei Lazzari, familie din Pistoia apartinind partidului „negrilor". Vechii comentatori spun ca 
a fost poreclit Vanni Bestia si este poate sufletul eel mai bestial din intregul Infern dantesc. 
Om foarte violent, hot, bataus si criminal, numele lui apare foarte des in condica condam- 
natilor din Pistoia intre anii 1186 si 1295. Toate cronicile din Pistoia sint pline de ispravile 
lui. Cea mai scandaloasa a fost incercarea ce o facu in anul 1288 de a fura, impreuna cu alti 
tovarasi, odoarele din biserica Sfintului Zenone din Pistoia. 132. Jalnica: roseata care nu 
provine de vreo cainta, ci numai de ciuda de a fi fost recunoscut. 135. Gonit : nu stim daca 
Fucci a fost omorit, dar felul cum Dante se exprima ne face sa-1 banuim. 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



214 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 



139 iar furtu-mi fu napasta pe-altii pus. 
Spre-a nu te bucura de-a mea-ntilnire, 
de-o fi sa iesi din groapa asta sus, 

142 tu ia-n urechi si-ascult-o prevestire : 
de Negri-ntii Pistoia se desparte, 
Florenta-si schimb-apoi popor si fire, 

145 din Val de Magra neguri Marte-aduna 
si-n negri nori el invalit apoi, 
navala dind cu groaznica furtuna, 

148 pe Cimpul Piceean va da razboi, 
spargind in prip-a norului putere, 
spre-a fi strivit oricine-i Alb ca voi. 

151 Si-ti spui acestea ca sa-ti fac durere !". 



143. Pistoia-ntiiu pe n[egrii] rdpuna (a). 149. Si-a norului putere-o si doboara (a). 

139. Napasta : marturiseste ca autorul furtului a fost dinsul si ca pe nedrept vina a fost 
aruncata asupra altora. 140. -ntilnire : de a fi intilnit printre hoti. 143. Desparte : se goleste. 
Face aluzie la izgonirea „negrilor" din Pistoia in mai 1301. 144. Isi schimba : se refera la 
intrarea in Florenta a lui Carol de Valois. 




"5 




|KSC33£2C2»]|j 



DIVINACOMEDIE 




|f»£Q££35a| 



B 



CintuCXXV 



Cercul al optulea. Valea 
a saptea: hotii 

Gest obscen al lui Vanni Fucci si 
pedeapsa lui imediata (1-18) 
Tilharul Cacco (19-33) © Transfor- 
marea reciproca a unui sarpe in om 
si a unui om in sarpe (34-151) 



10 



13 



16 



Si-a zis, cind vorbelor le-a pus o fine : 
- „Mai na si tie, Doamne !" si-a facut 
cu ambele lui miini spre cer smochine. 

De-atunci incoace serpii mi-au placut, 

caci iata unui gitul i-1 incinse, 

parind c-ar zice : - „Fii de-acum tacut !". 

Iar altul peste brate-astfel il prinse 
facind la pieptul lui din sinesi nod, 
incit miscarii-orice putinta-i stinse. 

Pistoia, tu ! De ce nu cati vrun mod 
[sa te-nmorminti sub a cenusii zgura], 
ca-mpingi spre crime-asa pe-al tau norod ! 

Alt duh, prin toat-a mortii vale-obscura, 
n-aflai nici chiar la Teba-n porti trasnitul, 
superb cu Cerul intr-asa masura. 

Iar el fugi, si-atit i-a fost graitul. 

Ci-n furie-un centaur iat-apoi 

venea catindu-1: - „Unde e cumplitul?". 



1. Intins (a). 2. si-i fdcura (a). 8. sus lapiept (a). 11. a mortii-ncepdtura (a). 18. urla 
catlndu-l (a). 



3. Smochine : este un gest obscen, care se face punind degetul eel mare printre degetul 
aratator si mijlociu, cu pumnul inchis si intinzind bratele spre cineva. Nu e vorba de .smo- 
chine", dar de... altceva ! 4. Mi-au placut: fiindca au oprit pe nerusinatul de a mai vorbi. 
10. Un mod: un mod de a te preface in cenusa, fiindca din cauza mostenirii rautatii celor 
care te-au intemeiat impingi spre crime pe urmasii lor. Intr-adevar, legenda spune ca Pistoia 
a fost intemeiata de bandele lui Catilina. 14. Trasnitul : eel trasnit pe porti la Teba, Capaneu. 
Cf. Infernal, XIV, 46. 16. El: Vanni Fucci. 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



21 6 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 



19 Nu cred ca au Maremele-n noroi 
atitia serpi citi el avea pe crupa 
si pina unde-ncepe-a fi ca noi, 

22 iar ceafa lui dragonul i-o astupa 
cu-ntinse-aripi, si foe din gura-i iese 
ce-aprinde tot ce caile-i ocupa. 

25 Virgil atunci : - „Acesta-si alesese 
sub muntele-Aventin o vizuina 
si balti de singe-n ea facuse-adese ; 

28 el n-are-un drum cu fratii sai, si-o vina, 
din cauza furaturii-acei misele 
a marii turme cind ii fu vecina ; 

31 atunci insa-i sfirsi ale lui rele 

maciuca lui Hercul, ce-o suta-i puse 
si n-a simtit nici zece, cred, din ele". 

34 Pe cind vorbea, iar celalalt trecuse, 
trei insi ajunsera tiptil sub noi, 
pe cari nici eu, nici maistrul nu-i vazuse, 

37 decit cind au strigat : - „Dar ce-i cu voi?". 
Si-si rupse-atunci vorbirea bunul tata 
si-atent numai la ele-am stat apoi. 

40 Eu nu le cunosteam ; ci-asa cum cata 
sa strigi pe nume-aori, a trebuit 
si-aici sa strige-un sot pe-alt sot deodata, 

43 zicind : - „Dar Cianfa unde-o fi ramas ?". 
Si-atunci, spre-a fi atent Virgil ce vede, 
mi-am pus pe gura degetul sub nas. 



20. sale (a). 22. Un balaur (a). 28. Dar (a). 29. ce-o face (a). 32. Hercul, cu ghioaca 
lui, ce-o suta-n spate (a). 38. vreme (a). 43. cum, de n-a venit (a). 45. lipit (a). 



19. Maremele : regiune mlastinoasa, nesanatoasa si salbatica, acoperita cu paduri si plina 
de serpi si de animale salbatice. 21. Ca noi: unde incepe partea omeneasca a centaurului. 
22. Dragonul : sarpe cu aripi, un fel de balaur mai mic. 24. Ocupa : pe toti cei ce ii stau in 
cale. 25. Acesta: este vorba de Caccus, reprezentat de Virgil (Eneida, VIII, pp. 193 si urm.) 
ca jumatate om si jumatate animal (semihomo). Se stie ca, dupa mitologie, Caccus furase boii 
lui Hercule si ca acesta, descoperind hotia, il omori cu ghioaga. Dante face din el un centaur 
si il pune printre hoti din cauza hotiilor lui. 26. Aventin : muntele Aventin, una din cele sapte 
coline din Roma, in care legenda localizase pestera lui Caccus. 27. Balti: din cauza nume- 
roaselor omoruri. 28. Fratii : ceilalti centauri. 29. Furaturii : a se construi : „din cauza acelei 
furaturi misele." 30. Turme : a lui Hercule. 32. O suta : o suta de lovituri, din care n-a simtit 
nici zece, fiindca au fost de ajuns cele dintii ca sa-1 omoare. 34. Vorbea : pe cind Virgil poves- 
tea ispravile lui Caccus. Celalalt : Caccus. 35. Trei insi : este vorba, dupa cum se va vedea 
mai pe urma, de Agnolo Brunelleschi, Buoso Donati si Puccio Sciancato. Sub noi: fiindca cei 
doi poeti stau pe colnicea care desparte aceasta genune de cea de mai jos si deci stau mai sus 
decit sufletele damnatilor care ocupa fundul genunii. 38. Rupse : intrerupse. 40. Cata : dupa 
cum se intimpla ca cineva striga uneori pe altcineva pe nume, tot asa s-a intimplat ca unul 
din ei, chemind pe tovarasul lui, mi-a facut si mie cunoscut de cine era vorba. 44. Spre-a fi: 
ca Virgil sa fie atent la ceea ce vede. 



|Ij lE*C*g323S*gg3| 



M7 




Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



46 Crestine-acum, din vorbe-mi de-ar purcede 
ceva ce-i greu sa crezi, sa nu te mire, 
caci eu, care-am vazut, abia pot crede ! 

49 Vazui, cum sta pe dinsii-a mea privire, 
sarind pe-un duh un sarpe cum s-agata 
si-ntreg cu sase labe-1 ia-n primire. 

52 Cu labele de sus 1-a prins de brata, 
cu alte doua pintecu-i incinse 
si-ntr-ambii-obraji i-a-nfipt si dintii-n fata. 

55 Cu alte doua coapsele-i cuprinse, 
si coada lui virindu-i-o-ntre sale, 
pe spete-n sus de-a lungul lor o-ntinse. 

58 Nicicind n-au strins a iederei spirale, 
pe-un pom astfel, cum trista fiar-avu 
pe-a altui membre strinse-acum pe-a sale. 

61 Si-asemeni caldei ceri lipiti acu, 
si-avind amestecat-a lor coloare, 
nici unul n-a mai fost acel ce fu. 

64 Asa 'naintea flacarii-arzatoare 
se-ntinde pe hirtie-o dunga sura 
ce neagra inca nu-i, dar albu-i moare. 

67 Cei doi priveau mirati, strigind din gura : 
- „0, vai, Agnel, cum iai o fata noua ! 
Nici doi nu e, nici unu-a ta faptura". 

70 Din doua teste-o teasta fu cu doua 
figuri pe ea, cari apareau pierdute 
pe-un singur chip ce-avea-nsusite doua. 

73 Iar patru labe brate-au fost facute, 
si piept si pulpi si vintre-au dat atari 
ciudate parti cum n-au mai fost vazute, 



50. Pe un cum sare (a). 57. In sus pe spete-alungul (a). 60. Pe-al altui trup le strinse 
pe-ale sale (b). 61. Si ca de cind (b). 61. Partnd c-ar ft de ceard calda (b). 63. Nici 
unul nu pdrea eel fost (b). 65. o pare a fi sters in (A). 70. amiiidoud (a). 72. cu-aspect 
din amtndoud-apoi (a). 

46. De-ar purcede : daca din cuvintele mele ar iesi ceva greu de crezut, sa nu te miri, fiindea 
abia pot sa-1 cred eu, care am vazut. 49. Cum sta : pe cind privirea mea era atintita asupra 
lor. 50. Sarind : cum un sarpe, sarind pe un duh, s-agata de el. 56. Sale : coapse. 59. Avu : 
avu strinse membrele sale pe ale altuia. 61. Lipiti: incepe fuziunea sarpelui si a omului. 
62. Coloare : albul pielii omenesti incepe a deveni de un verde negricios si culoarea verde a 
sarpelui a se amesteca cu alb. 68. Agnel : Agnolo dei Brunelleschi, care „de mic copil golea 
buzunarele tatalui si mamei sale, apoi tejgheaua si pravalia si fura ; mai tirziu intra in casele 
altora si se imbraca precum un cersetor, punindu-si si o barba de batrin". Asa ne spune un 
vechi comentator. 70. Din doua : se contopesc pina a forma in contururi un singur trup ; prin 
urmare, cele doua capete formeaza unul singur, dar chipurile ramin amestecate, fara ca nici 
unul sa predomine si sa stearga pe celalalt. 73. Patru : doua ale omului si doua ale sarpelui. 
74. Vintre : pintecele. 75. Ciudate : fiindea era amestec de om si sarpe. 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



|f»SQ££3sa| 



m 



76 fiind nici unul si-ambii-acei tilhari 
ast chip confuz al formelor primare 
si-asa s-a dus greoi, cu pasii rari. 

79 Precum sopirla pe caldura mare, 

schimbindu-si gardul ei, o vezi sclipind 
cind trece peste drum si-un fulger pare, 

82 asa-mi paru un serpulet sarind 

aprins, spre burta altor doi, deodata, 
si sur ca firul de piper fiind, 

85 si-ntr-unu-n partea pe-unde ne e data 
intiia hrana, capul si-1 infise, 
si-ntins cazu si-n stare nemiscata. 

88 Privi strapunsul, dar nimic nu zise 
ci, nemiscat si el, cascind statea 
parind ca febr-ori somn il napadise, 

91 si-n jos la fiara, fiara-n sus privea ; 
prin rana el, iar fiara fum din gura 
scoteau mereu, iar fumul se-ntilnea. 

94 Sa tac-aici Lucan cu-acea lectura 
de bietul sau Nasid si de Sabel, 
si-asculte-atent ce ochii-aci-mi vazura ! 

97 Sa tac-Ovid, cind sarpe face el 

pe Cadm, iar pe-Aretusa apa muta : 
scorni ce-a spus si nu-s gelos defel, 

100 caci doua firi el tot nu le transmuta 
spre-a fi din doua forme un 
cu-ntreaga lor materie prefacuta. 



77. confuzul (a). 80. gardul, o zaresti (a). 83. cumplit (a). 99. Caci basme-a 
spus (a). Caci totu-i basm (a). 101. Spre-a fi un trup de-alt trup deplin patruns (b). 
101. ...apus (?) (a). 



77. Primare : de mai inainte. 83. Aprins : minios, cumplit. 85. -ntr-unu : intr-un damnat. 
86. Hrana: buricul. Infise: din cauza rimei, pentru „infipse". 87. Cazu: damnatul. 91. Si-n 
jos: tilharul priveste in jos la sarpele care 1-a muscat, pe cind sarpele priveste in sus la 
damnat. 92. El : el scotea fum din rana, iar sarpele din gura. 94. Lucan : Lucan povesteste 
in Pharsalia, IV, 761-804 ciudatele efecte ale muscaturii serpilor. Despre Sabel spune ca s-a 
prefacut in cenusii, despre Nasid ca s-a umflat pina cind i-a plesnit platosa. 97. Ovid: in 
Metamorfoze , poetul latin vorbeste despre transformarea lui Cadm in sarpe (IV, 563-603) si 
a Aretuzei in izvor (V, 572-661). 99. Gelos : se ia pe fata la intrecere cu Lucan si Ovidiu si 
se lauda ca i-a intrecut pe amindoi, fiindca nici unul, nici altul n-au indraznit sa transforme 
intr-o singura fiinta doua firi deosebite. Aceasta lauda, care provine din constiinta tehnicii 
desavirsite a artei sale si care reflects mindria bunului mestesugar care si-a pus silinta in 
bucata ce-a lucrat-o din rasputeri si de care este in sfirsit multumit, este ceva obisnuit in 
poetii Evului Mediu si mai ales in trubadurii provensali, care, foarte des, la sfirsitul poeziilor 
lor mai rafinate din punct de vedere tehnic si metric, se laudau (cunoscutul van) de frumusetea 
versurilor si a melodiei. 



2] 9 





Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



103 Dar toate-aici astfel s-au corespuns, 
ca-n doua coada i-a crapat la fiara, 
iar gleznele s-au strins la eel strapuns, 

106 si pina-n talpi din coapse s-adunara 
in scurta vreme-ncit de-o-ncheietura 
nici semn n-a mai ramas macar sa para : 

109 iar coada, ce-a crapat, lua faptura 
de glezne-aici, iar pielea s-a facut 
pe sarpe moale, iar pe spirit dura. 

112 Intrind sub umeri bratele-am vazut, 
si-a fiarei scurte brinci i se lungira, 
atit de mult cit bratele-au scazut, 

115 iar alte doua brinci i se-mpletira 

facindu-i membru eel ascuns vederii, 
si labe dintr-al sau la om iesira. 

118 Si-n timp ce fumu-i invalea-n mizerii 
cu-n nou aspect, pe-ncet a-mparosat 
un trup, iar altuia-i lua toti perii ; 

121 cazut-a unul si-altul s-a 'naltat, 
dar fix tinind luminile spurcate, 
sub cari acum si-obrajii i-au schimbat. 

124 Si-a tras spre timple-ngustul bot, spre spate, 
acel de sus, si, din prisosul tras, 
urechi iesira-n falcile-acum late, 

127 iar cit n-a curs spre timple si-a ramas 
ca alt prisos, se strinse-n sine ciotul, 
cit trebuie, si buze-a dat si nas. 

130 Iar eel care zacea-si impinse botul, 
tragind spre timple-urechile-i, precum 
retrage-un melc cornitele-i cu totul. 

110. si moale s-a (a). 111. la altul (a). 120. luind (a). 



104. Crapat: s-au format doua picioare omenesti. 105. S-au strins : au format coada sarpelui. 
106. S-adunara : adica gleznele ; picioarele, din coapse pina in talpi, s-au unit astfel incit n-a 
ramas nici un semn de despartire. 112. Bratele : ale omului. 113. Brinci : labele. 114. Bratele : 
ale omului. 115. Alte doua : cele doua din mijloc. Sarpele avea patru brinci : cele doua de sus 
au devenit, lungindu-se, brate omenesti; si cele doua din mijloc, contopindu-se, devin organul 
genital. 117. Dintr-al sau : membru. 119. -mparosat : sarpele devenit om s-a acoperit cu par. 
121. Unul: omul prefacut in sarpe. Altul: sarpele prefacut in om. 122. Luminile: privirile 
rele, pline de vraja, sub care fiecare si-a schimbat firea. 125. Acel de sus : eel din picioare. 
Fostul sarpe devenit om si-a retras inspre timple botul si, din prisosul carnii, ii iesira urechile. 
130. Zacea : fostul om prefacut in sarpe. 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 




m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



B 



133 Iar limba lui cea-ntreaga pin-acum, 
si iute-n grai, crapa ; dincoa' se-nchise 
crapatu-i virf si nu mai dete fum. 

136 Iar duhul eel ce bestie devenise 
porni la fuga suierind prin vale ; 
si-n urma lui scuipa-njurind si zise, 

139 intors spre el cu proaspetele-i sale, 

spre-alt sot: - „Mai faca precum eu facui 
si Buoso drum pe brinci pe-aceasta cale !". 

142 Asa-ntr-al saptelea cotet vazui 

raschimb si schimb, si scuza-n noutate 
s-o am, de e cam tulbure ce spui. 

145 Desi priviri putin cam innorate 

si duh trudit aveam, tot n-au putut 
fugi asa-n curind si-asa schimbate, 

148 incit pe Pucci-a nu-1 fi cunoscut. 
Caci singur el, din cele trei tiptile 
venite duhuri, nu s-a prefacut. 

151 Si-al tau calau al treilea fu, Gavile. 



144. de-am fost confuz in ce vd spuiu (a), fui. spuiu (A). 



134. Dincoa': la celalalt sarpe devenit om limba bifurcata se uni. 138. Scuipa: sarpele 
devenit om scuipa si vorbeste. Sint aici doua feluri de interpretari ; unii spun ca sarpele deve- 
nit om scuipa ca semn ale firii lui omenesti, altii ca scuipa fie din dispret, fie ca sa-i arunce 
ceea ce a mai ramas din firea de sarpe. 139. Proaspetele : capatate de curind. 141. Buoso : 
Buoso degli Abati, dupa Lana si Pietro di Dante ; dupa altii, acel Buoso Donati in locul caruia 
Gianni Schicchi facu testament (vezi cintul XXX, 32-44). Acesta care vorbeste si doreste ca 
si Buoso sa alerge pe brinci, cum a alergat si el inainte, este Francesco Cavalcanti. Nu prea 
stim mult despre acesti florentini apartinind unor familii foarte nobile, pe care Dante ii baga 
aici printre tilhari. Foarte probabil, dupa Del Lungo (in comentariul sau publicat de curind), 
Dante face aici aluzie la acei cetateni care, profitind de izgonirea „albilor", au jefuit casele 
acestor izgoniti si le-au ocupat functiile. Deci nu e vorba aici de hoti ordinari, ci de oameni 
care au realizat avere in paguba adversarilor politici. 145. Desi priviri : a se construi : „Desi 
aveam priviri cam innorate si duh trudit, acele duhuri n-au putut fugi atit de repede incit eu 
sa nu cunosc pe Pucci". 148. Pucci : Puccio de' Galigai, ghibelin florentin izgonit in 1268, este 
singurul care nu se transforma in fata lui Dante. Intr-un manuscris florentin se spune despre 
hotiile lui ca erau „spirituale" si „pline de haz", asa ca se bucura de oarecare simpatie printre 
florentini. 151. Al treilea: Francesco Cavalcanti, pe care Dante il numeste calaul tirgului 
Gaville (in Valdarno de sus) fiindca urmasii lui se razbunara cit se poate de crud cu locuitorii 
tirgului, care 1-au omorit. Calaul : cauza tuturor relelor acelui tirg. 





Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 




CintuCXXyi 

Cercul al optulea. Valea 
a opta: sfatuitorii de rele 



Apostrofa lui Dante contra Florentei 
(1-12) © Sfatuitorii de rele (13-48) 
© Ulise si Diomed (49-84) © Ulise 
povesteste moartea sa (85-142) 



10 



Florento, poti salta ! Caci mare-n lume 
esti tu, si bati aripi pe-uscat si mare, 
si-ncep si-n lad sa stie de-al tau nume ! 

Pe-atari de-ai tai, pe cinci aci-n pierzare, 
pe cinci aflai, de-aceea-mi fu rusine, 
dar nu-ti fac ei nici tie cinste mare. 

De are-un vis in zori izbinzi depline, 
vedea-vei tu-n curind - o, nu te teme ! - 
ce Prato vrea, nu si-alti dusmani cu tine. 

De-ar fi si-acum ca n-ar fi prea devreme ! 

De ce nu e, caci tot va fi odata ! 

Tirziu de-o fi, cu-atit mai greu voi geme. 



1. Flforento] salta! Caci (a). Florento salta caci esti mare-n lume (c). 2. Din aripi 
bati pe-uscaturi (a). Ca bati din aripi pe pamint si mare (c). 3. Si-n lad se raspin- 
deste (c). 4. tilhari (a). Aflai concetateni aci-n pierzare (c). 5. Aci-ntre hoti, iar 
de-asta mi-e ru[sine] (a). 5. Pe cinci de-ai tai, iar de-asta mi-e rusine (c). 6. Si nu 
te 'nalti nici tu-n vro cinste mare (c). 7. daca visezi ce-aevea vine (c). 8. cite-o sa 
cheme (c). 9. jiu si-altii zic, ci Prato peste tine (c). 12. Mai trist voiu fi (c). Mai 
grea-mi va fi cu cit (c). Cu cit voiu intirzia, in mult voi geme (c). 12. voi (A). 



1. Salta: de bucurie. Mare: ironic. 3. Si-ncep: se subintelege : oamenii. 4. Pe-atari: am 

gasit printre hoti nu mai putin de cinci cetateni de-ai tai, apartinind pe deasupra la asa 
familii [atari), ca simt urcindu-mi-se in fata vapaia rusinii, si tu insati, oricit de nerusinata 
ai fi ajuns, trebuie sa recunosti ca nu poti sa-ti faci din aceasta un titlu de cinste. 7. In zori : 
daca este adevarat ca visurile de dimineata spun adevarul, eu iti prezic ca nu va trece mult 
si vei vedea ce sentimente nutresc pentru tine — nu spun celelalte orase din Toscana, care 
toate ar vrea sa te vada moarta, dar insasi Prato, asa de aproape de tine, ca poate fi socotita 
o prelungire din tine insuti. 10. De-ar fi : si daca ar fi cazut asupra ta pedeapsa pe care ai 
meritat-o, greselile tale sint destule, pentru a face sa se creada ca nu ar fi venita prea curind ! 
Mai bine ar fi daca ai fi fost pedepsita, fiindca este necesar sa platesti odata birul nelegiuirilor 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



(r^^^SJC^jjl 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 



13 Plecind de-aici pe coasta darimata, 
ce scari ne-a dat dintii in jos pe ea, 
urcam tirit de mina de-al meu tata, 

16 si,-urmind pustiul drum ce ma ducea 
pe jgheaburi si pe stinci, n-aveam putere 
decit facind picior din mina mea. 



19 



22 



Durere-atunci simtii, si simt durere 
si-acum de ce-am vazut aici, si-astfel 
imi tin ingeniu-n friu mai cu putere 

sa n-aiba cai ce n-au virtutea tel, 

caci dac-o zodie-ori mila cea divina 

mi-a dat vrun dar, sa nu-mi bat joe de el. 



25 Precum taranul stind pe vro colina, 
pe-un timp cind suie spre zenit fugarii 
Acel ce lumii-ntregi ii da lumina, 

28 cind mustele s-ascund si ies tintarii, 
citi vede licurici prin valea, poate, 
pe unde-arase-ori puse vitei parii ; 

31 asa-ntr-a opta bolgie-a tristei gloate 
vapai luceau, precum vazui de-afara, 
cind fui de unde-n fund s-arata toate. 



13. Plecardm deci, si sus (c). 14. dintiiu (A). 14. Ce-ntiiu ne dete trepte (a), vale (c). 
15. mini de bunul (b). 16. printr-ale sale (c). Urmindu-mi printre stinci ingrozi- 
tor (c). Suis, si printre (c). 17. pe stinci si-altfel a mea putere (a). Coltoase stinci (c). 
17. Pe-al stincii sghiab (b). 18. Decit uzind si mina si piciorul (c). 19. si-o simt 
si-acum (c). 20. Gindind la ce vazui aici (a). 23. Si-o buna stea (a), buna stea, 
sau (c). 24. De-mi dete-un dar (ac). 25. Si citi tarani (a). 26. tot mai mult isi sue 
focul (c). 27. Spre noi (c). 28. jocul (c). 30. Pe unde ar (b). Pe unde-si pune vie-ori 
ard locul (c). 33. arata fundul (a). 



tale ! Dar asemenea pedeapsa intirzie, si imi va pricinui cu atita mai mare durere cu cit voi 
fi mai batrin. 14. Scari: ne-a dat drumul. 18. Picior: in text: „piciorul nu putea sa se 
lipseasca de ajutorul miinii". 21. -n friu: ca si printre luxurio^i, tot asa printre inseldtori, 
Dante simte ca are ceva comun cu acest neam de pacatosi. Acelasi lucru i se va intimpla 
printre mindrii si pizmasii Purgatoriului. Nu pentru ca el s-ar acuza pe fata de aceste vicii, 
dar, cind supunindu-se la aceleasi pedepse ale pacatosilor, cind aratind o compatimire plina 
de simpatie, cind pierzindu-si simtirea la gindul urmarilor funeste la care poate duce o patima 
care la inceput paruse aproape nevinovata, cind, in sfirsit, aratind (cum in cazul de fata) 
pentru anume pedepse o spaima care aproape urma unei urite inclinari pe care o simte in el, 
Dante ni se dezvaluie ca om si pacatuitor, cu o sinceritate invaluita de pudoare, care ne misca 
intr-un caracter de plasmuire asa de puternica si intr-un suflet asa de mindru. Fireste ca nu-1 
putem crede patat de un astfel de pacat (sfaturi rele), dar nu trebuie sa uitam ca un om de 
talia lui Dante, pe nedrept persecutat si „tirit ca o frunza" in prada a ceea ce el numeste 
„vintul uscat al saraciei", era puternic ispitit sa dea priceperii lui o intrebuintare asema- 
natoare aceleia date de Ulise si Diomede. De aceasta spune ca, in fata acelei privelisti, se simti 
indemnat sa infrineze mai mult ca de obicei ingeniul sau. 22. Tel : sa mearga tot pe cai drepte. 
24. Dar: istetime. 26. Timp: vara. Fugarii: caii soarelui. 27. Acel: soarele. 28. Cind: 
seara. 29. Citi : citi licurici... asa luceau vapai. 30. Arase : adica in timpul zilei. 33. De unde : 
intr-un loc din care se arata toate lucrurile din fundul genunii. 



|||]|ESC*£^Dg^p| 



"3 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



34 Cum eel pe care ursii-1 razbunara 
vazu ca-i piere-n car conducatorul, 
cind roibii drept spre cer £1 ridicara, 

37 si nu-i putea urma cu ochii zborul, 
cind nu vazu decit urcind spre stele 
un pumn de foe pierind incet ca norul ; 

40 asa la gura gropii-umblau si-acele 
vapai, si-n toate-ascuns era vrun ins, 
dar n-aratau ce furt inchid in ele. 

43 Eu stind pe punte ca sa vad, m-am prins 
de-un colt al asprei stinci, fara de care 
puteam sa cad chiar fara de-a fi-mpins. 

46 Virgil vazind atenta mea mirare : 
- „In orice foe e cite-un duh, al cui 
vestmint e tocmai cazna care-o are". 

49 Raspunsei eu : - „Acum, caci tu mi-o spui, 
sint si mai sigur, dar stiui de-ndata, 
ca este-asa, si tocma' vream sa spui : 

52 Ce duh e-n flacara la virf crapata, 
cum fu iesind pe-un rug, ce mistuise 
cu frate-sau pe Eteocle-odata?". 

55 - „In ea e Diomede,-a zis, si-Ulise, 
uniti aici de-un foe mistuitor 
precum, traind, o furie-i unise. 



35. Ca-i pleca din car (a). Vazut-a carul lui Elie-n zorul (c). 36. Ce roibii-urcind in 
sus spre cer i-l dard (c). 37. Si nu vedea, urmind cu ochii sborul (a). Si nu putu 
vedea cu ochii-n... (c). 38. Altce decit al nisce flacarele (a). Cel iute-altce decit in zari 
afunde (c). 39. ca norisorul (a). Un foe putin suind (b). Decit un singur foe urcind 
pierdut (c). 40. Asa prin largul gropii-umblau pe-oriunde (c). 41. Vapai nici una (c). 
42. Si-oricare foe ascunde (c). 43. Eu stam pe punte-astfel spre bolgie-ntins (b). Eu 
stam (c). 44. Incit de n-as fi prins (b). 46. prins (c). 48. Vestmint pe el chiar focul (c). 
49. Maestre-al meu, am zis, cind tu (a). Maestre bune (c). 50. Stiu si mai sigur, dar 
stiui ce-ai spus (c). 51. a-ti spune (c). 52. e-n focul (c). 53. Parind c-ar fi din (b). Cra- 
pat cum de pe rug (c). 54. pe Eteocle pus (c). 56. Si-au tot asa un (a). 

34. Cel : proorocul Eliseu, despre care Sfmta Scriptura spune ca ii aparu carul Sfintului Hie 
inaltindu-se spre cer infasurat intr-o mare limba de foe si ca, batindu-si joe citiva copii de el 
pentru ca plingea, el ii blestema si pe data iesira din padurea vecina niste ursi care sfisiara 
patruzeci si doi din acei copii. 35. Conducatorul : Sfintul Hie. 40. Asa : dupa cum carul 
Sfintului Hie aparu proorocului Eliseu invaluit intr-o limba de foe, tot asa intr-a opta genune 
sfatuitorii de rele erau invaluiti fiecare intr-o pala de foe. 48. Vestmint : al carui vesmint de 
flacara constituie pedeapsa pacatului. 52. Crapata : printre atitea luminite cu desavirsire 
asemanatoare una alteia la forma si marime, una, a carei flacara se desparte in doua limbi 
in felul aceleia pe care Lucan (Pharsalia, I, 551) ne povesteste ca se desprinsese din rugul lui 
Eteocle si Polinice, atrage toata curiozitatea poetului, care intreaba pe Virgil. 54. Eteocle: 
Eteocle si Polinice, copiii lui Oedip si ai Iocastei si-au disputat tronul Tebei si din rivalitate 
s-au omorit. Cind cadavrele au fost puse pe rug, flacarile s-au despartit. 55. Diomede : Ulise 
si Diomede, vestitii eroi din Iliada, care impreuna nascocira si pusera in aplicare cunoscuta 
cursa a „calului troian" si impreuna rapisera statuia Minervei (Paladium), despre care se 
credea ca atit timp cit va ramine in Troia, orasul nu va fi cucerit. 57. Furie : aceeasi ura 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



224 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 



58 Spasesc in foe scornita cursa lor 
a calului ce-ntrind facut-a poarta 
sa ias-al Romei ne-ntrecut popor. 

61 Pling arta lor, din cauza carei, moarta, 
si-azi plingi pe-Ahile al tau, tu, Didamie ; 
si-au si pentru Paladiu-aceasta soarta." 

64 - „De au si-aici in foe vorbire vie, 
te rog, maestre,-o, rogu-te sa vrei, 
si-o rug-a mea te piece cit o mie, 

67 sa stai cu mine s-asteptam pe-acei, 
ce ard acolea-n para cea cornuta, 
caci vezi aprinsul dor ce-1 am de ei." 

70 Raspunse el : - „Mi-e ruga ta placuta, 
si demna e, si vreau a te-asculta, 
dar gura ta de-acum sa-ti fie muta. 

73 Vorbi-voi insumi eu, caci vrerea ta 
eu bine-o stiu, dar greci acestia fura, 
si poate-or fi semeti cu limba ta". 

76 Cind focul fu si-n locul unde-avura 
cuvintele si loc si timp in fine, 
atari au fost din dulcea tatei gura : 



64. si-n focu-acesta vorbd (a), focul lor (c). 66. Si ruga mea cit mil de rugi sa-ti fie (c). 
67. Sa nu-mi pui piedeci asteptarii aici (a). 69. Ce dorul meu de limba cea (a). Caci 
vezi ce dor (a). Ma-mpinge-asa (b). Cd-mi vezi (b). 70. Nu poate sa. nu-mi placa (b). 
72. rdmine-ti (a), ca gura ta sa taca (b). 74. Stiu bine ce voesti (a). Voiu cuvinta (a). 
78. Aceste (a). 



impotriva troienilor. 60. Romei : din cauza cursei „calului troian", Troia fiind cucerita de 
greci, Enea pleca in cautarea unui nou pamint promis de zei si Roma a fost intemeiata. 
62. Didamie : zeita Thetis, mama lui Ahile, stiind soarta acestuia ca o sa moara la asediul 
Troiei, il trimise la Schiros deghizat in haine femeiesti la regele Nicomedes, care, crezindu-1 
fata, il crescu impreuna cu fata lui, Deidamie, de care Ahile se indragosti. Ulise, stiind ca 
Troia nu se putea cuceri fara Ahile, se prezenta la palatul regelui Nicomedes infatisindu-se 
ca un negustor. Dupa ce a aratat fetelor giuvaere si alte lucruri femeiesti, le arata si arme 
frumoase, in timp ce altii ascunsi sunau din trimbite de razboi. Ahile, tresarind la acel sunet 
si apucind armele, Ulise 1-a recunoscut si, fara multa greutate, a putut sa-1 convinga sa 
paraseasca pe Deidamie si sa-1 duca cu el la razboi. 66. O mie : te rog ca rugaciunea mea sa 
faca cit o mie (de rugaciuni). 68. Cornuta: flacara cea despicata. 75. Semeti: comentatorii 
cauta sa explice acest pasaj, intr-adevar cam obscur, inchipuind ca acele suflete ar fi ascultat 
mai cu draga inima cuvintul lui Virgil (adica al unui antic) decit al unui modern cum era 
Dante, insa, la drept vorbind, explicatia aceasta nu ni se pare tocmai convingatoare. Mai bine 
interpreteaza Alessandro Chiappelli in Lectura Dantis din Orsanmichele (Firenze, Sansoni, 
1901), care spune ca Virgil, „cintind razboiul troian si faptele eroilor, in anume chip, bine- 
meritase de la ei". Nu era prin urmare, ca Dante, un necunoscut, si lui acele spirite i-ar fi 
raspuns, desigur, cu mai multa bunavointa decit celui dintii venit. Pentru alte chestiuni care 
privesc acest pasaj vezi Ramiro Ortiz, Cintul XXVI din „Infernul" lui Dante cetit la facultatea 
de litere din Bucuresti (Bucuresti, tipografia „Speranta", 1915) pp. 15-16. 76. Focul : flacara 
despicata in doua, care invaluie pe Ulise si Diomede. 77. Loc... timp: cind flacara ajunse, in 
ratacirea ei vagabonds, la mica distanta de poeti, incit lui Virgil i se parura potrivite timpul 
si locul pentru a-i vorbi. 78. Au fost : adica : cuvintele au fost atari. 




115 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



79 - „Voi doi, pe cari-acelasi foe va tine, 
de-s vrednic eu raspuns sa mi se deie, 
si-ori mare-ori mic de v-am facut vrun bine 

82 c-am scris traind inalta-mi epopee, 
sa stati, iar unul spuie dintre voi 
pe unde-a mers prin sinesi ca sa pieie !". 

85 Si-al vechii flacari eel mai lung vilvoi 
zbatut porni sa scoata murmurarea 
cum face-un foe batut de vint la noi. 

88 Iar virful ei asa-si facea miscarea, 
parind al unei limbi ce-ar fi vorbit, 
si voce-a scos si-a zis : - „Dupa scaparea 

91 de Circe-acea ce-un an m-a fost robit 
aproape de Gaeta, mai 'nainte 
de ce pe-aici troienii-au fost venit, 

94 nici dor de fiu, nici mila de-un parinte 
batrin, pe-atunci, nici dragostea datoare 
sa curme-al Penelopei plins fierbinte 

97 n-au fost in stare-a-nvinge-a mea ardoare 
sa plec in lume ca sa stiu si eu 
si-a altor neamuri vicii si valoare. 

100 Si-asa plecai cu-un singur vas al meu 
pe-al marii sterp intins, numai c-o mina 
de soti ce-apoi cu mine-au fost mereu. 

103 Vazui si-un mai si-alt mai al marii, pina 
la sarzi si la ispani, vazui Marocul 
si cite tari au marea-n jur stapina. 



80. sint eu demn (a). 83. si-arate-mi unul (c). 87. bate (c). 90. Cind sedpai (c). 
91. De Circe care mai mult d-un an (c). Gaete (c). 93. De ce pe-aici Enea a venit (b). 
numit (a). 94. Nici dorul de copil (c). 98. s-o stiu (a). 99. au alte neamuri (c). 



81. Si ori : si daea vreodata v-am facut (cind scrisei maretele versuri ale Eneidei, in care v-am 
pomenit numele) vreun bine. 83. Unul : Ulise sa ne povesteasca unde a murit. 88. Virful : 
si iata ca, in acea tacere, flacara incepe sa se clatine si cea mai mare limba (Ulise) sa 
zvicneasca, pe cind dinauntru se aude iesind putin cite putin un murmur confuz, care in 
curind se face mai deslusit si se determina si se articuleaza in cuvinte. Flacara vorbeste si 
vorbind serpuieste si se zbate ca o limba de foe. 91. Circe : fiica Soarelui si a Persei, vraji- 
toarea care, dupa povestirea lui Homer, preschimba in porci pe tovarasii lui Ulise, si pe el 
il opri linga ea un an, dar, dupa porunca lui Jupiter, il lasa liber sa se intoarca acasa. 
92. Gaeta : promontoriul Circello, aproape de Gaeta (oras maritim linga Neapole) pe care 
Enea il numi asa in cinstea doicii lui, Caieta, pe care o ingropa acolo. 93. De ce : in text : „mai 
inainte ca Enea sa o numeasca astfel". 94. Nici dor : nici iubirea parinteasca pentru tinarul 
Telemac, nici respectul filial pentru batrinetea lui Laerte, nici iubirea pentru a mea credin- 
cioasa si inteleapta Penelopa nu putura sa invinga focul ce ma ardea de a ajunge cunoscator 
al lumii si al valorii si al viciilor oamenilor. 103. Vazui: vazui astfel amindoua tarmurile 
Mediteranei pina in Spania si Maroc, insula Sardinia si altele pe care aceasta mare le scalda 
si le inconjoara. 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



226 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 



106 Batrin si eu si-ai mei eram, si focul 

topit, cind am ajuns [la] acea strimtime 
in care-a-nchis Heracle-odata locul 

109 ca mai spre-adinc sa nu cuteze nime. 
Lasai Sevila-n dreapta caii mele, 
si-n stinga Ceuta-n neguri de-adincime. 

112 «0, frati - am zis - prin mii de mii de grele 
sositi si-n eel din urm-apus acum, 
cu slabul rest al vietii putintele 

115 ce licura de-abia pierduta-n scrum, 
ce-ar fi, ca-n lumea cea far' de fiinte 
noi dincolo de soare-am face-un drum? 

118 Voi fii sinteti ai nobilei seminte 
si nu nascuti spre trai de dobitoc, 
ci-onoare sa catati si cunostinte !» 

121 Si-astfel redesteptai atita foe 

cu-aceste vorbe cite-avui a spune, 
ca n-as mai fi putut sa-i tiu pe loc. 

124 Si-ntoarsem prora iar spre soare-apune, 
si, tot la stinga-n larg pentru-alergare, 
facuram din lopeti aripi nebune. 

127 Si toate stelele ce-alt pol le are 

luceau prin nopti, si-al nostru pol apus, 
si nici nu mai iesea apoi din mare. 



106. ...si acea (A). Eram (a). 115. Ce-abia-mi licura (a). 121. Si-n sotii mei trezii (a). 
124. pupa (a). Ne-ntoarsem (a). 



106. Focul : focul tineretii. 107. Strimtime : strimtoarea Gibraltar, renumitele „coloane ale 
lui Hercule", pe care era scris : non plus ultra. 110. Sevila : cunoscutul oras din Andaluzia, 
dar aici Dante trebuie sii faca aluzie la intreaga regiune, fiindca Sevilla este in interiorul tarii 
si invizibila de pe mare. 111. Ceuta: oras pe tarmul african in fata Sevillei. 112. O, frati: 
fratii mei, care prin atitea mii de pericole ati ajuns cu mine la eel din urma liman apusean 
al lumii locuite, ce-ar fi dacii am incerca in scurtul timp ce ne mai ramine de petrecut pe 
pamint (si este aproape scurta veghe a mortii) sa cunoastem lumea care se intinde dincolo 
de aceste coloane ? 118. Seminte : omenesti. 120. Sa catati : si sa cautati onoare. 126. Nebune : 
de ce Dante socoteste nebune aripile (lopetile) vasului lui Ulise ? Chestia este foarte discutata. 
Trebuie insa sa vedem aici un simbol si anume cfi pentru buna reusita a intreprinderilor 
marete, simplele mijloace omenesti nu sint de ajuns farii vointa divina. Foarte probabil 
„muntele cenusiu", care pricinuieste pierderea lui Ulise, nu este altceva decit Sfintul Munte 
al Purgatoriului, pe care Dante si-1 inchipuie izolat in mijlocul apelor celeilalte emisfere. Ei 
bine, vasul care duce sufletele in Purgatoriu ne este descris (Purgatoriul , II, 31-33) ca „dispre- 
tuitor de mijloacele omenesti, in asa fel ca nu-i trebuie lopeti si nici pinze, ci numai aripile 
ingerului cirmaci", si, comparind intre ele aceste doua vase, ajungem la concluzia ca in 
Purgatoriu se ajunge prin mila lui Dumnezeu, iar nu prin vointa omeneasca. lata semnificarea 
alegorica a „vasului iute si usor", opusa „corabiei" lui Ulise, ingreunata de oameni si purtata 
de lopeti, pe cind cealalta are numai suflete, si iata de ce Dante numeste „nebun" acel zbor 
facut cu aripa neincercata si piiminteana. 127. Ce-alt : pe care celalalt. 128. Apus : era apus, 
se pierduse in zari, nu se mai vedea. 



|Ij lE*C*g323S$gg3| 



227 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



130 De cinci ori s-a aprins de jos in sus 
si tot de-atitea ori se stinse luna 
de cind urmam ast drum de care-am spus, 

133 cind negr-un munte si-a ivit cununa 
departe-n fund, prin zare-nnegurata 
cum alta-n lume n-am vazut nici una. 

136 Si-un chiu ce-am scos se-ntoarse-n vai indata, 
caci noul mal o volbura nascu 
ce-a prins corabia-n prora sa ne-o bata. 

139 Trei roti cu marea-ntreaga el facu 
si-a patra oara pupa-n sus o-mpinse 
si prora-n jos, cum Altuia-i placu. 

142 Si-adincul marii peste noi se-ntinse". 



132. De cind nebunul (a). 133. brunul (a). 134. atit de nalta-n slava (a), atit de 
ridicatd (b). 136. Fu chiu dintiiu, si-o jale-apoi grozava (a). 138. nava (a). 140. o 
duse (a). 142. Si marea peste noi ad[incu]-si puse (b). Si-n urmd marea peste noi 
se-nchise (b). 



130. De cinci ori : trecusera cinci luni, adica de cinci ori vazusera aprinzindu-se acea fata 
pe care luna o arata pamintului (deci fata luminata) si de cinci ori luna intorsese catre ei fata 
ei neluminata. 136. Chiu: strigat de bucurie. Vai: in dureri. 137. Nascu: noul mai nascu o 
volbura. 138. Bata: sa bata in prora corabiei noastre. 139. Trei roti: corabia se invirti in 
cere de trei ori. El : vasul, corabia. 141. Altuia : lui Dumnezeu. Am observat in alta parte ca 
niciodata in Infern nu se pomeneste numele lui Dumnezeu (cf. Infemul, V, 81). 142. -ntinse: 
cu acest vers de o armonie inceatii si grava se incheie minunatul episod. „Nici un indiciu in 
cuvintele eroului, zice Torraca, de durere, de parere de rau, de cainta. Pe cind povesteste, 
rasar pe rind in minte si se fixeaza cu putere in memoria noastra imaginea corabiei care 
strabate singura imensitatea oceanului, a muntelui intunecos aparut pe neasteptate, a fur- 
tunii care face sa se invirteascii nava si valurile si, in fine, corabia inghitita de virtej si marea 
din nou unitii si linistita, iar totul este povestit si zugravit de el cu seninatate desavirsita, 
ca si cum n-ar fi fost el eroul dramei". 





|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 




pssczs&g^ 



m 



CintuCXXVlI 

Cercul al optulea. Valea 
a opta: sfatuitorii de rele 



Guido da Montefeltro intreaba pe 
Virgil (1-30) Dante il informeaza 
despre starea politica din Romagna 
(31-54) Sfatul lui Guido catre 
Bonifaciu al Vlll-lea si osinda lui 
Guido (55-136) 



Fiindc-apoi sfirsit vorbirii puse 
si dreapta-n sus si-n liniste statea, 
cu voia dulcelui poet se duse. 

Cind d-alta ce din dosul ei venea 
spre virfu-i fuse-atentia-ne-ndreptata 
prin sunetul confuz care-1 scotea. 

7 Precum siculul bou, ce-ntiiasi data 
mugi cu plinsul cui 1-a plasmuit 
cu pila sa [si drept ii fu ca plata !] 

10 urla cu glasul celui chinuit, 
incit parea cuprins de suferinta 
desi de-arama-ntreg era cioplit, 

13 astfel sa iasa neavind putinta, 

nici drum, din foe, cuvintele lui fura 
in felul sau dintii [doar straduinta]. 



1. Fiindca (A). 3. 1-a dat Virfgil] un semn (a). 4. de- (a), dos (a). 6. dintr-insa scos (a). 



1. Puse: adica flacara (Ulise). 4. Cind: cind atentia noastra fu indreptata spre virful unei 
alte flacari, ce venea din dosul ei. 7. Siculul bou : taurul de bronz inrosit pe care Falaris, 
tiran din Agrigent, il intrebuinta ca instrument de tortura si de moarte si in care tiranul a 
inchis eel dintii pe maestrul Peril, care il nascocise (Ovidiu, Tristia, III, eleg. XI, 38-54). 
10. Urla: urletele celui chinuit rasunau ca un muget. 11. Incit: adica boul de arama. 
13. Astfel : dupa cum urletele celui chinuit in boul de bronz infocat al lui Falaris rasunau ca 
un muget, tot asa cuvintele damnatului ascuns in flacara, neavind putinta si negasindu-si 
drum de a iesi din foe, vorbira mai intii nelamurit, confuz, cu acel sunet ce-1 scoate flacara 
batuta in vint. A se construi : „Astfel, neavind putinta, nici drum sa iasa din foe, cuvintele lui 
au fost, in felul sau (= lor) dintii, doar straduinta (de a vorbi)". 



|Ij lE*C*g323S*gg3| 



229 




Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



16 Cind ele-apoi drum liber isi facura 
prin virful ce le da vibratii clare 
cum limba lor le-o dete-odata-n gura, 

19 cuvinte-am auzit: - „0, tu spre care 
vorbesc, tu eel care-n lombardul meu : 
poti merge, -ai zis, n-am alta-ce-ntrebare ; 

22 desi sosesc tirziu, nu-ti para greu 
sa stai putin si sa-ti amii plecatul, 
caci eu voi sta cu drag, si ard mereu. 

25 De esti cazut de-acu-n intunecatul 
locas aici, din dulcea tarisoara 
latina de-unde-ntreg imi port pacatul ; 

28 au pace romagnolii-ori iar s-omoara? 
Eu fui din muntii cei dintre Urbin 
si de-unde Tibru ca izvor scoboara". 

31 Eu stam plecat, de-atentie inca plin, 

cind semn in coasta-mi dete-al meu parinte 
si-a zis : - „ Vorbeste tu, caci e latin". 

34 Iar eu, avind gatit raspunsu-n minte, 
n-am stat sa preget si-am si zis indata : 
- „0, duh ascuns in haina ta fierbinte, 



20. Si-ai (a). 



17. Virful: flacarii. Virful flacarii, vibrind, scotea sunete asa de clare, ca acelea pe care le 
scotea limba lor cind erau vii. 20. Lombardul meu : in graiul meu lombard. Se pare ca 
damnatul a cunoscut accentul si cuvintele lombarde ale lui Virgil. Dante pune chiar in 
gura lui Virgil doua lombardisme, probabil printr-una din acele anacronisme medievale prin 
care, de pilda, Hector era infatisat ca un cavaler medieval. 21. Alta ce-ntrebare: nu mai 
am ce sa te intreb. 24. Si ard: daca eu, care ard mereu, voi sta cu drag de vorba cu tine, te 
rog sa nu-ti para rau si tie, care nu suferi pedeapsa groaznica in care eu ma chinuiesc, sa-ti 
amini plecarea. 25. Cazut : damnatul crede ca Virgil ar fi un sfatuitor de rele sosit acolo de 
putin timp. 26. Tarisoara: Latiu, in sens de Italia centrala, in opunere cu Lombardia. 
27. De-unde : din care tarisoara si eu am venit aici sa-mi platesc pacatul. Asa inteleg mai 
toti comentatorii ; noi credem insa ca trebuie preferata explicatia lui Torraca, ca, adica, acestui 
suflet „aducerea aminte a dulcii tarisoare rasare impreuna cu aceea a pacatului, a intregului 
pacat, pe care el il savirsi acolo". Si, intr-adevar, pacatul lui Guido este tocmai de a fi dat lui 
Bonifaciu al VHI-lea un sfat, in urma caruia una din cetatile dulcii tarisoare latine a fost 
cucerit de papa, care a pedepsit in mod crud pe razvratiti. 29. Eu : cine vorbeste este contele 
Guido da Montefeltro, nascut pe la 1220. Dupa ce a fost seful ghibelinilor si ca ostas a luptat 
impotriva Bisericii, in ultimii ani ai vietii sale s-a impacat cu papa Celestin al V-lea si in 
1296 s-a calugarit in ordinul Sfintului Francisc si a murit in 1298. Despre el vechiul cronicar 
Fra Salimbene povesteste ca „fost-a om de mare neam si cu multa judecata si intelepciune 
si cumpat, darnic si curtenitor si indatoritor, viteaz ostas si drept in lupta si invatat in arta 
de a lupta". Dante, care il lauda in Convivio (IV, 8), il pune aici in Infern pentru sfatul viclean 
dat papei. Din munti : din Montefeltro, intre Urbino la rasarit si Apenini (de unde izvoraste 
Tibrul) la apus. 33. Vorbeste tu: acum este rindul tau sa vorbesti. Acesta este „latin", adica 
italian si om „din vremea ta", nu „grec" si „antic" ca Ulise, cu care am crezut mai potrivit sa 
vorbesc eu. 




230 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 



37 in gindul celor tari n-a fost vrodata 
si nu-i fara razboi Romagna ta. 
Dar n-am lasat vro lupta declarata. 

40 Ravena sta precum o stii ca sta : 
vulturul din Polenta cuib si-o are, 
umbrind si Cervia sub aripa sa. 

43 Cetatea cea cu lung asediu, care 

cumplit facut-a-ntre francezi macelul 
o tine-un leu sub verzile lui gheare. 

46 Zavozii-n Rimini, si vechiul si catelul, 
ce-au fost ai lui Montagna cruzi calai, 
mai musca-n ce-au muscat precum li-e felul. 

49 Iar la Santerno si Lamone-n vai, 

din cuibul alb un pui de leu domneste, 
schimbind din vara-n iarna sotii sai. 

52 Iar cea pe unde Savio serpuieste, 
precum ea sta-ntre munte si cimpie, 
asa-ntre sclav si liber stat pluteste. 

55 Te rog acum, si tu raspunde-mi mie, 

ce-ai fost, caci toti mi-au spus, deci fa la fel, 
si faima-n lume-ani multi s-o ai tu vie". 

58 In propriu-i mod bolborosi nitel 
ast foe, batind incolo-ntii si-ncoace 
lungitu-i virf, si-ast glas a scos din el : 

61 - „De-as crede eu ca-ndrept aceasta voace 
spre-un viu ce se va-ntoarce-n lume-acasa, 
ast virf zbatut ar inceta sa joace. 

45. Un puiu de leu (c). 48. Zfavozii] apoi (a), batrtnul (a). Infernul (c). 48. Pun coltii 
unde (a). 52. Cetatea (a). 55. Dar cine-ai fost, te rog [ni-l veie] ? (a). 56. astfel (a). 
57. fie (a). 59. joe (a, b). 61. De-as sti c-asculta glasul meu din foe (a). De-asi sti 
c-asculta glasul meu din foe (b). cuvlntul (c). 63. Mi-ar sta sbatuta limb-atunci pe 
loc (a). Ar sta... loc (b). 



37. In gindul : tara ta, Romagna, nu este niciodata in pace : chiar daca luptele inceteaza, 
tiranii sai (cei tari) pregatesc in inima lor noi razboaie. 41. Vulturul : sterna familiei da 
Polenta. Ravenna, mai inainte stapinita de familia Traversari, acum se odihneste sub aripile 
vulturului lui Guido da Polenta (care stapineste si orasul vecin, Cervia). 43. Cetatea : Forli, 
care in 1282 a fost vitejeste aparata de insusi Guido da Montefeltro impotriva francezilor 
trimisi de papa ca s-o asedieze, este supusa familiei Ordelaffi, a carei sterna este un leu verde. 
47. Cruzi : Malatesta, tatal si fiul, dupa ce au infrint pe dusmanii lor ghibelini si au omorit 
pe unul din sefii lor, Montagna delle Parcitadi, continua a domni peste Rimini, terorizind-o, 
dupa cum au facut si mai inainte si dupa cum le este felul. 49. Santerno : la Imola (pe riul 
Santerno) si la Faenza (pe riul Lamone) domneste Maghinardo dei Pagani da Susisana, a carui 
sterna era un pui de leu albastru intr-un cuib alb : pe fond de argint. 51. Schimbind : 
trecind de la un partid la altul, dupa cum ii dicta interesul. 52. Cea : orasul Cesena (pe riul 
Savio) este zidit parte in cimpie, parte pe colina, pe coasta muntelui. 61. De-as crede : spiritul 



|Ij lE*C*g323S$gg3| 



131 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



64 Dar, cum nu pot de-aici nicicind sa iasa 
fiinte vii, de-i drept ce-aud, sa-ti spui, 
si-apoi ca-i fi infam putin imi pasa. 

67 Ostean dintii, si-apoi calugar vrui 

sa-mpac prin sfoara ce-am gresit prin spada, 
si-ntreg s-ar fi-mplinit ce eu crezui, 

70 dar marele pastor - pe cap sa-i cada ! - 
din nou m-a-ntors in primul lad de culpe, 
iar cum si cind, vreau duhul tau sa vada. 

73 Cit timp eu trupul de-oase si de pulpe, 
cum mama mi 1-a dat, il mai avui, 
n-am fost in fapte leu, ci-apururi vulpe. 

76 Caci laturi si-uneltiri astfel stiui 
si-asa de mester ma-nvirteam cu ele, 
ca-ntr-astea cred ca-ntii in lume fui. 

79 Dar cind simtii c-ajung spre-al virstei mele 
acel rastimp cind cata fiecine 
spre-a-ntra in port sa string-a lui vintrele, 

82 de ce-avui drag dintii m-a prins rusine, 
si-nchisei pentru lume ochii mei, 
si bine mi-ar fi prins, sarman de mine ! 

85 Dar printul noii lumi de farisei, 
avind pe-atunci razboi la Laterani - 
si nu cu saracini ori cu iudei, 

88 caci numai tot crestini i-au fost dusmanii, 
si nu de-acei ce s-au ostit la Acre 
sau fac negot pe-unde domnesc sultanii - 



65. spuiu (A), nici iad (a), oprit oricui (a). 67. Osltean] am fost, monah apoi si (a). 
...nicicind (b). 68. ...crezind (b). 70. ...gind (b). tie (c). 72. stie (c). 74. ...dete (c). 
75. Nu leu in fapte-am vrut sa fiu (c). 76. Si-atitea laturi (b). Stiui... secrete (c). 
81. -n liman (b). 83. Si-nchis-am lumii (a). 



arata o mare siguranta ca cei care intra o data in Infern nu mai pot iesi de acolo si, bizuindu-se 
pe ea, ii revela lui Dante secretul sau. De observat, in cuvintele lui, ironia discreta a lui 
Dante impotriva acestui fel de oameni care nu se indoiesc niciodata de credintele lor. El, care 
trecuse prin toate chinurile indoielilor filosofice, era in stare sa surida de siguranta ce o pun 
oamenii in anumite principii cu totul discutabile si neintemeiate. 68. Sfoara : funia cu care 
se incing franciscanii si care este un simbol al castitatii. 70. Marele pastor : papa Bonifaciu 
al VHI-lea, care, cerindu-i un sfat viclean pentru a putea supune castelul Palestrina care i 
se razvratise, zadarnici intentia buna a fostului ostas de a-si rascumpara pacatele printr-o 
viata monahala. 80. Rastimp : batrinetea, cind fiecare om se prega teste de moarte (ajungerea 
in port) reculegindu-se intr-o viata launtrica si evlavioasa si lasindu-se de lucrurile lumesti 
(stringerea vlntrelelor). 82. Rusine: m-a prins rusine de viata mea anterioara. 85. Printul: 
papa Bonifaciu al VHI-lea. 86. Laterani : cu familia Colonna, ale carei case erau linga biserica 
San Giovanni in Laterano. 89. Ostit : nici unul din acesti crestini nu fusese cu saracinii la 
cucerirea orasului Acri, cea din urma stapinire crestina la Sfintul Mormint, si nici cu iudeii 
sa faca negot (in ciuda opririi papale) in tara necredinciosilor. 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



131 




m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 



91 nici lui nu-si respecta precepte sacre 
si-oficiul 'nalt, nici mie-acel capestru 
ce-adese face-atitea trupuri macre, 

94 ci, cum chema Cezarul pe Silvestru 
de la Soract, de lepra ca sa-1 spele, 
asa el m-a chemat ca pe-un maestru 

97 sa-1 scap de-ale trufiei friguri rele. 

Dar eu tacui, caci prea-mi paru ca-i vinul 
ce-1 face-a-mi cere-atari [pareri] rebele. 

100 Iar el atunci : - «S-alungi din suflet chinul, 
caci iata, te dezleg, numai sa-mi spui 
ce chip ar fi sa spulber Prenestinul. 

103 Tu stii ca pot sa-ncui si sa descui 
cu doua chei, dar eel ce-mi fu 'nainte 
le-avu degeaba toata viata lui». 

106 Impins astfel de-asa de tari cuvinte, 
vazui c-aici e mult mai rea tacerea, 
si-am zis : «Fiindca tu ma speli, parinte, 

109 pacatu-n care-acu-mi provoci caderea : 
promite tot si uit-apoi mereu, 
si-a ta va fi si gloria si puterea». 

112 Iar, cind murii, veni Francisc al meu, 
ci-un negru heruvim in drum ii stete 
si-a zis : - «Imi faci nedrept ! Sa-1 lasi sa-1 ieu 

115 sa mearga-n lad la servii mei, caci dete 
un sfat misel in care-o frauda sta, 
iar eu de-atunci ii stau cu mina-n plete ! 

118 Pe eel ce nu-i cait nu-1 poti ierta, 

si-a se cai si-n rau pastrindu-si placul 
nu poti, ca-i contradictia-n calea ta». 

95. Ca lepra sa Silvestru sd-o spele (a). 99. ...misele (a). ...grele (a). ...mele (a). 
103. descuiu (A). Cu chei, pe care eel (a). 109. tu (c). 116. faptuit (a). 120. ...sta (a). 



92. Capestru : incingatoarea franciscana. 93. Macre : din cauza vietii de pocainta. 94. Cezarul : 

Constantin, despre care legenda povesteste ca, fiind bolnav de lepra, in loc de a se scalda in 
singe de copii, dupa cum il sfatuiau medieii, chema de la sihastria lui din muntele Soract de 
linga Roma pe Sfintul Silvestru, care il boteza si astfel il lecui. Fireste, aici comparatia este 
ironica. 97. Trufiei : pofta neinfrinta si ambitiile temporare si rebele. 98. Vinul : in text : 
„caci cuvintele lui mi se parura de om beat", atit erau de nepotrivite in gura unui popa. 
102. Prenestinul : Palestrina, vechia Preneste, oras si cetate nu departe de Roma, unde 
partizanii familiei Colonna se intarisera. 104. Cu doua chei : una de aur si una de argint. 
Cheile sint chiar astazi emblema pontificals. Cel : Celestin al V-lea. 105. Degeaba : a aratat 
ca nu le pretuieste, renuntind la demnitatea papala. 110. Promite : promite iertare razvratirii 
lor, familiei Colonna si partizanilor ei, si nu te tine pe urma de promisiunea ta. 113. Negru 
heruvim : un drac. Dante dezvolta admirabil in chip dramatic acest motiv popular al luptei 
intre drac si ingerul pazitor, caruia in cazul de fata i se substituie Sfintul Francisc, motivul 



|Ij lE*C*g323S$gg3| 



133 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



121 Vai mie-atunci, cum am saltat, saracul ! 
cind el m-a prins zicind : «Tu n-ai gindit 
c-ar sti atita logica si dracul !». 

124 M-aduse-aici, iar Minos si-a-nvirtit 
de opt ori coada sa pe aspru-i spate 
muscind apoi si-n ea de catranit : 

127 - «E fur din cei pe care focu-i bate». 
De-aceea-s unde vezi, un om pierdut, 
si pling purtind atare haina-n spate". 

130 Iar cind in urma glasul i-a tacut, 
pleca ducind cu el durerea-i plinsa 
prin cornu-i eel in multe parti zbatut. 

133 Noi doi, Virgil si eu, trecuram insa 
pe stinca-n sus pina pe puntea care 
e arc al bolgii unde-i gloata strinsa 

136 acea, ce descarcind facu-ncarcare. 



pe care il vedem in Italia reprezentat cu fel de fel de litografii populare, care se vind pe strada, 
si este foarte frecvent si in bisericile noastre. 122. Tu n-ai gindit : minunat exemplu de 
grotesc medieval in acest amestec de tragic si comic: „Este calaul care se joaca cu viata 
condamnatului si ii suride scrisnindu-si dintii" (Zingarelli) ; si E. Sannia {Comicul, umorismul 
si satira in Divina Comedie, Milano, Hoepli, 1909) adauga : „Este inveselirea diavolului care 
a gustat picatura cu picatura bucuria sa, dupa cum sufletul pacatos a gustat picatura cu 
picatura pedeapsa sa". 126. Catranit : abia am avut timpul sa suridem de stiinta logica a 
dracului, si iata ca o alta scena grotesca rasare ca sculptata din amintirile lui. Minos aici nu 
se multumeste sa-si incinga mijlocul cu coada de atitea ori in al citelea cere vrea sa cufunde 
osinditul, ci apare miniat intr-un mod neobisnuit, asa incit isi musca coada. 127. E fur: avem 
aici judecata lui Minos. 129. Haina : para de foe in care este invaluit. 132. Cornu-i: virful 
flacarii, care, zbatindu-se, arata zbuciumul si chinul sufletului amarit. 134. Puntea : pintenul 
de stinca ce strabate genunea a noua, unde sint pedepsiti cei ce indeamna la dezbinari si la 
certuri. 136. Descarcind : in text : „despartind". -ncarcare : adica inciircarea constiintei, 
vina. Deci acei care, desunind, se facura vinovati. 




134 




|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 




pssczs&g^ 



m 



CintuCXXVlII 



Cercul al optulea. 

Valea a noua: ursitorii 

de dezbinari 



Schismaticii (1-21) © Mahomet si 
profetia sa cu privire la Fra Dolcino 
(22-63) © Pier da Medicina si Curio 
(64-102) Mosca de' Lamberti si 
Bertran de Born (103-142) 



10 



13 



Deplin s-arate, chiar si-n proza lui 
si-oricit repovestind, cine-ar fi-n stare 
de-atitea rani si singe cit vazui? 

Prea slab-ar fi o limba orisicare, 
caci loc in ele-atit de mult a stringe 
nici mintea-ne, nici graiul nostru n-are. 

Si chiar s-aduni pe citi avur-a plinge 
cindva-n Apulia-n tara cea-ncercata 
varsat de osti romane-atita singe ; 

pe toti si-acei ce-n lupta-ndelungata 
inele-au dat ca spolii fabuloase, 
cum Titu Liviu negresind ne-arata ; 



pe toti rapusii luptei dureroase 
ce-n drumul lui Guiscard au stat ; 
ce-arata si-azi la Ceperano oase 



pe-acei 



9. Pe-al lor de-ai Romei osti varsatul (a). 



I. Deplin : a se construi : „Cine ar fi in stare sa arate deplin, chiar in proza si oricit repovestind, 
despre atitea rani si singe cit vazui ?", adica : „Chiar in proza ar fi greu sa se arate toate ranile 
si tot singele ce am vazut in aceasta genune, dar pasa-mi-te in versuri !". 5. Ele: mintea si 
graiul, cu alte cuvinte : „Mintea si graiul nostru nu au putinta (loc) sa stringa in ele ce am 
vazut". 7. Si chiar: cu o lunga enumerare a bataliilor celor mai singeroase, poetul incearca 
sa ne dea o idee despre grozavia si felurimea ranilor ce le vazu in aceasta genune. 8. -n Apulia : 
Dante numeste asa toata partea meridionala a Italiei. -ncercata : fiindca s-au dat acolo 
multe batalii, printre care acele impotriva samnitilor, a lui Pyrrus si a lui Hanibal la Canne. 

II. Inele : povesteste Titus Livius (XXIII, 7) ca Hanibal, dupa izbinda de la Canne, scotind din 
degetele cavalerilor inelele, a strins mai multe banite. 13. Pe toti : cei care cazura luptindu-se 
impotriva normandului Robert Guiscard (1059-1085), duce de Apulia si Calabria, in indelun- 
gatul razboi pe care Robert il combatu ca sa-si asigure stapinirea acelor provincii. 14. Pe-acei : 



|Ij lE*C*g323S$gg3| 



^s 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



16 pe-un cimp pe care-apulii-au fost misei ; 
si-acei ce-au stat la Talliacoz sa-nfrunte 
pe-Alard eel vechi ce-a-nvins cu putintei ; 

19 s-arate toti strapunse membre-ori ciunte ; 
mizeria le-ar putea-nmiit sa-ncapa 
spre-a fi-n tabloul astei bolgii crunte. 

22 Stricat la fund ori doage-un vas nu crapa, 
ca unul ce-1 vazui cu rani cumplite 
crapat din gura pina p-unde-1 scapa, 

25 cu matele-ntre glezne-mpletecite, 
cu cosul spart, si scos uritul sac 
ce schimba-n scirna tot ce gura-nghite. 

28 Iar el, vazind ca fix acu-1 atac, 
deschise-n piept o larga cascatura 
cu miinile si : - „Vezi cum ma desfac, 

31 si vezi ce cazne Mohamet indura! 
Ali e eel ce-mi plinge-aici in fata 
cu cap crapat din virf pina sub gura. 

34 Si toti pe citi ii vezi aici, in viata 
rupturi urzira si scandal, si-atare 
scandal acum in trupuri au sa-1 pata. 

37 Un diavol sta-n adinc acolo, care 
ne este-al nostru-atit de crud calau, 
[si-n spada ia din nou pe fiecare] 



21. da (a). 34. crestet pina (a). 35. urzira-n viata (a). 36. Ruptur-a (a). 37. Mai jos 
in bolge sta un diavol (b). 



dupa Dante, care, ca si altii din vremea lui, face aici oarecare confuzie intre batalia de la 
Ceperano si aceea de la Benevento (1266) dintre Carol I de Anjou si Manfred, cind baronii din 
Apulia ar fi tradat pe Manfred, neimpotrivindu-se dusmanilor. 17. Talliacoz : la Tagliacozzo 
sau, mai exact, la Scurcola s-a dat batalia intre Conradin de Suabia si Carol I de Anjou 
(1268), unde Alard de Valery sugera lui Carol cursa prin care, cu un numar cu mult inferior 
de soldati, batalia a fost cistigata. 19. S-arate : adica : „daca toti mortii si ranitii din aceste 
singeroase batalii ar arata membrele lor strapunse ori ciuntite". 20. Mizeria: mizeria lor, 
chiar daca ar fi inmiita, tot ar avea loc in aceasta genune. 22. Stricat: a se construi: „nu 
crapa un vas stricat la fund, ori doaga, ca unul pe care-1 vazui...". 24. -1 scapa : „vulgaritatea 
comparatiei (un butoi desfundat), limitele ranii aratate intr-un mod asa de trivial (p-unde-l 
scapa) si acel crud cuvint {crapat) arata bine tot dispretul si batjocura cu care Dante vrea sa 
ne prezinte pe Mahomet" (Steiner). 27. Scirna : e caracteristic poporului toscan, si mai ales 
florentin, acest crud realism, pentru care nu se da in laturi de a numi anume lucruri cu 
numele lor, fara perifraze. Asa se explica unele cuvinte cit se poate de vulgare, nu numai in 
Dante, dar si in Carducci, Papini (Sonetti plebei), Soffici si intr-o interesanta carte recenta 
a lui Ettore Allodoli (// domatore di pulci). Aceasta se poate explica prin acea tendinta catre 
gusturile, de multe ori vulgare, dar sanatoase, ale poporului, caracteristica florentinilor si 
care se arata si in intreaga constitutie democratica a acestui oras in timpul Evului Mediu si 
chiar al Renasterii, cind Lorenzo dei Medici petrecea cu poporul si nu se da inapoi de a bea 
un pahar de vin bun la o circiuma vestita, in tovarasia unor meseriasi. 28. -1 atac : cu privirea. 
31. Mohamet: intemeietorul islamismului, nascut la Mecca (570), mort la Medina (8iunie 632). 
Dante il pune aici ca urzitor de schisma. E intovarasit de ginerele si varul sau Ali (600-661), 
care a intemeiat o noua secta in islamism. 



g||^^^^g^^pj 



236 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



|f»SQ££3Sa| 



m 



40 cind rana-si umple-ntregul drum al sau, 
caci nu ne-ntoarcem sa ne crape iara, 
decit cind ni s-a-nchis intiiul rau. 

43 Dar cine esti, ca stai un pierde-vara 
pe zid, catind s-amii ori sa ridici 
pedeapsa ta ce-acuzele ti-o dara?". 

46 - „E1 nici nu-i mort - a zis Virgil - si nici 
impins de culpe nu la cazna vine, 
ci numai spre-a cunoaste ce-i pe-aici, 

49 iar eu, ce-s mort, il port prin lad cu mine, 
din cere in cere, si-aievea e ce-ti spui 
pe cit de-aievea-i ca vorbesc cu tine !" 

52 Prin gropi mai multi de-o sut-atunci vazui 
c-au stat si ma priveau ca pe-o minune, 
uitind de cazna lor, la vorba lui. 

55 - „Deci, dac-o fi sa iesi din lad, tu-i spune 
lui Fra Dolcin, de nu vrea sa-mi urmeze 
aci-n curind, provizii sa-si adune, 

58 ca nu cumva zapezi ce-s sa s-aseze 
sa dea Navarei gloria de-a-1 rapune, 
caci lesne-altfel el nici n-o sa-1 vineze !" 

61 'Naltase-al sau picior, pe cind ne-a spus 
acestea el, si-apoi in vint ramasul 
picior 1-a-ntins sa cake, si s-a dus. 

64 Si ras pina-n sprincene-avindu-si nasul 
si git strapuns, si-o singura amara 
de-ureche-avind, un duh, oprindu-si pasul, 

67 mirat si el ca multi ce s-adunara, 
cu miinile-a cascat gitlejul sau 
ce ros de singe-ntreg era pe-afara, 

43. Cine-i fi (a). 50. spuiu (A). 51. Pe cit e drept cd stau (a). 59. Navarei (A), chip 
de-a-l fi rapus (b). 60. ei n-o sd-l desarmeze (a). 

40. Cind rana: cind rana e aproape vindecata, un diavol o face din nou. 45. Pedeapsa: 

Mahomet crede ca si Dante vine acolo ca sa-si ia pedeapsa ca urzitor de dezbinari. 50. Aievea : 
adevarat. 56. Fra Dolcin : Dolcino Farnielli din Novara, care se cheama parinte, fara sa fie. 
A fost cirac al lui Gerardo Segarelli din Parma (ars viu in 1296) si, la moartea acestuia, a 
devenit seful sectei intemeiate de Gerardo, a Fratilor apostolici si care, printre altele, propo- 
vaduia comunitatea femeilor si a bunurilor. In 1305 se adapostise cu urmasii sai in muntele 
Zebello, linga Biella (Lombardia), si opuse o mare impotrivire unei armate compuse in cea 
mai mare parte din locuitorii din Novara, atitati de Clement al V-lea, care porni o cruciada 
impotriva lui. Constrins de zapada si de foame, trebui sa cedeze si la 2 iunie 1307 el si ai lui 
fura arsi de vii. Aici Mahomet roaga pe Dante sa spuna lui Fra Dolcino de a se aproviziona 
bine inainte sa ninga, daca nu vrea sa fie prins si sa ocupe in Infern locul ce i se cuvine. 
60. El : cei din Novara. 61. 'Naltase : era gata sa piece, cind si-a adus aminte de Fra Dolcino. 
Ramine deci cu piciorul ridicat cit timp tine scurta lui profetie si pe urma il pune jos si 
porneste. 



|Ij lE*C*g323S$gg3| 



137 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



70 si-a zis : - „Tu eel ne-mpins de nici un rau, 
si-mi pari stiut din lumea cea ramasa, 
de nu ma-nsel prea mult in chipul tau, 

73 pe Pier Catani nu-1 uita pe-acasa, 
de-o fi sa vezi iar vesela cimpie, 
ce din Vercel spre Marcabo se lasa. 

76 Si-n Fano fa-i pe cei doi buni sa stie, 
pe Meser Guido si Angelel, ca-n van, 
de nu ni-e dat un vaz a ce-o sa fie, 

79 zvirliti vor fi la malul adrian, 

de git cu piatra, de pe propria nava, 
tradati prin sila unui crud tiran. 

82 Din Cipru pina-n Gades o isprava 
nici de corsari si nici de ginti eline 
Neptun n-a mai vazut asa grozava. 

85 Acel infam c-un singur ochi, ce tine 
provincia, care-un sot aci-ntre noi 
sa nici n-o fi vazut, ar vrea mai bine, 

88 la sfat chema-i-va si va face-apoi 
ca rugi si vot la stincile Focarei 
sa n-aib-a face-n veci acestia doi". 

91 Iar eu : - „Pe-acel cu clipele amarei 
vederi, de vrei sa-ti fac ce mi-ai cerut, 
declara-mi-1 - am zis - si-arata-1 care-i?". 

94 Prinzind pe-un sot de falca, 1-a facut 
sa-si caste gura larg nenorocitul, 
si : - „Acesta-i - zise - dar aici e mut ! 



76. doi cei buni (a). 82. In Gades n-a vazut (a). 83. Nici cind Poseidon alta (a). 



71. Stiut : cunoscut. Ramasa : parasita de mine. 73. Pier Catani : Petru din Medicina, linga 
Bologna, din familia Catani, virise zizanie intre bolognezii Guido da Polenta si Malatestino 
Malatesta, stapinul din Rimini. Lui Dante, care il gaseste aici printre urzitorii de dezbinari, 
prevesteste ca cei doi buni in Fano (adica Guido del Cassero si Angiolello da Carignano) vor 
fi poftiti la o consfatuire de un crud tiran, un infam ce fine un singur ochi (Malatestino, care 
era chior) si pe urma vor fi zvirliti de propria nava la malul adrian, linga orasul Cattolica 
(intre Rimini si Pesaro) si inecati cu o piatra de git, in asa fel incit nu vor avea nevoie sa se 
roage de stincile Focarei ca sa le inlature naufragiul. Pier Catani spune ca o asemenea tradare 
Neptun n-a vazut-o niciodata in toata intinderea Mediteranei, adica de la Cipru pina la Gades, 
nici din partea corsarilor sau din a gintilor eline (adica de catre greci) care in Evul Mediu 
strabateau marea ca pirati. Pe-acasa : cind tei vei fi intors pe pamint. 74. Vesela cimpie : 
Lombardia, unde se gaseste orasul Medicina. 78. De nu : „daca nu in zadar noi vedem ceea 
ce are sa se intimple". Stim ca sufletele din Infernul lui Dante vad ca aceia care au vederea 
slaba (presbitii), adica numai lucruri indepartate (in viitor sau in trecut), ignorind ceea ce se 
petrece in prezent (cf. Infernul, X, 100). 86. Provincia: Rimini si tinutul sau. Sotul la care 
Pier da Medicina face aluzie este Curio, care ar dori sa nu fi vazut niciodata acel tinut, in care 
dadu lui Cezar sfatul lui siret. 91. Pe-acel : Dante, intrigat de aluziunea lui Pier da Medicina, 
il roaga ca, daca doreste sa duca veste despre el cind se va intoarce sus pe pamint, sa-i spuna 
numele aceluia la care face aluzie. 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



238 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



B 



97 Un preget stinse-n Cezar, el gonitul, 
cind spuse-asa ca orice-ntirziere 
cu daune-o plateste pregatitul". 

100 Oh, ce-ngrozit parea-ntr-a sa tacere 
ast Curio, cu limba rupta-n gura, 
el, eel ce-n grai fu numai spini si fiere ! 

103 Cu miini taiate-atunci, prin zarea sura 
alt ins 'naltindu-si astfel ciotul lor 
incit de singe-obrajii i s-umplura : 

106 - „Vorbeste si de Mosca-ntre popor, 

acel ce-a zis : - «Sa-ncepi, si esti pe cale, 
si-a multui rau fu-n Tosca ta izvor...»". 

109 - „Si moarte,-adausei eu, familiei tale !" 
Si-amar atunci pe-amar vazui cum pune 
si trist s-a dus topit in el de jale. 

112 Dar eu mai stetei spre-a privi-n genune, 
si-un fapt vazui pe care n-as avea 
curaj, in lipsa de dovezi, a-1 spune, 

115 de n-ar sta martor constiinta mea, 
ast sincer sot ce pe-om il face tare 
cit timp se simte fara pata-n ea. 

118 Vazui un trunchi fara de cap, si-mi pare 
ca si-azi il vad, si sigur il vazui 
umblind si el ca si-altii orisicare. 

121 Tinea de par in mina capul lui, 
cum porti un felinar in mina vie, 
iar capul ne-a vazut si-a scos un hui ! 

124 El singur isi era a sa faclie : 

cum doi intr-unul sta, si unu-n doi, 
o stie-Acel ce-asa voi sa fie ! 

127 Cind drept sub poala puntii-a fost apoi, 
ne-ntinse capu-n mina ridicata 
spre-a-i face glasul mai vecin cu noi, 



109. Si... perire casei (a). 123. huiu (A). 127. Sub poala puntii noastre-ajuns (a). 



97. Spuse : e vorba de Curio, tribunul plebei, care, pe cind Cezar era in mdoiala de a trece 
ori nu Rubiconul, il indemna cu cuvintele : „tolle moras, semper nocuit diferre paratis" (Lucan, 
Pharsalia, I, 280). 104. Lor: al miinilor. 106. Mosca : Mosca dei Lamberti, care, cu cuvintele 
aici spuse, indemna pe partizanii familiei Amidei sa omoare pe Bondelmonte dei Bondelmonti, 
dind astfel nastere tuturor dezbinarilor ce urmara in Florenta. 109. Si moarte : vedem aici 
pe omul de partid, care se bucura de a creste durerea nenorocitului al carui chin nu-1 induio- 
seaza deloc. Intr-adevar, familia Lamberti fu izgonita din Florenta in 1268 si nu izbuti nici- 
odata sa se reintoarca, astfel incit de la aceasta data dispare din istoria orasului. 116. Ast 
sincer : versuri devenite proverbiale in limba italiana. 126. Acel : Dumnezeu. 



|I]|ESC*£3Z2DS£2q 



139 




Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



130 si-a zis : - „Priveste groaznica rasplata, 
tu, eel venit pe-aici ca stiri s-adune, 
si vezi de-a fost mai mare chin vrodata. 

133 De mine deci spre-a sti la vii ce spune, 
sa stii c-am fost Bertrand de Born, acel 
ce rau imbold fu regelui eel June. 

136 Rebel pe fiu, pe tat-a fi rebel 

asa-i facui ca prin urzeli spurcate 
pe David si-Avsalon Ahitofel. 

139 Fiindc-am rupt persoane-astfel legate 
port capul despartit, cum vezi tu bine 
de viata sa ce-n trunchi dincoace bate. 

142 Si-asa s-observa contrapunctu-n mine". 



133. Spre-a duce si de mine o stire a spune (A). Am trecut in text varianta (b), cu 
mult mai buna. 141. acesta (a). 



131. S-adune: in loc de „s-aduni". 133. De mine: a trebuit aici sa introducem varianta (b), 
textul (A) nefiind complet. 134. Bertrand de Born : celebru trubadur si feudatar provensal 
(pe care Dante in De uulgari eloquentia il lauda ca fiind eel dintii si mare „cintaret al ar- 
melor"), atita dusmania intre regele Angliei Henric al II-lea si fiul sau tot Henric, pe care 
poporul, spre a-1 deosebi de tata, ii zicea familiar „regele tinar", si cu al doilea fiu al acestuia, 
Richard Inima de Leu. Frumoasele lui poezii, in care preamareste razboiul, si simpatia de 
care se bucura in Italia „regele tinar", socotit ca tip al desavirsitului cavaler, mai ales prin 
darnicia lui, dadura nastere la o intreaga legenda, care inspira numeroase si felurite povestiri 
in limba italiana si provensala si care precedau ca un fel de introducere poeziile lui. Se crede 
ca de la un manuscris, in care partea aceasta era foarte dezvoltata, Dante a luat indemnul 
de a compune si el un comentariu in proza a poeziilor sale adunate in Vita Nuova. Una din 
poeziile sale incepe : „Imi pare bine cind vad schimbindu-se stapinirea si batrinii lasa casele 
lor tinerilor...". 136. Rebel : facu pe fiu sa fie rebel impotriva tatalui sau prin urzeli spurcate, 
asemeni acelora prin care Ahitofel indeparta pe Abesalon de David. 138. Ahitofel : Biblia 
spune : „Ahitofel atita pe Abesalon impotriva propriului sau tata David" (Cf. Regii, XV, XVI, 
XVII). 141. Bate : zvicneste. 142. Contrapunctu- : legea talionului. Dante intrebuinteaza 
cuvintul contrappasso. 




240 




m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 











CintuCXXIX 

Cercul al optulea. 
Valea a zecea: calpuzanii 



Geri del Bello (1-39) © Falsificatorii 
de metale sau alchimistii (40-72) 
Griffolino si Capocchio : vanitatea 
sienezilor (73-139) 



1 De neamul mult si-atit de multul singe 
aveam priviri atita de-mbatate, 
incit doream sa stau sa-ncep a plinge. 

4 Virgil insa mi-a zis : - „Ce gind te-abate ? 
De ce mai zabovesti privind pe-acei 
ce tristi [stau] cu trupuri mutilate? 

7 Ai stat si-ntr-alte bolgii-asa? De vrei 
sa-i numeri, afla ca-i rotunda vale 
de doua ori zece mile-n lungul ei. 

10 Iar luna e sub noi, si caii tale 
de-acum ii sint clipitele putine, 
si multe-s inca de vazut pe cale". 

13 Iar eu : - „De-ai fi vazut si tu ca mine 
ce cauz-avui sa vad asa cu zorul, 
tu timp mi-ai fi lasat sa vad mai bine !". 

16 Pe cind vorbeam, porni conducatorul 
si-urmai si eu ; dar vorba ne-mplinita 
mergind eu mi-o-ntregii : - „Aci-n ponorul 



1. Poporul mult si-atit (a). 2. Fdceau sa am priviri (a). 12. multe ai de vazut (A). 
-s inca (a). Am introdus in text aceasta variants., fiindca o liniuta verticala dupa 
multe, repetata pe margine inaintea cuvintelor -s inca, arata. ca. si autorul ar fi 
introdus-o in text. 12. Si-ai multe si de-acum sa vezi (b). 15. Eu cred ca ma lasai (a). 



8. Rotunda vale : ca aceasta vale rotunda are 20 de mile in lungime. 10. Luna : luna, care 
ieri noapte era plina (cf. XX, 127), acuma e sub picioarele noastre ; deci a trecut mai mult de 
un ceas dupa-amiaza. 11. Putine : mai ramine putin timp din acele 24 de ceasuri care sint 
date poetului pentru a vizita ceea ce mai ramine din Infern. Sfirsitul calatoriei prin aceasta 
regiune de dincolo de mormint trebuia sa fie la asfintitul chiar al acelei zile. 



|Ij lE*C*g323S$gg3| 



i 4 i 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



19 spre care-aveam privirea pironita 
eu cred ca unul dintr-a noastra casa 
isi plinge-o culpa foarte scump platita". 

22 Maestrul meu atunci : - „Dar ce-ti mai pasa 
de el de-acum? - mi-a zis. Tu ochii du-i, 
priveste-acum altce, si-acolo-1 lasa. 

25 Sub stilpul puntii-amenintind vazui 
cu degetul spre tine-un duh, si-i spuse 
Geri del Bel pe nume-un sot de-al lui, 

28 dar sufletul atit de-atent iti fuse 

spre-acel Bertrand cu-asa de trista soarte, 
ca n-ai privit spre el, si-asa se duse". 

31 „0, duce-al meu - am zis - cumplita moarte 
ce nu i-a razbunat-o nimeni sus 
din toti citi au rusinea lui s-o poarte, 

34 ea-1 face minios, si, caci s-a dus 

nevrind nici a-mi vorbi, dovada-mi dete, 
si-acum spre mila-s si mai mult dispus !" 

37 Asa vorbeam pina pe-al puntii spete 
de unde-al vaii fund acum putea - 
dar prea era obscur - sa ni s-arete. 

40 Cind eel din urma schit acum statea 
sub noi, al Malebolgii, si-ncepura 
calugarii prin fund a se vedea, 



32. Cui nimeni rasbunare nu-i aduse (b). 
42. Monahii lui (a). 



35. Cum ni se pare (a). 38. intreg (a). 



20. Unul : iata deci motivul pentru care Dante s-a oprit sa se uite. Cauta printre celelalte 
suflete o ruda a sa : Geri del Bello. De la Alighiero I, fiul lui Cacciaguida (Paradisul, XV, 91 
si urm.) se nascura Bello si Bellincione ; de la Bellincione Alighiero al II-lea, care fu apoi tatal 
lui Dante, si de la Bello acest Geri, care deci era unchiul poetului. Se povesteste despre el 
ca ar fi omorit prin tradare pe unul din familia Sacchetti si ca, la rindul sau, a fost omorit 
tot prin tradare. Acest omor nu fusese niciodata razbunat, ceea ce constituia, dupa obiceiurile 
medievale, un fel de rusine pentru familia Alighierilor, iar pacea intre familiile Alighieri si 
Sacchetti nu se facu decit in 1342 prin intermediul ducelui de Atena. 22. Dar ce : aceste 
cuvinte ale lui Virgil reprezinta apararea indirecta si discreta a poetului (destul de superior 
obiceiurilor vremii sale, pentru a nu intelege grozavia acestor razbunari, dar in acelasi timp 
destul de omenesc pentru a se putea sustrage cu totul unor prejudecfiti inradacinate in mora- 
vurile contemporane) de a nu-si fi razbunat unchiul. 36. Mila : acest scurt episod e foarte 
delicat in intreaga constructie a lui. Cu acea nepartinire mareata, pentru care nu se dadu 
inapoi de a surghiuni, pentru a reda pacea Florentei, pe capeteniile ambelor partide, printre 
care si pe „primul sau prieten Guido Cavalcanti", Dante pune aici in Infern si pe o ruda a sa. 
Atitudinea demna in care ne-o infatiseaza si aceasta mila, care are ceva din ingaduinta celor 
mai tineri pentru batrinii din acelasi neam, ale caror idei le pot respecta, dar nu admite, da 
intregului episod un caracter duios, care naste in cititor un sentiment de simpatie pentru 
batrinul osindit din casa Alighieri. 40. Schit : Dante (ca Shakespeare si ca toate geniile mari) 
are unele ciudatenii in imaginile lui si se complace foarte des in prelungirea unor comparatii, 
care astazi nu se prea potrivesc cu gustul nostru. Aici schitul e Infernul (genunea a zecea) si 
calugarii sint condamnatii, ceea ce produce in noi un efect comic, desigur, voit de poet, dar pe 




242 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



|f»SQ££3Sa| 



m 



43 pe-urechi imi pusei miinile, caci fura 
atit de mari plinsori aici, cum poate 
n-o plinge-n lad in veci mai tare-o gura. 

46 Ce-amar ar fi cind intr-o vara toate 
spitalele sardinice si-acele 
din Val di Chiana si Maremme-ar scoate 

49 afara-ntr-un ponor pe toti din ele, 
asa era si-aici, si-un rau miros 
cum da-mputit puroiu-n bube rele. 

52 Iar noi, spre stinga iar, mergeam in jos 
pe-a lungii stinci pe cea din urma duna, 
si-acu-ncepui sa vad mai luminos 

55 cum serva celui ce-n etern razbuna, 
dreptatea far' de gres, ia razbunare 
batind pe calpuzani ce-aci-i aduna. 

58 Nu cred c-ai fi vazut amar mai mare 
cind toti bolnavi zacut-au aeginetii 
din aerul stricat ce-a fost atare. 

61 Ca pin' la vierme-orice suflare-a vietii 
pieri-n ostrov, si-acele ginti antici, 
precum ne scriu ca sigur fapt poetii, 



64 



67 



s-au renascut din oua de furnici; 
precum vedeai aci-n obscura vale 
zacind gramezi bolnavii-aici si-aici. 

Pe vintre-acesta, si pe-a altui sale 
zacea alt ins, si-aici vrun neferice 
tirindu-se pe brinci pe-amara cale. 



45. Mai trist in iad n-a plins incd (a). 



care noi nu-1 mai putem gusta indeajuns. E vorba de asa-zisul grotesc medieval, pe care-1 
observam si in atitudinea in acelasi timp comica si fioroasa in care, in capitelurile romanice, 
ne sint foarte adesea infatisati dracii. 47. Spitalele : „cu o imagine care aduce aminte pe aceea 
din cintul precedent, Dante invita pe cititor sa-si inchipuie adunati intr-o groapa toti bolnavii 
care se ingramadesc in spitalele regiunilor celor mai nesanatoase, in anotimpul cind bolile bin- 
tuie mai rau. Privelistea inspira mila si scirba. Genunea e plina de bolnavi, unii nemiscati 
si ingramaditi unii peste altii ; altii incearca in zadar de a se ridica ; altii se tirasc incet pe 
brinci prin ea. Numai aducerea-aminte a ciumei fabuloase din Egina, in care a pierit tot 
poporul acelui oras, poate sa dea o idee a marelui numar al acelor nenorociti. Virgil si Dante 
tree aici in tacere, privind numai si ascultind" (Steiner). 52. Spre stinga : am observat alta 
data ca, in drumul lor prin Intern, Dante si Virgil cotesc totdeauna la stinga, pentru a sim- 
boliza faptul ca, cu cit inainteaza, merg tot inspre mai rau. 53. Duna : arcul stincii in forma 
de punte, care e deasupra genunii a zecea si ultima. 55. Serva: dreptatea slujitoare a lui 
Dumnezeu, care razbuna in veci. 57. Calpuzani : falsificatorii de monede. 59. Aeginetii : 
Ovidiu {Metamorphoses, VII, 523) povesteste ca, din cauza acestei ciumi, murira nu numai 
oamenii, dar si toate animalele, si ca peninsula fu mai pe urma repopulata prin rugaciunile 
regelui, care ceru lui Joe de a transforma in oameni nenumaratele furnici, singurele care 
ramasesera in viata. Dante face aluzie la acest pasaj din Ovidiu si in Convivio, IV, 27. 
68. Neferice : nenorocit. 



|Ij lE*C*g323S$gg3| 



143 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



m 



70 



73 



76 



79 



82 



85 



91 



94 



97 



Iar noi treceam incet, fara de-a zice 
nimic, privind la umbre tiritoare 
ce-n veci nu pot de jos sa se ridice. 

Si iata doi, facuti razimatoare, 
cum doua testuri la-ncalzit le pui, 
de lepra plini din cap pina-n picioare. 

Nicicind pe-un serv, purtind tesala lui, 
cind domnu-i are zor, sau pe nevrute 
cind sta veghind, mai harnic nu-1 vazui, 

decit cum astia doi cumplit de iute 

cu unghiile riia-si teselau 

ce-asa-i minca de n-aveau chip s-ajute. 

A leprei scoart-astfel o descojeau 

cum razi cu vreo custur-un crap sau peste 

de-acei ce solzii cei mai mari ii au. 

- „Tu, cela ce tesala-ti faci din deste - 
a zis Virgil spre unul dintre ei -, 

iar uneori din ele-ti faci si cleste, 

sa-mi spui de-i vrun latin pe-aci-ntre-acei 
de-al vostru fel, si-acestei munci pe tine 
etern sa ai tu unghii-oricite vrei !" 

- „Si noi, diformi asa cum vezi tu bine, 
sintem latini - plingind raspunse-un ins -, 
dar tu, acel ce-ntrebi acestea, cine ?" 

Virgil atunci : - „Sint unul ce-am descins 
cu-acest ce-i viu, si-asfel din gura-n gura 
il port sa vad-al Iadului cuprins". 



Cei doi comunul spete-1 desfacura, 
si-n tremur s-au intors spre mine-apoi 
cu multi cari sunet prin ecou avura. 

100 Virgil ma-mpinse-aproape-acestor doi : 

- „Ce vrei - zicind - tu-ntreaba-i asadara !". 
Si-asa cum vru, am si-nceput : - „0, voi, 

103 al vostru nume nu-n curind dispara 
din minti-umane-n prima lume-a lor 
[ci-n veac traiasca la lumin-afara], 

95. Cu dst ce-i viu (a). 97. Comunul spete-atunci (a). Rupind atunci comuna lega- 
turd (b). 101. Am trecut in text varianta (a), versul lipsind in (A). 103. pi... nume (a). 
103. lipseste in (A). Am trecut in text varianta (b). 105. ...afard; ...lume (a). 



73. Razimatoare : unul altuia. 88. Latin : italian. 97. Spete : fiindea erau razimati cu spatele 
unul de altul. 99. Ecou : cuvintele lui Virgil erau adresate numai acestor doi, dar ele se 
raspindira, ca si rasfrinte de un ecou, de la cei ce erau imprejur. 103. Al vostru nume : va 
doresc ca al vostru nume sa nu dispara asa curind din mintile oamenilor sus pe pamint {in 
prima lume-a lor), ci sa traiasca inca multi ani; dar spuneti... 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



244 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



|f»SQ££3sa| 



m 



106 sa-mi spuneti cine-ati fost, din ce popor? 
[Nu va sileasca sa-mi dati stiri reduse] 
al vostru chin si-urit si-obositor". 

109 - „Albert da Siena - zise-un duh - ma puse 
pe rug, pe mine, din Arezzo fostul, 
dar nu a mortii cauza-n lad m-aduse. 

112 Glumind i-am spus : - «Adevarat, ca rostul 
urcarii-n aer ca sa zbor il stiu», 
iar el, un curios, si sterp ca prostul, 

115 ceru o proba, si-ast motiv hazliu 
ca nu [putui] sa-1 fac Dedal sa fie, 
m-a ars prin eel ce i se da drept fiu. 

118 Ci-osind-aci-ntr-a zecea bolgie mie 

mi-a dat Minos eel de-ori[ce] gres strain, 
fiindca-n lume-uzai si de-alchimie." 

121 Iar eu catre Virgil: - „Mai vanitos 
alt neam decit sienezii se mai poate? 
Chiar eel francez cu mult e mai prejos !". 

124 Dar alt lepros ce ne-auzi : - „Tu scoate 
pe Stricca dintre ei, caci cheltuind 
pastra masura cea mai dreapta-n toate ; 

127 si Nicolo, caci de sofran stiind, 
el primu-i cultiva picanteria 
in strat in care-asemeni plante prind : 

111. Nu insa (c). 112. ce-i drept (c). 115. dovezi (a). 116. Dar neputind sd-l fac Dedal 
sa fie (A), ca nu-l facui Dedal (a). Am fost nevoit de faptul ca in (A) nu era nici o 
legatura. intre versul 115 si versul 116 sa ma folosesc de varianta (a) in prima parte 
a versului, adaugind pentru intregirea lui un putui. 117. M-a ars prin unul ce-l 
avea drept (b). 119. fdcu (a), mi-a fost- (a). 



109. Un duh : alchimistul Griffolino din Arezzo (Toscana), care pretinse de a invata pe Albero 
sau Albert da Siena arta de-a zbura, dar, neputind sa se tina de fagaduiala, fu aeuzat de 
vrajitorie si condamnat sa moara pe rug. Despre Griffolino stim ca „a fost un mare carturar, 
om subtire si priceput", dupa cum ne spune comentatorul Iacopo della Lana, si ca nu mai era 
in viata in 1272, cind intr-un act apare ca martor „Bernardinus quondam Griffolini de Arizzo" . 
Cit despre Albero sau Albert, se pare a fi fost o persoana foarte simpla, cu toate ca era nepot 
(unii zic fiu) al episcopului din Siena. 111. A mortii cauza: nu din cauza pacatului de vra- 
jitorie am ajuns in lad, dar din cauza alchimiei mele si a pacatului de falsificator de bani. 
116. Ca nu putui: acest motiv hazliu, ca n-am putut sa-1 fac... 117. Prin eel: prin episcopul 
din Siena, al carui fiu se spunea ca este. 124. Alt lepros : e vorba de Capocchio din Siena, 
care fu ars de viu 1293. Era vestit nu numai ca alchimist, dar si ca bun imitator al gesturilor 
si glasurilor altora. Unul din comentatori, Francesco da Buti, ne spune ca ar fi fost coleg cu 
Dante la Universitatea din Bologna. Tu scoate : ironic. 125. Stricca : din familia Salimbeni din 
Siena, urmarit pentru risipa si darnicia lui. A fost podesta la Bologna in 1276 si in 1286, cu 
care ocazie duse o viata stralucita in serbari si ospete. „Acest Stricca, ne spune Francesco da 
Buti, a fost un tinar din Siena, foarte bogat, care a fost din ceata tinerUor darnici, care s-a 
intemeiat in Siena si in care si-a risipit marea sa avere". 127. Nicolo: Iacopo della Lana ne 
informeaza ca acesta a fost messer Nicolo Salimbeni din Siena, care a fost darnic si cheltuitor 
si a facut parte din ceata tinerilor darnici si a fost eel dintii care s-a gindit sa puna cuisoare 
in fazani si potirnichi fripte. Sofran : in text e vorba de cuisoare. 129. In strat : la Siena, 
unde aceste obiceiuri rafinate prind foarte lesne ; ironic. 



|Ij lE*C*g323S$gg3| 



M5 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



130 si clubu-n care si-a papat si via 

si multele-i paduri D'Ascian, si-n care 
vindea ca spirite-Abagliat prostia. 

133 Spre-a sti cine te-ajuta a spune-atare 
de neamul sienez, te-apleaca bine 
ca fata mea s-o vezi in linii clare, 

136 si-astfel afla-vei pe Capochio-n mine, 
acel ce-n viata fals metal facui, 
si bine stii, de nu ma-nsel in tine, 

139 ce sprintena maimut-a firii fui". 

130. Clubul : ceata despre care am vorbit. 131. D'Ascian : Caccia degli Scalenghi din Asciano. 
132. Abagliat : porecla lui Bartolomeo dei Folcacchieri, despre care nu avem decit un docu- 
ment din care rezulta ca in 1278 a fost condamnat fiindea a fost gasit bind intr-o circiuma 
dupa sunarea clopotului de vecernie. Vindea... prostia : in sens ironic : risipea nu numai 
bani, dar si toata prostia lui, vrind sa arate ca e om spiritual. 136. Afla-vei : aceste cuvinte 
confirma informatia lui Buti ca Dante 1-a cunoscut la Bologna. 139. Maimut- : face aluzie la 
dorul lui de a imita nu numai metalele prin alchimie, dar si gesturile si glasurile animalelor. 




246 




m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 




CintuC XXX 



Cercul al optulea. 
Valea a zecea: calpuzanii 



Falsificatorii de sine (1-48) © 
Falsificatorii de moneda (49-90) © 
Mincinosii. Cearta comica intre 
maistrul Adam si Sinon Grecul 
(91-129) © Dojana lui Virgil catre 
Dante (130-148) 



1 Cind pentru Bachus Juno-ntaritata 
pe-al Tebei singe-si racorea minia 
precum si-o racori si de-altadata, 

4 atita-ntra-n Atamas nebunia 
incit, cu doi copii ai ei venind, 
in brate-i strinsi, cind isi vazu sotia 

7 striga : - „Sa-ntindem latul ca sa prind 
cu pui cu tot leoaica la intrare !". 
Cu miini nelegiuite-apoi rapind 

10 pe-un fiu numit Learh, pe eel mai mare, 
rotindu-1 1-a strivit de-un zid, turbatul, 
iar ea fugind sari cu-al doilea-n mare. 

13 Iar cind Ursita rasturna-ngimfatul 
oras troian ce totul indraznit-a 
si-a stins pe-un rege-alaturi cu regatul, 

16 Hecuba trista, roaba si-obidita, 
vazind si-al Polixenei trist omor, 
si-n stare-asa de jalnica-ntilnit-a 



4. a prins pe-Atamas (c). odata (a). 5-6. cind isi vazu venind cu ambii sdi copii la 
sin, sotia (a). 18. Si cind in trista-i stare ea (a). In chip (a). 

1. Juno: geloasa pe Semele (fiica lui Cadmus, regele Tebei, si iubita de Jupiter), scapa de ea 
prin viclenie, in urma imbratisarii lui Jupiter care prefacu rivala in cenusa, si persecuta apoi 
tot neamul ei. 2. Al Tebei singe : neamul Semelei, care domni in Teba. 4. Atamas : cumnatul 
Semelei, pe care il facu sa innebuneascii in asa fel, incit, aflindu-se in palatul lui, crezu ea 
este la vinatoare de lei si, confundind pe sotia lui care venea catre el tinind in brate cei doi 
copii, Learchus si Melicertes, omori pe Learchus si sili pe sotie si pe celalalt copii sa se arunce 
in mare. Cf. Ovidiu, Metamorphoses , IV, 511-541. 



|||]|ESC*£^Dg^p| 



147 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



m 



19 pe-al marii mal ucis pe Polidor, 
ea voci a scos asemeni latraturii, 
de-amarul mult ce-i puse mintii nor. 

22 Dar nici in Troia, nici in Teba furii 
n-au rupt vrodat-atita de-ndraznete 
nu membre de-om, ci fiare-ale padurii, 

25 ca doi cari goi si cu scirboase fete 

fugeau si se muscau, si nu-ntr-alt mod 
cum fac doi porci scapati de prin cotete. 

28 Sarind cu dintii-un duh a prins de nod 
de-al cefei pe Capochio si tirindu-1 
el burta-i sfisia de-al vaii pod. 

31 Cel din Arezzo tremura, vazindu-1 

si-a zis : - „E Giani Schichi-acel prapad 
si-alearg-asa, tot cercu-nspaimintindu-1". 

34 Dar eu : - „De-ai altui dinti, ca sa repad 
pe tine-a te-nhata, de nu ti-e frica : 
ce duh e el? Sa-1 stiu, cit timp il vad!". 

37 - „Stricatul duh al Mirhei, care-amica 
a tatalui sau fu, dar nu cu-acel 
amor legal ce-1 datoreste-o fiica, 

40 si-ajunse-asa pina-n pacat cu el, 
luind prin frauda chipul altei fete, 
cum celalalt turbat facu la fel, 

43 si-n patul mortii el ca Buoso stete, 
testindu-si doamna turmei prin atari 
formule-ncit minciunii norma-i dete." 

46 Pierind turbatii-aceia doi, la cari 

priveam sa vad ce rele-au sa mai faca, 
ma-ntoarsei ca sa vad si pe-alti tilhari. 



32. strigoiu (A). Am trecut in text varianta (a) din cauza rimei. 

20. Latraturii: Hecuba, sotia regelui Priam din Troia, fiind facuta prizoniera de greci si 
vazind omorindu-i-se sub ochi fiica sa Polixena, jertfita pe mormintul lui Ahile, si apoi, tirita 
fiind in Tracia in lanturi, gasind pe tarmuri cadavrul fiului sau Polidor, innebuni de durere 
si latra ca un ciine; „latrauit, conata loqui... Ululavit mesta per agros" (Ovidiu, Metamorphoses, 
XIII, 569 si 571). 30. Pod: stinca ce strabatea genunea si servea de pod. 32. Giani Schichi: 
din familia Cavalcanti. Se povesteste ca murind Buoso Donati fara sa lase testament, o ruda a 
lui, Simone Donati, se folosi de Gianni Schicchi, al carui talent de a imita glasul si gesturile 
altora era cunoscut, punindu-1 in pat in locul mortului, sa faca testament. Pentru aceasta ii 
darui ca rasplata cea mai frumoasa iapa. Prapad : prapadit, supt de boala. In text : J'olletto" 
(cf. varianta (A) la versul 32 : strigoi, un fel de suflete rautacioase, carora li se atribuie mare 
agilitate si dibacie in a face farse oamenilor. 34. De-ai altui : a se construi : „de nu ti-e frica 
de dintii altuia ce se reped sa te inhate...". 37. Stricatul : spiritul raspunde ca sufletul de care 
Dante intreaba este al Mirei, fiica lui Cinryus, regele Ciprului, care se indragosti de tatal sau 
si, prefacindu-se intr-o alta femeie, isi atinse scopul (Ovidiu, Metamorphoses , X, 298-502). 
42. Celalalt : Gianni Schicchi. 44. Doamna turmei : iapa cea mai buna. 45. Formule : 
neuitind nici o formula trebuincioasa testamentului. Norma : aparenta de adevarata. 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



248 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



|f»SQ££3Sa| 



m 



49 Si-un duh vazui parind o cobza, daca 
taiat sub vintre ti-1 inchipui de-unde 
al nostru trup devine-n jos o craca. 

52 Greoaia boala de-apa ce patrunde 

prin trup cu zamuri in venin schimbate, 
asa ca burtii fata nu-i raspunde, 

55 facea sa stea cu buzele cascate 
asa cum tin si ftizicii-nsetati 
cazut-o buza, si-alta-n sus pe spate. 

58 - „Ah, voi ce far' de-osinda vad ca-ntrati, 
si nu stiu cum - a zis - aci-n ponorul 
acest cumplit, priviti si va mirati 

61 [de maistru-Adam ce jinduie izvorul] ! 
Avui, traind, ce-am vrut, si bani si bine, 
si-acum de-un strop de ap-aici due dorul. 

64 Acele vai ce de pe verzi coline 
din Casentino-n Arno cad si-apar 
in albii moi, de-a lor racoare pline, 

67 mereu le vad in gind, si nu-n zadar, 

caci chipul lor cu mult mai rau ma doare 
decit acest al boalei mele-amar. 

70 Dreptatea, vai, cumplit razbunatoare, 
motiv ia locul crimei ce-o facui, 
ca si mai iuti oftarile sa-mi zboare. 

73 Acolo sta Romena, si batui 

bani falsi de-ai lui loan intr-insa, pina 
ce-acolo pus pe rug si ars eu fui. 

76 Sa-1 am eu pe-Alexandru-o clipa-n mina, 
ori pe-alt misel din trei, as da, socot, 
cu drag, oh, Brando, -ntreaga ta fintina. 

79 Asti doi turbati ce stiu prin vale tot 

de nu ma mint, un frate-ar fi prin vale - 
dar greu asa cum sint, eu ce sa pot ! 



56. Cum vezi ca (a). 61. de maistru-Adam ce-amar tsi are (b). 75. Ce-aprins pe rug 
am ars (b). 

49. Un duh vazui : maistrul Adam, de origine nesigura, care falsifica in Romena florinul de 
aur al Florentei si fu ars de viu in 1281. La aceasta crima se pare ca a fost indemnat de contii 
din Romena. 52. Boala : hidropizia pe care o cheama „greoaie", fiindca, umflind trupul cu 
zamuri, il osindeste la nemiscare. 54. Nu-i raspunde: proportiile fiind schimbate. 64. Vai: 
piriiase. „Vers de o frumusete proverbiala multumita caruia straluceste, intre astfel de grozavii, 
o viziune de idila, dar nu e decit o clipa, caci, chiar sub acele aparente, se ascunde Infernul, 
si imaginea incintatoare e intrebuintata ca sa faca mai aspra pedeapsa" (Steiner). 71. Locul : 
regiunea Casentino, unde se afla Romena. 74. loan : Sfintul loan, patronul Florentei si a 
carui efigie era pe florinul Florentei. 76. Alexandru : contele din Romena. 77. Din trei : din 
cei trei frati, conti din Romena : Guido al II-lea, Alexandru si Aghinolfo al II-lea. 78. Brando : 
fintina Branda din Romena, astazi aproape secata, a nu se confunda cu vestita „fonte Branda" 
din Siena. 79. Doi : Capocchio si Gianni Schicchi. 80. Un frate : din cei trei frati, unul, Guido 




249 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



82 Sa fiu usor atita numa-n sale 

sa pot macar o schioapa s-o strabat 
in suta de-ani, de mult as fi pe cale 

85 aci-ntr-al slutilor ponor sa-i cat, 
desi-i de unsprezece leghe-ocolul 
si nu-i mai strimt de-o jumatate-n lat : 

88 caci numai pentru ei sint eu in stolul 
eel slut de-aici, [si silnica lor truda] 
m-a pus sa bat de trei carate polul." 

91 - „Dar asti doi nevoiasi ce vad c-asuda 
la dreapta ta - i-am zis - si aburi dau 
cum face mina cind pe ger ti-e uda?" 

94 Iar el : - „Cind am cazut, aici erau 
si stau asa si nu-si intorc nici teasta 
si-n veci ei poate-or sta cum vezi ca stau. 

97 Ea-i cea ce-mpinse pe Iosif napasta, 
el falsul Sinon e, un grec stricat, 
si scot din friguri iuti putoarea asta". 

100 Dar unul dintre ei fu ofensat 

ca-i da recomandatie-asa de-obscura 
si-i dete-un ghiont in burta, si-a sunat 

103 umflata burta asemeni c-o tambura. 

Dar prompt Adam raspunse-atunci cu cotul 
si nu-mi paru mai slab in lovitura. 

106 - „Sa nu ma crezi - i-a zis - bustean cu totul, 
ca, daca-s greu din cauza boalei mele, 
am miini destul de iuti sa-ti rada botul." 

109 - „Cind te-au bagat in foe, n-ai fost cu ele - 
raspunse grecu' - asa de iute-a bate, 
ci-asa si mai, batind monete rele." 



85. Si-aci intr-... (a). 88. ei ne-a-mpins (?) (a). 89. de-aici ca. 
si-a lor truda (a). 90. m-au (A). 111. nu-ti fura (a). 



(A), facind sa... (a). 



al II-lea, chiar a murit si este aici. 87. O jumatate: o jumatate de leghe. 88. Ei: fratii da 
Romena. 91. Dar: se subintelege: cine sint. 93. Pe ger: fiindca numai atunci vaporii se vad 
condensindu-se. 97. Ea : sotia lui Putifar, al carei imme nici in Biblie nu se spune. Voind sa 
seduca pe Iosif si fiind respinsa de el, il invinovateste de vina ei, la barbatul sau (Geneza, 
XXXIX, 7-20). 98. Sinon: grecul care ii facu pe troieni sa adaposteasca in cetate faimosul cal 
de lemn, plin cu razboinici greci. 99. Putoarea asta : una din caracteristicile elementului 
miraculos din Divina Comedie este marirea proportiilor unor lucruri obisnuite si naturale. 
Tot asa si aici, unde, plecind de la faptul ca oamenii bolnavi de friguri au un miros particular, 
il exagereaza pina la putoare. Tot asa in Rai, plecind de la faptul real al corpurilor mici care 
par ca danseaza intr-o raza de lumina, imagineaza doua mari raze care fac o cruce pe planeta 
Marte si in ele dansind stralucitoare sufletele care au murit pentru credinta. 101. Obscura : 
cu vorbe care ii intunecau faima. 106. Bustean: inlemnit, in intelesul ca nu ar fi putut face 
nici o miscare. 109. N-ai fost : fiindca avea miinile legate. 111. Mai : mai mult. 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



250 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 



112 Adam atunci : - „Aici cam ai dreptate, 
dar n-a fost tot asa de drept, vecine, 
ce-ai spus sub Troia celor din cetate !". 

115 - „Eu fals cuvint, tu falsi arginti, vezi bine ! 
Eu sint aici sa-mi pling o culp-a mea, 
tu multe-ncit si dracii-au mai putine !" 

118 - „Sa uiti de cal, sperjure, poate-ai vrea? 
raspunse eel cu burta numai apa, 
dar toti in lume-o stiu, si-n git sa-ti stea !" 

121 - „Ba tie setea-n git, ca limba-ti crapa 
si-un turn pina la gura ti se dete 
si tot n-au loc putorile sa-ncapa." 

124 - „Tot fleacuri spui - a zis eel cu monete - 
de cite-ori iti casti [pliscul, secatura], 
caci apa-n turn de am si tot mi-e sete, 

127 tu ai dureri de cap si-n tine-arsura, 
si nu ti-as spune-o vorba de pomana 
sa pupi macar al apei ses cu gura." 

130 Stateam s-ascult ocara lor dusmana, 

cind : - „Uite-aici - imi zice-al meu parinte 
e cit pe-aci sa-ti fac acum dojana !". 

133 Minia deci vazindu-i-o-n cuvinte, 
privii la el si-asa rusine-avui, 
incit de ea si-acu-mi aduc aminte. 



116. Eu sint aici c-o culpa ce mi-o stiu (a). 125. secatura (a). 129. macar al apei 
gust (a). 130-132. Steteam s-ascult ocara lor dusmana, I Cind : uite-aici, imi zise-al 
meu parinte, I E cit pe-aci sa-ti fac acum dojana (b). Am trecut aceasta varianta in 
text, aceste trei versuri lipsind in (A). 



116. Culpa : vina. 121. Ca limba-ti crapa : ca sa-ti crape limba de sete. 122. Un turn: face 
aluzie, cu o comparatie ironica, la burta lui umflata, incit se aseamana cu un turn si-i ajunge 
pina la gura. 127. Arsura : daca mie mi-e sete, si tu ai arsura. 128. De pomana : n-ai nevoie 
de indemn ca sa atingi cu buzele fata apei. „Toata aceasta scena este o capodopera de comic. 
Oricine va fi observat, intr-un schimb intepator de ocari, felul cum fiecare isi ascute mintea 
sub impunsaturile celuilalt, fericita rasarire a raspunsului unuia din impunsatura celuilalt, 
modul de a da lovitura si de a primi raspunsul, si de a da replica si apoi contrareplica. Schim- 
bul de cuvinte aici este subtil si cautat, dar subtilitatea si cautarea corespund adevarului. In 
vorbe, dincontra, se arata cu o naturalete admirabila vulgaritatea sufletului. Aceasta este 
scena in care este dezvoltata, mai pe larg si mai amanuntit, starea sufleteasca reciproca a 
condamnatilor celor mai josnici. Dar este si o scena de comedie umana neintrecuta si ne 
reveleaza superioritatea si agilitatea fanteziei lui Dante. Astfel incit tragem concluzia : noroc 
pentru noi ca Dante s-a oprit sa asculte aceasta cearta in Infern ! De data aceasta Virgil sa 
ne ierte, dar nu are dreptate" (Sannia, Comicul, umorismul si satira in Divina Comedie, 
Milano, Hoepli, 1909, I, 318). 134. Rusine : aceasta dojana a lui Virgil intrece limitele acestui 
singur episod. Avem aici una din numeroasele marturisiri ale lui Dante. Se stie ca, dupa 
moartea Beatricei, ca un fel de reactie la o tinerete prea visatoare si mistica, Dante a avut 
o perioada de ratacire (din care ne ramine marturie vestitul sonet de dojana al prietenului 
sau Guido Cavalcanti), cind s-a inhaitat intr-o ceata de oameni cu gusturi grosolane si a avut 
si el o cearta cit se poate de plebee cu Forese Donati, dupa cum apare dintr-un schimb de 
sonete ce au ajuns pina la noi. In acest episod deci, Dante face, indirect, act de cainta. 



|Ij lE*C*g323S*gg3| 



253 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



136 Si ca si-un om, visind un rau al lui, 
doreste-a-i fi aceasta vis, si cere 
ce-aievea este-asa, si nu ce nu-i, 

139 asa si eu, caci n-aveam glas, dar vrere 
aveam sa ma scuzez ; si ma scuza, 
si nu stiam, nevruta mea tacere. 

142 - „Cu mult mai mari greseli se pot spala 
cu-o mult mai slaba proba de rusine ! 
Alung-acum orice mihnire-a ta, 

145 si-nchipuie-ti ca-s tot pe linga. tine 
oricind s-ar intimpla sa vezi ca-si sar 
cu-atari cuvinte[-n cap atari jivine]. 

148 A vrea s-auzi ce-si spun e gust vulgar !" 



145-148. Pe o foita de tigara : Oricind s-ar intfimpla] sa dai de vrunl Asemeni prilej 
de ceartd:/ Cd-i gust vulgar a vrea s-auzi ce-si spun. - Cd-i josnic gust. - Prilej 
cu ceartaj -ntre-atari jivine. - Ce si-l provoac-atari jivine (x). 147. cu atari cuvinte 
tari (A). 



136-140. Sensul : dupa cum cineva care viseaza ceva neplacut si doreste realitatea, nu visul, 
tot asa eu, tot voind sa ma scuz si neputind vorbi, eram scuzat de tacerea mea. 142. Cu mult : 
versuri devenite proverbiale in limba italiana. 145. Pe linga tine : cauta sa-1 incurajeze, 
spunindu-i ca „in astfel de momente el va fi totdeauna linga dinsul" sau (poate mai bine) : 
„Adu-ti aminte ca sint eu de fata, si sa-ti fie rusine sa-ti faci o petrecere din a asculta astfel 
de cuvinte vulgare !". 




15* 




m 



|B3C3^2*333|j 



IN FERN UL 




pssczs&g^ 



m 



CintuCXXXI 



Putul gigantilor 



Falsa inchipuire a lui Dante apro- 
piindu-se de putul infernal (1-33) 
© Gigantii (34-57) © Nimrod 
(58-81) © Fialte (82 -111) © Anteu 
(112-145) 



Aceeasi limba-ntii m-a mursecat 
incit crezui ca foe pe-obraji imi pune, 
si-apoi tot ea si leacul mi 1-a dat. 

Atare-o lance-aveau, precum se spune, 
Pelops si-Ahil, ca darurile sale 
cumplite-ntii erau si-n urma bune. 

Iar noi iesind din dureroasa vale 
treceam pe 'naltul mal ce-o-ncunjura 
si fara de-a vorbi nimic pe cale. 



8. Trecind far-a vorbi (b). 



1. Limba : a lui Virgil. Mursecat: cu dojana sa. 2. Foe: din cauza rusinii. 3. Leacul: face 
aluzie la cuvintele mingiietoare care urmara numaidecit asprei dojeni. 4. Lance : de mai 
multe ori Ovidiu face aluzie la lancea lui Ahile, a carei rana nu putea sa fie lecuita decit cu 
a doua lovitura de aceeasi lance ; dar pasajul la care Dante se refera aici este eel din Remedia 
Amoris, vv. 48-49 : „Vulnus in Herculeo quae quondam fecerat hoste, Vulneris auxilium Pelias 
hasta tulit", adica „aceeasi lance peliana (din muntele Pelias) care facuse rana in dusmanul 
herculean aduse si leacul ranii". Dante, stiind ca tatal lui Ahile se chema Peleus, a interpretat 
gresit acest pasaj si a vorbit de lancea lui Ahile si a tatdlui sdu in loc de a vorbi de lancea 
al carei lemn era din muntele Pelias. Se pare ca acest pasaj este urzit sa fie rau interpretat, 
fiindca in traducerea lui Cosbuc avem acum o a doua interpretare gresita : lancea lui Pelops. 
Aceasta insusire miraculoasa a lancii lui Ahile care se potrivea de minune poeziei de iubire 
cavalereasca a fost folosita foarte mult de trubadurii provensali si de poetii italieni din Scoala 
siciliana (secolul al XHI-lea) in comparatiile lor: „Dupa cum rana lancii lui Ahile nu putea 
fi lecuita decit de o noua lovitura de aceeasi lance, tot asa rana deschisa in inima poetului 
de ochii iubitei sale nu poate sa lie lecuita decit de o privire dragastoasa a acelorasi ochi". 
Despre influenta pe care poezia latina clasica a exercitat-o asupra intregii poezii medievale, 
cf. minunata carte a lui Edmond Faral, Recherches sur les sources latines des contes et romans 
courtois du moyen age. Paris, Champion, 1913 si Ramiro Ortiz, „La materia epica di ciclo 
classico nella poesia italiana delle origini", in Giorn. st. d. left, it., LXXX (1923), pp. 265 si urm. 
7. Vale : ultima genune din cercul al optulea. 



|Ij lE*C*g323S$gg3| 



253, 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



10 Nici noapte-aici, nici ziua nu era, 
asa ca ochii-aveau putina zare, 
ci-un corn eu auzeam, ce-astfel urla, 

13 c-ar fi-ntrecut si-un tunet cit de tare. 
Deci ochii-atunci spre sunet indreptind 
urmai un drum opus cu-a lui carare. 

16 N-a plins, in urma fugii triste, cind 
pierdut-a Carol sfinta sa armata, 
Roland din bucium mai cumplit sunind. 

19 Nu mult privii acolo si deodata 
paru ca turnuri multe vad ivite 
si: - „Duce,-am zis, ce tara ni s-arata?". 

22 Iar el : - „Fiindca-n zarile-amurgite 
tu prea departe-ai vrea sa cercetezi, 
te-nsala deci vederi inchipuite. 

25 Cind vom ajunge-acolo ai sa vezi 

la mari distante simtul cum te minte, 
deci fa si tu mai iute sa-mi urmezi". 

28 De min-apoi m-a prins vorbind cuvinte : 
„Spre-a nu-ti parea ciudat cu totul ce-i 
acolo-n fund iti spui mai dinainte 

31 ca nu sint turnuri, ci gigantii-acei 
ce stau in put sub ripa ce-1 roteste 
toti pina la buric in malul ei". 

34 Asa precum cind ceata se rareste 
treptat privirea tot mai clar raspica 
ce-ascuns e-n fum ce zarea ne-o-nvaleste, 



11-12. Asa c-aveam vederii-o strimta [zare] I Si nu stiu de-unde-un corn, astfel 
zbiera (a). 11. Atit... si care (b). 12. Pe-un (b). 16. In urma luptei cei nefericite (b). 
18. Roland nu scoase glasuri in cumplite (b). 18. cornu (a). 21. oras (a). 25. Deo 
ft s-ajung (a). 28. cu-atari (a). 33. in jurul (a). 35. Ridicd (a). 36. ce zdrile ne- 
greste (b). ce-ascunde fumu-n zarea ce o-n[egreste] (a). 

15. Drum opus : sunetul vine de la corn la Dante si face in asa fel ca ochii lui Dante sa se 
indrepte catre partea de unde vine sunetul, urmind, fireste, drumul contrar : de la el la corn. 

16. Cind: la Roncevaux (15 august 778), unde ariergarda lui Carol eel Mare a fost atacata 
pe neasteptate de mauri si macelarita. Aici Dante face aluzie la versurile 1753 si urmatoarele 
din Chanson de Roland, unde se spune : „Contele Roland si-a pus cornul la gura ; sufla in el 
si suna din rasputeri. Inalte sint dealurile, si glasul cornului ajunge departe. Ecoul il rasfringe 
pe treizeci de leghe imprejur. Contele Roland urmeaza sa sune cornul cu atita mihnire, chin 
si durere, incit din gura sa tisneste singe rosu si-i plesnesc timplele capului". 20. Turnuri: 
e vorba de giganti, care de departe si in aerul intunecos al Infernului ii apar lui Dante ca 
turnurile unui oras medieval. Nu e vorba numai de turnurile de aparare de linga zidul cetatii, 
ci si de multimea cea de turnuri private, care erau alaturi de casele tuturor familiilor mai de 
seama, pentru nevoile razboaielor private, admise in codul public medieval, si care, vazute 
de departe, dadeau orasului un aspect cu totul caracteristic : al unei paduri de turnuri. 
28. Cuvinte : adica astfel de cuvinte. 32. Ce stau : a se construi : „ce stau toti in put pina la 
buric, sub ripa ce in (cu) malul ei il (puful) roteste". 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



154 




m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 



37 asa, distant-avind mereu mai mica 
spre put, prin negrul si-ndesitul fum, 
scadeam eroarea si spoream in frica. 

40 Pe culmea sa rotunda-ntocmai cum 
Monteregion cu turnuri se-ncununa, 
asa, ca turnuri, pina-n briu acum 

43 vazui sub mal stind cere in vagauna 
cumpliti giganti, cui Joe furios 
si-acum le-azvirle-amenintari cind tuna. 

46 Vedeam la unii si-al lor chip scirbos, 
si piept si umeri si din vintre-o parte, 
si bratele-atirnind pe coaste-n jos. 

49 Cuminte-a fost ca firea astei arte 

de-a naste-asemeni monstri-i puse-o fine, 
lipsind de-atari executori pe Marte, 

52 balene insa si-elefanti de tine 

si-acum, cu mult mai dreapta ea s-arata 
si si prudent oricui gindeste bine, 

55 caci unde sint puteri si judecata 
cu vrere rea unite-ntr-o faptura, 
n-ai scut tu, oame,-n contra-i niciodata. 



42. afard (a). 49. Cutninte firea fu, ca (a). 49-50. Cind Firea puse D[e a naste] (b). 
De-a pus Natura fine-acestei arte/ De-a naste fiare-atari, fu foarte bine (b). 51. Spre-a 
nu mai da atari osteni (a). 57. Noi scut in contra n-avem (a). 



37. Distant-avind : cu cit scadea distanta intre mine si put. 39. Frica : fiindca vedea ca nu 
sint turnuri, ci uriasi, al caror chip fioros i-apare mai deslusit. Dante stie de la Virgil ca sint 
giganti, dar altceva e sa stii si altceva sa vezi! 41. Monteregion: castel ridicat de locuitorii 
din Siena intre Siena si Colle di Val d' Elsa in 1213 pentru a-i tine la respect pe florentini. Pe 
zidurile ei puternice se ridicau in vremea lui Dante douasprezece turnuri marete, care au fost 
pe urma darimate in secolul al XVI-lea, cind florentinii cucerira cetatea. 44. Cui : carora. Joe : 
face aluzie la lupta de la Flegra (cimpiile Flegree de linga Neapole), unde Joe a pedepsit cu 
trasnetele lui indrazneala gigantilor, care, punind munte pe munte, voiau sa dea asalt cerului. 
Mitul infatiseaza in forma poetica fenomenele vulcanice ale acelei regiuni. Blocurile de piatra 
pe care eruptia le arunca in aer au fost interpretate ca stinci aruncate contra lui Joe, iar 
fenomenele electrice care insotesc eruptiile, ca trasnetele cu care Joe a pedepsit nelegiuirea 
gigantilor. 45. Si-acum : aceste amenintari, chiar dupa izbinda obtinuta, ne arata, cu oarecare 
nuanta de comic, toata frica de care Joe fu cuprins pentru razvratirea gigantilor si, indirect, 
frica lui Dante cind incepe sa-i zareasca. Daca lui Joe i-a fost atit de frica de ei, incit chiar 
acuma ii ameninta cu trasnetul lui, cum sa nu-i fie frica lui Dante ! Cred insa ca trebuie vazuta 
aici o aluzie la vreo traditie populara, care spunea ca atunci cind tuna, Joe ameninta pe 
giganti, dupa cum si azi in anume regiuni, de pilda in Abruzzi, se spune in gluma copiilor ca 
„este tata-mare care merge in trasura", iar la noi : „merge sfintul Hie cu caruta". 49. Cuminte : 
bine a facut firea ca a incetat de a produce asemenea monstri. 51. Marte: natura, incetind 
de a produce giganti, 1-a lipsit pe Marte, zeul razboaielor, de astfel de fiorosi urmasi (executori 
ai ordinelor lui Marte). 52. Balene : si daca natura pastreaza si acum alti monstri, ca balenele 
si elefantii, si a nimicit numai pe giganti, ea se arata — oricui se gindeste bine — cu mult mai 
dreapta si mai prudenta, caci este vorba de dobitoace, care n-au judecata, ci numai forta 
bruta, cit timp in giganti era si una, si alta, ceea ce ii facea cu mult mai periculosi. 




155 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



58 Obrajii lungi si lati mi se parura 
cit pinul pe San Pietru, si-ncleiete 
el membre-avea cu fata-i pe-o masura, 

61 asa ca malul eel ce i se dete 

drept sort lasa vazut ochilor mei 
pe-atita-n sus, si, ca-i ajung la plete, 

64 in dar s-ar fi falit frisoni chiar trei, 
caci bine-am masurat treizeci de palme 
de sus de unde-n copci o mantie-o inchei. 

67 - Jiafel mai amech izdbi zdlme", 
asa-ncepu zbierind cumplita gura 
ce nu stia-ngaima decit sudalme. 

70 Si-atunci Virgil i-a zis : - „Tu, stirpitura ! 
Ramii la corn si-n el iti varsa focul, 
cind ori minie-ori alt imbold te fura ! 

73 La git iti e, tu, duh confuz, la locul 
stiut, cureaua ; cauta-ti-o nitel 
si vezi ca ea-ti incinge larg mijlocul !". 

76 Spre mine-apoi : - „Ce-a fost, o spune el. 
Nimrod e, printr-a carui nebunie 
nu toti vorbim in lume la un fel. 

79 Dar sa-1 lasam, caci vorba ni-e pustie ! 
Lui orice limb-a orisicui ii pare 
ca nou-a lui, caci nime nu i-o stie". 



59. asa ca stete (a). 60. cu-obrajii (a). 62. Din briu in jos (a). 66. Din locul d-unde 
mantia (a). 



59. Pinul : Dante vorbeste de „pina", adica fructul pinului. Este vorba de un ornament colosal 
de bronz in forma fructului de pin, care era pe virful mausoleului lui Hadrian si care in 
vremea lui Dante era asezata in piata Sfintului Petru in fata bisericii, si azi se gaseste in 
Vatican, pe scara lui Bramante, in gradina Belvedere, -ncleiete : avea membre incleiate pe o 
masura cu fata-i, adica in proportie cu fata. 62. Sort : in text : incingatoare. 63. Si, ca-i : incit 
chiar trei frizoni (oameni din Frisa, Germania, intre Moesa si Weser), vestiti pentru inaltimea 
lor, in zadar s-ar fi falit sa-i ajunga la plete. 66. De sus : adica numai capul si gitul masurau 
treizeci de palme. 67. Rafel : multi au scris despre acest vers, ca si despre faimosul Pape 
Satan din cintul VII, insa in zadar, fiindca intentia poetului a fost tocmai ca Pluto si Nimrod 
sa vorbeasca intr-un limbaj infernal neinteles de nimeni. Cel mai bun comentariu la acest 
vers ramin cuvintele lui Virgil de mai jos (v. 81) : Nime nu i-o §tie. In ultimul timp insa 
problema a fost pusa in adevaratii ei termeni si cercetarea a urmat singurul drum cu adevarat 
stiintific ce era cu putinta, multumita cercetarilor lui Domenico Guerri, care nu si-a propus sa 
explice aceste cuvinte, ci sa arate, cu ajutorul dictionarelor medievale pe care Dante le-a 
putut consulta, cuvintele evreiesti de care s-a servit, transformindu-le cu oarecare libertate. 
74. Cureaua : de care atirna cornul. 76. O spune : cu limbajul lui confuz si de neinteles care 
aduce aminte de amestecul limbilor de la Turnul Babilonului. Cine vorbeste intr-un astfel de 
grai nu poate sa fie altcineva decit unul dintre cei care au lucrat la ridicarea turnului. 
77. Nimrod : dupa Genezd, a fost regele Babilonului. Cartile sfinte nu-1 pun printre aceia care 
au conlucrat la ridicarea turnului faimos ; Dante insa il face responsabil, faptul intimplindu-se 
in timpul domniei lui, urmind in acest amanunt opinia Sfintului Augustin (De civitate Dei, 
XVI, 4). 81. Ca nou-: lui Nimrod orice limba i se pare cum ni se pare noua limba lui: adica 




256 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C3^2*333|i 



IN FERN UL 



|f»SQ££3Sa| 



m 



82 Nu mult am mers, vrun drum, poate cit are 
sageata-n zbor, spre stinga-ntorsi, si-am dat 
de-un mult mai fioros gigant mai mare. 

85 N-as sti sa spui ce maistru 1-a legat, 
dar spui atit ca bratul drept la spate, 
la piept eel sting avindu-1 ferecat 

88 c-un lant ce-avea de git ; el jumatate 
din trup, pe cit il vezi, il incingea 
cu cercuri mari de cinci ori repetate. 

91 - „Cu Zeus, cu suveranul zeu, voia 
sa-ncerce-acesta bratele-i trufase, 
si plata care-o vezi acum si-o ia. 

94 Fialte-a fost, si lucruri uriase 

cu alti giganti facu-ngrozind pe zei, 
ci-n veci de-acum va fi-ntr-aceste fase." 

97 - „As vrea, maestre,-am zis, de poti si vrei, 
sa vad si pe Briar nemasuratul 
spre-a fi convins de el cu ochii mei." 

100 - „Vedea-vei tu-n curind pe nelegatul 

Anteu - mi-a zis - si poti sa-i si vorbesti, 
si el ne-o duce-n fundu-a tot pacatul. 

103 Departe-i eel pe care tu-1 doresti, 
la fel legat, la fel si-n celelalte, 
atit ca-i mult mai groaznic sa-1 privesti." 

93. Si-acum el (a). 



de neinteles. 88. El: lantul. 94. Fialte : fiul lui Neptun si al Ifimediei ; a fost, cu fratele lui, 
Otus, printre cei mai indirjiti dusmani ai lui Joe in lupta de la Flegra. Dante a aflat despre 
el din comentariul lui Servius la Georgice. 96. Fase : lanturi. 98. Briar : despre acesta poetii 
ne spun ca a fost fiul lui Uran si al zeitei Terra. I se atribuiau 100 de brate si 50 de capete, 
si ca atare ni-1 descrie Virgil in Eneida (X, 564 si urm.). Dante il reduce, dupa cum vom vedea, 
la proportii mai putin fantastice. 99. Convins : il cunoaste din descrierea lui Virgil, dar vrea 
sa-1 vada de aproape. Episodul are o nuanta vesela, parca Dante ar spune lui Virgil : „Prea 
din cale-afara 1-ai descris fioros, incit eu sa te pot crede numai pe cuvint!". Am vazut in 
episodul lui Pier della Vigna (Infernul, XIII, 28-30) cum Virgil indeamna pe Dante sa rupa 
o crenguta din padurea sinucigasilor, ca sa-i arate ca nu a mintit (v. 48) cind a vorbit in 
Eneida de singele care tisneste afara din crenguta pe care Enea o rupe din pomul crescut pe 
trupul lui Polidor. 100. Nelegatul : este singur nelegat printre giganti, fiindca prin el (care, 
luindu-i pe amindoi in mina, ii depune pe fundul Infernului) ei pot cobori in cercul urmator. 
101. Anteu : fiul lui Neptun si al zeitei Terra, care in timpul luptei de la Flegra nu era nascut. 
103. Cel : Briar. 104. La fel : ca in episodul lui Manto (Infernul, XX, 99-99), Dante face in asa 
fel ca Virgil insusi sa corecteze ceea ce a spus in Eneida. Descriindu-1 la fel cu ceilalti giganti, 
marturiseste implicit ca deci nu avea 100 de brate si 50 de capete. 105. Mai groaznic : totusi, 
Virgil vrea sa scape ceva din descrierea lui anterioara si, tot admitind ca Briar e la fel cu 
ceilalti giganti, adauga ca e mai groaznic, dupa cum intr-o discutie, dupa ce a trebuit sa 
recunoastem greseala noastra si sa admitem teza adversarului, ne multumim sa ramina in 
picioare eel putin un amanunt, caruia sintem inclinati sa-i dam o importanta superioara decit 
aceea ce o are in realitate. 



157 





Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



106 Nu zguduie-un cutremur turnuri 'nalte 
nicicind asa cumplit, precum vazui 
ca-n lanturi scutur-al sau trup Fialte ; 

109 mai tari fiori ca mor, nicicind n-avui, 
si ca sa mor de-ajuns ei ma-nghetara, 
de n-as fi fost convins de lantul lui. 

112 Plecind de-aici gasiram asadara 
pe-Anteu, iesit deasupra de colina 
cinci coti, fara. de cap, din groap-afara. 

115 - „Tu, eel ce-n valea cea de plinset plina, 
in care Hanibal ursit sa cada 
lasa lui Scipio gloria deplina, 

118 tu lei o mie ti-ai ucis drept prada, 
si eel ce, de-ajutai si tu-n cumplitul 
razboi pe frati, si-azi pare sa se vada 

121 ca Zeus era sa fie biruitul; 

tu du-ne jos, si nu cu greu s-o-nghiti, 
acolo unde-i gheata-ntreg Cocitul. 

124 La Tiziu-ori Tif sa nu ne mai trimiti ; 
apleaca-te spre noi si nu mai screme, 
si-acesta-ti poate da ce-aici doriti : 

127 o faima-n lume pe-ndelunga vreme, 
ca-i viu si zile lungi ii sint menite, 
cu zile-n cer Cel Sfint de n-o sa-1 cheme." 



108. Ca-ntreg s-a scuturat sub lant [Fialte] (a). 112. Iar noi luaram drumul nostru 
iara (a). 114. vdzut de (a). 118. O miie ti-ai ucis de lei (a). 125. Nu-ntoarce botul 
si te pleac', Antee (a). 129. gratia-n cer (a). Cu zile gratia-n cer de n-o sa-l iee (b). 

109. Mai tari: niciodata nu m-am temut de moarte ca atunci, si numai teama ar fi fost de 
ajuns ca sa ma omoare, daca n-as fi fost convins ca era legat si deci neputincios sa-mi faca 
rau. 113. Colina : marginea putului. 115. Valea : caci Anteu era din Bragada, in Africa, unde 
Scipio invinsese pe Hanibal in faimoasa batalie de la Zama. 119. Si eel: si tu, care, daca... 
120. Pe frati: pe ceilalti giganti in lupta de la Flegra. Si-azi: ironic. Dante presupune ca 
chiar azi sint oameni care cred ca Zeus ar fi fost biruit daca Anteu ar fi luat parte la lupta 
de la Flegra, cf. Pharsalia, IV, 596, unde se spune ca zeitei Terra i-a fost mila de Cer si nu 
a trimis pe Anteu sa se lupte cu ceilalti frati : „coeloque pepercit, Quod non Phlegreis Anteum 
sustulit servis"). 122. S-o-nghiti: aceasta expresie, ca si cealalta din versul 125: nu mai 
screme, ne conving ca tonul intregului episod este ironic. „Tu, care te-ai luptat cu leii si ai fi 
invins si pe Jupiter, daca mamei tale Terra nu i-ar fi fost mila de cer si nu te-ar fi oprit sa 
mergi la Flegra, acuma fii bun sa ne faci acest serviciu, nu tocmai demn de ispravile tale, de 
a ne lua in mina si de a ne depune fara multe mofturi pe fundul inghetat al Cocitului". 
124. Tiziu-ori Tif: alti doi giganti trasniti, eel dintii de Apollo fiindca incercase sa siluiasca 
pe Latona (Eneida, VI, 594), celalalt de Joe, care pe urma il ingropa sub muntele Etna 
(cf. Paradisul, VIII, 70). Trimiti: sa nu ne silesti sa recurgem la bunavointa altor giganti. 
Cu diplomatia-i obisnuita, Virgil cauta sa obtina de la Anteu favoarea ceruta, facindu-1 gelos 
pe ceilalti frati ai lui. 126. Acesta : Dante, care se va intoarce pe pamint. Ce... doriti : 
reimprospatarea faimei voastre cu vestile ce despre voi le va duce pe pamint. 129. Cu zile : 
inainte de vreme. 




258 




m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



B 



130 A zis Virgil, si bratele-i cumplite 
de cari gemu Heracle, el spre noi, 
prinzindu-1 pe Virgil, le-a-ntins grabite. 

133 Si : - „Fa-te-ncoa' sa te cuprind", - apoi 
a ris Virgil, cind fu cuprins, si-ndata 
facu sa fim o sarcin-amindoi. 

136 Asa cum Garisenda ti s-arata, 

cind stai sub ea si-un nor spre dinsa vine, 
ca tot mai mult spre tine-o vezi plecata ; 

139 privind atent, asa-mi paru spre mine 
plecat Anteu, si-a fost si-o clipa cind 
doream sa ne fi dus pe-alt drum mai bine. 

142 Ci-n fundul ce-nghiti pe Dis, el blind 
ne puse jos din brate, si zabava 
plecat asa cum fu nemaifacind, 

145 se-ntinse drept ca si-un catarg de nava. 



133. Anteu (a). 134. eacd (a). 135. si face (a). 136. treaca (a). 139. pleaca (a). 143. pe 
jos (a). 

130. Bratele-i: ale lui Anteu. 131. Heracle: face aluzie la lupta povestita de Ovidiu 
(Metamorphoses, IX, v. 184) si de Lucan (Pharsalia, I.e.), in care Anteu, luptindu-se cu Hercule, 
capata forte noi de cite ori atingea pamintul (zeita Terra, mama lui). Despre aceasta lupta 
Dante vorbeste si in Conuiuio, II, 8 siDe Monarchia, II, 8. 133. Fa-te-ncoa': din aceste cuvinte 
ale lui Virgil argumentam ca Dante, cind a vazut acele miini colosale ale lui Anteu intin- 
zindu-se spre el, a fugit departe. 135. O sarcin- : o singura sarcina. 136. Garisenda : Garisenda, 
faimosul turn din Bologna, ridicat in 1110 de Filippo si Otto dei Garisendi, care este aplecat 
si, cind cineva este dedesubt si norii merg pe cer in directia contrara inclinarii, printr-o iluzie 
optica se pare ca turnul cade. La Garisenda Dante face aluzie si intr-un sonet foarte obscur : 
Non mi poriano gia mai fare ammenda, al carui inteles abia acum incepem sa-1 prindem, in 
care isi mustra ochii, care, uitindu-se la Garisenda, n-au dat atentie unei doamne frumoase 
care in acel moment trecea pe acolo. 142. Dis : Lucifer, Diavolul. 143. Zabava : a se construi : 
„si nemaifacind zabava...". 145. Se-ntinse: se ridica. „Stim ca Anteu, cind se apleaca, sea- 
mana cu Garisenda ; acum invatam printr-o alta imagine uriasa ceea ce el pare cind se ridica. 
Si aceasta noua imagine este si mai vie, mai eficace, fiindca este scoasa din miscarea reala 
(nu aparenta ca aceea a Garisendei) a unui obiect foarte cunoscut. Citi din cititori au putut 
vedea la Bologna turnul despre care este vorba ? Si citi chiar dintre acei care 1-au vazut 1-au 
putut observa in timp ce deasupra lui treceau nori? Dar toti stiu, chiar daca nu 1-au vazut 
cu ochii lor, ce este un catarg de nava si stiind pot sa si-1 inchipuie foarte usor in momentul 
cind, asa lung, drept si greoi cum este, se ridica incet, incet, descrie in aer o jumatate de arc 
de cere si deodata sta nemiscat, inalt peste corabie si peste mare" (Torraca). 




159 







DIVINACOMEDIE 




|f»£Q££35a| 



m 



CintuC XXXII 



Cercul al noualea. 
Valea intii: tradatorii 



„Caina" si tradatorii rudelor proprii 
(1-69) @ „Antenora" si tradatorii 
tarii. Bocca degli Abati (70-123) © 
Contele Ugolin si arhiepiscopul 
Ruggieri (124-139) ' 



Sa am eu rime aspre-acum si-amare 
cum se cuvin grozavei vagauni 
ce-ntregul lad pe ea proptit il are, 

al gindului meu scos deplin 1-as pune 
in scrisul meu ; dar nu le am si-astfel 
nu fara frica-ncep acum a spune. 

Caci nu e lucru de-a glumi cu el 
s-arati ce-ascunde-n centru-i universul, 
c-un grai ce-n vorbe-abia e-nvatacel. 



2. Precum sa cer (a). Spre-a convent (a). 3. Ce-ntregul tad de sus it tine-n spate (a). 
5. In vers atunci (a). 



1. Aspre: una din reformele pe care seoala poetica a „dulcelui stil nou" (secolul al XlV-lea) 
le-a infaptuit a fost aceea de a potrivi armonia versului subiectului cintecului. De aceea, una 
din poeziile mai importante ale lui Dante din perioada iubirii sale filosofice pentru „Doamna 
gentila" incepe : „Dulcile rime de iubire pe care eu obisnuiam I Sa le cint din cintecele mele, I 
Trebuie sa le pdrdsesc ; nu fiindca am pierdut sperantal De a ma intoarce la ele, I Dar fiindcd 
infdtisdrile mindre si potrivnice I Ce au apdrut in iubita mea, I Mi-au inchis drumull Stilului 
meu obisnuit". 3. Proptit : sintem in ultimul cere al Iadului si peste care se reazema intreaga 
pilnie a Infernului. 4. Al gindului : as exprima in forma potrivita intregul meu gind. 5. Nu 
le am : prea modest, caci in versurile 26, 28 si 30 are rime destul de disonante : aid, Tabernici, 
crici si care in text sint si mai aspre : Osteric, Tabernic si eric. 7. De-a glumi : nu e putin lucru 
sa arati... 8. Universul: fiind Infernul la centrul Pamintului si Pamintul fiind, dupii siste- 
mul ptolemaic urmat de Dante, centrul intregului Univers, Iadul este si centrul intregului 
Univers. 9. -nvatacel : cu o limba inca neincercata, cum este aceea a copiilor. In definitiv, 
Dante vrea sa arate ca descrierea acestui fund al Iadului cere o limba mestesugita, un stil 
inalt si nu e lucru de descris intrebuintind limba obisnuita. Alti comentatori, urmati dupa 
cum se pare de Cosbuc, inteleg : limba vulgarfi, adica italiana contrapusa limbii latine, care 
singura, dupa Dante, ar fi fost in stare de a exprima intreg gindul lui. Aceasta interpretare 
insa este eronata, fiindca se reazema pe vechi legende ca Dante ar fi creat aproape din nou 
limba italiana, care, din contra, exista de mai bine de un veac si se lauda cu poetii si prozatorii 
care ii dadusera o forma literara destul de rafinata. 




260 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 



10 



13 



Ci-acele zine sa-mi ajute versul 

cari Tebei zid i-au dat prin voci divine, 

sa fiu pe-aproape de-adevar cu mersul. 

Din toate,-o ! neam, tu eel mai de rusine 

din locul ce-i amar si-a fi numit, 

voi capre de-ati fi fost si oi mai bine ! 

16 Cum stam acum in putu-acel cumplit, 

stind sub giganti, mai jos de-a lor picioare, 
iar eu priveam pe sus la mai, uimit, 

19 ne-a zis un glas : - „[Te uita cum calci oare], 
si fa ca talpa ta sa n-o mai pui 
pe capete de frati sarmani, ca-i doare". 

Privii sub mine-atunci, si-un lac vazui 
si-aici si-n jur, cui nu ca apei gerul, 
ci ca de-o sticla linse fata lui. 



22 



25 Nu prinde val mai tare-asa ca fierul, 
nici Dunarea din nord, ca ast de-aici, 
nici Donul unde-n veci e-n neguri cerul. 

28 Caci dac-ar fi cazut si Tabernici 
si Pietrapana peste ea, as crede, 
ca tot n-ar fi facut la maluri crici. 

31 Al broastelor popor prin balti cum sede 
cu botu-afara spre-a cinta, pe cind 
taranca-n visul ei tot holde vede, 

34 asa-s mihnitii-aici in gheata stind 
pin-unde rosul rusinarii-apare, 
si-n dinti, ca berzele din cioc, batind. 



13-14. O neam din toate/ Ce stai in loc amar chiar de-a fi (b). 14. spus (a); sd-l 
spuiu (a). 16. mai jos (a) ; adus (a). 18. pe sus (a). 18. Iar eu priveam la naltul zid 
pe-[sus uimit] (b). 19. oare (a). 24. ci lins i-a dat ca stficla fata lui] (a). 28. Caci 
cred c-ar fi putut si Tabfernicii] (b). 29. sa caza (a). 31. Si-asa cum broastele prin 
balti (a). Precum (b). 32. oc-ocul (a). 33. In vis taranca secerind se vede (b). 35. Stau 
pina unde-al spaimei alb (a) ; pina-n locul (a). 



10. Zine : muzele care invatara pe Amfion sa ridice zidurile Tebei cu sunetul lirei. 12. Sa fiu : 
depinde de „sa-mi ajute" din versul 10. Cu mersul: in decursul povestirii. 13. Neam: se 
refera la damnatii din acest cere care si-au tradat rudele. 14. Locul : groapa Caina, numita 
asa de la eel dintii tradator de frate : Cain. 15. Capre : decit sa ajungeti intr-o stare asa de 
josnica, mai bine n-ati fi fost oameni, ci capre sau oi. 17. Giganti: din cercul precedent. 
19. Un glas : „Dante nu s-a miscat inca ; dar damnatii, infipti, dupa cum vom vedea, in gheata 
pina la git si in neputinta de a se apara, chiar de acum se uita cu frica la picioarele celor doi 
calatori si se tern de a fi loviti in fata sau de a fi calcati in picioare" (Steiner). 24. Linse : 
vazui un lac, a carui fata era asa de neteda (linse), incit nu parea de ger, ci de sticla. In text : 
„un lac care, din cauza gerului avea infatisarea de sticla, nu de apa". 25. Val: de gheata. 
26. Ast : lacul. 28. Tabernici : dupa unii, muntele Javornik, in Carniola ; dupa altii, muntele 
Frusta-Gora, linga Tovarnik, in Slavonia. 29. Pietrapana: in muntii Apuani, intre Serchio 
si Magra in Lunigiana (tinutul dintre Liguria si Toscana). 30. Crici : cuvint onomatopeic 
pentru a arata sunetul ghetii care se sparge. Adica : „Acea gheata era asa de tare, incit, daca 
ar fi cazut un munte peste ea, nici n-ar fi crapat". 33. Holde : e timpul secerisului, adica vara. 
35. Rosul : pina la obraz. 



|I]|ESC*£3Z2DS£2q 



261 



pcsgcg^sc^ jll 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



37 Cu fata-ntoarsa-n jos sta fiecare ; 
de ger da gura marturii durerii, 
iar ochii lor, de-a inimii-ntristare. 

40 Putin deci dind ocol in jur vederii, 
vazui asa de strinsi lipiti pe doi, 
c-aveau pe cap amestecati toti perii. 

43 - „Voi strinsi asa la piept, cine-ati fost voi?" 
Ei gitu-atunci deodata si-1 plecara, 
'naltindu-si fata, insa ochii moi 

46 intr-insii numai, pin-acum, varsara 
pe gene-n jos, iar gerul le-a sleit 
varsatul plins si-asa-i inchise iara. 

49 Mai strins nicicind o scoaba n-a-ngaldit 
un lemn de-alt lemn ; si-n cap, atit le fuse 
de ciud-atunci, ca tapii s-au lovit. 

52 Si-un duh fara de-urechi, caci le pierduse 
de ger, stind tot cu fata-n jos : - „In noi 
ce-ti faci oglind-atita timp ? - imi spuse. 

55 Ori poate vreai sa stii pe-acestia doi? 
Fu mindrul loc unde-au vazut lumina 
al tatei lor Albert, si-al lor apoi, 

58 si-au mam-acelasi trup ; dar in Caina 
tu nu-i gasi [de-ai scormoni-o toata] 
alt duh mai demn sa-nfunde gelatina ! 



42. De-a valma (a). 44. he-am zis, si-atunci ei gltul (a). 45. Dar cind ndltoasa fata 
ochii mari (a). 49. lipit (a) ; N-a strins mai tare lemn de lemn (b). 50. Si ciud-atit (a). 
60. poti (a). 



38. Gura : batind din dinti, gura marturiseste durere, iar ochii cu lacrimile lor marturisesc 
intristarea inimii. 40. Dind ocol... vederii : uitindu-ma imprejur. 44. Plecara : si-1 plecara 
pe spate pentru a ridica capul si a privi. Alti comentatori (Tommaseo si Steiner) inteleg ca cei 
doi tradatori, ca sa se uite la Dante, sint nevoiti a intoarce gitul intr-o parte. 45. Intr-insii : 
plini de lacrimi, care nu curg inca. 46. Varsara : adica lacrimile umplura ochii si cursera pe 
afara. 47. Le-a sleit : ochilor. 48. -i inchise : ochii. 49. Mai strins : decit cum lacrimile acelea 
inghetate lipeau pleoapele. -ngaldit: lipit. 51. De ciud-: chinului marit. 54. Oglind- : cu o 
amara ironie care tine de sarcasm, tradatorul, vazind pe Dante care se apleaca spre el pentru 
a-1 cunoaste, il intreaba daca nu cumva vrea sa se oglindeasca in lacul acela inghetat, din 
care el aproape ca face parte. 55. Ori poate : tradatorul tot tradator ramine si in Infern, si 
reveleaza lui Dante numele tovarasilor lui de chin, pentru a indeparta de la el atentia poe- 
tului. 56. Fu mindrul...: a se construi : „Mindrul loc unde au vazut lumina fu al tatalui lor 
Albert, si apoi al lor". Este vorba de contele Alberto degli Alberti din Mangona si de copiii 
lui, Alexandru si Napoleon, care, dupa marturia unui cronicar, „au fost asa de rai la inima, 
incit, pentru a-si smulge unul altuia fortaretele pe care le stapineau in valea Bisentiului, 
ajunsera la atita ciuda si rautate, incit unul omori pe celalalt, si astfel au murit impreuna". 
O alta cronica ne spune ca nici interventia legatului papal, cardinalul Latino, n-a izbutit sa-i 
impace, si ca contele Alexandru era guelf, iar contele Napoleon ghibelin. 58. Trup : in text : 
„iesira din acelasi trup", adica avura aceeasi mama. 60. Gelatina : in text : „de a fi pus in 
gelatina". Alt crud sarcasm la adresa lui insusi, unde comicul reiese din imaginea culinara pe 
care tradatorul o intrebuinteaza facind un joe de cuvinte intre gelo si gelatina. „Dupa cum in 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



262 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 



61 Nici eel cui pieptul si-umbra sa deodata 
strapunsu-le-a Artur c-un singur tel ; 
Focacia nu, nici ast cu ceafa-ntrata 

64 in mine-asa ca nu mai vad defel, 
si Sasol e numit, nesaturatul ! 
De esti toscan ai bune stiri de el. 

67 Si-acum, ca sa te-astimperi cu-ntrebatul, 
eu Pazzi sint, sa stii, s-astept sa vie 
Carlin aici spre-a-mi descarca pacatul". 

70 Vazui urlind in ger mai multi de-o mie, 
s-asa facuti, ca reci fiori ii am 
de-al ghetii vad, si-avea-i-voi in vecie ! 

73 Pe cind acum spre centru 'naintam, 

spre care-orideunde-orice e greu ia zborul, 
si-n gerul eel de veci eu tremuram ; 

76 nu stiu destin ori vrere-a fost, ori zorul, 
dar printre teste-astfel trecind izbii 
puternic pe-una-n fata cu piciorul. 

79 Plingind striga : - „Ce-mi faci? Daca nu vii 
sporire pentru Monte-Apert a-mi face 
acestui chin, de ce ma mai sfisii?". 



62. Tu nu-i gasi (a). 69. Ca sd-mi desculp (a). 76. Stiu eu (a) ; soarte-ori vrere-a fost (b). 
80. omenesti (a). 



gelatina rasar bucati de carne, tot asa din gheata rasar osinditii. Iesirea la inceput ne sur- 
prinde" (Sannia). 61. Nici cei: Mordrec, nepotul regelui Artur din Bretagne, care incerca sa-1 
ucida prin tradare, dar unchiul il preveni si-1 lovi in piept cu o sulita cu atita putere, incit 
prin deschizatura putu sa patrunda o raza de soare vizibila chiar in umbra. De aceea Dante 
spune ca sulita strapunse si pieptul lui Mordrec, si umbra lui. Si intr-adevar, in redactarea 
italiana din romanul lui Lancelot se citeste (III, 62) : „Prin deschizatura sulitei trecu inauntru 
o raza de soare". 63. Focacia : Focaccia de' Cancellieri din Pistoia, despre care cronicile 
contemporane zic ca „nu se indeletnicea cu altceva decit cu omoruri si raniri". Era mai ales 
invinuit sa fi omorit prin tradare un unchi, a carui mostenire o voia mai repede. 65. Sasol : 
Sassol Mascheroni, a carui crima, cunoscuta in vremea lui Dante in toata Toscana (De esti 
toscan...), noi totusi o ignoram. Dupa Ottimo: „fiind tutore al unui nepot, il omori pentru a-1 
mosteni, din care cauza i-a fost taiat capul in Florenta". 68. Pazzi: Camicion de' Pazzi din 
Valdorno, care omori pe unul din familia Ubertini, ruda cu el, ca sa-i ia posesiunea unor 
castele pe care le posedau in comun. 69. Carlin: Carlino de' Pazzi, care in iunie 1302 prin 
bani preda florentinilor (din partidul „negrilor") castelul Piantravigne, care ii fusese incre- 
dintat de partidul „albilor". Descarca : ironic. Vrea sa spuna ca pacatul lui Carlin il va face 
sa para neinsemnat pe eel comis de el. Ca toti tradatorii, si Camicion de' Pazzi gaseste o 
rautacioasa placere in a descoperi numele celorlalti tovarasi de osinda. 73. Spre centru : 
spre centrul pamintului, catre care tind (ia zborul) toate greutatile. Cf. mai departe Infernul, 
XXXIV, 110 si urm. 76. Ori vrere : nu exclude deloc ca a facut dinadins. De observat cum aici, 
acelasi Dante, care la inceputul calatoriei lesina de mila fata de chinuri cu mult mai mici, 
incetul cu incetul se obisnuieste, si in acest cere devine chiar crud. Si, intr-adevar, pentru 
patimasul om de partid ce era el, pacatul eel mai respingator nu putea fi decit tradarea si mai 
ales tradarea politica. 79. Daca : a se construi : „Daca nu vii a-mi face sporire acestui chin pentru 
Montaperti, de ce ma sfisii ?", adica : „Daca felul tau de a te purta cu mine nu e voit de 
Dumnezeu, care vrea sa-mi sporeasca chinul ce 1-am meritat din cauza tradarii mele de la 
Montaperti, de ce esti asa crud cu mine?". 80. Monte-Apert: este vorba de batalia de la 



|Ij lE*C*g323S$gg3| 



263 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 






85 



Iar eu : - „Spre-a-mi scoate-un dubiu-acest ce zace, 
aici, maestre-asteapta-ma nitel, 
si-apoi de-aici m-alearga cit iti place". 

A stat Virgil, si-am zis atunci spre eel 
ce-ntruna blastema cu-asprime mare : 

- „Tu cine esti ca-njuri drumetii-astfel ?". 

- „Si cine tu, fugind asa? Tu care 
loviri prin Antenora-n cap ne dai, 

ca viu de-ai fi si tot ar fi prea tare !". 



91 



94 



97 



- „Dar viu sint eu, si pofta poate ai 
sa-ti scriu - i-am zis -, de vrei o faima-n lume, 
si numele-ti prin cite le-nsemnai." 

Iar el atunci : - „Hai, pieri de-aici ! Ce nume ? 
Contraru-1 vreau ! Ce drac mi te trimite ? 
Aci-ntr-acest ponor, te tii de glume?". 

In chica lui infipt-o mina-mi stete ; 

- „Ori spui cum te numesti - am zis - ori zboara 
intregul par ce-1 porti pe ceafa plete". 

100 Raspunse[-atunci] : - „Ca-l smulgi ca sa ma doara, 
nu-ti spui [nici cine] sint, nimic nu-ti spui, 
de-ai sta sa ma chelesti si-a mia oara". 

103 Sucit pe mina parul i-1 tinui, 

si-i smulsei poate-un pumn [si chiar mai bine], 
dar el latrind privea spre burta lui. 

106 Cind zise-alt duh : - „Hei, Bocca, nu ti-e bine ? 
Tu n-ai de-ajuns ca dintii-i clantanesti, 
mai latri-acum? Ce diavol zburda-n tine?". 

109 - „Acum, infame tradator ce esti, 
tu poti sa taci ! Voi scoate si nevrute 
de tine-n lume-adevarate vesti !" 

112 Iar el : - „E treaba ta ! Dar numai du-te 
si nu cumva sa uiti, iesind la soare 
de-acest de-aici cu limb-atit de iute : 



82. rosesti (a). 91. mi-a zis, ca-n alergare (a). 
98. Nu-mi sta de cap (a). 107. la mine (a). 



92. Izbesti prin Antenora (a). 



Montaperti, in Valea dell'Arbia, unde in 1260 florentinii (guelfi) au suferit o mare infringere 
din partea celor din Siena (ghibelini) . Mare parte in aceasta infringere a avut tradarea lui 
Bocca degli Abati, care, taind cu o lovitura de spada bratul stegarului, a pricinuit dezordinea 
care a fost cauza victoriei ghibelinilor. 89. Antenora : al doilea cere de tradatori, numit asa 
din cauza troianului Antenor, invinuit de a fi predat prin tradare „Palladium" in miinile 
grecilor. 91. Dar viu : de obicei damnatii doresc toti sa fie pomeniti in lume. Numai tradatorii 
tin cu orice pret sa-si ascunda numele si sa fie uitati. Dante cauta aici a ademeni cu 
promisiunea de a-i scrie numele printre celelalte ce le-a insemnat in lunga-i calatorie, pe 
Bocca degli Abati. Stie bine ca damnatul nu-i va dezvalui numele, si totusi insista asupra 
posibilitatii ce o are de a-i reimprospata faima in lume, tocmai fiindca stie ca-i face in ciuda. 
110. Nevrute : vesti. 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



264 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 



115 argintul frantuzesc pe-acesta-1 doare. 
Atita zi : pe Buso 1-am aflat 
cu alti misei stind proaspat la racoare. 

118 Si cine mai era, de-i fi-ntrebat, 
tu ai cu mine-alaturi pe Bechieri, 
pe eel ce-ai tai de-o palma 1-au scurtat. 

121 Si-o fi si Ganelon si Soldanieri 
pe-aici si Tribaldel, tradarea cui 
pierdu Faenza cind dormeau strajerii". 

124 Eram de-aici departe, cind vazui 

doi insi intr-un ponor, si-un ins avindu-1 
pe-al altui cap caciula peste-al lui. 

127 Cum vira-n piine dintii sai flamindul, 
asa eel de deasupra-i infigea 
in cap la ceafa celuilalt, rozindu-1. 

130 Si nu-ntr-alt fel cum timplele-i rodea 
Tideu lui Melanip, cum el in gura 
rodea si-al hircei os si ce-i sub ea. 



115. Mergi, spune-le, dar (a). 119. Si zi, vai (a). 121. de-or zice (a). 122. Sd spuil 
cd am (a). 130-132. Cum dintii-nfige-n piinea sa [in ceafa celui...] Asa eel in de sus 
la eel de jos I In ceafd-nfipse dintii sai rozindu-l (a). 

116. Buso : Buoso de Doara, care in 1265 trada pe regele Manfred, insusindu-si banii care li 
fusesera incredintati pentru a stringe o armata contra lui Carol I de Anjou, caruia prin bani 
ii lasa libera trecerea vadului riului Oglio. 117. La racoare : alta nota de un comic care da 
in sarcasm, in felul gelatinei de mai sus. 119. Bechieri : Tesauro Beccheria din Pavia, staretul 
minastirii din Vallombrosa, linga Florenta, care se invoi cu ghibelinii surghiuniti din Florenta, 
printre care faimosul Farinata degli Uberti (cf. Infernul, X) ca sa le inlesneasca intoarcerea 
in oras, din care cauza florentinii i-au taiat capul sau, dupa expresia macabru de glumeata 
a lui Bocca degli Abati, 1-au scurtat cu o palma. 120. Ai tai : concetatenii tai, florentinii. 
121. Ganelon : Gano din Maganza, tradatorul lui Carol eel Mare si Roland in razboiul contra 
maurilor si (cf. Infem, XXXI, 16) autorul principal al infringerii de la Roncevaux. Soldanieri : 
Giovanni dei Soldanieri din Florenta, care, desi era ghibelin, se invoi (in 1266) cu guelfii 
pentru intoarcerea lor la putere. 122. Tribaldel: Tebaldo degli Zambrasi din Faenza, care, 
din ciuda contra Lambertazzilor (ghibelini) din Bologna, facu (1280) sa intre in timpul noptii 
in Faenza pe guelfi, partizani ai Geremeilor. Lambertazzi si Geremei erau numele a doua 
partide si a doua familii dusmane din Faenza. 124. Eram... : incepe aici faimosul episod al 
contelui Ugolino, care a strabatut atita amar de vreme si printre popoare atit de diferite, 
stirnind pretutindeni si in orice epoca atita admiratie, incit, pentru cei mai multi, numele lui 
Dante nu-1 reprezinta decit pe acela al nemuritorului autor al acestor versuri. 125. Doi insi : 
contele Ugolino della Gherardesca si arhiepiscopul Ruggieri degli Ubaldini. 126. Caciula : in 
text : „incit capul unuia era palaria celuilalt", adica acoperea capul celui de jos pe care-1 rodea 
cu inversunare. Cosbuc a pastrat ciudatenia imaginii, totusi puternica in realismul ei si 
colorata de sarcasm. Ea revine deci poetului, care, ca toate geniile mari, se complace uneori 
de ele, ca de pilda cind, pentru a arata Paradisul, spune : „acolo unde Cristos e staret in 
minastire". Asemenea ciudatenii se gasesc foarte des si in Shakespeare si foarte bine a facut 
traducatorul ca le-a lasat si a stiut cum sa le pastreze. Dante este Dante, adica un mare poet, 
de multe ori si ciudat, si obscur, si nu se poate traduce in stilul in care ar fi ingfiduit, de pilda, 
sa traducem un roman al lui Barbusse. 131. Tideu: unul dintre cei sapte regi care au mers 
la asediul Tebei, care, dupa ce a ucis pe Melanip care il ranise de moarte, puse, dupa cum 
se povesteste in Tebaida lui Statiu (VIII, 796 si urm.) sa i se aduca capul lui si incepu 
sa-1 muste cu dintii. 



|Ij lE*C*g323S*gg3| 



265 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



133 - „Tu, eel ce-arati atit de-adinca ura 
prin faptul bestial ca-1 rozi astfel, 
sa-mi spui : de ce ? Cu-aceasta legatura, 

136 ca, daca tu pe drept te plingi de el, 
stiind ce-ati fost si crima lui, voi trece 
in lume-ntre infami pe-acest misel, 

139 de nu va fi ca limba mea sa-mi sece." 



134-135. In timplele lui Melanip nu cred c-a rosl [Altfel Tideu]. Si osul hircei, ca 
si ce-i sub os (a). 



135. Legatura : invoiala. 




266 




|B3C3^2*333|i 



IN FERN UL 




pssczs&g^ 



m 



CintuCXXXIII 

Cercul al noualea. Valea 
a doua si a treia: tradatorii 



Contele Ugolin povesteste tragicul lui 
sfirsit (1-78) © Blestemul poetului 
impotriva Pisei (79-90) I ) „Ptolomeia" 
si tradatorii oaspetilor. Parintele 
Alberico si Branca d'Oria (91-157) 



Lasind scirbosu-i prinz acum acel 
misel isi sterse gura-nsingerata 
cu parul de pe capul ros de el. 

- „Tu-mi ceri sa re-nnoiesc o desperata 
durere,-a zis, ce firea mi-o rapune 
gindind-o numai, nu si cuvintata ! 



I. Scirbosu-i prinz : la cuvintele lui Dante, damnatul, intrerupind scirbosul lui prinz, ridica 
capul, isi sterge gura de parul insingerat si vorbeste. Privelistea este, in infricosatoarea ei 
simplitate, solemna. „Interesul poetic - zice De Sanctis in clasica lui analiza a acestui episod - 
nu poate naste numai din oroarea si din mirarea unui chin asa de neobisnuit, oroare si mirare 
care se transforms intr-o liniste intelectuala, cind chinul ne este explicat si legitimat. Dar 
Ugolino aici nu este pacatosul si damnatul si nu este nici un executor al legii dumnezeiesti, 
decit inconstient. Numai un lucru el stie : ca are sub dinti teasta dusmanului sau si ca isi 
revarsa asupra lui ura sa. Insusi Dante nu este izbit decit de ceea ce in acel fapt este personal, 
revarsarea de ura a unui om adinc jignit. Astfel, Ugolino este un personaj cu desavirsire poetic, 
care se poate arata in toata bogatia vietii sale launtrice. In putine trasaturi poetul a schitat 
aceasta colosala statuie a urii, a unei uri care ramine superioara acelui «fapt bestial» care a 
stirnit atit de mare impresie. Dinauntrul urii se dezvolta iubirea si tot ce este in ura mai 
obscur si concentrat se topeste in simtamintele cele mai duioase. Acest om uraste mult, 
fiindca a iubit mult. Ura este nesfirsita, fiindca nesflrsita este iubirea, si durerea este dispe- 
rata fiindca nu exista razbunare egala cu ofensa. Toate acestea le gasim amestecate si conto- 
pite in povestea lui, in acelasi timp infioratoare si duioasa. Linga lacrimi sta blestemul si, 
adesea, in aceeasi fraza este si ura, si iubire, si minie, si duiosie : ultimul ecou al cuvintelor 
cu care-si cheama copiii se amesteca cu scirtiitul unei teste dusmane sub dintii sai" 
(De Sanctis, Saggi Critici, Milano, Treves, 1914, II, 234-235). 4. Re-nnoiesc: cf, Eneida, 

II, 3 : „Infandum, regina, jubes renovare dolorem", si Infeniul, V, 121-124. „A fost observata 
o oarecare asemanare intre aceste cuvinte ale lui Ugolino si cele ale Francescai. Ideea este 
aceeasi, dar tonul este deosebit. Intr-adevar, in cele doua situatii este ceva asemanator si 
deosebit, asemanare de idee cu simtamint deosebit. Ambii (Ugolino si Francesca) isi aduc 
aminte cu durere de trecut. Ambii cedeaza intrebarii lui Dante si pling si vorbesc in acelasi 
timp. Dar pentru Francesca este vorba de un trecut voluptuos si fericit, fata cu nenorocirea 
prezenta, si sufletul ei indragostit face plinsul mai gingas si infrumuseteaza durerea ; pentru 
Ugolino, trecut si prezent sint la fel, sint un singur chin care stirneste simtiri crude si atita 
minia. Printre lacrimile sale vezi stralucind flacara intunecata a urii. Vorbeste si plinge nu 
pentru a implini dorinta lui Dante, ca gingasa Francesca, ci din ura : ca vorbele sale «s-adune 
rusine tradatorului»" (De Sanctis). 



|Ij lE*C*g323S*gg3| 



267 




Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



7 Dar vorbele de-as sti ca pot s-adune 
rusine-acestui tradator pe care 
il rod, atunci voi plinge si voi spune. 

10 Nu stiu nici cine esti, nici felu-n care 
scobori pe-aici ; dar pari un florentin, 
caci graiul tau te-arat-a fi atare. 

13 Sa stii ca fost-am contele-Ugolin 
si-acesta e Rugieri linga mine, 
si-ascult-acum de ce-i sint eu vecin. 

16 Ca el prin intrigi si minciuni meschine 
m-a prins desi-ncrezut amic al sau, 
s-apoi ca m-a ucis, o stii tu bine. 

19 Dar ce n-ajunse si-n auzul tau, 
ce cruda moarte-mi dete-adica mie, 
auzi si vezi de mi-a facut el rau. 

22 Un strimt gitlej din 'nalta colivie 

ce-a foamei pentru mine-i azi chemata, 
si-n care si-altii-nchisi au sa mai fie, 



12. Sau eel putin din graiu (a). 13. ca eu fui contele (b). 16. de (a). 19. poate (a). 
21. de se poate... (a). 23. numita (a); ni (a); Din cauza mea e-a foamei (a). 24. Si-n 
care-nchisi au si-altii sa (b). 



9. Rod... plinge : „«Rod» este pus linga «plinge» ; acest om plinge, dar plinsul sau te ingrozeste, 
si ti se pare ca la fiecare clipa, pe cind plinge, schimbindu-si durerea in minie, se repede 
asupra testei si o musea" (De Sanctis). 12. Graiul tau : tot asa si Farinata (Infernul, X, 25-26) 
baga de seama din felul de a vorbi al lui Dante ca are inaintea lui un florentin. 13. Ugolin : 
iata in sfirsit numele damnatului, si acel nume trebuie sa fie pentru florentinul Dante ca un 
fulger care-i lumineaza mintea. Ugolino, fiul contelui Guelfo I della Gherardesca, caruia Pisa 
ii incredintase comanda puternicei sale flote impotriva Genovei, si care dupa infringerea 
suferita in 1284 la Meloria, intorcindu-se la Pisa, a fost la cirma republicii, la inceput ca 
podesta si pe urma, impreuna cu nepotul sau Ugolino Visconti, ca stapinitor absolut. Insa 
ivindu-se intre ei neintelegeri, ghibelinii se ridicara impotriva lor si, condusi de arhiepiscopul 
Ruggieri si sprijiniti de familiile Gualand, Sismondi si Lanfranchi, surghiunira pe Visconti 
si inchisera pe contele Ugolino intr-un turn, unde a fost lasat sa moara de foame impreuna 
cu cei doi copii si doi nepoti ai lui. 14. Rugieri : Ruggieri degli Ubaldini, arhiepiscopul Pisei 
(in 1278), unde a fost capetenia partidului ghibelin impotriva lui Ugolino, capetenia guelfilor. 
Dupa moartea rivalului, a cirmuit Pisa cu tilul de podesta, dar, bagind de seama el insusi ca 
nu avea aptitudini, a cedat puterea lui Gualtieri di Brunforte. 15. Vecin : in text : „un astfel 
de vecin". 18. O stii : nu era nevoie de a spune unui florentin cum anume s-au intimplat 
lucrurile. In vremea lui Dante toti din Toscana trebuiau sa le stie. 20. Cruda: Dante nu 
putea sa stie decit ca contele Ugolino a fost lasat sa moara de foame, dar scenele grozave care 
s-au petrecut in interiorul acelui turn nici Dante si nici altcineva nu putea sa le stie. Evidenta 
acestor scene, datorita artei neintrecute a poetului italian, ne face sa le socotim aproape isto- 
rice, ca si episodul Francescai, dar e evident ca sint datorate numai si numai imaginatiei 
atitate tocmai de misterul in care ramasesera invaluite. 22. Gitlej : ferestruica strimta a 
inchisorii. Colivie : in text : „muda", numele unei odaite strimte si intunecate, unde se tineau 
soimii de vinatoare in timpul schimbarii penelor. Poate ca acea temnita se chema asa, poate 
ca asa o numeste contele Ugolino printr-o comparatie sarcastica. 23. A foamei : turnul familiei 
Gualandi in piata zisa astazi dei Cavalieri, unde Ugolino a fost, si care, dupa moartea lui, a 
fost numit de popor „turnul foamei". 



^ p£X&&£>£Z^ 



268 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 



25 am stat mai multe luni pina ce-odata 
in zori de zi cumplitul vis ce-avui 
imi rupse valul sortii ce-mi fu data. 

28 Stapin si domn pe-acesta mi-1 vazui 
vinind un lup cu pui pe mindrul munte, 
ce-nchide Pisei Luca-n dosul lui. 

31 Iar pe Gualandi si Sismondi-n frunte 
i-a pus cu pe Lafranc, si-asa pornira 
catele slabe-avind si iuti si crunte, 

34 si-acestea-n scurta goan-a lor trudira 
pe lup si pui, si colti apoi pareau 
ca-i spinteca si carnea le-o-mpartira. 

37 Iar cind m-am desteptat in zori, plingeau 
copiii mei, si ei aci-n prinsoare, 
si piine-n visul lor prin somn cereau. 

40 Ah, crud esti tu, de nu simti ca te doare 
presimtul sortii ce-o vazui in gind, 
si dac-acum nu plingi, cind plingi tu oare? 

43 Erau destepti si ei si-n ceasul cind 
veneau de-alt'data piinea sa ne-o suie, 
dar groaza pentru vis cu toti avind. 

46 Si-atunci la poart-am auzit ca-ncuie 
cumplitul turn si eu privii deodata 
la fiii mei, dar mut ca o statuie. 



26. prin riul (a) ; aratata (a) ; al sortii vol mi-l rupse dintr-o data (a). 31. era si cu 
Sfismondi]. 36. ca-i rup si carnea ce-o desird (a). 37. ca inline (a). 



25. Mai multe luni : din iulie 1287 in mai 1289. 28. Stapin si Domn : toti comentatorii 
interpreteaza aici ca arhiepiscopul Ruggieri parea in vis lui Ugolino stapin si conducator al 
celorlalti vinatori. Mi se pare insa (si dupa traducere se vede ca asa i s-a parut si lui Cosbuc) 
ca dupa cum se intimpla in vis, i se parea lui Dante, fireste fara nici un motiv rational, ca 
arhiepiscopul ii era stapin si domn ; avea deci impresia de a fi in miinile lui, cum s-a si 
intimplat pe urma, cind visul s-a realizat. 29. Munte : muntele San Giuliano, intre Pisa si 
Lucca, care ascunde Pisei vederea orasului vecin. 31-32. Gualandi, Sismondi, Lanfranchi: 
familii mari din Pisa, a caror ura catre stapinirea guelfa o intrebuintase ambitiosul arhi- 
episcop pentru a distruge autoritatea contelui Ugolino. 33. Catele : un vechi comentator al 
poemei, Francesco da Buti, interpreteaza : „Acestea sint poporul de jos, care de obicei este 
slab si sarac; iute, adica pofticios de astfel de lucruri, si crunt, adica obisnuit la astfel de 
nelegiuiri". 35. Lup si pui : in acest vis revelator, lupul si puii sint contele Ugolino cu copiii 
si cu nepotii lui. Colti : coltii ciinilor de vinatoare. 37. In zori : conform doctrinelor lui Dante, 
visul profetic se intimpla spre ziua, cf. Purgatoriul, IX, 16-18 si chiar Infernul, XXVI, 7. 
38. Prinsoare : care fusesera si ei inchisi in turn impreuna cu mine. 42. Si dac-acum nu 
plingi : „Ugolino, in visul lui si al copiilor, vede de acum tot ce i s-a intimplat pe urma si cind, 
ridicind ochii spre Dante, nu zareste pe fata lui, mai mult curioasa decit miscata, aceleasi 
impresii ii pare ca acela nu are suflet de om si se minie si-1 cearta brusc, pe neasteptate. 
Mindre cuvinte, care, izvorite din sinceritatea unei dureri nerabdatoare si minioase, nu supara 
pe Dante, ba, din contra, maresc mila lui si ii smulg aproape cu sila lacrimile" (De Sanctis). 
43. Erau destepti : in text : „Erau destepti si se apropia ceasul cind altadata veneau sa ne 
aduca piine, dar, din cauza visului, fiecare se temea". 46. -ncuie : batusera cu piroane usa 



^jp ex&aoe^ 



269 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



49 N-am plins, caci fui cu inima-nghetata, 
dar ei plingeau, iar Anselmucio meu : 

- «De ce te uiti asa? Ce-ai astazi, tata?». 

52 Si tot n-am plins, si-ntreaga zi mereu 
si-ntreaga noapte mut am petrecut-o ; 
dar cind veni si-alt soare-n cer, si eu 

55 deodata-n zarea slaba ce-a facut-o 
o raza scursa-n trista-ne-ncapere, 
pe patru fete, fata mi-am vazut-o, 

58 muscai in miini si-n brate de durere, 
iar ei, crezind ca muse fiindc-as vrea 
mincare-astfel, au rupt a lor tacere 

61 si-au zis : - «Mai lesne-am suferi de-ai vrea 
din noi sa musti, caci tu ne-ai dat, parinte, 
ast mizer trup, deci rupe-ni-1 si-1 ia». 

64 Si m-alinai, spre-a nu-i mihni 'nainte. 
Si alte doua zile-am stat tacuti, 
oh, cum nu te-ai deschis atunci, paminte ! 

67 Si-a patra zi, ce ne gasi tot muti, 
intins cazut-a Gado linga mine : 

- «Vai, tata drag - strigind -, tu nu-mi ajuti?». 

70 Si-apoi muri. Si cum ma vezi pe mine 
vazui spre-a sasea zi care-si-care 
murind pe-alti trei, si orb de plins, in fine 



63. Al cdrnii miser straiu, deci tu ni-l ia (b). 69. ma lasi (a). 



turnului : deci sentinta era data ; mormintul era pecetluit pentru totdeauna. 50. Plingeau : 
plingeau pentru ei, cuprinsi de o teroare nelamurita, si pentru tata, care ii privea cu o expresie 
asa de ciudata, de frica si de mila. Anselmucio : eel mai mic, ultimul nascut al lui Guelfo 
al II-lea della Gherardesca. 51. Tata: contele Ugolino nu ii era tata, ci unchi, dar copilul il 
numeste asa din iubire. 57. Pe patru fete : „gasesti contopit impreuna ceea ce este mai duios 
si mai salbatic, si-1 gasesti contopit in asa fel ca, daca din necesitatea de grai exista o 
succesiune de fapte si gasesti o stare anterioara si una posterioara, inaintea imaginatiei este 
un singur act, un singur sentiment complex si fara nume, de nu poti sa-ti inchipui acel tata 
muscindu-si miinile, fara sa nu-1 vezi in acelasi timp privind cele patru fete" (De Sanctis). 
59-60. As vrea mincare-astfel: crezind ca cu acel gest (astfel) as arata pofta de mincare. 
„Nestiutori de patimile urii si ale disperarii, copiii interpreteaza acel gest in chipul imediat 
si literal. Ii este foame si, judecind dupa sine, a musca inseamna pentru ei a minca. Tatal, 
care de foame isi maninca miinile, este ceva asa de groaznic, ce inspira atita frica, incit ar 
face sa inteleaga pe un actor inteligent tot ce cuprinde acel strigat : Tata ! insotit de brusca 
ridicare in picioare a toti patru, din lungiti cum erau pe jos din cauza foamei. Acel strigat, 
acea ridicare in picioare au puterea de a opri pe tata si a-1 mai face stapin pe sine, de a-1 
smulge cu sila de la acea clipa de uitare, de a-i aminti ca este tata si deci nu e ingaduit sa 
fie om. Acea oferta a lor de a servi tatalui de hrana nu trebuie socotita ca jertfa sublima a 
dragostei de copil, simtamint prea barbatesc pentru inimile acelea plapinde, ci este o 
oferta care se transforma deodata intr-o rugaminte a unui lucru dorit si infocat : omoara-ne ! 
Scurteaza-ne agonia !" (De Sanctis). 68. Gado : Gaddo della Gherardesca, copilul lui Ugolino 
si eel mai mare dintre tinerii prizonieri. 69. Ajuti : observam, in aceste din urma cuvinte ale 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



270 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



|f»SQ££3Sa| 



m 



73 mergeam pe brinci catind pe fiecare, 
si, morti, trei zile-i tot chemai, si-apoi 
decit durerea foamea fu mai tare." 

76 Zicind s-a-ntors si-a prins de dinapoi 
din nou scirboasa ceaf-a capatinii 
rozind in ea cu dinti ca de copoi. 

79 - „Ah, Pisa, Pisa, mlastin-a rusinii 
in mindra tara unde suna si ! 
De-ti sint spre-a te stirpi tirzii vecinii, 

82 Caprara si Gorgona de-ar sosi 
s-astupe-odata Arnul tau de gura, 
sa-nece-n tine tot ce va gasi ! 

85 Ca daca de-Ugolin ei zvon facura, 
ca el prin cetatui te-ar fi tradat, 
ce-aveai sa pui copiii-asa-n tortura? 



contelui Ugolino, grabirea sfirsitului. „Dar crudul poet nu-1 lasa inainte de a fi infipt bine in 
inima o ultima lovitura de pumnal prin mina acelor copii nemilosi, nestiutori, in naivitatea 
lor, de ranile pe care le fac : «vai, tata drag — strigind — tu nu-mi ajuti ?», ca si cum tatal ar 
putea si n-ar vrea sa-i ajute" (De Sanctis). 73. Catind : „este afectiunea in forma instinctiva 
si animala. Cit timp copiii au trait, nu putu sa-i cheme pe nume, nu putu sa-si arate duiosia 
si durerea sa ; si iata-1 acum mergind pe brinci si cautind pe fiecare si chemindu-i, tot che- 
mindu-i timp de trei zile !" (De Sanctis). 75. Foamea : vers foarte clar la prima vedere si care 
suna : „ceea ce durerea nu putu sa faca, facu foamea. Durerea nu putu sa-1 omoare, il omori 
foamea. Dar este un vers plin de intunecime si bogat in subintelesuri din cauza multimii 
simtamintelor si a imaginilor pe care le stirneste, din cauza acelor multe posibilitati care 
rasar din ele si care sint atit de poetice in nelamurirea lor. Poate invoca moartea si se plinge 
ca durerea nu ajunge sa-1 omoare si trebuie sa astepte moartea inceata a foamei. Poate nu 
inceteaza de a chema pe copii, decit cind foamea, mai puternica decit durerea, ii ia taria, 
lipsindu-i inainte vazul si apoi vocea. Poate, pe cind natura ii impinge dintii in carnea cea 
sarmana, in cea din urma aiurare a foamei si a urii, aceea in imaginatia sa, nu este decit 
carnea dusmanului sau, si Dante a realizat acea aiurare in Infern perpetuind acel din urma 
gest si gind. Toate acestea sint posibile, toate acestea se pot concepe, gindi, inchipui, si fiecare 
presupunere isi are baza in cite un cuvint, in cite o nuanta de idee. Inchipuirea cititorului 
este izbita, atitata, silita sa lucreze, si nu se fixeaza in nici o realitate si lucreaza asupra celor 
din urma ceasuri ale degradarii omenesti" (De Sanctis). Multe s-au scris despre acest vers, 
pro si contra asa-zisei tehnofogogia contelui Ugolino, adica asupra posibilitatii ca nenorocitul 
orb de foame si-ar fi mincat copiii. De fapt Dante se complace de a inchide acest episod cu 
unul din acele versuri ale lui pline de subintelesuri obscure, in care este mester si de care 
se foloseste si la sfirsitul episodului Francescai, cf. Infernul, V, 138. 80. Tara : Italia, designata 
dupa particula de afirmare a limbii italiene, dupa cum pentru limba franceza se zicea langue 
d'oil si pentru limba provensala langue d'oc. 81. De-ti sint: daca vecinii intirzie sa te stir- 
peasca. 82. Caprara si Gorgona : doua insule nu departe de imbucatura Arnului. De-ar sosi : 
bine ar fi sa se urneasca Caprara si Gorgona din locul lor si sa astupe gura Arnului. 85. Ei : 
dusmanii. 86. Cetatui: in 1284 contele Ugolino, fiind podesta al Pisei amenintate de Genova, 
Florenta si Lucca, crezu bine a ceda niste castele dusmanilor pentru a baga zizanie intre ei. 
Dante arata ca nu crede in aceasta tradare si-1 pune in Antenora, probabil din cauza tratati- 
velor, ce atunci le incepu cu dusmanii, de a aduce pe guelfi la putere, tradind astfel partidul 
ghibelin caruia atunci ii apartinea. Mai tirziu il vedem intre capeteniile guelfilor in lupta cu 
arhiepiscopul Ruggieri, capetenia ghibelinilor. Cititorul sa nu se mire de aceste treceri de la 
un partid la altul opus, gindindu-se ca acest lucru se intimpla si astazi, dar mai ales ca 
partidele guelf si ghibelin pierdusera, ca multe partide contemporane, orice continut doctrinar 
si totul se reducea la patimi personale. 



|Ij lE*C*g323S$gg3| 



171 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



88 Scutea, tu, Teba noua, de pacat 
pe Briga si-Ugo frageda etate, 
si pe-altii doi pe cei ce i-am cintat !" 

91 De-aici trecind la umbrele-ngropate 

cu totii-n gheat-am dat de-un alt popor, 
si fata lor nu-n jos, ci-adinc pe spate. 

94 Nu-i las-a plinge-aici chiar plinsul lor, 
si drum prin ochi durerii i se neaga 
se-ntoarce-n ei facind durerii spor. 

97 Caci ca viziere de cristal se-ncheaga 
orice-ar fi plins de-ntii, asa ca ele 
le umplu sub pleoape cupa-ntreaga. 

100 Desi, ca si-n batatorita piele, 
de ger pierise-oricare simtamint 
din pielita-nghetat-a fetei mele, 

103 parea ca totusi simt c-ar bate-un vint. 

Si-am zis : - „Cum poate-un vint pe-aici patrunde ? 
Nu-i gol de-orice vapori acest pamint?". 

106 - „Ce cauza-1 naste vei vedea tu-ndata, 
caci ai s-o vezi cu proprii ochi si deci 
vei sti pe-acel ce-1 vintura sa bata." 

109 Si-atunci alt ticalos al crustei reci : 
- „Voi, suflete-ntr-atit de rele-n viata 
ca-n eel din urma lad veti geme-n veci, 

112 luati-mi asprul val ce-mi sta pe fata 
s-alin pe-o clip-amaru-n care zac 
'nainte-a-mi pune geru-alt val de gheata". 



93. Nu-n jos... (a). Probabil Cosbuc se gindea a incepe versul cu aceste cuvinte. 

94. insusi (a). 98. Peri de ger (a). 101. sa bata tata (a). 105. ce-l face-aici (a). 
109. de pe-obrazi dst val de gheata (a). 111. pe fata (a). 112. lar eu : Sa spui ce-ai 
fost si-apoi (a). 



88. Teba noua : Pisa cu cruzimea ei aminteste de Teba si furiile lui Athamas care au costat 
viata a doi copii nevinovati (Learchus si Melicertes) si a mamei lor Ino, fiica lui Cadmus. 
Cf. Infernul, XXX, 1-12. 89. Briga si-Ugo: Brigata si Uguccione. Cel dintii, Guelfo al II-lea 
dei Gherardeschi, poreclit Brigata, copil al lui Nino Visconti si nepotul lui Ugolino ; celalalt, 
(Uguccione) copil al lui Ugolino. 90. Alti doi: Gaddo si Anselmuccio, cf. w. 50 si 68. 92. Popor: 
este vorba de sufletele acelora care isi tradara oaspetii si prietenii. 93. Pe spate : contrar 
tradatorilor din Caina si Antenora, acestia din Ptolomeia stau cu fata in sus, intinsi pe spate. 
94. Chiar plinsul : fiindca ingheata si, inghetind, astupa ochii. 95. Si drum : a se construi : 
„si durerii i se neagfi drumul prin ochi". 96. Se-ntoarce : adica plinsul. 99. Cupa : orbita care 
se umple de lacrimi ca o cupa. 100. Batatorita piele : ca si in pielea devenita insensibila din 
cauza bataturilor. 101. De ger: din cauza gerului. 105. Vapori: orice emanatie pricinuita de 
caldura soarelui se chema pe atunci vapori, si lor li se atribuia orice schimbare atmosferica. 
Vintul era deci asa-zisul vapor aerian despre care ne vorbesc tratatele medievale de cosmo- 
grafie. 108. Pe-acel: Lucifer cu aripile sale uriase de liliac. 110. Voi, suflete: vazindu-i pe 
amindoi umblind liberi prin balta inghetata a Cocitului, tradatorul care vorbeste (Frate 
Alberico) crede ca Dante si Virgil sint suflete destinate sa stea mai jos si deci mai rele. 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



272 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



|f»SQ££3sa| 



m 



115 - „Sa-mi spui ce-ai fost, de vrei sa ti-1 desfac, 
si-apoi - i-am zis -, de nu-ti voi face-un bine, 
s-ajung in fundul ghetii-acolo-n lac." 

118 - „Eu, eel cu poama procletei gradine - 
raspunse el - sint fratele-Alberic, 
si-n loc de nuci primesc acum smochine." 

121 - „Ce spui? Esti mort?". Asa-ncepui sa zic. 
Iar el : - „Ce soarta trupul meu mai are 
in lume sus, eu nu mai stiu nimic. 

124 Favorul astei Ptolomei e-atare, 
ca sufletul adese-n ea descinde 
'nainte ce-Atropos sa-i dea miscare. 

127 Spre-a-ti fi cu mult mai drag deci a-mi desprinde 
din fata plinsul ce-nsticlat va. luce, 
sa stii ca-n clipa-n care-un suflet vinde 

130 cum eu facui, un demon se-ntroduce 
in trupul lui, si-acesta-1 guverneaza 
cit timp nu-i plin tot timpul ce-are-a-1 duce. 

133 Iar el aci-n ponor se ruineaza 
si poate-asa si trupul va fi stind 
al umbrei cei ce-n dos aci-mi ierneaza. 

136 Tu-1 stii, de vii prin lad de mai curind : 
Sir Branco d'Oria e, si-n crust-adinca 
e-nchis cum vezi acolea, si de cind !" 



116. Atunci s-ajung (a). 130. 
136. Cum e Sir Doria (a). 



intr-ast (a). 131. parind (a). 132. -n spate (a). 



119. Fratele-Alberic : Frate Alberico din familia Manfredi din Faenza, care, pentru a se 
razbuna pe niste rude ale lui, se prefacu ca a uitat pricina trecuta si ii pofti la masa si ascunse 
in odaie mai multi oameni bine inarmati, cu invoiala ca atunci cind el va spune : „Sa se aduca 
fructele !" acestia sa se repeada asupra lor si sa-i omoare. De atunci, in toata Romagna, in loc 
de a spune ca cineva a mincat bataie se spune in gluma ca a mincat fructele fratelui Alberic. 
Cit priveste expresia lui Dante: poama procletei gradini, e clar ca echivaleaza cu roadele 
tradarii. 120. Nuci: primesc rasplata cu virf si indesat. 121. Esti mort?: Dante, care stia 
ca fratele Alberico era viu, se mira ca-1 vede in Intern, nestiind soarta acestor suflete care sint 
azvirlite in Intern mai inainte chiar de a muri, si un drac le tine loc de trup. 124. Favorul : 
ironic, in loc de starea, felul. Ptolomei : dupa unii comentatori, numele acestei „bolgii" ii vine 
de la acel Ptolemeu, guvernatorul din Ierihon, care la un ospat omori pe socrul sau Simon 
Macabeul si pe copiii lui : Matatia si Iuda (cf. I Macabei, 11-16) ; dupa altii, de la Ptolemeu, 
regele Egiptului, tradatorul lui Pompei. Critica moderna este de parerea celor dintii. 
126. Atropos : ursitoarea care taie firul vietii omenesti, pe care Clotos il trage de furca 
{cf. Purgatoriul, XXI, 27) si Lakesis (ibid., 25) il toarce. Miscare : dezlipindu-1 de trup, de 
care, in viata, nu se putea indeparta. 134. Asa : adica tot condus de un drac, pe cind sufletul 
lui este in Intern. 135. Ierneaza : ironic, facind aluzie la gheata care il inconjoara si il acopera. 
136. Curind: tu, care ai sosit de pe pamint adineauri, trebuie sa fi auzit de el. 137. Branco 
d'Oria : Ser Branca d'Oria, dintr-o puternica si nobila familie din Genova, care pentru a-i lua 
Judeia" din Logodoro, in Sardinia, omori prin tradare, dupa ce 1-a ospatat, pe acel Michele 
Zanche pe care 1-am gasit printre inselatori in cintul XXII, 88, si al carui ginere era. Fapta 



|Ij lE*C*g323S$gg3| 



iJi 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



m 



139 - „Eu cred ca tu ma-nseli. Caci stiu ca inca 
nu-i mort sir Branco d'Oria - i-am raspuns - 
el doarme, bea, se-mbraca si maninca !" 

142 - „Mai sus, la Gheare-Rele unde-ascuns 
in groasa smoala-1 mistuieste focul, 
Michele Zanche nici n-a fost ajuns, 

145 cind si lasa pe-un drac sa-i tie locul 
in trup, si-asa si-o rud-a lui la fel, 
ce-acelei mari tradari i-a dat mijlocul. 

148 Intinde-acum tu mina putintel 

sa-mi rupi ast val !" Dar nu 1-am rupt anume, 
caci fui loial, sperjur fiind cu el. 

151 Oh, neam strain de-orice virtute-n lume 
si de-orice viciu plin, Genov', al tau ! 
Nu cade-un foe din cer sa va consume ! 

154 In rind cu romagniolul eel mai rau 
gasii pe-atare-un genovez ce-si are, 
scaldat aci-n Cocit sufletul sau, 

157 iar trupu-i sus, la noi, ca viu ii pare. 



140. a lor 11 arde (a). 143. acel (a). 144. ii dete-acelei (a). 147. fu (a), a fi (a). 
150. Cum nu-i in Cer v'o (a). 157. In manuscris, este un semn usor de inversiune, 
dupa care s-ar citi : Jar trupu-i sus, ca viu la noi ii pare". Semnul fiind cit se poate 
de usor si aratind oarecare nehotarire, ne-am tinut la intiia redactie, care de altfel 
se deosebeste foarte putin. 

s-a intimplat in 1275 si deci trecusera mai multi ani de cind trupul era stapinit de un drac. 

141. El doarme : din felul de a se exprima al lui Dante, s-ar parea ca 1-ar fi vazut. Dupa 
Passerini, Dante 1-ar fi cunoscut in 1311, cind n-ar fi imposibil sa se fi dus si el la Genova 
impreuna cu ceilalti surghiuniti „albi" in intimpinarea imparatului Henric al VH-lea. Dar 
aceasta supozitie, de altfel cu totul gratuita, ar intirzia compozitia Infernului pina dupa 1311, 
pe cind, dupa cit stim, pe la 1308 nu numai Infernul, dar si o buna parte din Purgatoriu erau 
ispravite. 142. Gheare-Rele : in bolgia inselatorilor, unde Dante a intilnit capraria aceea 
faimoasa de demoni condusa de Barboi-Zbirlit eel cu trimbita aceea ciudata, din care unul se 
chema Gheare-Rele. 144. N-a fost ajuns : nu ajunsese inca. 145. Si lasa : e vorba aici de 
Branca d'Oria. Dante vrea sa arate, in concluzie, ca victima lui Branca d'Oria nu ajunsese in 
bolgia inselatorilor cind sufletul celui care il tradase se si pravalea in Infern, in timp ce un 
drac ii intra in trup. 146. O rud-a lui: Dupa Benvenuto da Imola, unul din cei mai vechi 
comentatori ai Comediei, ar fi vorba de un nepot al lui Branca d'Oria. Altii, studiind de 
aproape luptele politice din Sardinia in aceasta epoca, cred ca s-ar putea identifica aceasta 
ruda cu Giacomo Spinola, celalalt ginere al lui Branca d'Oria. 150. Caci fui loial : o asemenea 
expresie gasim in cintul ghicitorilor {Infernul, XX, 28) : „Ti-e mila vie-aici, cind ti-e ingropata". 
Ca sa ne folosim de expresia naiva a lui Benvenuto da Imola, bine facu Dante „quia nulla 
misericordia est prestanda homini tarn crudeli, qui nullam habuit pietatem de sanguine suo, 
imo nulla fides servanda est traditori". 154. Romagniolul: Frate Alberico din Romagna. 
155. Un genovez : Branca d'Oria. 




174 




m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 




pssczs&g^ 



m 



CintuCXXXjy 

Cercul al noualea. Colnicea 
a patra: tradatorii 



„Giudecca" si tradatorii binefacatorilor 
lor (1-15) © Dis sau Lucifer (16-69) © 
Felul anevoios pe care il intrebuinteaza 
Virgil si Dante pentru a se smulge din 
centrul pamintului (70-139) 



10 



- „Stindardul regelui din lad e-n drum 
spre noi!" Asa-ncepu Virgil cuvintul : 
„priveste deci de poti sa-1 vezi de-acum" 

Cum pare seara, cind e sur pamintul, 
sau cind o ceata da sa se rasfire, 
departe-o moara ce-o-nvirteste vintul, 

asa-mi paru ca vad ceva cladire. 
Si-atunci dupa Virgil eu ma dadui, 
neavind de vint alt loc de-adapostire. 

Eram si unde, si cu groaz-o spui, 
stau umbre-n gheat-adinc acoperite 
si-asa se vad ca-n geam un nod al lui, 



4. Precum cind ceata-ntunecd p[amintul] (a). 8. Si-atunci linga Virgil (a). 8. aveam (a) ; 
eu din maestru scut fdcui (a). 10. vedeam (a). 



1. Stindardul: in text acest vers este citit in latineste : „Vexilla regis prodeunt inferni". Cu 
aceste cuvinte latinesti incepe Imnul catre cruce al lui Venantius Fortunatus, nascut la 
Duplavilis, linga Treviso, mort la Poitiers la inceputul seeolului al VH-lea, poet latin medieval, 
care s-a bucurat pe vremea lui de nume destul de mare. Stindardul la care Dante face aluzie 
sint cele sase aripi ale lui Lucifer. 4. Cum pare: a se construi : „cum pare seara... o moara 
ce o invirteste vintul". 7. Cladire : trupul urias al lui Lucifer i se pare de departe lui Dante 
o cladire enorma. Trebuie insa observat ca in vechea italiana cuvintul dificio (in italiana 
moderna edificio) are intelesul de „masina de razboi" sau de „turn de aparare". Asa incit unii 
comentatori (Torraca si Steiner) interpreteaza aici „cladire" ca „masinarie" si vad in ea o 
aluzie la cele sase aripi in continua miscare ale lui Lucifer. Locurile citate insa de acesti 
comentatori, in care nu e vorba decit de turnuri, carora cuvintul „cladire" li se poate aplica 
in intelesul lui eel mai obisnuit, exclud dupa noi o asemenea interpretare. 9. Vint : vintul 
produs de bataia celor sase aripi ale lui Lucifer. 10. Unde : in „Giudecca", printre tradatorii 
binefacatorilor. 12. Nod : in text : „Si ochiul ii zarea prin gheata ca pe un pai prins in sticla". 
Cu deosebire de ceilalti tradatori, care toti ies afara din gheata cu o parte din corpul lor, 



|Ij lE*C*g323S$gg3| 



175 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



13 o seama drepte si-altele trintite, 

si multe-n crestet, sau cu chipul fetei 
la talpi adus, ca arcu-ncolacite. 

16 Sosind si unde-adinc pe cimpul ghetii 
Virgil crezu ca-i vreme-a-mi arata 
pe eel ce-a fost o culme-a frumusetii, 

19 m-aduse-n fata lui si-n fata-mi sta 
si : - „Iata Dis ! Si iata punctu-n care 
cu mult curaj tu cat-a te 'narma !". 

22 De-a mea si muta si-nghetata stare 
sa nu ma-ntrebi acum, si nici n-o scriu, 
caci nu-i cuvint sa poata spune-atare. 

25 Eu n-am murit, dar n-am ramas nici viu ; 
socoti, de ai vrun strop de duh in tine, 
ce-am fost cind fui cum n-as mai vrea sa fiu. 

28 Stapinul groazei cei fara de fine 
iesea pina-n buric din gheata lui; 
iar eu c-un urias conviu mai bine 

31 decit un urias c-un brat de-al lui; 
acum socoti tu-ntreaga lui faptura 
cind totului asemeni parti ii pui ! 

34 De-a fost frumos cit azi e stirpitura 
de cind privi dusman pe-al sau parinte, 
din el se scurge-a lumii-ntregi ordura. 

37 Ce-uimire-mi navali deodata-n minte 
vazind la el trei fete-avindu-i teasta ! 
Parea de singe cea de dinainte, 



15. Adus la (a). 21. Cu mult curaj tu cat-a te-ncumeta (b). 29. vdzui (a). 37. Si- 
-uimirea-mi navali potop (a). 38. Cind fui vazind (b). 



acestia sint cu totul prinsi in gheata in diferite atitudini. 16. Sosind: in text: „eind noi am 
inaintat atita, incit maestrului meu ii placu sa-mi arate fiinta care avu frumosul chip...". 
18. Culme-a frumusetii : Lucifer, care, inainte de razvratirea lui, era eel mai frumos printre 
ingeri (cf. Toma de Aquino, Summa theologica, I, LXIII, 7). 20. Dis: dupa cum in cintul VIII, 
68, a numit cetatea lui Dis partea mai joasa a Infernului, tot asa aici il numeste pe Lucifer 
cu numele latin, atit de des intrebuintat de Virgil in Eneida. 27. Cind fui: joe de cuvinte cu 
totul in felul dantesc, dar care nu gaseste o corespondenta in text. Dante nu spune decit 
„socoti... cum m-am facut, lipsit fiind si de una, si de alta", adica : si de viata, si de moarte, 
ca amortit de frica. 28. Stapinul : Lucifer. 29. Iesea : infipt intr-un fel de put care se deschide 
in centrul pamintului si al Universului, Lucifer iese afara din gheata numai jumatate : partea 
inferioara a trupului este strinsa in scobitura unei stinci si picioarele de la genunchi la talpi 
le are afara din put in emisfera australa, tot in interiorul pamintului. 30. Conviu : marimea 
corpului meu se apropie mai mult de marimea unui urias decit marimea unui urias de lungi- 
mea bratelor lui Lucifer. 32. Socoti: s-a gasit (ce nu se gaseste !) cineva care a facut aceasta 
socoteala ! Lucifer ar fi lung de doua mii o suta sase metri si lungimea bratelor lui ar fi de 
patru sute zece metri ! 34. Stirpitura : in sens de urit, fara sensul de mic, care de obicei se 
da acestui cuvint. 35. Parinte : creatorul sau, Dumnezeu. 36. Din el : in text : „drept e ca din 
el...". Ordura : e drept ca din el provine orice rautate a lumii, toate relele ce sint pe pamint. 
38. Trei fete : aceste trei fete ale lui Lucifer reprezinta antiteza Sfintei Tr eimi. Nelegiuitul 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



i 7 6 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



pssczs&g^ 



m 



40 iar alte doua ce s-uneau cu-aceasta 
pe umeri drept la mijloc le-a avut, 
si acolo se-ntilneau unde-ar fi creasta. 

43 Intre-alb si galben dreapta mi-a parut, 
iar cea din stinga-n felul cum o are 
un om de pe-unde Nilul ia-nceput. 

46 Si-un rind de-aripi avea sub fiecare 

cum n-am vazut pe mari mai mari vintrele, 
si nici ca Dis corabie-asa de mare. 

49 Nu pene-avind, ci lucie-atare piele 
cum vezi la liliac, si vint stirnea 
in trei directii cind batea cu ele, 

52 si-ntreg Cocitu-n gheata-1 prefacea. 
Din sase ochi, cu labe-nsingerate 
din guri, pe trei barbii el plins scurgea. 

55 Cum rupe in o melita ce-1 bate, 
asa-n trei guri rupea si el pe trei, 
[si-i macina pentru-ale lor pacate]. 

58 La ast dincoa-i parea muscarea ei 
nimic, in rind cu-acea zgirietura 
ce gol lasa-1 pe spete de-orice piei. 

61 - „Acest cu-a muncii cea mai iute-arsura - 
mi-a spus Virgil - e Iuda Scariotul, 
picioare-afar-avind si capu-n gura. 

64 Din doi ce stau [cu] capu-n jos, din botul 
eel negru-al lui, atirn-afara Brut, 
si vezi-1 cum se zbate mut cu totul. 



48. Cum nici (a). 56. asa cite-un misel in toate trei (a). 57. a sale guri (a). 66. Vezi 
cum se sbate dar tdcut (a). 



care a cutezat a se razvrati impotriva lui Dumnezeu si a voit sa fie ca El (unus et trinus, dupa 
cum spune teologia catolica) a fost pedepsit de Dumnezeu sa fie in veci antiteza a ceea ce a 
voit sa fie. „Treimea care in Dumnezeu este taina adinca ce izvoraste din insasi desavirsirea 
firii sale, in Satana se reduce la o pocitanie ridicola : iata-1 facut unus et trinus : are un cap 
cu trei fete !" (Steiner). 39. De singe : aceste fete sint : cea dintii de culoare rosie, alta galbena 
si alta neagra, simbolizind respectiv : ura, slabiciunea si ignoranta, contrare Iubirii (Duhul 
Sfint), Tariei (Tatal) si Stiintei (Fiul) pe care le simbolizeaza cele trei fete ale Sfintei Treimi. 
41. Pe umeri: rasareau din amindoua partile fetei : una de pe mijlocul umarului drept, alta 
de pe eel sting. 42. Creasta : se lipeau una cu alta in crestetul capului, unde unele pasari au 
creasta. 45. Nilul : in Etiopia, deci neagra. 51. Trei directii : cei trei curenti de aer rece care 
inghetau Cocitul. Alegoric, inspiratiile diabolice ce au dat nastere (in urma pacatului lui 
Adam) celor trei rele inclinari ale sufletului omenesc : rautate, bestialitate si necumpatare. 
60. Lasa-1 : il lasa. 62. Iuda : apostolul care trada prin Isus Cristos insasi maiestatea divina. 
Este deci pedepsit mai crud decit ceilalti, in gura fetei rosii si a singelui. 65. Brut : Marcus 
Iunius Brutus (cf. Paradisul, VI, 74), unul din conjuratii contra lui Iulius Cezar si socotit aici 
ca tradatorul imperiului simbolizat in Cezar. 66. Mut : atitudinea mai demna a lui Brutus a 
putut fi sugerata lui Dante de faptul ca Brutus s-a bucurat de o faima de filosof, dupa cum 
el putea citi in Cicero. 



|Ij lE*C*g323S*gg3| 



~ni 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



B 



67 Iar eel ce pare-asa de 'nalt crescut 
e Casius. Dar noaptea suie,-mi zise, 
si-i timp de mers, caci toate le-am vazut". 

70 L-am prins de dupa git cum el voise, 
si loc pindind si clipa priincioasa 
cind largi au fost aripile deschise, 

73 Virgil s-a prins de coasta cea paroasa, 
si-apoi din par in par [mai cu folos], 
descinse printre peri si gheata groasa. 

76 Iar cind era si unde-al coapsei os 
din grosul sold incepe-a face sale, 
trudit Virgil intoarse capu-n jos, 

79 cu mare greu, in locul talpii sale, 
si prins de peri ca omul ce-ar sui 
credeam de el ca iar ma-ntoarce-n vale. 

82 Si greu suflind ca-n lipsa de puteri : 
- „Te tine strins, caci n-avem alta scara 
iesind din lumea vesnicei dureri !". 

85 Iesind prin gura unei stinci afara, 

m-a pus sa sed pe-un mal apoi, si-n fine 
pe fix pamint si-a sale talpi calcara. 



78. Cu mare greu intoarse maestru (a). 79. Si-asa-l (a). 80. suind (a). 80-81. Si ca 
si-un om suind s-a prins de peril Incit crezui. 82-84. Si greu suflind ca si-un trudit 
ca-n lipsa de puteri I Te tine strins, caci n-avem alta scara I Iesind din lumea vesnicei 
dureri (b). Am trecut varianta (b) in text, unde era o lacuna, suprimind din versul 82 
cuvintele : ca si-un trudit, pentru a pastra ritmul. 87. si talpile (a). 



68. Casius Cassius Longinus, unul din cei mai indirjiti conjurati. Nu era deloc inalt crescut, 
caci stim de la Cicero (Brutus, XXIX) ca, dimpotriva, era de slaba constitutie. Poate Dante 
1-a confundat cu Lucius Cassius, descris de Cicero in Catilinaria III (cap. 16) ca om foarte 
gras. 74. Par : somoiog de par, al lui Lucifer. 75. Gheata : Dante si Virgil coboara printr-un 
punct unde corpul lui Lucifer nu este in contact cu gheata Cocitului : printre parul dihaniei 
si peretele de gheata. 78. Capu-n jos : ajuns in centrul pamintului, isi schimba pozitia de 
mers pentru a iesi in alta emisfera, ceea ce era necesar, el mergind in directie perpendiculars 
de-a lungul trupului lui Lucifer infipt perpendicular in put, cu capul jumatate intr-o emisfera 
si cu picioarele in cealalta jumatate. 79. Cu mare greu : se intoarce cu mare greutate „fiindca 
in acel punct forta de gravitatie este la maximul sau de putere" (Tommaseo). 80. Sui: pina 
acum au coborit, acum incepe scrisul care ii va duce la cealalta emisfera. 81. Ma-ntoarce : 
din cauza schimbarii de pozitie a lui Virgil, Dante are impresia ca se intoarce inapoi. 83. Alta 
scara : calatoria prin Infern inseamna cunoasterea groaznicelor consecinte ale pacatului. 
Faptul ca indepartarea de la ran (simbolizat in Lucifer) se infaptuieste folosindu-se de trupul 
insusi al lui Lucifer, care il simbolizeaza, arata ca trebuie sa ne folosim de pacatul insusi (intrucit 
reprezinta o experienta) pentru a merge spre bine. Unul din marile merite ale lui Dante a fost 
acela de a considera intreaga sa viata trecuta ca ceva armonic, providential, necesar si 
predestinat ; a fost acela de a recunoaste ca nu ar fi ajuns la adincimea aceea de conceptie 
asupra vietii care se oglindeste in Diuina Comedie, daca nu ar fi trecut prin misticismul naiv 
din Vita Nuoua, prin ratacirea morala de care stau marturie unele rime din Canzoniere si prin 
rationalismul ratacit din Convivio. De aceea el nu reneaga nimic din trecutul sau si, ca un 
premergator al teoriilor contemporane despre experienfa, pare a spune si el: tot ce este, este 
bine, ca sarmanul batrin muzician Haendel cind a orbit. 85. Stinci: un fel de pestera. 
87. Fix : pamint tare. Pina acum au fost suspendati in vid. 



|2|£SC*£3Z2D$££3J 



278 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£H333|j 



IN FERN UL 



|f»SQ££3Sa| 



m 



88 Privii in sus, crezind sa vad, vezi bine, 
pe Dis cum 1-am lasat, dar il vazui 
cu talpi in sus intinse, stind sub mine. 

91 Cel gros de cap va crede-acum ca fui 
nauc de-uimit, ca-n el putinta nu e 
de-a sti ce punct fu pe-unde eu trecui. 

94 - „Ridica-te,-ncepu Virgil sa-mi spuie, 
e drumul rau, si lung-a noastra cale, 
iar soarele spre-al tertei miez se suie." 

97 N-am fost aici in vrun palat cu sale, 
ci-ntr-un amurg si pe-un pamint eram 
cum e prin munti in pesteri naturale. 

100 - „Maestre,-am zis, pe cind ma ridicam, 
'nainte ce sa ies din lad, ma-nvata 
si fa sa pierd eroarea care-o am : 

103 cum sade-acesta-nfipt, far-a fi-n gheata, 
cu capu-n jos, si cerul cum ajunse 
asa-n curind din seara-n dimineata?" 

106 - „Te crezi si-acum dincolo - el raspunse - 
de centrul unde perii-i prinsei eu 
ai viermelui ce lumea ne-o strapunse. 

109 Cit timp ma scoboram, erai mereu. 

Cind m-am intors treceam prin punctul care 
din orice parte-atrage tot ce-i greu. 

112 Si-acum tu esti sub ceru-a carui zare 
ne-acoper-acel mare loc uscat, 
pe-o culme-a cui muri eel cu nascare 

90. tntinse-n sus si (a). 98. -ntr-un ponor (a). 110. trecui (a). 



92. El : adica in „cel gros de cap". 93. Ce punct : centrul pamintului. 96. Tertei : prima, 
tertia, sexta si nana sint orele de rugaciuni ale bisericii, socotite de la rasaritul soarelui la 
apus : prima de la 6 la 9 ; tertia de la 9 la 12, sexta de la 12 la 3 si nana de la 3 la 6. Fiind 
aici vorba de miezul tertei, e clar ca era pe la sapte si jumatate. 107. Perii: perii lui Lucifer. 
108. Viermelui: Lucifer, cf. Isaia, LXVI, 24: „Viermele lor nu va muri si focul lor nu se va 
stinge". Foarte des in Vechiul Testament, profetii ameninta cu venirea acestui vierme im- 
preuna cu rugina si cu lacuste, toate lucruri care au fost explicate alegoric si viermele mai 
ales a fost identificat cu dracul. Strapunse : fiindca dupa infringerea ingerilor razvratiti, 
cazind din cer pe pamint, il strapunse (pe pamint), pricinuind prapastia infernala. Pamintul, 
care de groaza se retrase din fata lui iesind pe cealaltii emisfera, forma muntele Purgatoriu, 
care este contrar Infernului si are forma de trunchi de con, asezat pe baza cea mai mare, pe 
cind Infernul este asezat invers, pe baza cea mai mica. 109. Erai : era inca pe cealaltii emisfera 
(cea boreala). 112. Cerul : cerul emisferei australe, al carui orizont ne ascunde din cauza 
curbarii pamintului emisfera boreala, zis de Dante la uscat fiindca se credea ca pamintul era 
impartit in doua emisfere : una a uscatului, alta a apelor (cf. Geneza, I, 10) : „Dumnezeu a zis : 
sa se stringa la un loc apele care sint dedesubtul cerului si sa se arate uscatul !". 114. Culme : 
centrul emisferei uscate era considerat Ierusalimul, unde a murit Isus Cristos, care s-a nascut 
fara pacatul originar si a trait in desavirsita nevinovatie. Credinta ca Ierusalimul ar fi culmea 
pamintului isi trage originea din epitetul „in mijlocul gintilor", cu care este des numit in Biblie. 



|Ij lE*C*g323S$gg3| 



179 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



IKSC33CBC2S33IJ 



DIVINACOMEDIE 



|f»£Q££35a| 



m 



115 si cu viata om far' de pacat. 

Deci stai pe-opusa sfer-a-ngustei mese, 
pe care tu-n Giudeca jos ai stat. 

118 Cind noaptea moare-aici, dincolo iese 
iar eel ai carui peri ne-au fost urcarii 
drept scari, sta-nfipt asa precum fusese. 

121 Din cer cazu pe-aceasta parte-a zarii, 
si-acel pamint, ce fu pe-aici, si-a pus 
de spaima lui zabranic apa marii, 

124 si-a curs spre-al nostru emisfer opus 
si poate, spre-a fugi lasa si-aceste 
deserte locuri si-a zbucnit in sus. 

127 Departe de Satan cam cit ii este 
mormintu-ntreg, e jos aici un loc 
dar nu vazut, ci dindu-ti de el veste 

130 un mic piriu ce scoborind pe-un scoc, 

de dinsul ros prin stinci crapate-avindu-1, 
se pleaca lin in cotitoru-i joe." 

133 Pe-ascunsu-i drum intraram deci si-urmindu-1 
[porniram sa iesim iar la luminal 
si far-a ne mai sta spre-odihna gindul, 

136 [urcaram din adinca vizuina, 
si-ndata s-arata privirii mele, 
ca printr-un ochi, a cerului gradina] 

139 si-aici iesiram spre-a vedea iar stele. 
125. desarte (a). 127. desarte (a). 



116. Mese : Dante are picioarele pe un plan circular care formeaza fata opusa partii centrale 
a Giudecai. 120. Precum fusese : in aceeasi pozitie de mai inainte si deci faptul ca-1 vezi cu 
picioarele in sus este o consecinta ca ne-am schimbat noi pozitia, trecind in cealalta emisfera, 
opusa. 123. Zabranic : pamintul, care inaintea caderii lui (Lucifer) iesea afara din ape, de 
spaima lui se scufunda in apa, acoperindu-se cu ea intocmai ca un zabranic. 124. A curs : pamintul 
s-a adunat in emisfera noastra. 126. Deserte locuri : prapastie infernala. In sus : si a format 
Purgatoriul. 128. Mormintu- : „departe de Lucifer, cit este spatiul vagaunii, este o poteca (un 
loc) care iti da veste de el, nu aratindu-se (caci nu e vizibil), ci fiindca de-a lungul ei curge 
un riulet al carui murmur se aude de departe" (Del Lungo). 130. Piriu: „un piriu care, 
printr-un drum pe care si 1-a facut prin stinca, se coboara jos cu apele sale, care nu au curs 
drept, ci plin de cotituri din cauza micii inclinari" (Passerini). 138. Gradina : mai inainte 
chiar de a iesi din Infern ochiul lui zareste printr-o spartura rotunda soarele. 139. Stele : adica 
lumina zilei. Cf. Ovidiu, Metamorphoses, V, 503 : „Hic caput attollo, desuetaque sidera cerno". 
Cu acest cuvint ispraveste Dante si hifernul, si Purgatoriul, si Paradisul. Este un fel de rima 
la mare distanta, cu care cele trei parti ale Divinei Comedii sint legate una de alta. Geniul 
lui Dante e aproape matematic in pastrarea proportiilor. Poema este impartita in trei parti, 
strofa rezulta din trei versuri. Fiecare parte are 33 de cinturi, plus unul de introducere la 
inceputul Infernului, fiecare parte ispraveste cu acelasi cuvint : stele. 





PURGATOR1UL 



Bi 



|KSC33GS333|j 



PURGATORLUL 



|f»SQ££35a| 



Pref^ja 



lata si Purgatorial. Criteriul ce 1-am intrebuintat in alcatuirea textului, 
reproducerea variantelor si adnotare este acelasi ca in volumul precedent. Cu 
privire la care declar ca primesc propunerea domnului Barbu Lazareanu (in 
Adevarul Literar si Artistic din 25 aprilie 1926), de a citi serine in loc de scoine la 
Infern, IX, 127, si oriunde acest cuvint revine. Ca si in volumul precedent, imi fac 
o placuta datorie de a multumi prietenului Emanoil Bucuta, pentru completarea 
versurilor si frinturilor de vers ce lipseau in manuscris si revizuirea probelor de 
tipar. Multumesc si Casei Editoare pentru sprijinul ce mi 1-a dat si grija ce a pus-o 
in executarea acestei editii care face cinste tiparului romanesc. 

Cit despre mine, nu ma voi plinge daca si de asta data se va trece cu vederea 
marea munca depusa in acest comentariu, care nu-i numai o opera de compilatie, 
ci rodul mai multor ani inchinati studiului lui Dante ; si voi fi multumit de a-mi 
implini juruinta fata de scumpa memorie a lui Cosbuc si de poporul romanesc care 
merita o editie comentata a Divinei Comedii, dupa cum ar merita editii comentate 
ale clasicilor sai, pe care inca nu le are. 

Ramiro Ortiz 
Bucuresti, 4 iulie 1927 




283 




Bi 



|KSC33GS333!J PURGATORLUL }j»£Q££35a| 








CintuC I 



Introducere la Purgatoriu 



Invocatia(l-12) © Cele patru stele 
(13-27) © Cato si convorbirea lui cu 
Virgil (28-108) @ Virgil executa 
poruncile lui Cato (109-136) 



1 Lasind in urm-o mare-asa grozava, 

de-acum spre-a trece ape mult mai bune, 
vintrele-ntinde-a duhului meu nava, 

4 si-ncep de-al doilea regn acum a spune, 
in care, spre-a fi demn de cerul sfint, 
umanul spirit scoarta si-o depune. 

7 O, Muze sfinte, caci al vostru sint, 
aci-mi renasteti moarta mea cintare 
si-aici putin ridice-mi al meu cint 

10 Caliope-ajutind cu glasu-i care 
izbi-n Pieride-asa ca sa nu poata 
etern spera, sarmanele,-o iertare 

13 Coloarea dulce de safir ce toata 
senina zare-a cerului curat 
umplea vazduhul pina-n prima roata 



3. geniului (a). 9. radice (c). 11. -ncit (a), astfel (c). 13. ce-n (a). 15. scalda (a). 



1. Grozava: Infernul. Aseamana grozaviile Infernului, descrise in partea intii a poemului, cu 
o mare furtunoasa. 2. Mai bune : apele Purgatoriului. 3. Nava : cf. Convivio, II, I, 1 : „Din care 
cauza, indreptind cirma ratiunii mele catre tarmul dorintei mele, intru in mare cu speranta 
unui drum fericit si a unui liman ocrotitor si demn de lauda la sfirsitul cinei mele". Se vede 
de aici ca imaginea navei era familiara lui Dante. In ceea ce priveste intreaga tertina, e de 
notat seninatatea ce rasare din imagini si muzicalitatea expresiilor. 4. Regn : regat. 5. Scoarta : 
scoarta pacatului. 8. Moarta mea cintare : face aluzie la tonul intunecat si mohorit pe care 
prin forta lucrurilor a fost nevoit sa-1 intrebuinteze in Intern. 10. Caliope : muza poeziei 
epice. 11. Pieride : fiicele lui Pieriu, pe care Minerva le-a schimbat in gaite pentru a le 
pedepsi fiindca indraznisera de a se intrece la cint cu ea {cf. Metamorphoses , V, 338 si urm.). 
12. Spera : ascultind cintecul nespus de frumos al Minervei, sarmanele Pieride intelesera ca 
erau invinse si ca nu puteau spera nici o iertare. 13. Coloarea.. : a se construi : „coloarea dulce 
de safir... mi-a revarsat un farmec dulce-n ochi". 15. Prima roata: orizontul, care era socotit 



|g|p*C*£^DS££3J 



i8 S 




Bi 



|B3C33£2S333|j 



DIVINACOMEDIE 



|f»S3£^£3Sa| 



16 un farmec dulce-n ochi mi-a revarsat 
cind fui iesit la larg din moarta boare 
ce si-al meu suflet si-ochii mi-a-ntristat. 

19 Iar mindra stea spre-Amor indemnatoare 
facea tot Ostu-n zimbet sa s-alinte 
slabind a Mrenei, ce-o-nsotea, lucoare. 

22 Spre dreapta-ntors apoi, luind aminte, 
alt pol, vazui un grup de patru stele, 
eel nevazut decit de-ntiia ginte. 

25 Parea si ceru-nveselit de ele ; 
sarac e Nordu-n vaduvia lui 
ca-n veci nu vede-asemeni flacarele ! 

28 Satul de-a lor privire-apoi cind fui, 

si-un pic spre-alt pol privii, spre partea-n care 
pierise Caru-acum, un mos vazui 

31 stind singur linga mine, si de-atare 

respect prin toate-i demn, cum unui tata 
nicicind nu-i datoreste-un fiu, mai mare. 



25. Parea ca-i vesel ceru-ntors de ele (a). 26. Oh, gol e (a). Lipsit (b). 29. Si-un pic 
privii spre-alt pol, spre partea-n care (c). 33. Nu-i e dator (a). 

de astronomii medievali ca primul cere al sferei armilare. 17. Moarta boare: aerul gros, 
intunecat si plin de fum al Infernului, care intristase si sufletul, si ochii lui Dante. In toata 
aceasta tertina, ca si in cea precedents, e vadita satisfactia lui Dante ca a scapat de Intern 
si ca se poate bucura de un peisaj atit de dulce si de fermecator ca acela care-1 inconjoara in 
frumoasa dimineata, pe care ne-o descrie atit de albastra si de luminoasa. 19. Stea : planeta 
Venus sau luceafarul de dimineata. Dupa doctrina astrologica a influentelor ceresti, „aceasta 
planeta", zice un vechi comentator al poemei (Francesco da Buti), „stirneste simtaminte de 
iubire si de armonie printre oameni". De altfel, chiar Dante spune in Convivio, II, 6, ca 
„miscarea acestui cer (al Venerei) e plina de iubire". 21. Mrenei: zodia Pestilor. -nsotea: 
adica : „slabind, cu lumina vie a razelor sale, zodia Pestilor care era in conjunctie cu Venus". 
Astfel, ne arata indirect ceasul (intre patru si cinci dimineata) care era cind, in Duminica 
Pastelui (10 aprilie 1300), iesi din Intern „spre a vedea iar stelele". 22. Spre dreapta: in 
Intern, unde merge tot catre mai rau, Dante coteste mereu la stinga ; in Purgatoriu, unde 
merge tot spre mai bine, la dreapta. 23. Alt pol: polul antarctic. Patru stele: cu toata 
probabilitatea, mai ales fiind vorba de patru stele alegorice, aceasta constelatie e cu totul 
datorata inchipuirii lui Dante si nu corespunde cu nimic real. Comentatorii mai vechi au 
crezut ca o pot identifica cu Crucea Sudului (constelatia Centaurului), dar aceasta constelatie 
era cunoscuta oamenilor din Evul Mediu, si deci Dante n-ar fi putut spune despre ea ca era 
„nevazuta decit de-ntiia ginte". Alegoric, cele patru stele reprezinta cele patru virtuti car- 
dinale : prudenta, dreptatea, taria si cumpatarea. 24. -ntiia ginte : Adam si Eva. Dupa pacatul 
originar, acele stele nu mai fura vazute de nimeni. Altii inteleg prin ,,-ntiia ginte" pe acei 
oameni simpli si virtuosi din virsta de aur. 27. Nu vede : in sens alegoric : „fiindca in lumea 
noastra n-a mai ramas decit abia o slaba aducere-aminte a celor patru virtuti, nu prezenta 
lor plina, stralucitoare, absoluta si spontana" (D'Ovidio). 29. Alt pol : polul arctic. 30. Un 
mos: Cato din Utica (nascut in 95, mort in 46 i.Cr.), care, ca sa nu cada in mina lui Cezar, 
de dragul libertatii isi dadu moartea. Dante ii iarta sinuciderea, pe care el nu o interpreteaza 
ca pe un pacat, ci ca pe o inspiratie dumnezeiasca, indepartindu-se astfel de opinia Sfintului 
Augustin, care in De civitate Dei (I, 23) condamna gestul lui Cato ca pe o slabiciune, si 
lasindu-se influentat de laudele cele mari ce le aduc lui Cato Virgil (Eneida, VIII, 670) si 
Lucan (Pharsalia, II, 373 si urm.). Considerind deci pe Cato din Utica un cetatean desavirsit, 
care, pentru a nu-si pierde libertatea, isi jertfeste viata, Dante face din el pazitorul muntelui 
libertatii (Purgatoriul), unde sufletele care au fost roabe pacatului isi recuceresc libertatea. 
33. Mai mare : a se construi : „cum niciodata un fiu nu datoreste mai mare respect unui tata". 



||| lE*C*g323S$gg3| 



286 



fr^*3^SC^l jl| 



Bi 



|KSC33£H333|j 



PURGATORIUL 



|f»SQ££35a| 



34 Avea o barba lunga si-nspicata 
cu alb, asemeni pletelor, si-avea 
pe piept o dupla vit-a lor scapata, 

37 iar fata-i de lumina i-o umplea 
din patru stele sfinte-a lor lucoare, 
parind ca soarele sta-n fata mea. 

40 -„Voi ce sinteti? Din vesnica-nchisoare 
de ce fugiti pe negrul riu in sus?" - 
a zis miscind a fetii-onesta floare. 

43 - „Ce facl-avurati ? Cine v-a condus 
iesind din haul noptii-ntunecate 
ce-n veci pe-a mortii vai osind-a pus? 

46 Astfel sint legile din lad calcate? 
Ori poate-o lege noua-n cer s-a dat, 
sa-mi intre-n pesteri duhuri condamnate?" 

49 Virgil acu-nceput-a sa ma-ndemne 
smerit si-n fata si-n genunchi sa fiu, 
si-mi da prin ochi, prin miini si vorbe, semne. 

52 Raspunse-apoi : - „Eu nu de sine-mi viu. 
Din cer o Doamn-a scoborit sa-mi faca 
rugarea ca-nsotind s-ajut pe-un viu. 

55 Aceasta este starea-ne. Dar daca 
vointa-ti e sa stii mai multe tu, 
nimic nu poate-a mea negind sa-ti taca. 

58 El ultima sa noapte n-o vazu, 

ci-atit de-aproape-i fu, prin el, nebunul, 
incit s-o vada foarte-aproape-i fu. 



40. Voi cei fugiti din vesnica-nchisoare, cine-mi sinteti ? (b). 43. Si cine v-a condus, 
ce facl-aveti ? (b). 45. Ce-a pus de veci pe-a mortii vai pecete (b). 47. demne (a). Ori 
pus-au noua lege-n cer, ca-s demne (b). 48. spirite osindite (c). 54. sa-nsotesc scapind 
pe-un viu (b). 56. Mai multe (a). 



36. Dupla: Dubla. 37. Umplea: fata lui Cato e luminata de razele celor patru stele, fiindca 
el a cunoscut si a pus in practica, cit timp a fost pe pamint, cele patru virtuti cardinale. 
40. -nchisoare : Infernul. 41. Negrul riu: Cocitul, negrul riu infernal, care, intre Infern si 
Purgatoriu, isi croieste drumul pe care au venit Dante si Virgil. 45. Ce-n veci : a se intelege : 
„Care noapte a pus osinda (intunericului) pe-a mortii vai? (Infernul)". 46. Calcate: legile 
Iadului, dupa care pedeapsa e vesnica si care interzic damnatilor de a iesi din lad : „Sd lase- 
-orice sperantd cine-a-ntrat" {Infernul, III, 9). 47. Noua : ironic, deoarece Cato nu crede nici 
un moment ca asa ceva ar fi cu putinta. 48. Pesteri : asa numeste Dante adeseori muntele 
Purgatoriului si deosebitele lui parti. Aceasta ne arata ca el isi inchipuie Purgatoriul ca pe 
un munte stincos si plin de pesteri. 53. Doamn- : Beatrice ; cf. Infernul, III, 52 si urm. 54. Un 
viu : pe Dante. 57. A mea : vointa. 58. Ultima noapte : in dublu inteles : literal : „n-a murit 
inca", si alegoric : „nu a pierdut harul dumnezeiesc". 59. Prin el : prin felul sau de a se purta. 
Face aluzie la perioada de ratacire morala si filosofica a lui Dante, a carei marturie sint 
poeziile lui de iubire senzuala pentru „Pietra", „Pargoletta", „Lisetta" si cele filosofice din 
Convivio, in care e vadita tendinta rationalists nu tocmai de acord cu religia. In sens literal, 
face aluzie la primejdia in care s-a gasit in padure si la cele trei fiare care 1-au intimpinat. 



|g|p*C*£^DS££3J 



287 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£2S333|j 



DIVINACOMEDIE 



|f»S3£^£3Sa| 



61 Deci fui, si numai adevarul spunu-1, 
trimis sa-1 scap, ca nu de tot sa caza, 
si-alt drum n-avui decit acesta unul. 

64 Facui pe-ntregul neam pierdut sa-1 vaza, 
si vreau sa vada si poporul pus 
ce-aici se curata sub sfinta-ti paza. 

67 Ar fi prea lung sa-ti spui cum 1-am condus 
de-a te vedea si-a te-auzi pe tine, 
puterea asta data mi-e de sus. 

70 Sa-ti placa deci a te-nvoi ca vine. 
El cauta libertatea, scumpul dar, 
cum eel ce-i moare ei o stie bine, 

73 si-o stii, caci pentru ea nu-ti fuse-amar 
murind s-arunci in Utica vestmintul 
ce-n marea zi luci-va-n multu-i har. 

76 Acesta-i viu, n-a rupt deci legamintul 
etern ; nici eu, caci nu sint in caznire, 
ci-n Limbul sint, din care-ti roaga sfintul 



64. ca (c). 66. Sa-si spe... (a). 69. ni s-a dat (a). 



61. Fui : fui trimis. 63. Acesta : cf. Infernul, I, 91 si urm. 65. Poporul : a se construi : „sa vada 
si poporul pus sub sfinta-ti paza, care aici (in Purgatoriu) se curata (de pacate)". 69. De sus: 
am observat in mai multe locuri in Infern asa-zisul „oportunism" al lui Virgil si felul sau de 
a infringe rezistenta demonilor, repetind un fel de formula magica, cu care se face aluzie la 
vointa divina, care permite si vrea calatoria lui Dante. Formula o vedem cu putine schimbari 
repetata de Virgil si fata de impotrivirea lui Cato. Cit despre „oportunismul" lui, el consta 
intr-un fel de lingusire prin care vrea sa-i arate ca a adus pe Dante in Purgatoriu numai ca 
sa-1 vada si ca sa-1 asculte pe el (pe Cato), ceea ce nu-i adevarat decit printr-o subtilitate, 
neputind Dante strabate Purgatoriul decit dupa ce va fi vazut si vorbit cu el. 71. Libertatea : 
alta dovada de oportunismul lui Virgil, si alta subtilitate : libertatea pe care o cauta Dante 
fiind libertatea sufleteasca din robia pacatului, si nu aceea pentru care Cato a murit. 73. O 
stii: aceste versuri foarte frumoase sint, dupa E. Parodi, centrul intregului poem, al carui 
inteles mai inalt il contin. In ele se contopesc si libertatea cautata de Cato, si aceea pe care 
o cauta Dante, care era deplina stapinire a vointei rationale asupra poftelor. Pentru Dante, 
eel mai mare echilibru al sufletului omenesc trebuie sa coincida cu eel mai perfect si deci mai 
liber regim politic din lume. Divina Comedie este deci „poema liberarii individuale, indepen- 
dent de fortele externe, cu toate ca acestea folosesc pentru a-ndrepta efortul colectiv catre 
fericire si pregatesc mediul propice dezvoltarii diferitelor energii individuale". 74. Vest- 
mintul : corpul. Am vazut ca Dante trece asupra sinuciderii lui Cato interpretind-o ca pe o 
inspiratie divina prin care libertatea paminteasca si politica dorita de Dante se transforms - 
prin procedeul alegoric intrebuintat de Biserica in interpretarea faptelor omenesti - in liber- 
tatea sufletului care nu vrea sa cada in robia pacatului. Adaugam ca Francesco da Buti 
explica aceasta atitudine a lui Dante fata de sinuciderea lui Cato cu necesitatea de a pune 
ca pazitor al Purgatoriului un pagin doritor de libertate, neputind intrebuinta un personaj 
din Vechiul Testament (fiindca patriarhii, dupa credinta catolica, fusesera adusi in Rai de Isus 
Cristos cind dupa moarte se cobori in Infern), si nici un personaj din Noul Testament (neputind 
sfintii sta in Purgatoriu, caci ar fi fost pentru ei o diminutio capitis). 75. Marea zi: ziua 
Judecatii de Apoi si a reinvierii trupurilor (dupa credinta Bisericii catolice). 76. Legamintul : 
hotarirea dumnezeiasca ca cei vii nu pot patrunde in Purgatoriu. 78. Limbul : cf. Infernul, IV, 45. 
Acest „limb", in care Dante, indepartindu-se putin de teologia catolica, a introdus (alaturi de 
copiii morti nebotezati si de patriarhii Vechiului Testament) si pe poetii si inteleptii pagini, 



^ p£*&&Dt£Z^ 



|pg^3^^c^| ^] 



Ei 



|KSC33GS333!| 



PURGATORIUL 



|f»SQ££35a| 



79 tau spirit Marcia, plina de-umilire 

in ochii-onesti, si-acum de-a ta s-o tii : 
te-ndura deci de noi pe-a ei iubire, 

82 sa-ti tree a tale sapte-mparatii ; 
si-am sa-i aduc a ta recunostinta 
de crezi ca-i demn prin lad numit sa fii". 

85 - „Fu Marcia, cit timp avui fiinta, 
vederii mele drag-asa, fireste, 
incit ii implineam orice dorinta. 

88 Ci-acum ca peste riul rau traieste, 

nu pot s-o mai ascult, caci mi s-a scris, 
cind scos eu fui, o lege ce m-opreste. 

91 Dar dac-o Doamna sfinta te-a trimis, 

cum zici, n-astept ochi dulci sa ma convinga, 
destul imi e sa spui ca Ea mi-a zis. 

94 Deci mergi si fa-1 pe-acesta sa se-ncinga 
cu neted jonc si spala-i fata bine 
ca orice pat-a ei de-acum s-o stinga, 

97 caci nici c-un fel de nor nu se cuvine, 
in ochii sai, sa-ntimpine pe solul 
ce-i primul serv al cetelor divine. 

100 Acestui munte-un ses ii face-ocolul, 
pe jos, pe unde marea-1 inalbeste, 
si mult trestis produce-n el namolul. 



82. printr-astea (a). 84. De crezi ca-n lad numit (a). 93. ea (A). 100. Acest ostrov (a). 
101. marea-l inundeaza (a). 



nu face in realitate parte din Infernul adevarat, fiindca singura pedeapsa a celor ce se afla 
in el este de a fi lipsiti de vederea lui Dumnezeu, pe care zadarnic il doresc. 79. Marcia : 
Marcia, fiica consulului Lucius Marcius Philippus, sotia lui Cato, pe care o ceda prietenului 
Hortensius, dupa moartea caruia o relua cu sine ; cf. Lucan, Pharsalia, II, 341 : „Da foedera 
primi illibata tori; da tantum nomen inane Connubii; liceat tumulo scripsisse: Catonis Marcia" 
(„Reda-mi dreptul vechiului camin ; reda-mi numai vanul nume al casniciei ca pe mormintul 
meu sa poata scrie : Marcia lui Cato"). La aceasta duioasa rugaminte face aluzie Virgil cind 
spune lui Cato ca, chiar in Limb, Marcia pare a-1 ruga sa o tie pentru el. 83. Recunostinta : 
alta dovada de oportunismul lui Virgil, care cauta a intra in gratia lui Cato, amintindu-i de 
Marcia si oferindu-se sa-i duca vesti despre el. 88. Riul rau : dincolo de Aheron, deci in 
Infern. 90. Scos : deci, inainte de a fi facut paznic al Purgatoriului, si Cato era in Limb printre 
ceilalti pagini virtuosi care practicasera cele patru virtuti cardinale. 92 : Ochi dulci : Cato 
a bagat de seama atitudinea interesat politicoasa a lui Virgil si, foarte discret, ii arata c-a 
inteles-o si ca nu era nevoie de atitea lingusiri, cind calatoria lor era dorita de Beatrice. 
95. Jonc : „papura neteda, fara frunze, mladioasa, simbolizeaza acea umilinta care-si recu- 
noaste propriile greseli, se pleaca dinaintea legii, fuge de aparentele zadarnice si e conditia 
prima a pocaintei" (Steiner). 96. Pat- : orice urma a fumului infernal si a lacrimilor lui Dante, 
ceea ce din punct de vedere alegoric trebuie interpretat ca in Purgatoriu nu trebuie sa ramina 
in sufletul omului pocait nici urma de amaraciune de pacatul trecut, care ar putea fi un 
indemn la disperare si, in orice caz, ar reprezenta o piedica a curatirii sufletului de pacat. 
98. Solul: face aluzie la ingerul care va aparea peste putin. 99. Serv: reprezentant. 101. Inal- 
beste : cu spumele valurilor care se fring pe tarm. 



|g|p*C*£^DS£^3J 




m 



|B3C33£2S333|j 



DIVINACOMEDIE 



|f»S3£^£3Sa| 



103 Caci nici o plant-acolo nu traieste 

din cite-au trunchi lemnos sau poarta foi, 
caci nu se-ndoaie valul ce-o loveste. 

106 Dar nu-mi veniti din nou pe-aici, apoi. 
Dar soarele ce iese-o sa va-nspire 
ce drum pe deal mai lesne-ar fi de voi." 

109 Si-apoi pieri. Eu, gata de pornire, 
nimic zicind, linga poet mersei 
si-n ochii lui fixai a mea privire. 

112 Iar el : - „Urmeaza, fiule, pasii mei ! 
De-aici ne-ntoarcem, caci de-aici declina 
cimpia-n jos spre marginile ei". 

115 Amurgu-nvins de-a zorilor lumina 
pierea fugind, asa ca-n departare 
vedeam si marea cea de tremur plina. 

118 Pe-un cimp pustiu mergeam ca omul care 
catind pierdutu-i drum, pina ce nu-i 
ajuns la el, degeaba drumu-i pare. 

121 Cind furam si-ntr-un loc, in umbra cui 
cu soarele se lupta multa roua 
caci prea putin o scade-arsita lui, 

124 usor isi puse palmele-amindoua 
Virgil pe iarba frageda; eu, insa, 
stiind ce vrea lucrarea lui cea noua, 

127 spre dinsu-ntinsei fata mea cea plinsa, 
si-atunci imi aparu coloarea vie 
ce-n lad imi fuse-atita vreme stinsa. 

130 Venim apoi la marea cea pustie 
ce-n veci plutind pe ape-i nu vazu 
vrun om ce-apoi si-ntoarcerea s-o stie. 



110. m-am tras (A). 112. al meu pas (A). Am trecut in text variantele (a) din 
versurile 110 si 112 pentru a restabili rima. 118. ses (a). 120. zadarnic (c). 



105. -ndoaie : aici e vadit intelesul alegoric explicat mai sus. 106. Nu-mi veniti: sa nu va 
intoarceti pe acelasi drum. 107. Soarele : intr-un imn matinal al Bisericii catolice, foarte 
oportun citat aici de Tommaseo, se vorbeste de lumina aurie a soarelui rasarind, ce goneste 
umbrele noptii care ne ratacisera. Jam lux refulget aurea ; Pallens facessat caecitas ; Quae 
nosmet in praeceps diu errore traxit devio. 113. Ne-ntoarcem : sa coborim pe aici. 115. Amurgu- : 
lumina nesigura ce preceda zorile, asemanatoare celei de amurg. 117. De tremur : sclipirea 
marii din cauza jocului valurilor sub primele raze de lumina. 118. Ca omul: omul care si-a 
pierdut drumul si, pina ce nu-1 gaseste, e amarit de pierderea vremii si-i pare ca merge in 
zadar. 122. Se lupta : fiind razele soarelui inca slabe, roua rezista. 127. -ntinsei fata : „astfel 
ca roua cerului - simbol, poate, al bunatatii divine - si ratiunea (Virgil) curata din sufletul 
omului pocait amaraciunea fricoasa {uvma lacrimilor pe negreala infernala) pe care gindul 
chinuitor al consecintelor pacatului a lasat-o" (Steiner). 128. Coloarea vie : a fetei lui. 
132. -ntoarcerea : aluzie la Ulise, care, dupa cum se povesteste in cintul XXIV din Infern, 
a strabatut aceasta mare, dar nu s-a mai intors. 



|2|GSC*£3Z2D$££3J 



290 




Bi 



|KSC33GS333|j 



PURGATORIUL 



|f»SQ££35a| 



133 Ma-ncinse-aici cum altuia-i placu, 
si ce minune ! 'Ndata ce-si culese 
umila planta, ea din nou crescu 

136 deodata-n locul de-unde mi-o rupsese. 



133. Aid m-a-ncins (b). 134. ca de-abia (a). 135. si (a). 

133. Altuia : lui Cato. Aceleasi cuvinte „cum altuia-i placu" se repeta si-n cintul lui Ulise 
(Infernul, XXVI, 141) si repetarea, intr-un autor ca Dante, in care orice amanunt isi are 
motivul si intelesul lui, nu e intimplatoare. Intre acel episod si primele cinturi din Purgatoriu 
exista relatia pe care am notat-o atunci. In cazul de fata Dante, supus, triumfa, pe cind Ulise 
cazuse prin vointa divina. 135. Din nou : fiindca, dupa cum noteaza aici un comentator 
aproape contemporan (Francesco da Buti), virtutea nu se consuma si se poate comunica la 
oricine o doreste ; si Benvenuto da Imola : „Per hoc figurat quod ex uno actu humilitatis 
nascitur alius, et virtus est communis, offerens se unicuique volenti earn amplecti, et trans- 
funditur ex uno in alium, nee recipit diminutionem" . Imaginea poetica e datorata lui Virgil 
(Eneida, VI, 144) : „Primo avulso non deficit alter". 




29] 




m 



|B3C33£2S333|j 



DIVINACOMEDIE 




|f»S3£^£3Sa| 



CintuC II 



Pe „pustiul cimp" 



Sosirea ingerului care, cu luntrea 
lui usoara, conduce sufletele in 
Purgatoriu (1-51) © Convorbirea lui 
Dante cu muzicianul Casella. Cintul 
acestuia si dojana lui Cato (52-133) 



10 



Iar soarele-ajunsese pe-orizonul 
al carui cere de-amiazazi-nvaleste 
in punctul eel mai sus al sau Sionul, 

iar Noaptea ce-n opusul cere roteste 

iesea din Gange cu acea Masura 

ce-i luneca din miini cind se-mplineste ; 

asa ca albii-obraji si de purpura 
ai mindrei Aurori, din locul meu, 
de multa virsta galbeni se facura. 

Pe malul marii noi mergeam mereu 
si-acum, asa cum razginditi drumetii 
cu gindul merg, dar umbletu-1 au greu. 



4. care-opusa lui, (a). 5. acum cu (a). 6. prisoseste (a). 7. c-obrajii albi (a). 8. ai 
zorilor, din locu-unde-am fost eu (a), de-unde stat-am eu (b). 



I. Soarele : soarele rasarise si era aproape ora 6 dimineata in ziua de 10 aprilie. Orizonul: 
orizontul Ierusalimului. La acest orizont soarele (atunci in zodia Berbecului) era la apus, si 
noaptea (atunci in zodia Cumpenei) rasarea din partea opusa. Deci, in Purgatoriu (pe care 
Dante si-1 inchipuia ca antipod al Ierusalimului), soarele era gata sa rasara. 2. Cere 
de-amiazazi : meridianul Ierusalimului si al Purgatoriului, care e acelasi, dupa cum acelasi 
e si orizontul a doua puncte situate la antipozi. 3. Mai sus : zenitul. 4. Opusul cere : emisfera 
arctica (a Ierusalimului). 5. Gange : adica din orizontul oriental al Ierusalimului, care, dupa 
credinta eronata a lui Dante si a Evului Mediu in general, coincide cu meridianul care taie 
Gangele. Masura: zodia Cumpenei. 6. Luneca: „Cumpana apare noaptea, de la 21 martie 
pina la 21 septembrie, adica de la echinoctiul de primavara la eel de toamna, apoi rasare ziua, 
si de la 21 septembrie la 21 martie trece in emisfera noastra ziua, si deci nu e vizibila. De la 
21 septembrie la 21 martie insa noaptea se-mplineste , adica e mai lunga decit ziua si-n acele 
zile Masura, adica zodia Cumpenei, ii cade din mind, adica nu mai apartine perioadei noc- 
turne" (Steiner). 9. Galbeni : in text : „portocalii". E vorba de lumina diminetii, care la inceput 
e alba, pe urma trandafirie si rosie, si-n sfirsit portocalie si galbena. Ca si-n alte locuri, 
Aurora e personificata in tinara sotie a batrinului Titon (cf. Purgatoriul, IX si urm.). 

II. Razginditi: in text: „pe ginduri". 12. Cu gindul: care merg cu inima si stau cu corpul. 



|I]|GSC*£3Z2Dg^pj 



292 



fr^*3^SQ^ jl| 



Bi 



|KSC33GS333|j 



PURGATORIUL 



|f»SQ££35a| 



13 Si iat-atunci, ca-n faptul diminetii 
cum rosul Mars pe marea-ntunecata 
adinc spre-apus strabate-alboarea cetii, 

16 asa vazui - vai, sa-1 mai vad o data ! - 
venind spre noi un punct de foe pe mare 
cum nici un zbor iutime-asa n-arata. 

19 Si-n timp ce vrind sa-i fac o intrebare, 
ma-ntoarsei spre maestrul meu o clipa, 
mai luciu-1 revazui si mult mai mare. 



22 



25 



28 



Si de-ambele lui parti se-ntinse-n pripa 
stiu eu ce alb? Si dedesubt acu 
vazui alt alb incet cum se-nfiripa. 

Dar ne-ntrerupt maestrul meu tacu 

pina ce-ntiiul alb aripi deschise 

si atunci pe-acest luntras il cunoscu. 

- „Grabit sa cazi acu-n genunchi - imi zise 
si-nchina-te ! E inger acest foe. 
De-acum solii de-acestea-ti sint trimise ! 



31 Vezi cum respinge-orice-omenesc mijloc; 
nu vrea lopeti, nici altfel de vintrele 
decit aripi spre-acest departe loc. 

34 Vezi cum spre cer intinse sta cu ele 
si bate-n vint cu aripi de lumina 
cari n-au schimbare ca umana piele." 

37 Venind mereu deci pasarea divina, 
vedeam cum ea tot mai de foe se face, 
ca nu putui s-o rabd in ochi vecina. 



15. Spre-apus sclipeste ros, prin norul cetii (b). 17. astfel un (a). 18. Cu-atare sbor 
venind pe mare-o steaj Ce nu-i pe lume-alt sbor putind s-o batd (b). 19-20. Si-n 
timp ce... I Intorsei ochii-abia numai o clipa (b). Intorsei ochii spre Virgil (a). 
28. te-asterne-aci (a). 32. Vintrele-ori visle ca naierii (a). 33. asa, corectat pe urma 
in acest (A). 34. intinsu-le-a vederii (a). 36. schimbari (a). 

In definitiv, Dante vrea sa spuna ca el si Virgil se gindeau ca acela care, nesigur de drumul 
pe care trebuie sa-1 apuce, zboara inainte cu inima plina de dorinta, dar cu picioarele ori sta, ori 
merge incet. 14. Rosul : cf. Convivio, II, 14 : „Acest Marte usuca si arde lucrurile, caci culoarea 
sa este asemenea cu aceea a foeului, si acesta este motivul pentru care el ne apare rosu la 
culoare, cind mai mult, cind mai putin, dupa cum vaporii ce-1 inconjoara sint mai desi ori mai 
rari". 18. Iutime: in text: „incit nici un zbor nu intrece iuteala sa". 19. Sa-i fac: lui Virgil. 
21. II revazui: punctul de foe. 23. Ce alb: aripile ingerului conducator al vasului fermecat 
care duce sufletele in Purgatoriu. 24. Alt alb : vesmintul ingerului. 25. Ne-ntrerupt... tacu : 
tacu mereu. 30. De-acum : in Purgatoriu, Virgil spune, in alti termeni, lui Dante ca nu e de 
mirat ca in Purgatoriu va vedea ingeri, dupa cum in Infern vazuse draci. 31. Omenesc 
mijloc : e aici evidenta legatura simbolica a acestor versuri cu episodul lui Ulise din cintul 
XXVI din Infern. Vasul acesta usor, care se misca fara ajutor de visle sau de pinze, este 
contrariul vasului greoi, cu care Ulise se incumeta a trece coloanele lui Hercule. In apele 
Purgatoriului nu se poate calatori fara pericol, decit avind harul dumnezeiesc, mijloacele 
omenesti nefiind de ajuns. In citeva cuvinte, aceasta e semnificatia alegorica a acestor versuri. 
34. Spre cer : aripile ingerului intinse spre cer arata ca puterea care il impinge e harul lui 
Dumnezeu. 36. Schimbare : nu-si schimba penele ca aripile pasarilor. Piele : in text : „parul 



|g|p*C*£^DS£^3J 



193 




m 



|B3C33£2S333|j 



DIVINACOMEDIE 



|f»S3£^£3Sa| 



40 Eu m-asternui. Si-o luntre-asa zburace 
opri la mal, si-asa de fulg facuta, 
ca nici c-un semn n-a stins a apei pace. 

43 De har divin intreaga strabatuta, 
la cirma sta angelica solie 
si morti in luntre-avea mai multi de-o suta. 

46 „Cind Israil iesit-a din robie", 

cintau cu totii-un singur glas, in cor, 
si psalmu-ntreg cu tot ce-ntr-insul scrie. 

49 Facind un semn al crucii-asupra lor, 
pe mal au dat naval-acestia iute, 
iar el, precum veni, pleca cu zor. 

52 Strain acestei tari necunoscute 

si-uimit parind, in jur privea poporul 
cum fac acei ce vad nemaivazute. 

55 Tutindeni soarele-azvirlea cu zorul 
in plina zi sageti si-arzind fierbinte 
gonea din miezul boltii Capriorul, 

58 cind ochii ridicindu-i noua ginte 

spre noi, a zis : - „Rugamu-va, de stiti, 
ce drum spre deal avem de-aci 'nainte?". 

61 Iar dulcele maestru: - „Voi ginditi 
ca poate noi am sti aceasta tara ; 
dar, ca si voi, straini sintem, veniti 

64 putin ceva 'nainte-va, pe-o scara 
a altui rau si-atit de aspru drum 
ca joe acest urcus o sa ne para". 

40. atita de sb. (a). Iar el, in mal (c). 41. O luntre-opri (a). 42. senin (A). 45. Si-n 
luntre morti... multi avea. (b). 49. Facu (a). El semn fdcu al crucii-asupra (a). 
50. Deci ei pe mal au dat (a). 51. sbor (a). 52. Ramas aci (a). Parind uimit de sta 
necunoscut (b). 53. Privea-mprejur ramas pe loc poporul (b). 64. pe-amara (a). 
65. Si-atit de aspra cole, - a altui drum (a). 



muritorilor". 40. M-asternui: mgenuncheai. Zburace: zburatoare, iute. 41. De fulg: usoara. 
42. N-a stins : fiindca sufletele n-au nici o greutate. Tot asa si barca lui Flegias (Infernul, 
VIII, 27) numai dupa ce Dante intra in ea paru incdrcatd. 46. Israil: sufletele care sint in 
barca cintii psalmul CXIII, in care se slaveste iesirea miraculoasa a evreilor din Egipt si 
scaparea lor din robia lui Faraon. Vorbele psalmului sint alegorice : evreii sint credinciosii ; 
Egiptul, robia pacatului ; Faraon, Satana. Aceste suflete, care, pocaindu-se in ceasul mortii, 
au scapat si ele din robia pacatului, cinta deci foarte potrivit psalmul eliberarii si al prea- 
maririi milei dumnezeiesti. 49. Facind: ingerul. 53. Poporul: de suflete. 57. Capriorul: 
zodia Capricornului. Cu aceste versuri Dante vrea sa arate ca soarele nu mai era la orizont, 
ci se ridicase pe cer. Cind era la orizont, zodia Capricornului era la zenit ; acum ridicindu-se, 
aceasta zodie declina inspre apus. Notiunea astronomica e redata in chip foarte plastic cu 
imaginea soarelui care cu sagetile lui goneste, ca un vinator, Capricornul. 58. Noua ginte : 
acele suflete sosite de curind. 65. A altui... drum: previne o posibila intrebare a acelor 
suflete, care-i vad pentru intiia oara : „Am venit printr-un alt drum, cu mult mai anevoios 
decit acela pe care ati venit voi". 



||| lE*C*g323S$gg3| 



294 




Bi 



|KSC33GS333|j 



PURGATORIUL 



|f»SQ££35a| 



67 Bagind de seam-apoi cu totii cum 
imi sufla gura si ca-s viu adica, 
de-uimire multa-ngalbenir-acum. 

70 Precum pe ling-un sol ce-oliv ridica 
se-ndeasa toti s-aud-o noutate 
si-a fi strivit nicicui nu-i este frica, 

73 acele umbre-asa stateau mirate 
cu toate-acum, in fata mea privind, 
uitind ca merg sa spele-a lor pacate. 

76 Vazui pe una cum porni dorind 

cu-atita foe sa ma cuprinda-n brata, 
ca fui miscat si eu ca sa-1 cuprind. 

79 Naluci ce numai par ca au o viata ! 
de trei ori vrind sa-1 am la piept, batui 
de trei ori pieptu-mi, gol avind in fata. 

82 De-uimire, cred, eu galben ma facui ; 
dar el zimbi,-ndarat tragindu-si pasul, 
iar eu, urmindu-mi drumul meu, trecui. 

85 Duios el m-a rugat sa stau, iar glasul 
facind sa stiu ce umbra e,-l rugai 
s-amiie-o clipa pentru noi popasul. 

88 - „Cum drag in carnea mortii tu-mi erai, 

mi-esti drag - a zis - si-acum cind mi-e luata. 
De-aceea stau. Dar tu, ce drumuri ai?" 

91 - „Casella meu! Spre-a ma re-ntoarce-odata 
aici la voi, fac calea mea de-acum ; 
dar cum de-a ta-i atit de-ntirziata ?" 



67. gura (a). 69. facurd (a). 70. Si cum (a). 



68. Imi sufla gura : bagind de seama ca Dante respira si deci nu e mort, ca ele, ci viu. 
70. Oliv : maslin. In Evul Mediu, solii care aduceau o veste buna tineau in mina o ramura de 
maslin, din care cauza olivo (maslin) inseamna si „veste", si „sol". Cronicarul Sercambi spune 
intr-un loc : „Azi, 11 ianuarie 1377, a sosit in Florenta un maslin spunind ca ai nostri au 
patruns in Fabriano". 78. Miscat : indemnat. 85. Glasul : graiul florentin. 87. S-amiie : sa 
prelungeasca popasul, aminind plecarea. 88. Carnea mortii: carnea de om muritor. Sufletul 
care vorbeste — muzicianul Casella — aduce aminte lui Dante cit de mult 1-a iubit cind era inca 
in viata. 91. Casella : celebrul muzician florentin, poate din familia De Formicis, al carui 
nume e pomenit in Libra di Montaperti la anul 1260. Un alt Casella, tot florentin, il gasim 
la Bologna in 1284 si putea sa fie acolo chiar de la 1277, epoca sederii lui Dante in acest oras. 
Vechii comentatori, cam parafrazind vorbele lui Dante din acest cint, ne spun ca a fost „foarte 
mare muzician si bun prieten cu Dante", dupa cum ne spune Anonimul florentin, sau: „bun 
cintaret si compozitor de cintece, asa incit a pus pe note citeva sonete si cintece ale lui 
Dante... si a fost om de petrecere, si a-ntirziat de a se pocai, complacindu-se pina la urma in 
petreceri lumesti", dupa cum ne spune Francesco da Buti. Intr-un manuscris al bibliotecii 
vaticane (nr. 3214), la sfirsitul unei poezii a lui Lemmo da Pistoia, e scris : „Casella a pus-o 
pe note", si acesta e singurul document care sintem siguri ca se refera la Casella muzicianul, 
despre care ne vorbeste Dante aici. 92. Aici : in Purgatoriu, dupa ce voi fi murit. 93. -ntirzi- 
ata : Dante stia ca prietenul lui, Casella, murise de mult si se mira ca abia acum sufletul lui 
soseste in Purgatoriu. 



|g|p*C*£^D$£^3J 



T-95 



fr^s^gcg^sc^ jll 



m 



|B3C33£2S333|j 



DIVINACOMEDIE 



|f»S3£^£3Sa| 



94 - „Nu-mi fu facut ultragiu nicidecum, 
ca el ce ia oricind pe-oricine-i place 
de mult mi-a tot negat al marii drum. 

97 Din justa vrere vrerea lui se face, 

si-i drept ca de trei luni el ia-ntre-ai lui 
sa plece-oricine vrea-n deplina pace. 

100 Iar eu care pe-al marii mal statui 
pe unde Tibru-ncepe ca sa moara, 
primit de el cu buna vrere fui 

103 din locul catre care-1 vezi ca zboara, 
caci orisicind aci s-adun-oricine 
din cei ce nu spre-amarul riu scoboara." 

106 - „Vro noua lege daca nu-ti retine 
memoria si-uzul cintului acel 
ce-adese-a stins atita dor in mine, 

109 alina-mi bietul suflet putintel - 

asa-1 rugai -, ca-n trupu-i care moare 
venind aici, mi-e truda mortii-n el." 

112 „Iubirea-n gind cu mine vorbitoare", 
asa-ncepu si dulce-asa cintind, 
ca suna si-azi in mine-acea dulcoare. 

115 Maestrul meu, si eu si toti cei stind 
cu el, pareau, ca-n farmecul ce-avura, 
n-aveau pe lume-altce nimic in gind, 



96. oricind (a). 97. se (A). 99. Pe oricine-a vrut sa intre-n plina (c). 101. in mare- 
-a-ntrat (a). 107. -ndragostit (c). 109. in cintu (c). 111. a caii truda (a). 115. ginte (c). 
117. nimic n-aveau altce pe lume (b). 



94. Ultragiu : nedreptate. 95. Ca : prin faptul ca. El : ingerul. 97. Vrere : vrerea ingerului se 
naste din vrerea lui Dumnezeu, care nu poate ii decit dreapta. 98. De trei luni : din ziua 
promulgarii jubileului, adica din ziua de Craciun a anului 1299. Jubileul in Biserica catolica 
este o epoca in care, in semn de bucurie pentru aniversarea unui fapt insemnat din istoria 
Bisericii, se concede iertarea pacatelor celor care, dupa ce s-au spovedit si s-au cuminecat, 
merg in pelerinaj la mormintul Sfintului Petru sau recita anumite rugaciuni, fixate tot de 
Biserica. De aceasta iertare se folosesc si sufletele Purgatoriului, ale caror chinuri puri- 
ficatoare se scurteaza. 101. Sa moara: unde Tibrul se varsa-n mare. Dante imagineaza ca 
toate sufletele care nu sint destinate Infernului se aduna la gura Tibrului. 104. Aci : aici, la 
gura Tibrului. 105. Amarul riu: Aheronul, eel dintii dintre riurile Infernului, unde Caron 
transports cu barca sa sufletele osinditilor la judecata lui Minos ; cf. Infemul, III, 82 si urm. 
106. Vro noua lege: dintre acelea care sint in vigoare in Purgatoriu sau sint inerente starii 
tale de suflet dezlipit de corp. Dante, care, cautind a-1 imbratisa, s-a intors cu bratele goale 
la piept, a devenit precaut si nu mai indrazneste a vorbi cu siguranta despre ceea ce nu stie 
si deci il intreaba daca e supus sau nu acelorasi legi ca cei de pe pamint. 110. Care moare : 
in trupul muritor. In text : „fii bun si-mi alina cu cintecul tau sufletul, care, impreuna cu 
trupul, venind aici (pe un drum asa de anevoios) mi-e foarte trudit". 112. Iubirea : primul 
vers al unuia din cele mai celebre si mai frumoase cintece filosofice de iubire : Amor che nella 
mente mi ragiona, comentat de Dante in Convivio, III. Se vede ca acest cintec este unul din 
cele puse pe note de Casella, dupa cum de altfel ne spun si cei mai vechi comentatori ai 
Comediei. 117. Altce: este efectul muzicii despre care cf. Convivio, II, XIII, 24: „Muzica 



||| lE*C*g323S$gg3| 



296 



fr^*3^SC^l jl| 



Ei 



|KSC33GS333|j 



PURGATORIUL 



|f»SQ££35a| 



118 si-atenti la cint si nemiscati statura, 

cind: - „Ce-i aid, de-umblati asa de-ncete?", 
striga deodat-onestul mos din gura. 

121 - „Ce preget e? Ce lene-n gind va dete? 
Urcati spre deal, spre-a rupe solzii-acei 
ce-opresc pe Cel Etern sa vi s-arete !" 

124 Precum, pe cind adun-ori boabe-ori mei, 
porumbii ce s-aduna la mincare, 
si far-a se-ngusa ca de-obicei, 

127 deodata-si lasa hrana, cind le pare 
ca vad ceva venind ce-i inspaiminta 
cuprinsi fiind de-o grija mult mai mare : 

130 asa vazui lasind si ceata sfinta 
cintarea ei. Spre deal fugi 'napoi 
cum fuge-un om ce n-are nici o tinta ; 

133 si-n fuga mai tirzii n-am fost nici noi. 

121. zabava (a). 123. slave (a). 124. culeg (a). 130. vazui in text e pus intre paran- 
teze si sters usor. L-am pastrat pentru ca nu strica ritmul, punind un punct dupa 
„ei" din versul 131. 

atrage la sine faeultatile omenesti, care sint ca niste aburi ai inimii, incit ele ineeteaza 
aproape de la orice activitate : fiindca atit sufletul intreg, cit si fortele tuturor facultatilor 
alearga catre facultatea simtirii, care primeste sunetul". Toata scena are ceva pamintesc 
care ne face sa ne gindim la tineretea cavalereasca a lui Dante, la acele intruniri elegante 
din jurul lui Guido Cavalcanti, la acea „Corte d'Amore" careia ii apartineau Dante si Lapo 
Gianni cu iubitele lor, la sonetul vestit in care Dante ne descrie o calatorie cu prietenii si 
femeile iubite intr-o luntre fermecata, intruniri care nu puteau sa fie lipsite si de farmecul 
muzicii si la care probabil intervenea si Casella. Aceasta nota paminteasca ce revine foarte 
des in tot poemul si rasare pe neasteptate si din cele mai abstruse expuneri teologice con- 
stituie farmecul Comediei si face din ea cu totul altceva decit un arid poem teologic, cum ar 
fi fost fatal daca autorul ei ar fi fost numai un mare invatat si nu divinul poet care e Dante. 
120. Onestul mos: Cato. 121. Ce lene: farmecul cintecului lui Casella ne apare si mai 
puternic daca ne gindim ca acele suflete uita, pentru a-1 asculta, chiar dorul de a se purifica 
de pacat. Cu drept cuvint deci Cato ii dojeneste, aratindu-se scandalizat de intirzierea lor, 
dar simtim cum Dante, care nu e Cato, ii iarta. Muzica si poezia isi au in Purgatoriu locul 
lor din cauza inaltarii sufletesti ce o pricinuiesc, si poate ca Matelda, pe care o vom intilni 
in cintul XXVIII si al carei inteles simbolic e atit de discutat, trebuie tocmai interpretata ca 
un simbol al placerilor nevinovate ce le stirneste in noi poezia, dupa cum o interpreteaza multi 
dintre vechii comentatori si cum a intuit si Pascoli. 122. Solzii: pacatul e ca un fel de coaja 
a sufletului, care ii impiedica vederea lui Dumnezeu; cf. Epistola catre Coloseni, III, 9-10: 
„...v-ati dezbracat de omul eel vechi si de faptele lui si v-ati imbracat cu omul eel nou care 
se innoieste dupa chipul Celui ce 1-a facut, ca sa ajunga la o cunostinta deplina". 124. Adun- : 
ciugulesc. 126. -ngusa : blinzi si linistiti, „fara a arata obisnuita lor mindrie", cum e spus in 
text, adica : „fara a umfla penele de pe gusa, cum obisnuiesc a face porumbeii". 130. Lasind : 
lasind cintarea. 




197 




Bi 



|B3C33£2S333|j 



DIVINACOMEDIE 



|f»S3£^£3Sa| 




CintuC III 



In cimpia singuratica: cei 
morti in blestemul Bisericii 



Lui Dante ii e frica sa nu fie parasit 
de Virgil; acesta il linisteste (1-45) 
© Intilnirea cu sufletele celor care au 
murit afurisiti (46-102) Manfred din 
Suabia si convorbirea lui cu Dante 
(103-145) 



1 Desi-mprastiati de fuga cea grabita 
pe cimp, intorsi spre muntele acel 
la care-a noastra minte-n veci ne-nvita, 

4 eu stetei strins de ducele fidel, 
caci cine-ar fi condus a mea carare 
si cum era sa sui fara de el? 

7 Si-asa-mi parea ca-si face-acum mustrare. 
O, suflet demn si nepatat ! Ce mica 
greseala-ti face-arsuri asa de-amare ! 

10 Cind pripei care-oricarui act ridica 
nobletea sa, el stavila i-a pus, 
iar spiritu-mi, strimtat de-avuta frica, 



1. pripita (a); grabita teama (a). 2. acel (a). 4. fidel (a). 6. el (a) 



1. Desi: cu toata imprastierea acelor suflete pe cimp, Dante ramase strins de Virgil. 2. Mun- 
tele : muntele Purgatoriului, unde sufletele se curata de pacate. 3. A noastra : in text : „unde 
ratiunea ne cerceteaza", adica : „ratiunea sau dreptatea lui Dumnezeu, care purifica sufletele 
prin pocainta". Cosbuc interpreteaza „ratiunea" ca „ratiunea noastra omeneasca". 4. Fidel: 
tovaras credincios. 5-6. Caci... : valoarea acestor versuri e mai ales alegorica : „Cum poate 
omul (Dante), fara ajutorul si calauza ratiunii (Virgil), sa inainteze in drumul perfectiunii 
sufletesti catre ispasire, calauzit numai de instinct?". 7. Si-asa: cu toate ca nu m-am inde- 
partat de el, tot imi parea ca-si face o mustrare ca a intirziat cu ceilalti pentru a asculta 
cintecul lui Casella. 8-9. O, suflet... : aceste versuri au devenit proverbiale si se repeta chiar 
azi in Italia ori de cite ori e vorba de un suflet cinstit care se arata rusinat pentru o greseala 
neinsemnata. Cu privire la ele, Comparetti (in cartea sa clasica despre Virgil in Evul Mediu) 
observa ca Virgil, asa cum ni-1 prezinta Dante, ne apare cu mult mai aproape de Virgilul 
istoric decit acela pe care il concepea mintea medievala. 

Si, intr-adevar, caracterul Virgilului dantesc este in fond astfel cum reiese din toata poezia 
poetului din Mantua : „un suflet dulce si blind, care are o nobila constiinta de sine, inzes- 
trat cu o sensibilitate foarte delicata, care, chiar cind se supara, ramine plin de candoare, 
intelept si drept si, chiar cind e usor nemultumit de sine, roseste ca o fecioara". Acest tip 



|2|GSC*£3Z2D$££3J 



298 



fr^*3^*c^l jl| 



Bi 



|KSC33GS333|j 



PURGATORLUL 



|f»SQ££35a| 



13 largi atentia ca din sinesi dus ; 
privii spre muntele ce-si face cale 
spre cer din ape-al lumii eel mai sus. 

16 Dar soarele ce-n dosul meu din vale 
ardea, sta-n fata-mi rupt, fiindc-avea 
parete-n trupul meu luminii sale, 

19 si-atunci speriat ma-ntoarsei far-a vrea 
crezind ca-s singur cind vazui, vezi bine, 
pamintul negru numa-n fata mea. 

22 - „De ce tot banuiesti? - privind spre mine 
mi-a zis, intors cu-ntreaga fata, solul -, 
nu stii ca te conduc si sint cu tine? 

25 E sear-acolo unde-mi zace golul 

vestmint prin care-umbream cind am trait ; 
Brindis 1-a dat si-1 are azi Neapolul. 

28 Si-n fata-mi daca n-am nimic umbrit, 
mai mult decit de ceruri nu te mire, 
ca unu-ntr-altul razele-si trimit. 

31 Sa rabde-asemeni corpuri chinuire 
si cald si frig le face-Acel ce vrea 
s-ascunda cum le da si-aceasta fire. 

33. sa fie-o tainuire (a) ; Sa nu stim (a) ; Pe morti ti face-Acel ca sa ne-ndre[p]te (b). 



aduce foarte bine cu candidul suflet pe care Horatiu il reeunoaste in Virgil si ne aminteste 
calificativul de „ Virgo" pe care unii au cautat sa-1 gaseasca in numele lui si pe acela de 
„Parthenias", pe care-1 dadura poetului contemporanii sai napolitani (Passerini). 13. Dus: in 
text : „vaga", care inseamna si „dornica", si „ratacitoare". De aici dubla interpretare a comenta- 
torilor, ca : „dornica de a vedea lucruri noi" sau : „mobila, care trece repede de la un obiect 
la altul". Traducatorul a preferat aceasta a doua interpretare. 14. Muntele : privi spre mun- 
tele (Purgatoriul) ce se inalta spre cer din apele emisferei australe mai sus ca toti ceilalti ai 
lumii. 17. Rupt: razele soarelui ce rasare intilnesc corpul lui Dante si-i proiecteaza umbra. 
18. Parete : piedica, oprire. 20. Singur : fiindca Virgil, ca spirit, nu oprea razele soarelui si 
Dante nu vedea decit o singura umbra : pe a sa. 21. Numa- : in fata mea, nu si in fata lui 
Virgil. 23. Solul : Virgil. 25. Acolo : in lumea celor vii, emisfera boreala, unde fireste e seara, 
fiind dimineata in cea australa, unde se gasesc cei doi poeti. 26. Vestmint : trupul pamintesc. 
27. Brindis : in text : „Neapole il are si 1-a luat de la Brindisi". Virgil a murit la Brindisi, pe 
drum intr-o calatorie spre Grecia, intr-al nouasprezecelea an i.Cr., si, din porunca lui Octavian 
August, trupul lui a fost transportat la Neapole (cf. Purgatoriul , VII, 6). Aici Dante si-a adus 
aminte de distihul ce se credea compus de el inainte de a muri : „Mantua me genuit ; Calabri 
rapuere ; tenet nunc Parthenope. Cecini pascua, rura, duces", si de ceea ce povesteste Donatus 
(in Vita Virgilii) : „Ossa ejus Neapolim translata sunt tumuloque condita, qui est via puteolana 
intra lapidem secundum* '. Mormintul lui Virgil se vede si astazi la Neapole pe drumul care 
duce la Pozzuoli. 29. Ceruri : ca nu proiectez nici o umbra e tot asa de firesc cum firesc e ca 
cerurile (pe care oamenii din Euul Mediu si le inchipuiau cristaline si deci transparente) nu-si 
fac umbra unul altuia, ci, din contra, isi transmit razele. 31. Sa rabde : a se construi: „Acel 
(Dumnezeu) ce vrea sa ascunda cum le da si aceasta fire face ca asemenea corpuri (trupul 
aparent al mortilor) sa rabde chinuire, si cald si frig". Virgil preceda obiectia lui Dante. Cum 
se poate ca aceste corpuri care nu ofera rezistenta razelor soarelui pot suferi chinurile - cald 
si frig — , dupa cum el a putut vedea strabatind Infernul ? Si-i da explicarea ca asa e vointa 
lui Dumnezeu, care a dorit sa ne ascunda felul sau de a proceda. 



|g|p*C*£^DS££3J 



299 



fr^s^gcg^sc^ jll 



m 



|B3C33£2S333|j 



DIVINACOMEDIE 



|f»S3£^£3Sa| 



34 Nebun acel ce spera c-ar putea 
patrunde-a voastra minte vesnicia 
ce tine pe-Unul in trei fete-n ea. 

37 Sa fiti voi, oameni, multumiti cu quia ! 
de-ati fi putut vedea voi totul clar, 
de ce-ar mai fi nascut atunci Maria? 

40 Dar n-ati vazut dorindu-mi in zadar 
si-atari a caror minte-ar fi impacat-o 
dorinta ce li-e-acum etern amar? 

43 Eu zic de-Aristotel, si zic de Plato, 
si de-altii multi." Si-ngindurata frunte 
tacut si tulburat, el si-a plecat-o. 

46 In vremea ast-am fost sositi sub munte, 
si-aflaram minecu-i asa piezis 
ca nu-s pe lume-agile talpi sa-nfrunte. 

49 Cel mai pustiu si mai ripos costis 
la Lierici si Turbi-ar fi usoara 
si-o larga cale-n rind cu-acest costis. 

52 - „Mai stiu eu p-unde-acest urcus scoboara 
vorbi Virgil si-oprire-n pasi a pus - 
sa-1 poat-urca si-un om care nu zboara?" 

55 Pe cind privea-n pamint, pe ginduri dus 
si-n sinesi judeca acel parete, 
iar eu cu ochii-umblam pe stinci pe sus, 

58 vazui la dreapta sirul unei cete 
de spirite, spre noi parind ca vine, 
si neparind, c-asa veneau de-ncete. 



35. Cum face-astfel, nu voia sa raschire (b). 39. N-avea de ce sa nasc-atunci (b). 
40. pe multi cu-a lor dorint-ar fi (a) ; Si n-ati vazut dorind tntru zadar (b). 42. si 
n-au putut si-etern li e spre-amar (b). 44. Si trist mlhnita (a). 44. Tacut si plin de 
ginduri (a). 46. Intr-ast rastimp noi am (b). 47. coasta lui cazlnd (a). 59. Be umbre 
ce spre noi parea (a). 60. atit (c). 



34. Nebun: nebuni acei ce cred c-ar putea patrunde toate tainele credintei, printre care 
aceea a Sfintei Treimi. 37. Quia : multumiti de a cunoaste efectele fara sa cerceteze cauzele. 
In limbajul scolasticilor, demonstratia a priori (a efectului prin cauza) se zicea demonstratio 
propter quid ; demonstratia a posteriori (a cauzei prin efect) se zicea propter quia (cf. Summa 
theologica, I, 2, 2). 39. Nascut: daca firea omeneasca ar fi putut cunoaste si patrunde toate 
tainele, nu era nevoie ca Sfinta Fecioara sa fi nascut pe Mintuitorul, fiindca, in acest caz, Adam 
n-ar fi pacatuit si n-ar fi fost nevoie de venirea lui Isus pe pamint. 40. Dorindu-mi : dorind 
zadarnic a cunoaste cauza tuturor lucrurilor. 41. Atari : cei mai mari filosofi ai Antichitatii. 
42. Dorinta: nu cred, ca cea mai mare parte dintre comentatori (Passerini, Steiner, Torraca), 
c-ar fi vorba aici de „o vesnica dorinta de a sti, menita de a ramine vesnic nesatisfacuta", ci 
de „neputinta de a cunoaste pe Dumnezeu, singura pedeapsa de care sufera sufletele marilor 
invatati din Antichitate pusi de Dante in nobilul castel din Limb". 44. Altii multi : e vadita 
aici o melancolica si discreta aluzie a lui Virgil catre sine. 47. Minecul: coasta. 50. Lierici 
si Turbia : doua orase, eel dintii pe golful Genovei, linga Spezia, al doilea linga Nisa, unde 
muntele se apropie de mare si strazile se coboara pravalite si prapastioase. 51. -n rind: 
in comparatie. 56. Judeca: aprecia, cumpanea greutatea urcusului. 58-59. Parind... si 



|I]|GSC*£3Z2Dg^pj 



300 



|pg^3^^c^| ^] 



Ei 



|KSC332S333!J 



PURGATORIUL 



|f»SQ££35a| 



61 - „Ridica-ti ochii ca sosesc in fine, 
maestre, duhuri, sa ne dea vrun sfat, 
de n-ai puteri sa-1 afli tu prin tine." 

64 Atunci privi si el, si-asigurat: 

- „Sa mergem noi spre ei, ca vin ca-n sila, 
iar tu-n speranta ta sa fii-ntramat". 

67 Desi spre ei noi mersem poate-o mila, 
era-ntre noi si-acum o-ndepartare 
cit zboar-o piatra dintr-o min-abila, 

70 cind strins sub poala stincii-n nemiscare 
a stat gramada-n loc intreg poporul 
cum stai si-observi cind nu ti se prea pare. 

73 - „Voi, cei cu bun sfirsit ! - conducatorul 
asa-ncepu -, va rog pe sfinta pace 
de care-aveti, cred eu, cu totii dorul, 

76 sa ne-aratati in care loc se face 
mai lina coasta spre-a sui si noi : 
cind stii mai mult, mai mult si graba-ti place." 

79 Cum una-ntii, cind ies din staul oi, 
ori dou-ori trei, si, timide sa iasa, 
cu bot tirit stau cele de 'napoi, 

82 ce prima face toate fac, si leasa 

stau proaste-n loc, desi nu stiu ce este, 
cind prima sta, si-n coaste i se-ndeasa : 

85 asa vazui pe primii dintre-aceste 
ferice umbre cum pornind venira 
sfioase-n chip si cu miscari modeste ; 

88 ci-n clipa cind la dreapta mea zarira 
lumina zilei rupta-n mersul ei, 
iar umbra mea pe stinci cum se rasfira, 



73. „Va rog" a zis spre ei (b). 75. cum cred (a) ; cum (c). 80. ne-ndrasnind (c). 
87. avlnd (c). 



neparind : flindca mersul lor era asa meet, incit nu se distingea daca umblau ori stau pe loc. 
63. De n-ai puteri: a se nota nuanta de ironie sireata, aproape scolareasca, a lui Dante fata 
de maestrul si calauza lui. Steiner vede aici un inteles alegoric : „Aici scolarul a vazut mai 
repede decit maestrul si el e eel care il scoate din incurcatura. Omul ajunge uneori mai repede 
cu simturile decit cu ratiunea". 64. Asigurat: incredintat, convins. 65. Ca-n sila: alene, 
incet. 66. -ntramat : asigurat ca nu e zadarnica. 72. Nu ti se prea pare : nu-ti vine sa crezi. 
73. Bun sfirsit : care ati sfirsit bine. Virgil, intelegind motivul pentru care aceste suflete 
inainteaza atit de incet - ca rusinate ca au intirziat cu pocainta lor pina in ceasul mortii, cind 
Dumnezeu le-a iertat de afurisenia Bisericii -, le reintimpina intr-un mod foarte delicat, ca 
si cum ar vrea sa le arate ca n-are de ce sa le fie rusine fiindca, la urma urmelor, si ele tot 
in Purgatoriu au ajuns. 78. Cind stii: se subintelege: „deoarece". Vers devenit proverbial in 
italieneste : „Che perder tempo a chi piii sa, piu spiace". 79. Cum una : in text : „cum oile ies 
din staul cite una, cite doua, cite trei, iar celelalte stau timide cu bot tirit, si toate fac ceea ce 
face prima". 82. Leasa: gramada. 89. Rupta: si deci bagara de seama ca Dante era om viu. 



|g|p*C*£^DS££3J 



301 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£2S333|j 



DIVINACOMEDIE 



|f»S3£^£3Sa| 



91 



94 



97 



au stat si s-au retras putin, iar cei 
ce-n urma-le veneau, fara sa stie 
ce cauza au de stat, au stat si ei. 

Si-atunci : - „Far-a-ntreba, stiut va fie 
ca-i viu in carne-i omul ce-1 vedeti, 
de-aceea-n drum lumina o sfisie ; 



deci nu va mire, ci credint-aveti 

ca far' de-un har ce Domnul i-1 trimete 

el n-ar cerca sa urce-acesti pareti". 

100 Asa Virgil. Iar capul demnei cete : 

- „Va-ntoarceti deci, iar noi venim urmind". 
Si-apoi si-un semn cu-al palmei dos ne dete. 

103 Si-atunci : - „Oricine-ai fi, sa-ntorci mergind 
imi zise-un duh - a ta cautatura, 
si vezi de m-ai vazut poate-oarecind". 

106 Eu fix privii frumoasa lui statura; 
gentil la chip si fata sa balana 
si-avea la ochi sub frunte-o taietura. 

109 Smerit i-am spus ca-n viata lui umana 

eu nu-1 cunosc ; iar el : - „Priveste-anume !". 
Si sus la piept facu sa-i vad o rana. 

112 Si-apoi zimbind : - „E Manfred al meu nume, 
nepot Constantei celei mari, o stii ; 
deci rogu-te, cind vei iesi la lume, 



92. ocupe (c). 96. Lum[ina]-n dr[um] (a). 106. Privii la el, frumoas-avea (a). 
110. Eu nu stiu (a). 



96. O sfisie: o-ntrerupe. 102. Un semn: ca trebuie sa ne-ntoarcem inapoi si sa mergem 
inaintea lor. 103. Mergind : „tot mergind inainte sa-ntorci privirea ta spre mine". 104. De 
m-ai vazut: e vorba de un rege (Manfred) care presupune ca, printre miile de persoane ce 
1-au vazut in viata, putea sa fie si Dante. 109. Umana: ca in viata lui paminteasca nu 1-am 
cunoscut. Dante se nascuse numai citiva ani inaintea mortii lui Manfred. 112. Manfred: 
fiul natural al lui Frederic al II-lea si al Biancai Lancia. S-a nascut in 1232 si a domnit, ca 
rege al Neapolelui si Siciliei, de la 1258 la 1266, cind a murit in batalia de la Benevento 
(26 februarie), infrint de Carol de Anjou. De el sint pline cronicile timpului, care se intrec in 
laude pentru frumusetea si eleganta moravurilor lui cavaleresti, desi nu-i tree cu vederea 
pacatele si faptul ca a murit excomunicat de Biserica. Cronicarul Villani (VI, 46) il descrie : 
„frumos la trup ca si tatal lui (Frederic al II-lea), ba chiar si mai mult, a fost insa pornit in 
tot felul de destrabalari. Cit se poate de darnic si de curtenitor, a fost foarte iubit de toti 
cei ce 1-au cunoscut. Mai era si muzicant si cintiiret si bucuros se inconjura de jongleuri si 
oameni de curte si concubine frumoase, si totdeauna era imbracat cu straie verzi ; insa 
toata viata lui a fost epicurian, nevrind s-auda nici de Dumnezeu, nici de sfinti, ci numai de 
placerile trupesti". 113. Constantei : fiica lui Roger I Normandul, rege al Siciliei si al Apuliei, 
si sora cu Wilhelm al II-lea, sotia lui Henric al Vl-lea si mama lui Frederic al II-lea. Un 
comentator vechi, Iacopo della Lana, insinueaza malitios : „Deoarece a fost copil natural, n-a 
voit sa-si numeascii tatal si se face nepot al bunicii sale". 114. La lume: cind te vei intoarce 
pe pamint. 



||| lE*C*g323S$gg3| 



302 




Bi 



|KSC33GS333|j 



PURGATORIUL 



|f»SQ££35a| 



115 frumoasei mele fete-ai carei fii 

sint celor doua tari mindrii regale 

sa-i spui ce-i drept, de spun altfel cei vii. 

118 Cind fui ucis prin doua rani mortale, 
plingind ma detei rob Celui ce vrea 
cu drag sa ierte-oricui orice gresale. 

121 Pacate-avui cumplite-n viata mea, 
dar largi sint bratele eternei Mile, 
incit cuprind pe-oriciti se-ntorc la ea. 

124 De-ar fi cetit in Domnu-aceste file 
Pastorul cosentin, eel de Clement 
trimis a ma vina-ntr-acele zile, 

127 mi-ar sta la capul puntii-n Benevent 
si-acum a mele oase neatinse 
avind ca paza greul monument. 



115. Fete : Constanta si ea, dupa numele bunicii sale, si sotia lui Petru al Ill-lea de Aragon. 
Fii: Frederic al II-lea, regele Siciliei, si Iaeob al II-lea, regele Aragonului. 116. Tari: Sieilia 
si Aragon. Mindrii regale : intr-o inscriptie din Girgenti (Sieilia) de la 1293 : „Fulgidior sole, 
gemina Constantia prole". De observat aici cu cita dragoste vorbeste Manfred despre fiica 
lui. Bine observa in aceasta privinta Severino Ferrari, delicatul poet si critic, scolar al lui 
Carducci : „Manfred nu vorbeste pentru a informa pe ascultator, ci pentru a-i descoperi miste- 
rul mintuirii sale. Inima-i e aiurea. Din acest motiv, el ne apare ceva mai mult decit numai 
tipul frumusetii barbatesti si al virtutilor cavaleresti : e o inima de tata". 117. Altfel: si in 
realitate despre cineva care murise excomunicat nu se putea spune si gindi decit ca ar fi fost 
damnat. 119. Rob : conditie prima a mintuirii sufletului. De observat aici subiectivismul lui 
Dante, prin care, dupa cum a pus in Infern pe Celestin al V-lea (smeritul sihastru sanctificat 
de Biserica) numai si numai fiindca, prin renuntarea lui la tronul papal, a dat prilejul sa se 
urce pe el Bonifaciu al Vlll-lea, papa vrajmas lui Dante, tot asa mintuieste aici sufletul lui 
Manfred, mort excomunicat si al carui loc ar fi trebuit sa fie in Infern. Aceste versuri in care 
Manfred, cu cuvinte atit de mistice, se lasa in voia infmitei mile a lui Dumnezeu ne aduc aminte 
sfirsitul mistic al unei celebre poezii a unuia dintre cei mai vechi trubaduri provensali, 
Guilhelm al IX-lea, conte de Poitiers, in care lumescul cintaret al bucuriilor pamintene spune : 
„Am fost al vitejiei si al veseliei, dar acum ma indepartez de amindoua, si ma voi duce la 
Acela unde toti pacatosii gasesc adapost. Mult am fost iscusit si vesel, dar Domnul nostru nu 
mai vrea. Deci acuma nu mai pot sa sufar toate acestea, asa ma simt de aproape de sfirsit. 
Am dispretuit toate cite imi erau pe plac inainte : mindrie si cavalerie, si, fiindca asa e voia 
lui Dumnezeu, renunt la toate si-L rog sa ma primeasca robul Lui. Asa renunt la orice bucurie 
sau desfatare si la straie stralucite si blanuri scumpe". E foarte probabil ca Dante sa-si 
fi amintit — aici, ca si in cintul XXVII din Infern, unde vorbeste (vv. 79-83) de Guido da 
Montefeltro - de aceste versuri ale trubadurului provensal, atit de patrunse de chinul unei 
renuntari complete la bucuriile pamintesti, facuta de cineva care totusi bause din plin cupa 
de aur a tineretii si a iubirii. Cf. Ramiro Ortiz, „Ricordi di letture provenzali e francesi nella 
Commedia di Dante", in Rendiconti della Reale Accademia di Archeologia, Lettere e Belle Arti 
di Napoli, N. S., vol. II (1910), pp. 321 si urm. si: „Da Jaufre Rudel ai trovatori armeni", in 
Zeitschrift f. rom. Phil. XLV (1926), pp. 714 si urm. 124-129. De-ar fi... : Manfred a fost invins 
si omorit la batalia din Benevento in 26 februarie 1266. Corpul lui, gasit dupa trei zile 
(1 martie), a fost ingropat pe malul drept al riului Calore si, mai precis - dupa cronicarii 
contemporani -, „la capul podului Valentin" si pe groapa a fost ridicata „o gramajoara de 
pietre". Insa, fiindca acel cimp unde fusese ingropat Manfred era „domeniu ecleziastic" si 
groapa fusese sapata in pamint sfintit, „linga ruinele unei biserici", indata ce papa Clement 
al IV-lea afla de acest lucru, trimise pe arhiepiscopul Cosenzei {pastorul cosentin) sa scoata 
de acolo cadavrul excomunicatului. Si arhiepiscopul puse sa-1 duca dincolo de riul Garigliano 
(sau Verde, cum se numea pe atunci), afara din regatul Apuliei, pe care Manfred incercase 
a-1 uzurpa. 



|g|p*C*£^DS££3J 



303 



fr^s^gcg^sc^ jll 



m 



|B3C33£2S333|j 



DIVINACOMEDIE 



|f»S3£^£3Sa| 



130 Ci-acum le spala ploi si-un vint le-mpinse 
afara din regat pe linga Verde 
si-aci mi le-a-ngropat cu facie stinse. 

133 Ci-atit cu-a lor blasteme nu se pierde, 
incit sa nu gasesti pe Domnul iara, 
cit timp speranta da vrun mugur verde. 

136 E drept, ca-n fine chiar de se-ndreptara 
acei ce-n anatema-le-au murit, 
sub ripa asta au sa stea afara 

139 de treizeci de ori timpul ce-au trait 
cu-al lor blastem, vro pie rugaciune 
de nu le scade-al lor decret menit. 

142 Tu vezi acum de-mi faci servicii bune 
facind sa stie buna mea Constanta 
cum m-ai vazut, si-a mea interdictiune, 

145 caci multa ni-e la voi aici speranta". 



132. inchis (a). 133. Ci-a lor blasteme- atita tot nu pierde (a). 134. Pe om incit sd 
n-afle mild (a). 144. Si cum md vezi (a). 



130. Un vint : in text : „si vintul le misca". 132. Cu facie stinse : fiindca murise excomunicat 
de Biserica. Ritul excomunicarii consta tocmai in a stinge luminarile si a le intoarce catre 
pamint, repetind cuvintele : anathema, anathema. 133. Lor: al papei si al clericilor. Nu se 
pierde: ef. Summa theologica III, supl., XXI, 4: „excomunicarea n-are nici un efect cind 
cineva excomunica din ura si minie". Si Fra Giordano da Rivalta (Predici, IX): „Sa punem 
cazul cind n-ar fi fost drept ca acesta sa fie excomunicat ; nu din cauza aceasta este excomu- 
nicat si de Dumnezeu, si nu pierde din cauza aceasta Rami". Dante deci, mintuind sufletul 
lui Manfred, se baza pe teologie. Cit priveste pocairea lui in momentul mortii, cronicarii 
ne spun ca s-a zvonit ca Manfred ar fi spus inainte de a muri : J^eus, propitius esto mihi 
peccatori" '. 140. Vro pie : daca vreo pioasa rugaciune a celor ramasi pe pamint nu scade 
pedeapsa harazita lor. 144. Interdictiune : de a intra in Purgatoriu, inainte sa fi trecut de 
treizeci de ori timpul ce a trait pe pamint sub anatema Bisericii. 145. Speranta : rugaciunile 
celor vii scurteaza pedepsele celor din Purgatoriu. 




304 




Bi 



|KSC33GS333|j 



PURGATORLUL 




|f»SQ££35a| 



CintuCiy 



Briul intii : lenesii 



Anevoioasa urcare pe munte si 
odihna pe platoul intii (1-54) © 
Soarele la stinca si cele doua 
emisfere (55-84) Sufletele celor 
care au intirziat cu pocainta pina 
in ceasul mortii. Belacqua (85-139) 



Cind ori durerea-n noi ori voia buna 
cuprinde-a noastr-oricare vro simtire, 
intr-insa-ntregul suflet ni s-aduna ; 

deci parca de-alta n-are nici o stire. 
Cu-aceasta bati eroarea care crede 
ca sufletul e-n om cu tripla fire. 

7 Deci cind aude omul, sau cind vede 
ce-i tine duhul prins de-o vraja multa, 
nu simte timpul ce grabit purcede, 

10 caci alta e puterea care-asculta 
si de-alta sufletul robit ti-1 ai : 
fatisa-i una, si-alta ca oculta. 

13 Pe-acestea sigur insumi le-ncercai 

pe cind mergeam, pe Manfred ascultindu-1, 
caci soarele pe cer s-urcase mai 



1. Ori pldceri ori chinuri ce-am avea (a) ; Cind ori durere-ori chin ce l-am avea (a). 
3. Atit ni-e sufletul de... in ea (a). 7. Si-asa, cind omul deci aude (a). 8. Ce-i tine 
gindul (a); cu (c). 



1. Cind: cind, din cauza unei placeri sau dureri care ne retine toata puterea sufleteasca, 
simtirea noastra se concentreaza numai in ea, parca nu mai bagam in seama nimic altceva. 

2. A noastr- : vreo oarecare simtire a noastra, adica facultate a sufletului omenesc. 4. Deci : 
in text : „incit". 5. Eroarea : eroarea filosofilor platonici, a maniheilor si a averroistilor, care 
credeau in pluralitatea sufletelor si care fura combatuti de Sflntul Toma (Summa theologica, 
I, 76-3). 6. Tripla : adica un suflet „vegetativ", unul „senzitiv" si unul „rational", care lucreaza 
independent unul de altul. Rationamentul lui Dante e urmatorul : „0 operatie a sufletului, 
cind e intensa, impiedica pe o alta, si aceasta n-ar putea sa se intimple daca principiul 
actiunilor noastre n-ar fi, in esenta, unic". 13. Sigur : clar si precis. In text : „De aceasta facui 
eu experienta adevarata". 



|g|p*C*£^D$££3J 



305 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£2S333|j 



DIVINACOMEDIE 



|f»S3£^£3Sa| 



16 cincizeci de scari, si n-am fost observindu-1. 
Cind furam unde-acele umbre-alese 
strigara-n cor: - „Pe-aici e ce vi-e gindul". 

19 Sparturi mai mari in gardul sau adese 
c-un brat de spini taranul si le-astupa, 
pe cind in struguri bruna fata iese, 

22 decit pe unde el intii, eu dupa, 
intra Virgil pe-un gang si, calatori 
pe-alt drum, de-acum lasaram sfinta trupa. 

25 San Leo-1 urci, la Noli te cobori, 
si pina-n virf Bismantova e lina 
s-o sui pe jos, ci-aici aveai sa zbori, 

28 cu iuti aripi, zic eu, cu goana plina 
a marelui meu dor, de-acela dus 
ce-mi da speranta si-mi facea lumina. 

31 Urcam pe scocul ruptei stinci in sus 
ca de-ambii sai pereti avind strimtoare 
si-avind genunchiu-n locul miinii pus. 

34 Pe 'nalta culme-a ripei suitoare 

ajunsi apoi, pe-un liber briu ce-avea : 

- „Maestre,-am zis, ce drum s-alegem oare?". 

37 - „De-acum la vale nici un pas - zicea -, 
si pin-om da de vrunul care stie, 
mereu cistiga-ti munte-n urma mea". 



19. Mai mare-o gaura-ntr-un g[ard] (a) ; Spartura-n gardul sau (b). 24. de-acum 
lasaram (a). 27. si poti s-o urci (a). 29. dus de-acel (a). 31. astfel (a). 32. In coate 
si-n genufnchi] urcam prin el (a) ; 35. sale (a), sale (c). 37. vale (a) ; vale (c). 
39. cistiga-ti cale (a) ; cale (c). 



16. Scari: cincizeci de grade. Daca se tine seama ca soarele parcurge intr-un ceas cinci- 
sprezece grade, urmeaza ca trecusera trei ceasuri si douazeci de minute de la revarsatul 
zorilor. 18. Pe-aici : „ceea ce cautati", adica „drumul prin care se poate urea muntele mai 
lesne". 19. Sparturi : drumul prin care intra Dante si Virgil era atit de strimt, incit sparturile 
gardurilor, pe care taranii le astupa cu un brat de spini cind se coc strugurii, sint mai mari. 
23. Calatori : drumul nostru si al duhurilor (sfinta trupa) nemaifiind acelasi, ne despartiram 
de ei. 25. San Leo : orasel linga Urbino (in Umbria), avind o admirabila pozitie si inconjurat 
de ripe si prapastii infricosatoare, al carui urcus e cit se poate de anevoios. Noli: mic orasel 
in Liguria, inconjurat de munti inalti din care, in vremea lui Dante, se cobora spre oras un 
drum atit de inclinat si de prapSstios, incit de-abia, si mai mult alunecind, se putea intra 
in oras pe partea uscatului. 26. Bismantova : munte linga Reggio d'Emilia, al cSrui virf 
stincos e foarte greu de urcat. 27. Sa zbori: cu multa truda, tot poti sa te urci la San Leo 
si in virful Bismantovei sau sa te cobori la Noli pe jos ; dar aici drumul e asa de drept, incit 
numai cu aripile ce ti le da dorinta vie de-a te curata de pacate poti spera sa ajungi sus pe 
virf. 28. Zic eu: explica ce fel de aripi e vorba : aripi „sufletesti", nu „materiale". 29. Acela: 
Virgil. 32. Ca : „astfel incit aveam strimtoare de ambii sai pereti si puneam genunchiul in 
locul unde inainte fusese mina". Dupa cum se vede din varianta versului 31, traducatorul 
voia sa introduca in versul precedent un astfel care ar fi justificat acel ca din versul 32, care 
acum nu-si are locul. Intr-o redactare anterioara, pe care a parasit-o scriind peste dinsa mai 
apasat, poetul pusese : „Si de-ambii sai pereti aveam strimtoare". 35. Liber : afara din poteca 
ingusta si scobita, pe un platou deschis. 37. Nici un pas : sa te sui mereu, sa nu pierzi nici 



^jp £*&£ioezz§ i 



306 



fr^*3^sc^l jl| 



Bi 



|KSC33GS333|j 



PURGATORIUL 



|f»SQ££35a| 



40 Dar virf avea ce nu putea sa-mi fie 
vazut, si-urcus asa piezis cum ai 
in sfert de cere spre centru-o mijlocie. 

43 Eram trudit cind astfel cuvintai : 

- „Te-ntoarce, tata drag, si ma priveste, 
ca mor pe-aici de nu te-nduri sa stai !". 

46 - „Tu numai pin-aici te mai trudeste" - 

si-un briu, ceva mai sus, ca semn mi-1 puse, 
ce-ntregul deal pe-aici il ocoleste. 

49 Asa-mboldit de vorbele ce-mi spuse, 
trudit m-am tras pe brinci in urma lui, 
si-n urm-apoi sub talpi si-acesta-mi fuse. 

52 Sezu aici si el, si eu sezui, 

intorsi spre zori, pe-unde-am suit pe cale 
ca-n urma si-a privi e drag oricui. 

55 Privii dintii spre-al marii mai in vale 
spre soare-apoi, si-am stat uimit vazind 
la stinga mea cararea rotii sale. 

58 Virgil a cunoscut miratu-mi gind, 

cum stau privind ca Febus vrea s-apuce 
pe-o cale dintre noi si nord intrind. 

61 Si-a zis asa: - „Cind Castor si Poluce 
ar fi-nsotind pe cer oglinda care 
si jos si sus lumina si-o conduce, 

51. si-ast briu (a); Si-apoi sub talpi (a). 53. pe drumul urcdrii (b); cdi (c). 54. 
place (c). 57. cdrdrii (a) ; vdpdii (c). 58. simti de tot (a). 



un pas coborind. 41. Vazut: virful muntelui se pierdea-n cer la o inaltime la care nu putea 
sa ajunga nici un ochi de muritor. 42. O mijlocie : o raza care de la mijlocul patratului merge 
inspre centru. Aceasta raza arata o mclinare de patruzeci si cinci de grade, care e destul de 
greu de urcat. In text : „cu mult mai mult de cum ai...". 45. Mor : Dante e obosit, vede crescind 
distanta care-1 separa de Virgil si se teme sa nu ramina singur. „In drumul pocaintei ratiunea 
(Virgil) vede bine ceea ce trebuie facut, dar trupul (Dante) simte povara vietii noi care ii e 
impusa si incearca durerea indepartarii sale de la felul obisnuit de viata" (Steiner). 47. Semn : 
ca tinta sfortarilor mele. 48. Pe-aici: in partea unde sint Dante si Virgil. 51. Acesta : briul 
pe care Virgil il aratase si care in oboseala lui i se parea lui Dante asa de departe a ajuns 
acum sub talpile lui. 54. E drag: in text: „fbloseste". Sezind, Dante si Virgil se uita inapoi 
la drumul parcurs, ceea ce, observa Dante cu foarte multa dreptate, e adesea foarte folositor, 
pentru a recapata puteri noi de inaintare. Fireste ca aici nu e vorba numai de drumul „mate- 
rial", ci si de perfectionarea „morala". 57. La stinga : in emisfera noastra. Cine in emisfera 
noastra priveste inspre rasarit vede totdeauna soarele la dreapta ; in emisfera opusa (unde 
Dante se gaseste), soarele apare la stinga. De aici mirarea lui. 58. Miratu-mi gind : motivul 
mirarii mele. 60. Nord : in emisfera noastra soarele rasare intre noi si miazazi ; in Purgatoriu, 
intre locul unde se gasesc cei doi poeti si miazanoapte. 61. Cind Castor: daca soarele, care 
lumineaza cind una, cind cealalalta emisfera, ar fi in zodia Gemenilor (Castor si Polux), ceea 
ce se intimpla intre mai si iunie, ai vedea zodiacul invirtindu-se mai aproape de Ursa Mare, 
adica mai catre miazanoapte, daca nu vrea sa paraseasca vechiul lui drum. 62. Oglinda : 
soarele, numit „oglinda" fiindca, dupa credintele timpului, primeste lumina de la sufletul 
ingeresc care-1 mina si o reflects inspre noi. 63. Si jos si sus : dupa unii comentatori : „pe cind 
se urea imprastie lumina in toata emisfera cereasca septentrionala si, pe cind se coboara, in 



|g|p*C*£^DS£^3J 



307 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£2S333|j 



DIVINACOMEDIE 



|f»S3£^£3Sa| 



64 cu mult mai mult vecin cu Ursa-Mare 
vedere-ai rosul zodiac pe lume, 
de n-ai iesi din vechea sa carare. 

67 De vrei sa vezi apoi aceasta cum e, 
inchipuie-ti ca muntele Sion 
si-acest de-aici stau pe pamint, si-anume 

70 asa ca au un singur orizon 

dar doua hemisfere, lunga strada 
cea arsa cu-al sau car de Faeton, 



73 



76 



ast deal pe-o parte-ar trebui s-o vada 

si pe-alta celalalt de iai aminte 

si clar tu judeci ce-am adus dovada." 



- „Ei, da, maestre, clar mai inainte 
nicicind nu-mi fu asa, ce-acum discern 
si ce-mi parea dincolo de-a mea minte. 

79 Caci cerul mediu-al cercului supern 
numit Equator de-una dintre arte, 
ce sta-ntre nord si sud fixat etern, 

82 ne sta, din cauza care-o spui, departe 
atit spre nord, pe cit de la evrei 
se vede-ndepartat spre calda parte. 

85 Dar vreau sa stiu, maestre-al meu de vrei, 
cit drum mai e ? Caci suie-a coastei frunte 
mai sus decit s-o vad cu ochii mei". 

88 Iar el : - „E grea, atare-i acest munte, 
urcarea-ntii, ci-atit cit urci omoara 
si truda-n om, mai lesne ca s-o-nfrunte. 



75. si judeci (a). 76. Ei da, nicicind maestre, inainte/ Nu fuse-atita de (b). 

cea meridionala". 65. Rosu : din cauza soarelui cu care se intovaraseste. In biserica Sfintul 
loan (Jiattistero" din Florenta), Dante a putut vedea o figura a soarelui sapata in smalt 
cu inscriptia „En giro torte sol ciclos et rotor igne" — „Iata ca eu, soarele, ma-nvirtesc in 
oblicul cere si ma rotesc infocat". De aici acel adjectiv de rosu. 68. Inchipuie-ti: dupa cum, 
de altfel, e in realitate, ca muntele Ierusalimului si eel al Purgatoriului sint la antipozi (au 
un singur ecuator stind in doua emisfere deosebite), si atunci vei intelege ca ecliptica soarelui 
(lunga strada cea arsa cu al sau car de Phaeton) trebuie s-o vezi pe-o parte stind in emisfera 
septentrionala, si pe alta cind stai in cea meridionala. 71. Lunga strada: lipseste un „incit". 
72. Faeton: fiul Soarelui si al Climenei. Pentru a se incredinta ca e cu adevarat fiul Soarelui, 
el ii ceru intr-o zi voie sa mine carul si armasarii lui, dar, necunoscind drumul, se apropie 
prea mult de cer si-1 arse, producind Calea Laptelui. 78. Dincolo de-a mea minte : mai 
presus de mintea mea. 80. Una dintre arte : astronomia. 83. Atit : fiind Ierusalimul si 
Purgatoriul la antipozi, Ecuatorul se indeparteaza cu atitea grade de aici inspre nord, cu 
cite il vedeau evreii de la Ierusalim indepartindu-se inspre emisfera meridionala („calda 
parte"). 88. E grea : in text : „acest munte e astfel, incit la inceput e greu de urcat si, eu 
cit mergi mai sus, obosesti mai putin". Simbolic : „drumul perfectiunii morale la inceput e 
greu si din ce in ce devine mai usor". 90. Ca s-o-nfrunte : ca s-o-nfrunte, mai lesne omoara 
truda-n om. 



||| lE*C*g323S$gg3| 



]oil 




Ei 



|KSC33GS333|j 



PURGATORIUL 



|f»SQ££35a| 



91 Cind calea-ti va parea asa de-usoara 
incit urcarea fi-va pentru tine 
cum e pe-un riu al luntrei ce scoboara, 

94 atunci vei fi la tinta caii-n fine 
si-acolo vei afla si-odihna data. 
Nu-ti spui mai mult. Dar astea le stiu bine". 

97 Dar nu-i fu vorba-ntreaga terminata 
si-un glas vecin : - „Dar poate vei avea 
nevoie pin-atunci sa sezi vrodata !". 

100 Ne-ntoarse-aceasta voce-acum spre ea, 
si-n stinga-ne vazuram o pietroaie, 
ce-ntii nici eu si nici el n-o vedea. 

103 Am mers la ea. Si-n dosul ei o droaie 
de duhuri sta, subt umbra ei, trintita 
cum face-un om cind multa lene-1 moaie. 

106 Din ele-o umbra, ce-mi parea trudita, 
sedea si-avind genunchii-mbratisati 
tinea-ntre-acestia fata ghemuita. 

109 - „0, duke tata, dintre-acesti culcati 
priveste,-am zis, pe eel mai lenes, care 
sa juri ca ei cu lenea-s cununati !" 

96. stiu acestea bine (b). 97. nu-i fu (a). 98. ca sa ai (b). 100. Intorsi de (a); 
Ne-ntoarse-atunci spre el vorbitul graiu (b). 102. nici el nici eu n-observai (b). 
103. stind o (a). 108. -ndesuita (a). 111. In text, din nebagare de seama : el (A). 



93. Al luntrei : drumul unei luntre care coboara tirita de eurent. 95. Data : data de Dumnezeu 
sufletelor care au parcurs tot drumul curatirii morale. 96. Stiu bine : „asigurarea e astfel ca 
exclude orice indoiala" (Torraca). 99. Sa sezi : felul cam ironic si sceptic cu care acest suflet 
intrerupe cuvintele pline de incredere si de optimism ale lui Virgil si atitudinea ce o are, 
trintit la umbra unui pietroi, imbratisindu-si genunchii, si mai ales cuvintele pe care le va 
spune pe urma : „Tu du-te ca esti tare" si : „Ce mi-e bun urcatul?" ne arata in mod admirabil 
pe omul lenes si sceptic, care se-ntreaba mereu : „La ce bun ?" si nu numai ca nu actioneaza, 
dar isi bate joe de cei care se trudesc sa ajunga la un ideal de perfectionare morala. 106. O 
umbra: Belacqua, fabricant de laute, chitare si alte instrumente muzicale cu coarda. Despre 
el stim, in urma cercetarilor lui S. Debenetti, ca se chema Duccio, era fiul unui Bonavia mort 
inainte de 1293 si ca Belacqua nu reprezinta decit o porecla. Despre el, vechiul comentator 
al poemei Anonimo fiorentino ne spune ca „era eel mai lenes om care ar fi existat vreodata, 
incit se povestea ca se ducea dimineata la pravalie si se aseza jos fara sa se scoale decit cind 
vrea sa se duca la masa ori sa se culce. Trebuie sa stim ca autorul era foarte bun prieten cu 
el si mult il dojenea de aceasta lene a lui, asa incit intr-o zi Belacqua i-a raspuns cu cuvintele 
lui Aristotel : «Sedendo et quiescendo anima efficitur sapiens*. La care autorul ii raspunse : 
«De buna seama ca, daca sezind omul devine intelept, nimeni n-a fost vreodata mai intelept 
ca tine !»". Muzicianul Casella si fabricantul de instrumente muzicale Belacqua fac parte din 
cercul acela de prieteni ai lui Dante „pe care luptele politice nu-i tulburara si au putut sa 
retraiasca aici in doua convorbiri afectuoase si cordiale fara ecoul vreunei patimi. Sint doua 
ramasite ale trecutei si infrintei tinereti poetice si cavaleresti a lui Dante" (Steiner). 
110. Care : in text : „Priveste pe acela care se arata mai lenes decit daca lenea i-ar fi sora". 
Intre care si sa juri trebuie subinteles probabil un te face : „care te face sa juri". 111. Cunu- 
nati : de observat tonul vesel, glumet al lui Dante, care se poate spune ca e laitmotivul 
intregii convorbiri cu Belacqua, om de altfel spiritual si el, si - desi meserias - destul de cult, 



gjg|p*C*£^DS££3J 



309 



fr^s^gcg^sc^ jll 



m 



|B3C33£2S333|j 



DIVINACOMEDIE 



|f»S3£^£3Sa| 



112 S-a-ntors si ne-a privit, mai cu-ndemnare, 
dar nu mai sus de sold, asa-ntr-un fel, 
si-mi zise-apoi : - „Tu du-te, ca esti tare !". 

115 Atunci 1-am cunoscut. Si putintel 

desi pe-ai mei plamini truda stapina, 
ea nu m-opri sa nu ma due la el. 

118 Cind fui aproape,-abia mai sus de mina. 
'naltindu-si ochii-a zis : - „Vazusi tu cum 
pe stinga Feb teleaga lui si-o mina?". 

121 Cuvintu-i scurt si-al fetei lenes drum 
mi-adusera putin suris pe buza, 
si-am zis : - „Belacqua, nu te pling de-acum ! 

124 Dar spune-mi tu, ce lene-asa de-ursuza 
te-a prins aici? Iti faci tu-ndatinatul 
tabiet al tau? Astepti vro calauza?". 

127 Iar el : - „Ei, frate, ce mi-e bun urcatul ? 
Caci tot nu m-ar lasa la prag divinul 
portar sa intru spre-a-mi spala pacatul. 

130 Caci are-ntii sa-mi faca-n jur seninul 
atitea roti ca-n viata mea trecuta, 
caci pina-n moarte-am tot impins suspinul. 

112. dar ridicare (a). 113. Mai sus de coapse fata nu-i fdcu (a). 114. Tu sui, ca tu 
esti (b) ; Sue. Mergi tu, (b) ; Sui tu (c). 115. Memoria mea atunci il cunoscu (a). 
116. Si-oricit suflara truda (a). 118. cind fui aproape (a). 119. naltindu-si ochii 
abia (a); deci (c). 120. carul soarele si-l (c). 122. Mi-au pus putin suris (a); Mi-au 
incretit putin suris (b). 130. Caci are-ntiiu sd[...]-n jur (a). 

cum se poate arguments din glumetul lui citat aristotelic. Mult trebuie sa-1 mai fi distrat pe 
Dante prietenia acestui meserias si lenea lui inteligenta si aproape filosofica, atit de contrara 
firii active si patimase a poetului, si un reflex al acestor ceasuri vesele petrecute in pravalia 
fabricantului de laute - unde, poate, facu intii cunostinta cu acel Casella care trebuia sa-i 
puna pe note cantonele lui cele mai frumoase — se arata in acest cint al Purgatoriului, atit 
de neobisnuit de vesel si de senin. 113. Sold : ca sa nu ridice prea mult capul. 114. Tare : 
Belacqua a auzit ceea ce Dante a spus lui Virgil, ca adica el pare a fi cununat cu lenea, si, cu 
spiritul lui prompt de meserias florentin, ii raspunde : „Nu te gindi la mine, du-te tu, ca esti 
mai grozav". 115. Atunci: la raspunsul acela intepator. 116. Desi: desi truda era stapina pe 
ai mei plamini. 118. Mina : tot din lene, ca si in versul 113 : „nu mai sus de sold". 119. Vazusi : 
ca si cum ar spune : „Tu, care esti asa mare invatat, ti-ai fi inchipuit vreodata una ca asta : 
soarele sa-si mine caruta la stinga?". Intrebarea e foarte fireasca : Belacqua isi pastreaza 
personalitatea de meserias flecar si iscoditor si in Purgatoriu. Dupa cum la Florenta, la 
aparitia lui Dante in pragul pravaliei, il intreba daca stie ce s-a intimplat in Mercato sau San 
Procolo cu acea aviditate de-a povesti a celui ce-i stapin pe o noutate si nu vrea s-o spuna 
numaidecit fara sa atite curiozitatea ascultatorului, tot asa si aici, in Purgatoriu, il intreaba 
daca stie noutatea zilei. Soarele la stinga, care pentru Dante reprezinta un interes stiintific, 
astronomic, pentru Belacqua e o simpla distractie. 121. Drum: trasaturile fetei. 122. Suris: 
aducindu-si aminte ca tot astfel era si pe pamint. 123. Nu te pling: fiindca te-am vazut in 
Purgatoriu si am deci siguranta ca vei fi mintuit. 128. Lasa : pedeapsa celor ce au intirziat 
pocainta fiind de a astepta in Ante-Purgatoriu atitia ani citi au trait in pacat, inainte de a 
avea voie sa inceapa drumul de ispasire. Deci lenea acestor suflete reprezinta aici o pedeapsa, 
iar nu staruinta lor in acest pacat. 130. Seninul : cerul, soarele. 132. Impins : minat 
de pocainta. 



310 





Bi 



|KSC33GS333|j 



PURGATORIUL 



|f»SQ££35a| 



133 Si-o ruga pin-atunci de nu-mi ajuta, 
iesind din inimi dragi Celui de Sus, 
ce poate-a mea, cea-n ceruri neplacuta?". 

136 Virgil era plecat, si-urcind mi-a spus : 
- „Porneste-acum ! Vezi, soarele e-n focul 
de-amiazi pe cer, si-n marginea de-apus 

139 al noptii-amurg acopera Marocul". 



136. Virgil ins-a plecat (a). 138. De-amiazi pe-al nostru cer, si-n eel de-apus (b). 
139. Pulpana noptii (a) ; Piciorul (a). 

135. A mea : ruga mea. Neplacuta : fiindca e rugaciunea unui suflet inca necuratit de pacate. 
Si in aceste cuvinte se observa, impreuna cu oarecare nuanta de melancolie, acel scepticism 
particular oamenilor lenesi. 137. Soarele : fiindca a parcurs inca patruzeci de grade, soarele 
e acum pe meridianul Purgatoriului, si noaptea se intinde asupra emisferei boreale : e deci 
amiaza. 138. Marginea: ultimul tarm occidental al emisferei nordice. 139. Amurg: intunericul 
noptii. Marocul : pentru a arata cu o tara din bazinul Mediteranei emisfera noastra. 




3" 




m 



|B3C33£2S333|j 



DIVINACOMEDIE 




|f»S3£^£3Sa| 



CintuC y 



Ante-Purgatoriul. Briul 
al doilea: lenesii 



Dojana lui Virgil pentru distractia lui 
Dante (1-21) © Intilnirea cu sufletele 
acelora care, murind ucisi, s-au intors 
la Dumnezeu (22-57) . Convorbirea 
cu Iacopo del Cassero, Buonconte 
da Montefeltro si Pia dei Tolomei 
(58-136) 



Lasind acele umbre si plecind, 
urmam deci urma dulcelui meu duce, 
cind, dindarat, cu mina aratind, 

un duh: - „Ia vezi, ca parca nu straluce 

lumina-n stinga celui dedesubt 

si ca si-un viu el pare-a se conduce !". 

7 Cind m-am intors, vazui ca ne-ntrerupt 
fixat eram de-a lor cautatura 
eu : eu si jos al zilei luciu rupt ! 

10 Atunci Virgil : - „Ce gind nebun te fura 
incit si-urcarii-acum zabava-ti face? 
De-acesti de-aici ce-ti pasa ce-si murmura? 

13 Urmeaza-ma, iar ei sopteasca-n pace ! 
Fii tare ca un turn ce nu-si clateste 
coroana-n vint, de-ar bate-oricum ii place. 



6. si (a), el in (A) e pus intre paranteze. 



1. Acele umbre : sufletele lenese din briul intii al Ante-Purgatoriului. 5. Dedesubt : Dante, 
care mergea dupa Virgil pe urcus si deci era mai jos decit el. 6. Se conduce : nu numai fiindca 
arunca umbra ca trupurile oamenilor vii, dar si in celelalte, ca de pilda (cf. Infernul, XII, 80-82) 
prin faptul ca picioarele lui, umblind, misca pietrele, se poarta nu ca o umbra, ci ca un trup 
viu. 9. Eu si...: eu si umbra mea, care stirnea uimirea lor. 12. Murmura: cu acest cuvint 
Dante nu se refera la sunetul vorbelor, fiindca, din contra, umbra strigase, ci la cuprinsul lor 
fara insemnatate. Este vadit aici un oarecare dispret al lui Virgil pentru lenea acestor suflete. 
Ca buna calauza ce este si mereu cuprins de responsabilitatea ce o are, Virgil se teme ca 
Dante s-ar putea molipsi de acest pacat si ar intirzia in drumul lui spre ispasire. 14. Ca un 
turn: versuri devenite proverbiale in textul italian. Aceasta dojana a lui Virgil pare pentru 



||| lE*C*g323S$gg3| 



3ii 



fr^*3^sc^l jl| 



Ei 



|KSC33£H333|j 



PURGATORIUL 



|f»SQ££35a| 



16 Caci omu-n care-apururi se goneste 
un gind pe-alt gind, delunga tinta lui, 
caci unu' pe-altu-n fuga se slabeste". 

19 Eu ce puteam, decit ca : - „Viu !" sa spui ? 
Si-am spus, si-acel obraz putin avindu-1 
ce-adese face demn sa ierti oricui. 

22 Pe munte-n acest timp, incunjurindu-1 
venea spre noi, putin mai sus, popor 
cintind un Miserere-n cor cu rindul. 

25 Dar cind vazura ca eu pui zavor 

luminii cu-al meu trup, schimbara glasul 
si-un lung si sarbad „0" fu cintul lor. 

28 Iar doi din ei isi si-ntetira pasul, 
spre noi, spre-a ne-ntreba, ca o solie : 
- „In care cere vi-e dat aici popasul?". 

31 Virgil atunci: - „Va-ntoarceti, si le fie 
acestea celor ce-au ramas stiute : 
ca-n trup acesta-i om in carne vie. 

34 Din cauza umbrei lui, de-au stat umplute 
de-uimire asa, atit mai am de spus : 
onoare-i dati, caci poate sa v-ajute !". 



20. putin (c). 22. ast rdstimp (a). 23. mai sus putin (c). 24. Miserere cintindu-l (a). 
Pe rind un Miserere-n cor cintindu-l (b). 26. mutindu-si glasul (b). 27. Un lung (a). 
In lung si sarbad O (b). 29. sa-ntrebe-n forma de solie (b). 31. si sa stie (a). 32. Celor 
ce v-au trimis (a). 36. Sa-i dea respect (b). 



noi cam neasteptata. De fapt, Dante prinde ocazia pentru a-si arata dispretul pentru 
aceia care se lasa abatuti din drumul lor din frica de gura lumii si se arata in aceasta com- 
paratie drept si neinduplecat ca un turn in zadar batut de furtuna, dupa cum fu si in viata. 
17. Delunga: indeparteaza. 19. Decit: decit sa spui: „Iata-ma ca nu ma mai opresc si 
viu dupa tine". 20. Obraz : avind putin infatisarea omului rusinat si pocait de greseala lui. 
22. Pe munte... : a se construi : „In acest timp venea spre noi pe munte (dar) inconjurindu-1 
putin mai sus, o multime (popor) cintind in cor, rind cu rind (vers cu vers) un Miserere." 

24. Miserere : psalmul LI : „Ai mila de mine, Dumnezeule, in bunatatea Ta ! Dupa indurarea 
Ta cea mare, sterge faradelegile mele ! Spala-ma cu desavirsire de nelegiuirea mea si cura- 
teste-ma de pacatul meu !...". In fiecare briu al Purgatoriului sufletele cinta un psalm, un imn 
sau o rugaciune ale Bisericii, muzica ajutind aici la inaltarea sufletelor spre Dumnezeu si 
folosind ca mingiiere a chinurilor ce le indura pentru a se curati prin ele de pacate. E vorba 
insa de muzica „religioasa", nu „profana", ca cea a lui Casella, care a stirnit dojana lui Cato. 

25. Pui zavor : opresc lumina, fac umbra. 27. O : „incetara de a cinta psalmul pocaintei si 
toate impreuna izbucnira intr-o exclamatie de mirare, care iesi intr-un sunet lung si schimbat 
din cauza uimirii" (Casini). 29. Ca o solie : fiindca cei doi, care se indepartasera din ceata 
celorlalti, vorbeau in numele tuturor. 30. Cere : cu toate ca sufletele au bagat de seama ca 
unul dintre ei e viu, totusi cad in greseala de a crede ca sint si ei suflete menite sa-si 
ispaseasca pacatele intr-un anume cere al Purgatoriului. 31. Va-ntoarceti : „intoarceti-va 
(voi doi, care ati venit sa ne vorbiti in numele tuturor) si spuneti celor ce-au ramas si v-au 
trimis la noi drept solie ca acesta care e cu mine e un om inca viu". 36. V-ajute : aducind veste 
despre voi jos pe pamint, cind se va intoarce, si facind ca rudele sa vii scurteze chinurile cu 



|g|p*C*£^DS£^3J 



3U 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£2S333|j 



DIVINACOMEDIE 



|f»S3£^£3Sa| 



37 Eu n-am vfizut mai iuti nici meteorii 
s-aprindfi-n faptul serii-a boltii slavfi, 
nici soarele topind in august norii, 

40 cum ei au curs la deal ffirfi zfibavfi 
si cum, ajunsi, pornirfi-n jos poporul 
cum far' de frine curfi-n cimp o stavfi. 

43 - „Sint multi acesti ce vin acum cu zorul - 
vorbi Virgil - si toti cu vro rugare, 
deci mergi incet si-asculta-le-n mers dorul. 

46 - „0, tu, acel ce spre fericea stare 
te duci cu trupul ce din mamfi-1 ai - 
strigau venind -, ffi-ti grabei alinare 

49 sa vezi de nu cunosti pe vrunul, vai, 
spre-a duce despre el in lume stire ; 
de ce tot mergi mereu, de ce nu stai? 

52 Noi toti muriram moarte-ntru cumplire 
si pinfi-n moarte-am tot fficut pficate 
si-atunci ne-a luminat cereasc-albire 

55 incit, cfiindu-ne,-am iesit iertate 

din viata noastr-amici cu Dumnezeu, 
ce-acum prin dorul de-a-L vedea ne bate !" 

58 - „Oricit vfi tot privesc - raspunsei eu -, 
nu pot sa va cunosc. Dar de va place 
sa fac, alesi pfirtasi, ce pot sa vreu, 

61 vorbiti, si vreu sa fac, pe sfinta pace 
pe care, alergind din sfere-n sfere, 
s-o cat fist duce ce-1 urmez mfi face." 



41. cum si porni (a); cum ei se-ntrec (b). 51. Ah Doamne ! Ce tot mergi (a). 53. f dp - 
tuit (c). 63. Ast Duce ce-l urmez s-o cat ma face (c). 



rugile lor. 37. Meteorii : „n-am vazut niciodata stele cazatoare despicind la inceputul noptii 
seninul cerului cu atita iuteala si n-am vazut soarele topind in august nori atit de repede, 
cum...". 42. Stava: herghelie. 45. Incet: ca sa-i poti asculta pe toti. -n mers : „dar fara a 
te opri". Acelasi Virgil care adineaori a certat pe Dante fiindca se oprise s-asculte, aici il 
indeamna sa mearga mai incet pentru a asculta rugaciunile acelor suflete care i se pare ca 
merita toata atentia si bunavointa lui. 46. Fericea stare : mintuirea sufletului si cucerirea 
fericirii vesnice a Raiului. 47. Cu trupul : „nu ca noi, numai cu sufletul, dar si cu trupul ce-1 
ai din nastere". 48. Alinare : „umbla mai incet". 51. De ce : sufletele s-ar fi asteptat ca Dante 
sa se opreasca ; vazind ca tot merge si nestiind ca Virgil il indemnase a nu se opri, ei cred 
ca nu voieste sa le asculte si devin rugatoare, intrebindu-1 „de ce, de ce...?". 52. -ntru cum- 
plire : „n-am murit de moarte buna, am fost ucisi". 53. Am facut pacate : „nu ne-am pocait, 
am staruit in pacat". 54. Albire: harul dumnezeiesc. 57. Ne bate: „care Dumnezeu acuma 
ne munceste cu dorul de a-1 vedea". In Purgatoriu n-au loc „pedepse" ca in Infern, ci numai 
„chinuri ispasitoare" pentru curatirea sufletului de pacat. 58-63. Oricit... ma face : si eu am 
raspuns : „Oricit va privesc, nu izbutesc sa va cunosc. Dar daca, o, alesi partasi (o, voi care 
ati avut parte de fericirea de a va mlntui sufletul), va place sa fac ceea ce pot, voi vorbiti, si 
am sa va indeplinesc dorul, pe acea sfinta pace (a sufletului) pe care acest duce pe care-1 
urmez ma face s-o caut alergind din sfere in sfere". 62. Din sfere-n sfere: din lume-n lume, 



||| lE*C*g323S$gg3| 



314 



fr^*3^SC^l jl| 



Ei 



|KSC33GS333|j 



PURGATORIUL 



|f»SQ££35a| 



64 Iar unul a-nceput : - „In buna-ti vrere 
noi credem toti, chiar fara juraminte, 
de n-o fi poate-un caz sa n-ai putere. 

67 Eu unul deci, a toti mai inainte : 
de-i mai vedea tu tara dintre statul 
lui Carlo si Romagna, ai aminte, 

70 te rog, si-n Fano fa-mi atit cu sfatul 

ca doar prin rugi ei poarta-mi vor deschide, 
sa-mi pot spala cumplit ce-1 am pacatul. 

73 De-acolo fui ; dar ranile perfide 

ce scurser-al meu singe-n care-am stat, 
imi fura date-n tari antenoride, 

76 in cari eu ma credeam ca-s mai vegheat. 
Un d'Esti mi-o facu-ntr-o ura care 
mai mult-a fost, decit ii fu iertat. 

79 Spre Mira insa de catam scapare, 
ajuns de ei la Oriac cind fui, 
as fi si-acum la cei ce au suflare. 

82 Fugii spre balti, si-aci-ncurcat cazui 
in trestii si namol, si desfacuta 
in lac de singe viata mi-o vazui". 

85 Si-alt duh apoi: - „Cum vrei sa-ti vezi umpluta 
dorinta ce te-a-mpins pe dealul sfint, 
cu buna mil-a mea tu mi-o ajuta. 



66. asa (a) ; asa (c). 78. a fost (a). 80. Cind eu (a). 87. Pe-a mea (a). 



dintr-un regat intr-altul al lumii de dincolo de mormint, adica : prin Infern, Purgatoriu si 
Paradis. 64. Iar unul: Iacopo del Cassero din Fano (Marche). A fost podesta in Bologna si, 
fiindca Azzo d'Este vrea sa puna stapinire pe oras, el nu numai ca s-a impotrivit persecutind 
in timpul cirmuirii sale pe toti partizanii marchizului Azzo, dar il birfea mereu, spunind ca 
era fiul unei spalatorese, din care motiv Azzo puse in 1298 pe niste sicari sa-1 omoare, pe 
cind, de la Venetia, unde venise din Fano pe mare, se ducea la Milano, unde fusese chemat 
ca podesta. 68. Statul: marca din Ancona, intre Romagna si regatul Neapolelui stapinit de 
Carol de Anjou. 71. Poarta : poarta Purgatoriului. Deschide : rugaciunile celor vii scurteaza — 
dupa credinta Bisericii catolice - muncile sufletelor din Purgatoriu. 74. Am stat : cind eram 
viu. Era opinia comuna ca singele ar fi cuibul sufletului. O alta interpretare, dupa noi gresita, 
ar intelege (cum face, se pare, si traducatorul) ca atit de mult singe se scursese din ranile lui, 
incit sedea in el. 75. Antenoride : tinutul orasului Padova, al carui intemeietor se credea a 
fi troianul Antenor, tovarasul lui Enea in fuga din Troia. 76. Vegheat : „mai sigur, mai la 
adapost de razbunarea lui Azzo". Facuse dinadins calatoria pe mare de la Fano la Venetia ca 
sa nu treaca prin tinuturile Ferrarei, supuse dusmanului sau. 78. Iertat : mai mare decit se 
credea. 79. Mira : „daca, in loc de a fugi spre balti, as fi apucat drumul care de la Oriago, 
trecind prin Mira, duce la Padova, as fi scapat cu viata si as trai inca si azi pe pamint". 
82. Balti : chiar acum localitatea aceasta, unde riul Brenta coteste brusc, se cheama, de la 
seful sicarilor care-1 omorira pe Iacopo del Cassero, „cotitura lui Marcon", dupa cum a relevat 
Guido Mazzoni. 85 : cum iti doresc ca sa-ti vezi satisfacuta dorinta de ispasire care te-a 
impins pe sfintul deal al Purgatoriului, dar implineste-mi si tu dorinta ce-o am, ca sa duci sus 
pe pamint veste despre mine si sa faci cunoscut felul mortii mele. 



^ fia&&£gx^ 



3iS 



fr^s^gcg^sc^ jll 



Bi 



|B3C3^2£2S33|j 



DIVINACOMEDIE 



|f»S3£^£3Sa| 



91 



Din Montrafeltre-am fost, Buonconte sint ; 
Giovana si-altii grija nu mi-o poarta, 
de-aceea-mi port eu ochii-aci-n pamint". 

- „Dar ce-ntimplare,-am zis, sau care soarta 
te-a dus departe-atit de Campaldin, 
ca nu stim unde-ti zace haina moarta?" 



94 - „Oh - zise el -, din jos de Casentin 
o girla e, si-Archiano e chemata, 
din sus de schit nascuta-n Apenin. 

97 Spre locul unde-i cu-Arno maritata, 
fugii pe jos, insingerind pamintul 
cu ce-mi scurgea strapunsa beregata. 

100 Aci-mi pierdui vederea, iar cuvintul 
din urm-al Maicii nume-mi fu, si-apoi 
acolo gol lasatu-mi-am vesmintul. 

103 Eu spui ce-i adevar, tu-1 du-ntre voi : 
m-a prins un inger, ins-al tau, Inferne, 
striga spre eel din cer : «Tu ma despoi ! 

106 Ai dus, din el ce-avea dintre eterne, 
rapindu-mi-1 c-o biat-oftare buna 
dar celeilalte-altfel ii voi asterne!». 

109 Tu bine stii,-n vazduhuri cum s-aduna 
vaporii uzi ce-n ploi se-ntorc de-ndata, 
ce-urcind ajung in frigul de sub luna : 



93. Ca (a). 101. Ce-al Maicii nume-l terminai (a). 110. Ce ajung (a). 



88. Montrafeltre : Buonconte da Montefeltro, fiul acelui Guido pe care 1-am intilnit in cintul 
XXVII al Infernului. A fost capetenia aretinilor (cetateni din Arezzo - atunci in Toscana) si 
a murit in batalia de la Campaldino (11 iunie 1289). Dupa batalie, trupul lui nu s-a putut 
gasi. Acest amanunt a excitat foarte mult fantezia florentinilor, care au continuat a vorbi 
timp indelungat despre moartea lui. Folosindu-se de aceasta stare sufleteasca si de situatia 
lui privilegiata de calator in regiunile de dincolo de mormint, care a putut afla de la mortii 
insisi atitea lucruri ramase obscure si tainuite pentru contemporani, Dante, dupa cum nasco- 
ceste pasionata seena de dragoste intre Francesca si Paolo, ca si aceea intunecata a contelui 
Ugolino, aici satisface curiozitatea populara a florentinilor, aratindu-le din ce cauza trupul 
lui Buonconte nu s-a gasit. 89. Giovanna : sotia si celelalte rude ale lui n-aveau griji sa-i 
scurteze muncile, rugindu-se pentru el. 90. Pamint : de rusine ca a fost atit de dat uitarii, 
pe cind celelalte suflete aveau toate pe cine sa se roage pentru ele. 93. Haina moarta: 
trupul. 94. Casentin : bazinul de munte al Arnului. 96. Schit : schitul Camaldoli, intemeiat 
de Sfintul Romuald linga muntele Falterona, de unde izvoraste Arno. 97. Maritata : locul unde 
se varsa-n Arno. 99. Cu ce : cu singele ce se scurgea din beregata strapunsa. 100. Vederea : 
cunostinta. 104. Inger: un inger al Infernului, un drac. Motivul luptei intre ingerii binelui 
si ai raului e foarte comun in scrierile medievale si in arta populara din toate tarile. 106. Ce : 
sufletul, partea eterna a omului. 107. Biat-oftare : numai din cauza unei biete oftari sau, 
cum spune Dante in text, a unei „lacramioare". De observat tonul ironic al demonului care-si 
bate joe de naivitatea ingerului ce se lasa inselat de o simpla oftare in momentul mortii 
pentru ca sa scape din chinurile infernale pe eel pacatos. 108. Celeilalte : partii muritoare, 
trupului, ii voi pregati alta soarta. 109. Tu bine stii: dracul se razbuna pe trupul lui Buonconte. 
Aduna nori in aer, dezlantuie furtuna si-1 rapeste intr-un curent de apa care-1 rostogoleste 
pina-n Arno. 111. Luna : frigul regiunilor inalte. 




316 



fr^*3^sc^l jl| 



Bi 



|KSC33GS333|j 



PURGATORIUL 



|f»SQ££35a| 



112 deci Vrerea rea ce numai rau-1 cata 
unind si minte, vint si fum stirni 
cu-a sa putere firii sale data. 

115 Si-n faptul serii vaile-nvali 

din Protomagno pina-n Jugul-Mare 
cu nori, si ceru-asa-1 acoperi, 

118 ca-n apa s-a topit intreaga zare, 
iar cita ploaie nu putu s-o-nghita 
pamintu-n el, prin vai cata scapare, 

121 si-apoi, cu alti torenti mai mari unita, 
cazu-n regalul riu, cu-atita hui 
ca n-a mai fost vrun chip de-a fi oprita. 

124 Afla-nghetatu-mi trup la gura lui 

umflatul Archian si-n Arn' ma-mpinse 
si crucea-mi desfacu care-o facui 

127 pe piept atunci cind vaiul meu ma-nvinse ; 
purtat pe fundul lui apoi, curind 
intreg in prada-i de namol ma-ncinse !" 

130 - „Ah, cind tu-n lume vei fi-ntors, si cind 
vei fi-ntramat gustind calatoria - 
vorbi, acestui duh alt duh urmind -, 

133 vorbeste si de mine-atunci ! Sint Pia ; 
imi dete Siena trup, Maremma moarte : 
o stie-aceasta eel ce-n cununia 

136 cea nou-a mea inelul vru sa-mi poarte." 



113. Cu mintea sa, si vint (a). 117. svircoli (a). 127. sbuciumul (a). 128. Si apoi (a). 
130. Cind vei fi tu in lume-ntors (a). 134. Moarta-n Maremma, eu din Siena fui. 
135-136. ...ce vru-n casatorie I A doua a mea, cd-i port inelul lui (c). 



112. Vrerea rea : diavolul. 113. Minte : unind impreuna vointa de a face rau si inteligenta, 
stirni vintul si norii. 114. Data: Sfintul Toma, in Summa theologica (I, 112, 2): „Si ingerii 
buni, ca si cei rai exercita oarecare putere asupra materiei, adunind nori ca sa ploua". 
116. Protomagno: Pratomagno in Casentino. Cosbuc preschimba usor numele italiene de 
localitati pentru a le da o forma mai romaneasca, ca sa nu distoneze in versul romanesc ; 
cf. mai sus : „Montrafeltre" in loc de „Montefeltro". Jugul-Mare : Apeninul. 122. Regalul 
riu : Arno. 127. Vaiul : durerea ultimelor clipe, care invinsese impotrivirea lui la harul 
dumnezeiesc. In alti termeni : „crucea ce mi-o facui cu bratele, cind m-am cait de pacatele 
mele". 128. Purtat : rostogolit. 130. Ah : se adreseaza lui Dante. Incepe a vorbi un alt suflet : 
Pia dei Tolomei. 131. -ntramat: odihnit, refacut. Gustind: aducindu-ti aminte cu placere de 
calatoria facuta prin cele trei tinuturi dincolo de mormint. 133. Pia : dupa traditia cea mai 
comun primita, a fost o Pia din familia Tolomei din Siena, sotia lui Nello dei Pannocchieschi, 
care traia inca in 1322. Sotul ei, banuind-o pe nedrept de necredinta, o aduse in castelul 
lui din Pietra din Maremma, lasind-o acolo sa moara de malarie sau, dupa altii, puse pe 
un servitor sa o arunce de pe fereastra. Altii, printre care si traducatorul, cred ca ar fi 
vorba de o Pia Guastelloni, maritata intii cu Baldo Tolomei si in a doua casatorie cu Nello 
Pannocchieschi. Episodul, asa de scurt si delicat, a fost in toate vremile foarte popular in 
Italia, si in timpul romantismului a inspirat o funga nuvela in octave lui G.D. Sestini. 
134. Acesta: in text: „acel", adicii Nello Pannocchieschi. 136. Vru: sii-mi fie sot. 



|g|p*C*£^DS££3J 



V7 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



|B3C3^2C2S33!| DIVINACOMEDIE }f»S3£^£^ 




CintuC yi 



Ante-Purgatoriul. Briul 
al doilea: lenesii 



Intilnirea cu alte suflete dintr-aceeasi 
ceata (1-24) © Indoiala teologica a lui 
Dante si explicarea lui Virgil (25-57) 
© Intilnirea cu Sordello din Mantova 
(58-75) © Invectiva lui Dante 
impotriva Italiei corupte si a Florentei 
(76-151) 



1 Cind sparg un joe de zar, eel ce-a pierdut 
ramine trist si-arunca singur tinte 
si trist repeta cum ar fi facut ; 

4 cu celalalt merg toti, care 'nainte 
si care-n urma lui, si, dindu-i coate, 
din laturi altul ii aduce-aminte. 

7 El nu sta-n loc, ci-ascult-ale lor toate, 
iar cui ii da se mintuie de el, 
si scapa de-mbulzis astfel cit poate. 

10 Asa-ntorceam eu fata-n desu-acel 
popor sosit, spre toti de linga mine, 
si-asa prin promisiuni, scapam la fel. 

13 Si pe-aretinul eel de miini haine 
ucis, de Ghino Tac, aci-1 vazui, 
si-acel ce-n goana se-neca-n rovine. 



3. Problnd cum trebuia sa fi facut (a). 



1. Sparg: jucatorii, dupa sfirsitul partidei. 2. Tinte: in text: „repetind aruncarile de zar". 
3. Repeta : in text : „invata", adica cum ar fi trebuit sa arunce ca sa cistige. 4. Cu celalalt : 
ce eel care a cistigat. 6. Aminte : ca e si el pe-acolo. Acesta si alte jocuri se jucau in Florenta 
in aer liber in public si de persoane de oarecare importanta, sezind de obicei pe bancile de 
piatra care ieseau din zid la dreapta si la stinga usii celei mari din strada a locuintelor 
private mai de seama. Intr-o nuvela a lui Sacchetti vedem jucind astfel in public si pe Guido 
Cavalcanti, vestitul poet, prieten al lui Dante. Aceeasi eomparatie o gasim in lucrarea unui 
jurist din secolul al XHI-lea (Lecturae in codicem a lui Oldofredus din Bologna) : „Item sicut 
videmus lusoribus ad taxillas vet similem ludum ; nam multi stare solent ad videndum ludum, 
et quando unus lusorum obtinet in ludo, Mi instantes solent petere aliquid sibi dare de luero 
illo in ludo habito, et illi lusores dare solent...". 10. Asa: a se construi: „Asa eu, sosit in 
mijlocul acelui popor (de suflete), intorceam fata spre toti cei de linga mine". 13. Aretinul: 
Benincasa da Laterino, vestit jurisconsult din Arezzo si profesor in „Studiul" din Bologna, a 



||| lE*C*g323S$gg3| 



3^ 



fr^*3^*Q^ jl| 



Bi 



|KSC33GS333|j 



PURGATORIUL 



|f»SQ££35a| 



16 Era si-acel pisan, din cauza cui 
paru Marzuc eel bun asa de tare, 
si miini tindea spre cer, in plinsul lui, 

19 Novell ; si d'Orso, ca si-acel ce fuse 
prin pizme si-ura dat pieririi prada, 
dar nu prin vina proprie, cum imi spuse. 

22 Eu zic de Delia Brosa. Deci sa vada, 
stapina din Brabant, cit timp e vie, 
ca nu-ntr-o turma mult mai rea sa cada ! 

25 Iar cind fui liber de-umbrele cari mie 
astfel mi se rugau, spre-a fi-n putinta 
mai iute-n cer prin ruga mea sa vie, 



28 



31 



am zis : - „Tu-mi pari ca negi cu staruinta, 
tu, facia mea,-ntr-un text al tau ca poate 
sa schimbi prin rug-a cerului sentinta ; 

dar asta e ce-o cer acestea toate ! 

Spereaza ei zadarnic asadara, 

ori spusa ta eu n-o-ntelesei, poate?". 



17. demn paru (a) ;pdruse (a) 21. precum (a). 30. O rug' (a). 33. Mi-e ne-nteleasd (a). 
Ori nu-ti pricep deplin cuvintul (c). 

fost omorit de Ghino di Tacco (cf. Infernul, XXIX, 125) pe cind impartea dreptate la Roma 
ca vicar al papei Bonifaciu al VHI-lea, pentru a razbuna un frate si un unchi osinditi de el 
la moarte. 15. Acei: Guccio de' Tarlati din Arezzo, stapinul castelului Pietramala, care 
s-a inecat in Arno urmarind pe dusmanii din neamul de' Bostoli, guelfi si surghiuniti din 
Arezzo, care se adapostisera in castelul Rondine. Rovine : ale Arnului. 16. Acel pisan : 
Farinata, fiul lui Marzucco Scornigiani, care, fiind omorit de un cetatean al Pisei, dadu prilejul 
tatalui sau Marzucco sa-si arate taria, iertind pe ucigas. Gasim intr-adevar intr-un cronicar 
contemporan ca Marzucco, care din cauza unor nenorociri familiale se calugarise, cind 
afla vestea omorului, tinu o predica foarte inaltatoare catre ceilalti calugari despre datoria 
crestinului de a ierta si convinse pe celelalte rude, care voiau cu orice pret sa se razbune, sa 
ierte pe ofensatorul lor. 19. Novell : Federigo Novello - fiul lui Guido Novello -, ghibelin care 
a murit la 28 septembrie 1291 intr-o expeditie in Casentino, pe cind cauta sa recucereasca 
posesiunile pe care Florenta guelfa i le luase. D'Orso: contele Orso, fiul lui Napoleon degli 
Alberti (cf. Infernul, XXXII, 55 si urm.), a fost omorit de varul sau Albert, fiul contelui 
Alessandro di Mangona. Acel: Pierre de la Bosse, marele sambelan al lui Filip eel Indraznet, 
regele Frantei. Murind mostenitorul tronului, se pare ca el ar fi invinuit de aceasta moarte 
pe Marie de Brabant, a doua sotie a regelui. Ura reginei si pizma curtezanilor facura astfel 
incit fu acuzat de tradare si fu spinzurat in ziua de 30 iunie 1278. Dupa cum se vede din acest 
pasaj, Dante, care cunostea bine intrigile pizmase ale curtezanilor (cf. episodul lui Pier della 
Vigna in cintul VIII din Infern) il scoate nevinovat. 23. Brabant : Marie de Brabant, autoarea 
ruinei lui. 24. Mai rea : printre calomniatorii din genunea a zecea din Infern. 27. Ruga mea : 
ruga pe care Dante, intors pe pamint, o va face, din partea sufletelor intilnite in Purgatoriu, 
rudelor ramase in viata de a le scurta cu rugaciunile lor anii de ispasire. 28. Tu : se adreseaza 
lui Virgil, aducindu-si aminte de un loc din Eneida (VI, 376) : „Desine fata deum flecti sperare 
precando" ', in care Sibila spune lui Palinurus, care-1 roaga pe Enea sa-1 duca cu sine dincolo 
de Aheron, sa inceteze de a spera ca hotaririle zeilor se pot schimba prin rugaciunile muri- 
torilor. Indoiala lui Dante provine din faptul ca, dupa spusele tuturor sufletelor ce le-a intilnit 
pina acum in Purgatoriu, se pare, din contra, ca Dumnezeu se lasa induplecat de rugile 
credinciosilor. In realitate, intreg acest episod reprezinta un tertip al lui Dante pentru a face 
asa fel ca Virgil sa-si poata corecta el insusi greseala, dupa cum a facut si in cintul XX, 58-99 
din Infern cu privire la originile orasului Mantova. Virgil, care isi corecteaza greseala aici in 



|g|p*C*£^DS£^3J 



319 



fr^s^gcg^sc^ jll 



m 



|B3C33£2S333|j 



DIVINACOMEDIE 



|f»S3£^£3Sa| 



34 Raspunse el : - „Scriptura mea e clara 
si nici nu sper-acestia nebuneste, 
de judeci drept, nu cum ar fi sa para. 

37 Dreptatea cea de veci nu se clinteste, 
ca umple-n clip-o dragoste-nfocata 
ce-acestor insi pe-ncet li se-mplineste, 

40 iar unde-am spus acel cuvint odata 
nu se spasea prin ruga nici o vina, 
caci ruga sta de cer indepartata. 

43 Dar nu te-opri pe-o chestie-asa de fina, 
de nu te-ndeamn-acea conducatrice 
ce da-ntre minte si-adevar lumina. 

46 Eu nu stiu de-ntelegi, zic de Beatrice. 
Pe culmea astui munte-acolo sus 
vedea-o-vei senina si ferice". 

49 - „Sa ne grabim, deci, duce-al meu - am spus 
caci nu mai sint trudit ca mai 'nainte, 
si iata da si-n umbre-al serii-apus." 

52 - „Vom merge azi - raspunse-al meu parinte - 
atita cit ti-e scris sa te ridici, 
dar altfel lucrul e, nu cum ti-e-aminte. 

55 Caci pin-atunci vedea-vei, tot de-aici, 
venind pe eel ce dupa deal dispare, 
si-asa ca raza-i n-o s-o mai despici ! 



37. sdrobeste (a) ; Caci al dreptatii virfnu (b) ; Dreptatea culmea sa (c). 43. la chestie (a). 
43-45. Un dubiu-atit, / Attt de-adinc sa nu-ti mai vina I Prin minte deci (c). 44. Cind 
nu ti-e spus de-atare (c). 46. Tu nu-ntelegi. Beatrice, zic, pe care (c). 47. muntele (A). 
48. in zimbetu-i (a). 51. Si vezi c-arunca umbra (c). 52. „Cu-acesta si vom merge", -a 
zis cuvinte (c). 54. lucrul sta altfel nu cum ti-e in minte (c). 55. Caci pina sa fii sus, 
mai ai sa vezi (c). 56. Re-ntors pe-acel ce dupa mai s-ascunde (c). 



Purgatoriu, e crestin, o data ce e convins de eroarea fostei lui religii si de adevarul eelei 
crestine. 37. De veci: dreptatea dumnezeiasca. 38. Ca umple : a se construi: „ca o dragoste 
infocata (a aceluia care se roaga) umple (indeplineste) in clipa {intr-o clipa) ce acestor insi li 
se implineste pe incet (timpul de ispdsire, pe care fdra acele rugi Dumnezeu 11 fixase mai 
lung)". 42. Indepartata : din cauza ca nu venise inca Mintuitorul sa rascumpere omenirea 
de pacatul originar, care o indepartase de Dumnezeu si o facuse nedemna de a i se asculta 
rugaciunile. 43. Nu te-opri : intr-o chestie asa de grea si de discutata, nu te opri la opinia 
mea (la spusele simplei ratiuni omenesti), ci asteapta confirmarea Beatricei (alegoric : stiinta 
teologica). 44. Conducatrice : italienism pentru „conducatoare". 50. Trudit : e destul numele 
Beatricei si speranta ce-o are de a o revedea, ca Dante sa nu mai simta nici un fel de osteneala. 
Aceste cuvinte atit de calde ne arata ca Beatrice din Divina Comedie nu e numai personi- 
ficarea stiintei teologice, dar, mai presus de toate, femeia iubita, pe care ne anunta (la sfirsitul 
Viefii Noi) ca o va slavi „cum nici o femeie n-a mai fost slavita vreodata". Si intreaga Divina 
Comedie e dovada ca e izvorita dintr-acest puternic avint de iubire. Nu trebuie deci exagerata 
importanta elementului alegoric din acest poem, care se reazema tot pe cele mai adinc ome- 
nesti simtaminte. 51. Da-n umbre: apusul serii arunca umbrele noptii pe pamint. In text e 
vorba numai de „umbra muntelui" din cauza soarelui trecut dupa el. 53. Ti-e scris : in text : 
„cit voi putea inainta". 54. Aminte : decit crezi, decit ti-nchipui. 55. Atunci : pina la-ntilnirea 
ta cu Beatrice. 56. Pe eel : soarele. 57. Despici : pina cind nu va rasari din nou. Va trece deci 



|2|GSC*£3Z2D$££3J 



320 



fr^*3^*c^l jl| 



Bi 



|KSC33GS333|j 



PURGATORIUL 



|f»SQ££35a| 



58 Vezi colo ins-un duh, stind singur, care 
spre noi acum priveste cu-atintire : 
ne-o spune-acesta pe-unde-avem carare." 

61 Ne-am dus la el. Cu ce dispretuire 
ast duh lombard si cit de mindru sta 
miscind incet onesta lui privire ! 

64 El nu ne-a zis nimic, ci ne lasa 

s-urmam in mers, ci-al nostru mers urmindu-1 
cum face-un leu cind sta-n odihna sa. 

67 Virgil se duse-aproape-atunci, rugindu-1 
sa-i spuie-un drum pe unde urci mai bine, 
ci-al sau raspuns el nu-ntrebarii dindu-1, 

70 de viata ne-ntreba, de tara-n fine. 
- „Din Mantua... ",-nceput-a asadara, 
iar umbra-ntreaga concentrata-n sine 

58. Dar iat-un suflet colo, (c). 62. nobil (a). 64. el lung (a) ; Nimic el nu ne-a zis... (c). 
68. am urea, sters in (A). 72. Virgil adincit iar duhul intreg scufuns (a). 



inca o zi si prin urmare pripa lui Dante i se pare lui Virgil inoportuna. De observat tonul usor 
ironic al lui Virgil fata de nerabdarea lui Dante. 58. Un duh: Sordello din Goito, linga 
Mantova, celebru prin poeziile sale scrise in limba provensala, prin care, ca si multi alti 
italieni, apartine literaturii trubadurilor. Afost la curtea lui Ezzelino si Alberico da Romano, 
din indemnul carora a rapit pe sora lor Cunizza (cf. Paradisul, IX, 25 si urm.) contelui de San 
Bonifacio, a carui sotie era, si se indragosti de dinsa. Despre iubirea aceasta a lui Sordello 
pentru Cunizza da Romano comentatorii ne spun multe povesti, care par insa a fi legende, 
ca de pilda aceea ca, fiind surprins de fiorosul Ezzelino pe cind intra in palat pe o ulita din 
dos — intrebuintata pentru aruncarea murdariilor — , i-ar fi spus sa se abtina „accedere ad opus 
tarn sordidum per locum tarn sordidum" , a carei origine nu poate fi decit o falsa etimologie 
a numelui poetului, Sordello de la sordidus, murdar {cf. S. Santangelo, Dante e i trovatori 
provenzali, Catania, Giannotta, 1921, pp. 188 si urm.) Dupa ce a colindat pe la diferite curti, 
a intovarasit pe Carol de Anjou in expeditia pentru cucerirea regatului de Neapole. Ca 
rasplata pentru serviciile lui credincioase a primit investitura feudala a cinci castele in 
Abruzzi. Nu mai stim nimic de el dupa 1269. Printre poeziile lui, celebra e aceea pentru 
moartea lui Blacatz, violent sirventes (un fel de poezie politica si satirica, numita astfel fiindca 
nu se cinta pe note proprii, ci pe melodia unei alte poezii) impotriva printilor italieni carora 
isi inchipuie ca le imparte din inima bunului si viteazului Blacatz ca sa-i faca buni, viteji, 
harnici din rai, lasi si zgirciti ce erau. Un ecou al acestui sirventes il putem vedea chiar in 
acest cint, in apostrofa lui Dante catre Italia, si in cintul urmator, in cuvintele aspre si 
violente cu care, in „vilceaua printilor", vorbeste despre urmasii acestora, care au degenerat 
de la parintii si stramosii lor. 66. Un leu : cum face leul cind sta intins pe labe si-si tine capul 
ridicat, cu o infatisare plina de o liniste senina si mindra; cf. Prov., XXVIII, 1 : „cel drept e 
senin ca un leu si fara de frica". Ca si versul (Infernul, X, 33) care introduce figura mareata 
a lui Farinata, si acesta „parca sculpteaza in sufletul nostru chipul maiestuos al lui Sordello" 
(Steiner). 68. Urci : poti urea, se poate urea. In manuscris urci e substituit unui am urea, sters. 
69. Nu-ntrebarii : raspunzind la altceva decit la ceea ce Virgil il intrebase. 70. De tara : din 
ce tara sintem. 71. Din Mantua...: Virgil incepe sa-i raspunda aratindu-i tara unde s-a 
nascut, dar Sordello nu-1 lasa sa continue si, auzind dulcele nume al tarii lui si aflind ca 
sufletul care-i vorbeste e concetateanul sau, il imbratiseaza fara a sti inca ca acest suflet e 
Virgil. Intregul episod fiind o preamarire a simtamintului iubirii de tara si a fiilor aceleiasi 
tari intre ei, cu cit e mai calda si mai avintata efuziunea patrioticii a lui Sordello pentru 
Virgil (care la urma urmelor nu era - la atita distanta de timp — concetateanul lui, decit pina 
la un punct!), cu atit mai violenta si aspra izbucneste apostrofa lui Dante catre Italia impar- 
tita si dezbinata, in care concetatenii aceluiasi oras, in loc sa se iubeasca frateste, se sfisiau 



in lupte interne de partid. 




3" 



fr^s^gcg^sc^ jjl 



m 



|B3C33£2S333|j 



DIVINACOMEDIE 



|f»S3£^£3Sa| 



73 grabitu-s-a, de unde-a stat, sa sara 

si: - „Mantovane,-a zis, eu sint Sordel!". 
Si unul p-altu-atunci se-mbratisara. 

76 Oh, slujnico Italie ! Trist ospel 

si nava-n viscol, ce-si pierdu pilotul, 
nu doamna de provincii, ci bordel ! 

79 Acel prea nobil duh cum fu cu totul 
grabit, la singur sfintul nume-al tarii, 
sa-si stringa-n brate-astfel compatriotul ! 

82 Si-acum traiesc in focul dezbinarii 
cei vii ai tai, mincindu-se ciineste 
citi au un sant si-un zid al apararii ! 

85 Ai marii tarmi, nemernico,-i priveste 
in jurul tau, si caut-apoi in tine, 
de-ai vrun partid ce-n liniste traieste ! 

88 Dar ce-ti facu-mparatul tie bine 

ca-ti dete friu, cind gol e locul selii? 
Caci far' de el n-ar fi asa rusine. 



74. Si-a zis : Esti Mantovfan] (a). 77. Si-n vifor nava (b). 84. un scut si-un zid (a). 
85. Priveste-n jur, ce-ai marii tarmi... (a). Nemernico (a); Priveste-al marii farm 
ce-n juru-ti zace (c). 87. De ai traind in pace vrun partid (a) ; De ai tu vrun partid 
traind in pace (c). 88. Ce-ti fu folos (c). 90. friu (c). 



76. Oh, slujnico : bine observa Vincenzo Crescini ca „aceasta apostrofa apare ca un sirventes 
trubaduric dintre acelea cu care provensalii biciuiau farfi mila vini si greseli de printi si 
popoare". Avem aici o izbucnire subiectivii a sufletului lui Dante indurerat de dezbinarile 
oraselor italiene, a caror victima era si el, care totusi luase parte activii la acele dezbiniiri. 
Daca facem comparatie intre tonul patimas de om de partid neinduplecat in urile lui politice 
din episodul lui Farinata {Infernul, X) si aceasta apostrofa, patimasa si ea, dar dintr-un punct 
de vedere cu atit mai larg si mai nobil, vedem ca intre timp conceptia lui Dante despre lume 
e cu totul alta decit aceea pentru care luptase si fusese invins. Acele patimi politice, acele 
lupte de partid, acele iubiri si uri cu care se falise intr-o vreme ii apar acum vinovate si 
criminale. Din punct de vedere estetic, aceasta izbucnire care nu apartine poemului socotit 
ca povestire a calatoriei lui dincolo de mormint, ci izvoraste din insasi inima lui Dante, e una 
din izbucnirile cele mai interesante si omenesti ale Divinei Comedii. „Aici nu-1 vedem pe 
Dante incurcat in alegorii. Contrastul intre iubirea de tara a lui Sordello si dezbinarea 
oraselor italiene si a Florentei in special izbucneste navalnic, elocvent ; si izvoraste o poezie 
cu totul omeneasca, in care se oglindesc cele mai felurite miscari ale sufletului : durere, 
minie, mila, ironie si o tristete linistita" (De Sanctis). 83. Ai tai: adresindu-se tot Italiei. 
84. Un sant: acelasi sant si acelasi zid, adica : „conlocuitorii aceluiasi oras". 85. Tarmi: ca 
sa arate ca intreaga Italie sufera de dezbinarea oraselor sale si ca nici un loc nu se bucura 
de pace, vorbeste intii de tarmurile ei si pe urma de uscatul cuprins in ele. Nu cred, ca 
Steiner, ca Dante ar face aluzie la marile Italiei strabatute de corabiile diferitelor orase 
marine dusmane intre ele, ca, de pilda, Genova, Venetia si Pisa. 88. -mparatul: Iustinian I, 
inteleptul imparat al Bizantului (485-565), care aduna si orindui legile romane in Corpus 
juris. A se-ntelege : „ce folos ca Iustinian ti-a dat legile (friu), daca sediul imparatesc (Roma) 
e parasit?". Comparatia cu calul urmeaza mai departe in celelalte tertine. 89. Gol: fiindcii 
imparatii germani neglijasera in ultimul timp sa mai vie in Italia. Ultimul fusese Frederic 
al II-lea (t 1250). In urma lui numai Henric al VH-lea, imparat invocat de Dante, trecu Alpii 
in 1310, dar muri in 1313, pe cind era la Pisa, otravit (s-a spus atunci) de catre guelfi. 



||| lE*C*g323S$gg3| 



3" 



fr^*3^sc^l jl| 



Bi 



|KSC33GS333|j 



PURGATORIUL 



|f»SQ££35a| 



91 Ah, neam ce-ar trebui si-orinduielii 
sa-i fii supus, si-n sa sa lasi Cezarul, 
de stii ce-ti scrie Domnu-n evanghelii ! 

94 Nu-ti vezi turbat zburdindu-ti armasarul, 
caci n-ai stiut din pinteni sa-1 strunesti 
cind friu-n miini ti-1 dete-odata harul? 

97 Germane-Albert, tu eel ce-1 parasesti 
ca-1 vezi nebun in furia lui draceasca, 
in loc sa-i sari in sa sa-1 stapinesti, 

100 din stele cada furie cereasca 
pe capul tau, si noua si deplina 
incit al tau urmas sa se-ngrozeasca ! 

103 caci printr-a ta si-a tatalui tau vina, 
tinuti dincolo prin nesat, procletii, 
ne sta pustie-a regnului gradina ! 



94. Vezi cit de (c). 97. dovada (c). 99. cada (b). 100. Cumplit din stele justa soartd 
cada (c). 101. vada (b). 102. Incit cu groaz-urmasul tau s-o-auda (c). 103. dintr- (b). 



92. Sa lasi : face aluzie, dintr-un punct de vedere respectabil, dar foarte personal, la neconte- 
nitele razvratiri ale comunelor italiene impotriva autoritatii imperiale. In Evul Mediu Italia 
a fost, printre tarile occidentale, aeeea in care feudalismul a prins mai putin. Politica liberelor 
comune italiene n-avea ca tinta suprema decit neatingerea libertatilor lor comunale si deci 
se adunau in ligi si invocau sprijinul papei, care reprezenta o putere nationala, de cite ori 
puterea imparateasca era prea mare si ameninta libertatea lor ; de cite ori insa puterea papala 
parea ca devine precumpanitoare, faceau politica ghibelina si invocau ajutorul imparatului. 
Deci, cind e vorba de guelfi si ghibelini, nu trebuie sa ne gindim la o lupta de „principii", ci 
mai mult la o politica dictata de „imprejurarile momentului". Cit despre Dante, el nu vorbeste 
aici ca ghibelin - ceea ce de altfel n-a fost niciodata, apartinind politic guelfilor „albi", adica 
moderati — ci dintr-un punct de vedere cu totul mai inalt, dezvoltat pe larg in De Monarchia, 
prin care el socotea necesara pentru bunul mers al lumii realizarea unei imparatii universale 
cu doua autoritati supreme : imparatul pentru cele lumesti si papa pentru cele sufletesti. 

93. Scrie: face aluzie la pasajul din Evanghelia dupa Matei, XXII, 21 : „Dati dar Cezarului 
ce este al Cezarului". 94. Armasarul : Italia, ce devenise nesupusa ca un armasar fara frine. 
96. Harul : in text : „dupa ce ai pus mina pe capastru". Unii comentatori interpreteaza : „dupa 
ce, in loc sa-1 lasati minat de calaret (imparatul), 1-ati apucat de capastru si ati pretins sa-1 
conduced de mina". Cosbuc interpreteaza mai simplu : „din moment ce ati avut norocul neme- 
ritat de a pune mina pe friul lui", si cred ca are dreptate. 97. Albert : Albert de Austria, ales 
imparat roman in 1298, omorit prin tradare in 1308. Foarte probabil el si murise in momentul 
cind Dante scria acest cint, dar actiunea Divinei Comedii petrecindu-se in saptamina patimilor 
din 1300, Dante i se adreseaza ca si cum ar trai, ceea ce de altfel ii convenea, dat fiind tonul 
apostrofei, caci n-ar fi putut aduce aceasta invinuire tovarasului lui, Henric al VH-lea, ales 
de prea putin timp, ale carui intentii nu le cunostea si in venirea caruia, din contra, isi pusese 
toata speranta. 101. Noua: nemaipomenita. 102. Urmas: Henric al VH-lea, pe care in acest 
episod, cu aerul de a vorbi in general catre un urmas inca necunoscut, il indeamna a se cobori 
in Italia. Am avea aici deci un element de datare a acestui cintec, care trebuie sa fie scris 
inainte de 1310, cind Henric trecu Alpii si veni in Italia, cu care ocazie Dante ii adresa o 
lunga epistola latina, indemnindu-1 a pedepsi Florenta pentru razvratirea ei. Scoborirea in 
Italia a lui Henric al Vll-lea reprezinta pentru Dante ultima speranta a lui si a intregului 
partid al guelfilor „albi" de a se intoarce in tara, dar, inainte de a ajunge la Florenta, Henric 
muri la Buonconvento Pisano si din acest moment si poezia lui Dante devine mai putin 
patimasa, de unde tonul discret senin, desi trist, al Purgatoriului . 103. Tatalui: Rudolf de 
Habsburg. 104. Nesat : scrie cronicarul Villani (VII, capitolul 146) ca Rudolf „totdeauna a 
tinut sa mareasca statul si stapinirea sa in Germania, pentru a mari teritoriul si puterea 
copiilor lui, neglijind lucrurile Italiei". 105. Regnului: italienism pentru regat : partea cea 



|g|p*C*£^D$££3J 



313 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



|B3C33£2S333|j 



DIVINACOMEDIE 



|f»S3£^£3Sa| 



106 Hai, vezi Montechii tai si Capuletii 
si-ai tai Menalzi, o, tu, nepasatorul ! 
Pe-aceia tristi, si-n drum pe-acestia, bietii ! 

109 Hai vezi, cumplite, cum iti sug poporul 
baronii tai, si curm-a lor pacate, 
si vezi cit de vegheat ti-e Santafiorul ! 

112 Hai, vezi cum Roma ta plingind se zbate 
si zi si noapte,-o vaduva saraca : 
„De ce nu esti cu mine,-o, tu-mparate !". 

115 Hai, vezi cum se iubesc ai tai ! Si daca 
pierdusi de noi de tot compatimirea, 
rusine propria faim-atunci sa-ti faca ! 

118 De pot sa-ntreb, Tu, eel ce rastignirea 
in lume-o suferisi, supreme Joi, 
sint ochii drepti ai tai intorsi airea? 

121 Ori poate pregatesti tu lucruri noi 

in vesnicul tau sfat, spre-al nostru bine, 
departe-adinc si ne-nteles de noi? 

124 Caci toate-ale Italiei tari sint pline 
de domni tirani, si orisice lichea 
ce intra-n vrun partid, Marcel devine ! 

117. Haide vezi, ca proprie faim' (a). Rusine faima proprie-atunci sa-ti faca ! (c). 

118. Tu, eel ce (c). 121-123. Ori e vro pregatire-ntr-al stiintii, I Eterne-abis, ce-o fac 
spre...l Ascunsa noua-oricarui drum al mintii (c). 



mai frumoasa a imperiului, adica Italia. 106. Montechii : Montecchi si Cappelletti, doua 
familii dusmane din Verona, carora le apartinusera cei doi amanti nenorociti din tragedia 
tui Shakespeare Romeo si Julieta. Dar e vorba de o legenda fara niei un temei istoric. Dupa 
Pietro di Dante, Cappelletti ar fi din Cremona. 107. Menalzi : Monaldi si Filippeschi, alte 
doua familii dusmane din Orvieto. Ai tai : spune Dante, adresindu-se tot lui Albert, fiindca 
Monaldii, cu toate ca erau guelfi, tot supusii lui erau. 108. Tristi : se refera la Montecchi 
si Cappelletti, decazuti din cauza dezbinarilor lor si apasati de Scaligerii care se facusera 
stapini pe Verona. Acestia : Montaldii si Filippeschii nu inca decazuti, dar pe cale. 
111. Santafiorul: contii din Santafiora, care tocmai in 1300 fura infrinti de comuna guelfa 
Siena, careia fura nevoiti sa-i cedeze parte din posesiunile lor. Versul este, fireste, ironic. 
113. O vaduva : ca o vaduva saraca ce este, de vreme ce sotul ei, adica imparatul, a parasit-o 
si nu-si mai are resedinta in ea. 114. De ce : zicind : „De ce nu esti cu mine ?". 115. Se iubesc : 
continua cu tonul ironic, atragind atentia imparatului asupra urilor de partid care fac ca 
supusii lui sa se sfisie intre ei. 117. Faime: „faima ta, atit de decazuta in urma neglijentei 
tale, incit a ajuns in Italia o batjocura". Asa interpreteaza aproape toti comentatorii. Eu, 
unul, cred insa ca trebuie inteles : „Sa-ti fie rusine de faima de care te bucuri in Germania, 
fiind cu totul nemeritata". 119. Joi : Jupiter, numit suprem in amintirea expresiei latine 
summus Jupiter. Cit priveste ciudatenia unei astfel de expresii aplicate lui Dumnezeu, am 
mai observat alta data ca Dante se cam complace in expresii ca aceasta : in loc de a zice Raiul, 
spune : „acolo unde Crist e staretul minastirii", expresii care se gasesc, de altfel, si in 
Shakespeare, ca si in toti poetii mai mari, geniul fiind nedespartit de indrazneala. 120. Airea : 
aiurea. 123. Adinc : se refera la „sfat" din versul precedent. Cu alte cuvinte : „Ai intors ochii, 
Doamne Sfinte, de la Italia, ori pregatesti ceva in folosul nostru, in chibzuirea Ta atit de 
adinca, incit noi n-o putem pricepe ?". 125. Tirani : cf. Infernul, XXVII, 58 si Epistolae, VI, 1 : 
„Italia, nenorocita singura, in voia capriciilor oricui". 126. Marcel: ia aerul unui Marcel, al 
unui mare om de stat. C. Claudius Marcellus, consul, partizan al lui Pompei si adversar al 



||| lE*C*g323S$gg3| 



314 



fr^*3^*C^l jl| 



Ei 



|KSC33£H333|j 



PURGATORIUL 



|f»SQ££35a| 



127 Tu poti fi fara griji, Florenta mea, 
caci nu te poate-atinge-atare-acuza, 
caci neamul tau e just si-i just ce vrea. 

130 Multi au dreptatea-n ei si-o tin sub spuza 
spre-a nu veni la arc in chip nebun, 
ci-ai tai o au in guri ! Si de refuza 

133 sa puie-un umar multi la greu comun, 
poporul tau sarit grabit raspunde 
chiar nechemat la greu : - „Ba eu mi-1 pun !". 

136 Fa-ti albe zile deci, caci ai de unde ! 
Si-averi ai tu, si pace si masura : 
de-i drept ce zic, vin vremi si n-or ascunde ! 

139 Atena, vai, si Sparta cari facura 
vestite legi, si-atita de civile, 
ce slaba minte-n bunul trai avura 

142 cu tine-n rind, caci astfel de subtile 
masuri tu tesi ca ce-n octombrie legi 
n-ajunge-a sta-n noiembrie zece zile ! 

145 De cind tii minte, cit amar de legi 
tu n-ai schimbat, si datini si guverne 
si banii tai, si-a tale membre-ntregi ! 

148 Dar minte daca ai, si poti discerne, 
vedea-te-vei la fel cu-acel bolnav 
ce, negasind odihna-n chin pe perne, 

151 se-ntoarce-ades spre-a nu-i parea grozav. 

128. De-aceste digresiuni, caci nu te-acuzd, (c). 129. Caci esti in toate de pdrerea 
mea (a). 130. si-o tin ca furii (c). 131. ce (A). 141. exemple (c). 149. cu-acel bolnav 
la fel (a). 151. spre-a mai scapa de el (a). 



lui Cezar, a fost bine ales de Dante ca simbolul acelora care faceau politica antiimperiala. 
127. Florenta mea : „tonul pasionat al invectivei se schimba aici in eel mai amar sarcasm" 
(Steiner). 131. La arc: la fapta. Sensul general e urmatorul: „Sint multi care au toate insu- 
sirile de dreptate si de pricepere pentru a fi oameni de stat si totusi inainte de a vorbi sau 
de a trece la actiune se gindesc mult, dar cetatenii Florentei vorbesc si actioneaza fara nici 
o judecata. Dreptatea ei o au pe buze, la indemina, ca ceva usor, si tocmai de aceea n-o au 
in inima". 132. Refuza : de modestie, fiindca inteleg raspunderea pe care si-o iau. 137. Averi... 
pace... masura : s-ar parea ca tonul ironic intrebuintat aici de Dante nu s-ar potrivi in totul 
cu starea reala a lucrurilor din Florenta, care, daca era intr-adevar lipsita de pace si de 
masura, cit priveste averile nu se putea tagadui ca era unul din orasele cele mai bogate ale 
Italiei. Aici insa ironia este indreptata impotriva faptului ca Florenta se mindrea prea mult 
cu bogatiile sale dobindite cu mijloace nu totdeauna curate si care o duceau la ruina, stricind 
moravurile. 140. Civile: civilizate, inaintate. 141. Ce: cit de. -n bunul trai: in realizarea 
bunului trai. 142. Cu tine-n rind : fata de tine. Subtile : subtiri, de scurta durata. 143. Legi : 
tesi. 144. Zece zile : face aluzie la necontenitele schimbari de legi, de forme de guverne si 
de magistrati, care aveau loc in Florenta. De altfel, si un proverb popular florentin zicea si 
zice : „legge fiorentina, fatta la sera e guasta la mattina" („lege florentina, facuta seara si 
dimineata desfacuta"). 147. Banii: moneda. Membre : institutii, forma de guvern. 151. Gro- 
zav : crezind ca scapa de chinuri schimbindu-si pozitia-n pat. 



g||^^^^g^^PJ 



3^5 



fr^s^gcg^sc^ jll 



m 



|B3C33£H333|j 



DIVINACOMEDIE 




|f»S3£^£3Sa| 



CintuCyil 



Ante-Purgatoriul. Vilceaua 
inflorita : printii neglijenti 

Convorbirea intre Virgil si Sordel 
(1-63) @ Vilceaua unde salasluiesc 
sufletele printilor care si-au neglijat 
datoria (64-90) Pomenirea unora 
dintre ei (91-130) 



10 



13 



A lor oneste-onoruri si senine, 

cind fura-n rind de trei ori repetate, 

Sordel s-a tras zicind : - „Si-acum, voi cine ?". 

- „Pe cind erau nedemni cei morti sa cate 
aceasta coasta, ca spre cer sa suie, 
de-August imi fura oasele-ngropate. 

Eu sint Virgil, iar cerul al meu nu e 
printr-alt pacat, decit ca nu crezui" - 
asa-ncepu maestrul meu sa spuie. 

Precum acel ce vede-n fata lui 
deodat-un fapt ce-1 umple de mirare, 
crezind si nu, zicind ba e, ba nu-i, 

Sordel, plecindu-si ochii,-a stat atare. 

Venind apoi 1-a-mbratisat umil 

pe unde-un prune s-agata de-omul mare. 



8. Ca n-am crezut, (c). 12. crede (c). 



3. S-a tras : s-a tras putin inapoi, pentru a se uita mai bine la cei doi calatori, ale caror mime 
si stare nu le cunostea inca. 4. Pe cind : „inainte de venirea Mintuitorului pe pamint, cind 
sufletele nu erau inca demne de a cauta acest munte, spre a se curati de pacate si a se sui 
la cer, oasele mele fura ingropate de August", adica : „am murit sub stapinirea lui August, 
inainte de venirea lui Isus Cristos". 7. Cerul : „n-am parte de cer, nu din cauza vreunui pacat, 
ci numai fiindca n-am crezut in Cristos". 12. Crezind : si crede, si nu crede. 15. Pe unde : 
„pe dupa genunchi" sau, dupa altii, „la picioare". In orice caz, nu de git, cum facuse inainte 
de a-1 cunoaste, ca de la egal la egal. Prune : in text : „cel mai mic". Cei mai multi comentatori 
interpreteaza : „cel inferior". Cit despre acest obicei de a imbratisa genunchii sau picioarele 
celor puternici si demni de respect, propriu popoarelor pagine, si care nu s-ar potrivi cresti- 
nului Sordello, se pare ca Dante si-a adus aminte de pasajul lui Matei, XXVIII, 10 : „Ele s-au 
apropiat sa-I cuprinda picioarele si I s-au inchinat ". 



^ p£X&a&£Z^ 



326 



|C5^3^^C^3|Q 



Bi 



|KSC33GS333|j 



PURGATORIUL 



|f»SQ££35a| 



16 - „0h, glorie-ntre latini, al carui stil 
dovezi, ce poate-al nostru grai, ne dete, 
si-a tarii mele-onoare-n veac, Virgil ! 

19 Ce gratie-ori merit vru sa mi te-arete? 
si spune-mi tu, de-s demn de-al tau cuvint, 
de vii din lad, din care cere, poete?" 

22 - „Prin toate-ale durerii cercuri sint 
venit aici - a zis -, si fac aceste 
minat de-o Doamna [chiar] din locul sfint. 

25 Si nu facind, ci nefacind imi este 
pierdut ce tu doresti, supremul Bine, 
de care eu tirziu am prins de veste. 

28 Un loc e-n lad, si-o noapte far' de fine 
ni-1 face trist, nu cazna, si-ntristati 
noi nu-n urlari ne plingem, ci-n suspine. 

31 Acolo stau cu pruncii cei curati, 
pe care-i duse moartea mai 'nainte 
de-a fi de culpa-ntregii lumi spalati, 

34 acolo-s cei ce n-au stiut trei sfinte 
virtuti, traind, dar pe-altele pe toate, 
lipsiti de-orice pacat, le-avur-aminte. 



18. Si-onoarea-etern-a tarii (c). 24. imperiu (a). 29. amar (c) ; si-l face trist nu chi- 
nul (a). 30. Cu numai Noaptea lui, iar (a) ; Nu pling cu vaiu, ci-abia le-auzi suspi- 
nul (a). 31. Stau prunci cu nume-n el nevinovati (c). 33. Piscati de dintii mortii (c). 



16. Oh, glorie : se adreseaza lui Virgil. 17. Dovezi: „ne dete dovezi de ce poate al nostru 
grai", adica : „ne-a aratat toata puterea de expresie de care e capabila limba latina si pe care 
numai tu ai stiut s-o folosesti". Nostru: limba latina, socotita nu ca o limba moarta, trecuta, 
ci vie, intrebuintata in scrieri cu subiecte mai inalte ca limba literara prin excelenta, spre 
deosebire de cea vorbita („vulgara"), in care nu se puteau trata decit subiecte mai usoare. 
Cf. De vulgari eloquentia, I, 1, 3 : „Est delude alia locutio secundaria nobis, quam Romani 
gramaticam uocaverunt". Gramatica in Evul Mediu era sinonim cu limba latina. 18. Si-a 
tarii : „gloria latinilor, dar si a tarii mele, adica Mantova". 19. Gratie... merit : „gratia lui 
Dumnezeu sau meritul meu", adica : „Ce-am facut eu bun ca sa ma bucur de o gratie asa de 
neasteptata ca aceea de a te vedea ?". 22. Durerii : regatul durerii, Infernul. 24. O Doamna : 
Beatrice, care, fiindu-i mila de Dante, ratacit prin padure, s-a coborit in Limb si 1-a rugat sa-i 
vie intr-ajutor. Cf. Infernul, II, 51-120. 25. Si nu facind: „am pierdut cerul nu fiindca am 
facut ceva rau, ci fiindca n-am facut binele", adica : „Fiindca n-am crezut in Cristos, am pierdut 
viziunea lui Dumnezeu, supremul Bine pe care tu il doresti aici in Purgatoriu si il vei avea 
in Rai". 27. Tirziu : numai cind Cristos se cobori in Limb si scoase sufletele patriarhilor. 
28. Un loc: Limbul, in care, dupa credinta catolica, merg copiii morti fara botez si unde, 
inainte de coborirea lui Cristos in Infern, erau si patriarhii. Dante, din marea admiratie ce-o 
are pentru inteleptii pagini ai Antichitatii, ii pune si pe acestia in Limb. De observat cum lui 
Virgil, ca suflet delicat ce e, ii e cam rusine sa spuna ca se afla in Infern, si deci insista asupra 
faptului ca cercul ce-1 locuieste e ceva aparte, un fel de exceptie, unde sufletele au un trata- 
ment deosebit, nu sint chinuite, ca celelalte, cu chinuri materiale si rusinoase, ci numai cu 
dorinta nesatisfacuta de a vedea pe Dumnezeu. 34. Trei sfinte : cele trei virtuti teologale : 
credinta, speranta si caritatea. 35. Pe altele : dar cunoscura pe toate celelalte, adica cele 
patru virtuti cardinale : dreptatea, prudenta, taria si cumpatarea. 



^ p*£*£&£>£^ 



117 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C3^2£2S33|j 



DIVINACOMEDIE 



|f»S3£^£3Sa| 



37 Dar da-ne-un semn, de stii si de se poate, 
la locul de-unde propriul Purgator 
isi ia-nceput, ce drum mai scurt ne-ar scoate?" 

40 - „N-avem aici anume loc. Cum vor, 
si-n sus si-n jur oricine poate trece ; 
cit pot sa merg, iti stau conducator. 

43 Dar vezi ca ziua-ncepe sa se piece, 

iar noaptea-n sus nu poti sui, deci cata 
s-aflati un loc mai bun spre-a o petrece. 

46 La dreapta-ne sint umbre-aici indata ; 
de vrei, te due la ele, si-i avea 
placere-a sti ce soarta le e data." 

49 - „Dar cum - a fost raspunsul - dac-ar vrea 
sa suie-un duh, e poate ca nu-1 lasa 
altcineva? Sau e, ca n-ar putea?" 

52 Vazui in tarn-o linie cum apasa 
cu degetul, si : - „Ziua dac-apune, 
nu poti sa treci nici dunga asta trasa. 

55 Dar nu c-alt lucru piedica ne-ar pune, 
decit negroarea noptii-a ne sui, 
ca-n vrerea noastr-orice puteri rapune. 

58 Poti noaptea-n jos sa mergi cit ai voi, 
poti coastei face-ocol, dar e-n orbie, 
cit timp ni-e sub picioare-ascunsa zi". 

61 Virgil, ca si cuprins de-uimire vie, 

raspunse-atunci : - „Deci du-ne unde-ai spus 
ca starea-n loc placut-o sa ne fie". 

64 Putina cale noi de-aci ne-am dus 
cind si vazui ca dealul se desface 
facind o vale ca si-n lume sus. 

41. Si-n sus si-n jos acesti de-aici (b). 55. -n suis (c). 56. Altu (c). 57. Caci ea 
vointii (a). 58. poti rataci (a); Cu ea poti face-n ses cararea (c). 59. Ocoluri in... 
pustie orbie (b); Si-ocoluri far' de rost asa-n orbie (c). 



38. Propriul : Purgatoriul propriu-zis, fiindca pina acum au fost in Ante-Purgatoriu. Dante, 
mereu preocupat de firescul lucrurilor, ca sa nu se mire cineva cum poate Sordello sa-i intovfi- 
raseasca parasindu-si locul ce i se destinase in Purgatoriu, nascoceste o lege prin care acestor 
suflete le e ingaduit a merge in sus si in jos, fara sa aiba fixat un loc anume. Cf. Infernul, XIV, 
88-90, unde poetul intrebuinteaza acelasi procedeu. 44. Nu poti : soarele simbolizeaza aici 
gratia divina. O data eclipsata aceasta in constiinta noastra, nu mai e posibila continuarea 
drumului catre ispasire. 46. Umbre : sufletele principilor care nu si-au facut datoria fata de 
supusii lor si au intirziat pina la ceasul mortii de a se pocai de pacatele lor. 51. Altcineva: 
„suisul in timpul noptii e oprit de Dumnezeu sau de o lipsa fizica de puteri pe care i-ar 
pricinui apusul soarelui ?". 56. Negroarea noptii : intunericul noptii spirituale (lipsa harului 
dumnezeiesc). 57. -n vrerea : bine zice aici Tommaseo : „neputind, nici nu vrem". 59. -n orbie : 
dar mersul ar fi zadarnic, fiindca ati rataci in intuneric fara a putea inainta cu nici un pas 
spre tinta. Deci, o data pierdut harul lui Dumnezeu, nu mai ramine decit a astepta reintoar- 
cerea lui. 60. Sub picioare : in cealalalta emisfera. 61. Uimire : doctrina harului dumnezeiesc 



||| lE*C*g323S$gg3| 



3 i8 




Bi 



|KSC33GS333|j 



PURGATORIUL 



|f»SQ££35a| 



67 - „Vom merge-acolo unde coasta face 
din sine-un sin - a zis -, si noul soare 
vom sta sa-1 asteptam acolo-n pace." 

70 Era-ntre clin si oblu-o cotitoare 
poteca-n vale ce ne duse-n locul 
in care-al vaii limb aproape moare. 

73 Curat argint si aur ros ca focul, 

smarald in clipa cind il fringi, seninul 
eben lucios si purpura si cocul 

76 invinse-ar fi ramas acolea-n plinul 
de flori si ierburi sin cu stralucirea, 
precum de-al sau mai mult e-nvins putinul. 

79 Nu numai c-a depins acolo firea, 
ci-a mii de-odoruri o dulcoare rara 
fac dulce-amestec nestiut airea. 

82 Si duhuri, ce pe pajisti s-asezara, 
cintau aci Salve Regina-n cor, 
pe cari din deal nu le vedeai de-afara. 

85 Sordel, al nostru-aici conducator: 
- „Cit timp putinul soare n-o sa cada, 
nu-mi cereti sa va due in valea lor. 

88 Mai bine-ale lor fete-o sa se vada, 
si-a lor miscari, aici pe culme stind, 
decit fiind cu dinsii-ntr-o gramada. 



74. Clipa fringerii, aci (a). 79. pictat (c). 80. Miresme (c). 



fiind cu totul particulars crestinilor, e cu desavirsire necunoscuta lui Virgil ; de aici mirarea 
lui. 68. Un sin: o scobitura, o adincitura potrivita pentru a cuprinde ceva in ea ca in sin. 
69. -n pace : fara sa ne tulburam. Gratia e momentana, fulgeratoare. Deci nu se poate sa 
dureze mult. O data pierduta gratia, trebuie sa asteptam cu seninatate sa se intoarca, rugind 
pe Dumnezeu sa ne-o redea si sa nu ne lase sa cadem iar in pacat, insa fara disperare, ci 
mentinindu-ne intr-o stare de asteptate credincioasa. 71. -n locul: nu departe de fundul vaii, 
unde poala (limbul) aproape se ispraveste. Poalele vaii nu pot fi decit partea de jos a celor 
doua coaste care o formeaza si unde ea sfirseste. 73. Curat argint... : culorile aprinse ale 
florilor si ale ierburilor din „vilceaua principilor" erau mai puternice si sclipitoare ca argintul 
curat, aurul stralucitor, smaraldul frint si cocul purpuriu. 75. Cocul : fructul unei tufe de 
culoare rosu aprins, intrebuintat de vopsitori. In Refetarul florentin, 41, gasim: „Cocul vopsitor 
al lui Dioscoris si Gaien si chermes-ul lui Serapion sint unul si acelasi lucru". 80. Odoruri : 
miresme. De la it. odore = miros. 81. Airea: aiurea. Ca si altinde pentru altunde, reprezinta 
o forma foarte des intrebuintata de Cosbuc si in poeziile lui originale. 83. Salve Regina : 
rugaciunea catre Maica Domnului atribuita Sfintului Bernard, misticul indragostit de Sfinta 
Fecioara. Se cinta in slujba de seara la vecernii, si incepe „Salve Regina, mater misericordiae, 
vitae dulcedo et spes nostra, salve /...". 84. Nu le vedeai : fiind ascunse in fundul vaii. Steiner 
observa cu finete ca vllceaua principilor aduce aminte de nobilul castel din Limb, si culorile 
vii ale florilor care smaltuiesc pajistea pe care sed printii ne amintesc blazoanele stralucitoare 
de aur, argint, alb, negru, albastru si stacojiu, emblemele nobletei familiilor din care se tra- 
geau si (simbolic) ale bunurilor si onorurilor lumesti pe care norocul le imparte printilor cu 
darnicie. 89. Pe culme : fiindca in fundul vaii era mai putina lumina. Poate ca e aici si un 
sens alegoric : „Cei mari trebuie vazuti mai de departe, in perspectiva istoriei. Vazuti de 
aproape si de contemporani, par a fi oameni de rind, nu pot fi judecati in adevarata lor in- 
semnatate. Trebuie priviti de pe o culme sufleteasca, inaltindu-ne deasupra patimilor obisnuite". 



g||^^^^g^^PJ 



319 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£2S333|j 



DIVINACOMEDIE 



|f»S3£^£3Sa| 



91 



94 



97 



Acel ce sade eel mai sus, parind 
c-ar fi negles ce-avea sa faptuiasca 
si vezi ca nici nu cinta cu-altii-n rind, 

Rudolf a fost si-ar fi putut s-opreasca 
Italia de-a pieri de rani, de care 
tirziu va fi alt brat s-o lecuiasca. 

Vecinul sau, ce-1 mingiie, cum pare, 

domni pamintu-acelor vai ce drum 

prin Molda-n Elba-si fac, prin Elba-n mare, 

100 si-i Otocar, mai bun ca prune decum 
e fiu-i Venceslau, de barba plinul, 
ce-n lene si-n desfriu se-ngrasa-acum. 

103 Si-acel nascior, ce pare cu vecinul 

eel blind la chip, in foarte intim sfat, 
muri fugind si desflorindu-si crinul. 

106 Vezi cum isi bate pieptul, desperat, 
si vezi pe celalalt ce-oftind fierbinte 
din palme-obrajilor facut-a pat : 

109 sint ciumei Frantei socru si parinte ; 
si-au inimi triste-asa de-amar durute 
de viata lui cea rea si far' de minte. 

92. Si sta fdr-a cinta cu altii-n rind (c). 104. Ca sta de tainic (a). 111. Cd-i stii 
miselul trai (a). 



91. Acel: Rudolf de Habsburg, tatal lui Albert de Austria (cf. cintul VI, 97), care a domnit 
ca imparat si rege al romanilor de la 1273 la 1291. Despre el ne spune cronicarul Villani 
(VII, 55) : „Acest rege Rudolf a fost de mare insemnatate si marinimos, si viteaz in razboaie 
si norocit in batalii, foarte temut de germani si italieni, si, daca ar fi voit sa treaca in Italia, 
fara impotrivire ar fi stapinit-o". 92. Negles : de a trece in Italia. 93. Nu cinta : lenes si in 
rugaciune sau, dupa cum zice Steiner, osindit, ca mai vinovat, a se lipsi si de mingiierea 
rugaciunii. 96. Alt brat : face aluzie probabil la Henric al VH-lea de Luxemburg. Scena Divinei 
Comedii petrecindu-se in anul 1300 si Henric coborindu-se in Italia in 1310, Dante intrebuin- 
teaza aici viitorul, facind un fel de profetie ex eventu. 97. Vecinul sau : Otocar al II-lea, 
regele Boemiei (valea parcursa de riul Molda, numele latinesc al Moldavei, afluentul Elbei) 
urmas al lui Venceslav al Ill-lea si mort in 1278. Crud dusman al lui Rudolf in viata, aici, in 
regatul iertarii, ne e infatisat mingiindu-1. 100. Ca prune : a avut, copil fiind, mai multa 
minte ca Venceslav, om matur. Prea grosolan interpreteaza Benvenuto da Imola, parafrazind 
pe Dante fara a-1 intelege, dupa cum foarte des se intimpla acestor vechi comentatori : „qui 
habebat magnam barbam". 102. Acum : a murit in 1305 la Buda. Data calatoriei lui Dante 
fiind 1300, Venceslav e socotit ca inca in viata. 103. Nascior: cu nas mic. Filip al Ill-lea, zis 
eel Indraznet, regele Frantei. Un vechi comentator adnoteaza : „habiut parvum nasum et ideo 
vocabatur Nasetus". Vecinul: Henric de Navarra, socrul lui Filip eel Frumos, fiul lui Filip 
al Ill-lea numit mai sus. 105. Muri: la Perpignan, in 1385, fugind din Catalonia, invadata 
de Petru al Ill-lea de Aragon, cu care era in razboi pentru stapinirea Siciliei, in urma izbin- 
zilor navale cistigate de Ruggiero di Lauria. Desflorindu-si : spre rusinea neamului lui, al 
carui blazon purta trei crini de aur pe fond albastru. 106. Vezi : baga de seama cum Filip 
al Ill-lea isi bate pieptul si Henric I {celalalt) suspina, amariti si unul, si altul din cauza fiului 
si ginerelui lor, Filip eel Frumos, „ciuma Frantei". 108. Pat : isi sprijina chipul in palme, in 
atitudine de durere. 109. Ciumei Frantei: Filip al IV-lea eel Frumos, fiul lui Filip al Ill-lea 
eel Indraznet, s-a urcat pe tronul Frantei in 1285 si, ca sot al Ioanei de Navarra (fiica lui 
Henric), lua titlul de rege al Frantei si al Navarrei. A murit in 1314 intr-un accident de 
vinatoare, si deci in 1300, data inchipuirii dantesti, era inca in viata, ceea ce explica cum 
Dante vorbeste de el ca de un om in viata. Dante de mai multe ori il apostrofeaza, indignat 



|2|GSC*£3Z2D$££3J 



330 



fr^*3^sc^l jl| 



Ei 



|KSC33GS333|j 



PURGATORIUL 



|f»SQ££35a| 



112 Iar eel cu membre-asa de mari parute, 
ce cinta-n rind cu eel cu mare nas, 
fu-ncins cu briu-a tot ce e virtute, 

115 si rege dupa el de-ar fi ramas 
acel flacau ce-n dosul lui se vede, 
virtutea s-ar fi scurs din vas in vas, 

118 cum nu poti spune de-alt al sau erede, 
caci Frideric si Iacob au azi tara 
dar ce-i mai bun nici unul nu posede. 

121 Umana probitate creste rara 

pe crengi in sus, caci vrea sa fie-astfel 
Acel ce-o da, ca Lui sa i se ceara. 

124 Si Cirnului si si-altui Petru-acel 
de care pling-Apulia si Provanta 
aceste-ocari li se cuvin la fel. 

127 Aci-ntre pom si germene-i distanta 
cit e-ntre Margarita si Beatrice 
cu sotul lor, si, cu-al ei sot, Constanta. 



121. o afli... (a). 122. Crescind pe crengi (a). 



mai ales de insulta adusa papei in 1303, cind Sciarra Colonna, unul din partizanii lui si 
dusman personal al lui Bonifaciu al VHI-lea, ii dadu si o palma, din care cauza papa muri de 
durere. Cu toata ura violenta pe care Dante a nutrit-o totdeauna impotriva lui Bonifaciu, n-a 
putut totusi ierta niciodata lui Filip eel Frumos felul brutal in care s-a purtat fata de batrinul 
papa (care-1 asteptase fara frica, imbracat in hainele sale pontificale), caci si-a batut joe, prin 
el, de insasi Biserica pe care, in acel moment, o reprezenta. Socru si parinte : Henric de 
Navarra si Filip al Ill-lea. In text : „parinte si socru". 111. De viata lui : a lui Filip eel Frumos. 
112. Iar eel: Petru al Ill-lea eel Mare, re'gele Aragonului (1236-1285). 113. Cel cu mare 
nas : Carol I de Anjou (1220-1286), care, in urma bataliei de la Benevento, a intrat in stapi- 
nirea regatului de Neapole. Cronicarul Villani (VII, 1) il descrie „mare si voinic, de culoare 
maslinie si cu nasul mare". De observat cum Dante intrebuinteaza aiei procedurile satirico- 
-comice cam grosolane ale sirventes-ului provensal, potrivit cu figura lui Sordello, care-i arata 
sufletele, si autor, dupa cum am spus, al sirventes-ului impotriva printilor contemporani cu 
ocazia mortii lui Blacatz. 114. Briu : fiindca in Evul Mediu briurile erau de obicei din materie 
foarte de pret (de aur sau argint) si impodobite cu pietre pretioase, aici incins cu briu inseamna 
impodobit. Cit despre semnificatia simbolica a briului, ea era castitatea si cumpatarea, fiindca 
infrineaza soldurile (pacatul trupesc). 116. Acel flacau : Alfons al Ill-lea, intiiul nascut al lui 
Petru al Ill-lea de Aragon, mort la 20 de ani in 1291. 118. De alt: de nici un alt urmas al 
sau. Virtutile lui Petru al Ill-lea, mostenite de primul sau nascut Alfons al Ill-lea, mort prea 
devreme ca sa-i poata urma la tron, n-au fost mostenite de ceilalti copii ai lui : Frederic 
al II-lea si Iacob al II-lea, care stapinira respectiv regatele Siciliei si Aragonului si se razboira 
intre ei din cauza mostenirii parintesti. 121. Creste: virtutile parintesti se mostenesc rar. 
123. Acel : Dumnezeu, care e singurul distribuitor al virtutilor omenesti care ne vin de la El 
si nu de la natura. 124. Cirnului : lui Carol I de Anjou, pe care mai sus 1-a numit „cu mare 
nas", si al carui urmas pe tron, Carol al II-lea, era cu mult inferior tatalui. Altui Petru : in 
text : „si celuilalt", adica : nu unui alt Petru, dupa cum pare a-ntelege Cosbuc, luindu-se dupa 
un text necorect, ci aceluiasi Petru al Ill-lea de Aragon. 125. De care : in text : „incit" si se 
refera la „cirnul", si nu la acest alt Petru inexistent. Cel din vina caruia pling Apulia si 
Proventa este urmasul lui Carol I, adica Carol al II-lea de Anjou, care in 1300 stapinea regatul 
Neapole. 128. Margareta si Beatrice : Beatrice de Proventa si Margareta de Bourgogne, 
prima si a doua sotie a lui Carol I. Sensul tertinei e urmatorul : „Cu atit Carol al II-lea e mai 
prejos decit Carol I, cu cit Constanta, sotia lui Petru al Ill-lea de Aragon, se poate fali cu 
barbatul sau mai mult decit Beatrice si Margareta, prima si a doua sotie a lui Carol I, se pot 
fali cu sotul lor". Intr-un cuvint : „Carol al II-lea e cu atit mai prejos de Carol I, cu cit acesta 
era inferior lui Petru de Aragon". 129. Cu sotul: fata de sotul. 




331 



fr^s^gcg^sc^ jll 



Si 



|B3C33£2S333|j 



DIVINACOMEDIE 



|f»S3£^£3Sa| 



130 Pe-al Angliei rege-al traiului simplice, 
Enric, deoparte stind, priviti-1 voi : 
el fu-n vlastare-o planta mai ferice ! 

133 Iar eel ce sade mult mai jos, apoi, 

privind spre ceruri, Wilhelm e, marchezul, 
de-al cui cu-Alexandrinii lung razboi 

136 si Montferatu-i trist si Canavezul". 

130. Simplice : simplu ; cf. Villani, V, 4 : „om simplu si de buna credinta". 131. Enric : Henric 
al Ill-lea, regele Angliei (1206-1272), fiul lui loan fara Tara, fu facut las de Sordello in 
sirventes-u\ pomenit. 132. Vlastare : face aluzie la copilul lui, Eduard I Legiuitorul, despre 
care Villani ne spune (VIII, 9) (1240-1307) ca a fost „unul dintre cei mai de valoare si intelepti 
stapini si erestini din vremea sa". 134. Wilhelm : Guglielmo al VH-lea Spada-Lunga, sta- 
pinitor al Montferratului (Piemont). In 1290, razvratindu-se impotriva Alexandriei, fu luat 
prizonier de catre razvratiti si omorit, din care cauza cei din Montferrato si Canavese (alt 
tinut din Piemont) facura un lung si crud razboi cu locuitorii din Alexandria. 




Bi 




|KSC33GS333|j 




PURGATORLUL 



|f»SQ££35a| 



CintuCYlII 



Ante-Purgatoriul. Valea 
inflorita: printii neglijenti 



Clopotul vecerniei (1-9) © Rugaciunea 
sufletelor (10-18) © Ingerii pazitori ai 
vaii (19-42) © Nino Visconti (43-96) © 
Sarpele (97-108) © Corrado Malaspina 
si stralucirea curtii lui (109-139) 



Era pe timpul care-aduce dor 

si inima-n vislasi de jale-o fringe, 

in ziua cind le-au zis „drum bun" ai lor, 

cind sufletu-ntr-un nou hagiu se stringe 
cind cint-un clopot dulce-n departare 
ce-a zilei moarte-acolo parc-o plinge, 

7 cind eu simtii c-auzul imi dispare, 
si-un duh vazui 'naltindu-se-ntre ele 
facind cu mina semn ca de-ascultare. 

10 Si-unite palme ridicind spre stele 
privea spre rasarit, ca si zicind 
spre Dumnezeu : - „Ce-mi pasa. de-alte cele !". 



2. stringe (a). 4. fringe (a). 5. Cind el departe-aude-un clopot care (b). 6. Cintind de 
parc-a zilei moarte (a) ; Cintindu-i parc-a zilei (b). 9. Facea cu mina semn s-ascult 
ce spune (c). 12. Cel Etern (a). 13. dulce, astfel (a). 



1. Pe timpul: apusul soarelui. In text: „Era ceasul cind dorul cuprinde pe calatori si le 
induioseaza inima in ziua cind au zis adio dulcilor prieteni si care inteapa cu iubire pe noul 
pribeag, daca aude de departe un clopot ce parca plinge ziua care moare". 4. Nou hagiu : 
pelerin, calator inca neobisnuit cu drumurile. Aceste versuri, care in italieneste suna cit se 
poate de dulce si de melancolic, au puterea sa ne evoce figura lui Dante strabatind drumurile 
Italiei, dupa izgonirea sa din Florenta, si induiosindu-se la coborirea serii de amintirile de 
acasa care ii napadesc sufletul in ceasul acela. 5. Clopot: pina la cercetarile lui Novati 
(Indagini e postille dantesche, Bologna, Zanichelli, 1899) s-a crezut c-ar fi vorba de clopotul 
vecerniei (Ave Maria). Insa, dupa studiul savantului profesor de la Milano si regretatului 
medievalist, rezulta ca obiceiul de a trage clopotul ad Ave Mariam e posterior lui Dante. 
Trebuie deci sa intelegem aici clopotul care ordona stingerea focurilor in orasele medievale, 
aproape in intregime de lemn si deci foarte expuse incendiului. 7. Dispare : incepui sa nu mai 
aud vorbele lui Sordello si cintecul sufletelor, atentia fiindu-mi indreptata toata spre unul din 
suflete, care se ridicase dintre celelalte. De aici se vede ca Dante a observat si el ca atentia 
e ritmica, ceea ce abia in zilele noastre a fost descoperit de psihologia experimentala. 
9. Semn: ca sa inceteze celelalte suflete sa cinte Salve Regina si sa-1 asculte. 12. Ce-mi pasa : 



|g|p*C*£^DS££3J 



333 



fr^S^g£g3SC^ jl| 



m 



|B3C33£2S333|j 



DIVINACOMEDIE 



|f»S3£^£3Sa| 



13 Te lucis ante, -asa de dulci sunind, 

incit simteam din simturi ca ma scoate, 
cuvinte-a spus cucernice ; si,-n rind 

16 cu el, si dulce si devote toate 
cintara-ntregul imn pina la fine, 
cu ochii-ntorsi spre vesnicele roate. 

19 Fixeaza-ti ochii pe-adevar, crestine, 
aici, caci val asa de fin ii pui, 
ca lesne-o sa stravezi prin el, stiu bine. 

22 Pe-acel gentil popor deci il vazui 
privind in sus si, ca si-n asteptare, 
umil si palid in tacerea lui, 

25 si-apoi doi ingeri din adinca zare 
vazui venind, cu spazi, de foe facute, 
dar fara virf si timpe fiecare. 

28 Aveau, ca foile de-acum nascute, 
vestmint ce-n urma-le juca-n usorul 
susur domol, de verzi aripi batute. 

31 Deasupra noastr-oprindu-si unul zborul, 
mai jos de mal dincolo-al doilea stete 
asa ca sta-ntre dinsii-acum poporul. 

34 Eu clar vazut-am blondele lor plete, 
ci-n ochi mi-aduse fata lor orbie, 
cum tot preamultul poate-un simt sa-mbete. 



14. Cintar-un imn (a). 16. Cucernic (a). 26. Si-apoi iesind doi Ingeri si din zare (a). 
30. facut de verzi (a). 35. Ci-n fata lor... -n ochi... (c). 



de lucrurile lumesti. 13. Te lucis ante: slnt primele cuvinte ale imnului de vecernie, cu care 
Biserica cere, la sosirea noptii, sprijinul lui Dumnezeu impotriva ispitelor nocturne. Dulci: se 
refera la „cuvinte" din versul 15. A se construi : „A spus cuvinte cucernice, sunind asa de dulci, 
incit simteam ca ma scot din simtiri". 16. Cu el : cu sufletul care daduse semnul incetarii unui 
cintec si inceperii altuia. 17. Imn: Te lucis ante. 18. Vesnicele roate: cele noua ceruri ale 
sistemului ptolemaic, pe care oamenii din Evul Mediu si le inchipuiau cristaline si invir- 
tindu-se cirmuite de o inteligenta motoare : ingerii, arhanghelii, serafimii, heruvimii etc. 
19. Fixeaza-ti : ca in toate locurile in care alegoria capata o insemnatate mai deosebita, 
Dante insusi atrage atentia cititorului ca trebuie aici sa se citeasca si dincolo de valul sensului 
literal. Intr-adevar, scena ce urmeaza reprezinta o incercare de ispita diabolica zadarnicita de 
paza ingerilor, al carei inteles simbolic este ca „diavolul lucreaza in bezna mintii si a inimii 
omenesti si ca numai lumina si sprijinul harului pot mintui pe credinciosi". Ar fi insa gresit, 
dupa cum foarte bine observa Steiner, daca s-ar intelege ca sarpele ar avea vreo putere de 
a ispiti pe printii vaii inflorite din Purgatoriu. In regatul pocaintei diavolul n-are nici o putere, 
si toata scena n-are alta menire decit de a le arata lor primejdia din care au scapat. 22. Gentil 
popor: ceata aceea de suflete nobile (de printi). 27. Timpe : simbolul dreptatii temperate de 
milostenia dumnezeiasca. 28. Ca foile: de culoarea foilor. 30. Verzi: de culoarea Sperantei. 
36. Preamultul : cum o excitatie senzoriala prea intensa intrece puterea simturilor. Lumina 
prea mare il orbeste, si infatisarea dumnezeiasca a ingerilor ramine ascunsa in valul de lumina 
care-i infasoara. 



334 





Bi 



|KSC33GS333|j 



PURGATORIUL 



|f»SQ££35a| 



37 Spre-a ne pazi de-un sarpe ce-o sa vie 
aci-n curind, Maria ni-i aduce, 
de paza vaii-acestea sa ne fie ! 

40 Eu, nestiind ce drum avea s-apuce, 
privii in jur si rece ca un sloi 
m-am strins in dosul dulcelui meu duce. 

43 - „Acum vom scobori - ne-a zis apoi -, 
sa stam de vorba cu-acea gloata sfinta, 
caci drag lor le va fi a fi cu voi." 

46 Trei pasi, cred eu, si-am fost la cei ce cinta. 
Si-un duh vazui care, parind c-ar vrea 
a sti de-s eu, privea la mine tinta. 

49 Era pe-un timp cind zarea se-nnegrea, 
dar nu-ntr-atit spre-a nu cunoaste bine 
ce-n ochi de-ntii nelimpede parea. 

52 Si-am mers spre el, iar el veni spre mine. 
- „Ca nu te-aflai, o, cit de mult imi place, 
cu raii-n lad, o, demne jude Nine !" 

55 Salutul demn nici eu, nici el nu-1 tace. 
Si-apoi : - „De cind sosisi - imi zise el - 
sub munte-aici pe-a marii-ntinsa pace?". 

58 - „0, de-azi din zori, prin tristul loc, si-astfel 
c-aceasta viat-a mea tot prima este 
si-asa-mi cistig pe-a doua cu-acest zel." 

38. Lipseste in (A). Am introdus deci in text nota marginala din (a). 42. M-am 
strins de tot de (a). 45. fi-le-va pldcut (a). 59. ca viata mea de-acum (a). 



38. Maria : Sfinta Fecioara. Ni-i aduce : pe acesti ingeri. 40. Avea : sarpele. 43. Ne-a zis : 

Sordello. 51. De-ntii: nu era asa intuneric incit, privind cu putina atentie, sa nu se poata 
distinge ceea ce la inceput parea neclar. 53. Ca nu te-aflai: ce bine mi-a parut ca, vazindu-te 
aici, am avut certitudinea ca nu erai osindit printre sufletele Iadului ! Nu adreseaza cuvintul 
lui Nino Visconti, ci e vorba de o exclamatie pe care o face poetul cind scrie. 54. Jude Nine : 
Ugolino Visconti din Pisa, zis Nino prin prescurtarea numelui, care - ne spune vechiul comen- 
tator al Diuinei Comedii, Francesco da Buti — „stapini judetul Gallurei in Sardinia si fu foarte 
nobil la suflet si in moravuri si indraznet si voinic". Sardinia, colonia Pisei, era impartita in 
Judete" sau „regate" ; de aceea Carducci, vorbind de acesti „regi", spune (Faida di Comune) : 
„cei ce regi erau in Sardinia si in Pisa cetateni". A fost podesta al Pisei, impreuna cu unchiul 
lui (din partea mamei) Ugolino della Gherardesca (Infernul, XXXIII, 13), si muri in 1296. 
Dante putu sa-1 cunoasca la Florenta, unde de mai multe ori judele Nino merse in cursul 
anului 1289. „Intregul episod respira familiaritatea afectuoasa si aducerea-aminte a stapinirii 
pe care puternica familie guelfa o exerciteaza timp de un veac in Sardinia impotriva sara- 
cinilor, genovezilor si celorlalti «juzi» paminteni si care se sfirseste prin moartea lui Nino", 
pe care un vechi cronicar Sardinian il numeste, cu oarecare mindrie, Judex Gallurensis et 
tertiae partis regni kallaretani (din Cagliari) dominus". Cf. Fortunato Pintor in Lectura Dantis, 
la acest cuvint. 55. Salutul : in text : „Nici un fel de salutare frumoasa n-a fost uitata de noi", 
adica : „Ne-am salutat cu tot felul de salutari frumoase". 58. Tristul loc : dupa ce am strabatut 
Infernul. 59. Tot prima : tot cea paminteasca, adica n-am murit vreodata si ma vezi aici cu 
sufletul si cu corpul meu pamintesc. 60. A doua : viata cea vesnica. 



|g|p*C*£^DS£^3J 



335 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£2S333|j 



DIVINACOMEDIE 



|f»S3£^£3Sa| 



61 De-abia mi-au auzit cum spui aceste 
Sordel si Nin, si-ados facura saltul 
ce-1 face-un om de-o spaima far' de veste. 

64 Se-ntoarse unul spre Virgil, iar altul 

spre-un duh ce-aici sedea si: - „Sus, Conrad! 
Sa vezi ce-a vrut din mila sa Prea 'Naltul !". 

67 Iar mie-apoi : - „Pe-acel al gratiei grad 
ce-1 datoresti tu Celui ce ne-ascunde 
«de ce»-ul prim ca-n veci sa n-aiba vad. 

70 Ajuns dincolo de-ale marii unde, 

sa-i spui sa 'nalte rugi a mea Giovana 
la Cel ce-oricind curatilor raspunde. 

73 Nu cred ca-n piept mai poarta ma-sa rana 
de cind schimbat-a albul val al ei, 
pe care-o data 1-ar mai vrea, sarmana ! 

76 Exemplu clar din ea tu poti sa iei, 
cind nu-1 atiti mereu cu ochii-ori gura 
cit tine-un foe al dragostii-n femei ! 

79 Dar nu-i va pune mindra sepultura 
napirca din Milan ce-adun-ostiri 
cum i-ar fi pus cocosul din Gallura". 

82 A zis, si-n timpu-acestei tinguiri 
vedeam pe fata-i stampa rivnei care 
da drept cintar onestelor porniri. 



61. Cum (a). 72. 
o [roata] (a). 



inocentei (c). 84. onestelor (a). Cuvintul lipseste in (A). 87. osie 



62. Ados: inapoi. Saltul: se trag inapoi mirati si aproape inspaimintati de minune. 
65. Conrad: Corrado Malaspina, stapin al Lunigianei (regiunea dintre Liguria si Toscana), 
pe linga urmasii caruia Dante isi gasi citva timp adapost in lunga lui pribegie prin tinuturile 
Italiei. 66. Ce-a vrut : ce minune a binevoit sa ne arate. 69. „De ce"-ul prim : cauza prima. 
Ca-n veci : incit noi n-aveam chip de a o ajunge. Isi inchipuie cauza prima ca ceva pus dincolo 
de un riu care nu ne ofera nici un vad pentru a-1 trece. 70. Dincolo : in emisfera arctica, 
locuita de oameni, dincolo de marea ce inconjoara Purgatoriul, adica : atunci cind se va 
intoarce pe pamint. 71. Giovana : fiica lui Nino, maritata foarte de tinara in 1308 cu Rizzardo 
da Camino (Paradisul , IX, 47-51). In 1323, dupa ce pierduse toata averea jefuita de minia 
ghibelinilor, virtuoasa domnita se retrase la Florenta intr-o viata modesta si primi de la 
comuna o subventie de 1.200 lire de fioreni mici. 73. Ma-sa : vaduva lui Nino, Beatrice d'Este, 
care trecu in a doua casatorie cu Galeazzo Visconti si deci schimba valul alb, care, impreuna 
cu haina neagra, erau imbracamintea vaduvelor in Evul Mediu. In blamul lui Dante pentru 
aceasta a doua casatorie a vaduvei lui Nino trebuie sa vedem un reflex al acelei aversiuni pe 
care in Evul Mediu atit Biserica, cit si poporul il avura pentru a doua casatorie, pe care mai 
ales poporul o considera ca ceva rusinos, un fel de bigamie. 80. Napirca: pe steagul ostilor 
milaneze era sterna Viscontilor, care consista intr-un sarpe ce are in gura un copil. Cocosul 
era sterna Gallurei, unde domnea judele Nino. Deci trebuie inteles : „Viscontii din Milano nu-i 
vor face un mormint asa de mindru cum i-ar fi facut supusii sai din Gallura". 83. Rivnei: 
indreptatita aprindere de minie. 84. Drept cintar : care infrineaza pornirile oneste, ferindu-ne 



||| lE*C*g323S$gg3| 



336 



fr^*3^SC^l jl| 



Bi 



|KSC33GS333|j 



PURGATORIUL 



|f»SQ££35a| 



85 Eu lacom tot spre cer priveam, spre-o zare 
pe unde-au astrii eel mai lin ocol, 
cum mai vecin de-o osie roata-1 are. 

88 Si-a zis Virgil : - „Ce cati tu sus in gol ?". 
Iar eu : - „Trei sfinte-acelea flacarele 
ce-aprinsera dincoace-ntregul pol". 

91 Iar el : - Sint jos dincolo patru stele 
pe cari le-ocheai in zori, de licur pline, 
si-acestea suie-acum unde-au fost ele". 

94 Pe cind vorbea 1-a tras Sordel spre sine 
zicind, si-a-ntins si mina ca s-arete : 
- „Vezi colo, vezi dusmanul cum ne vine !". 

97 Si-un sarpe-n partea far' de parapete 
a strimtei vai, precum, de n-am gresala, 
fu eel ce Evei tristul fruct il dete, 

100 venea prin flori si ierbi, spurcata bala, 
si-ades cu capu-ntors el dosul lui 
lingindu-si-1 ca bestia cind se spala. 

103 Eu n-am vazut, deci nici nu pot sa spui, 
vulturii-acei ceresti cum se miscara 
dar pe-amindoi miscindu-se-i vazui. 

106 Simtind aripi cum aeru-1 separa, 
fugi napirca, si-ingerii-n senin 
cu zbor egal la post venira iara. 

109 Dar duhul ce veni chemat de Nin, 
el nu-nceta fixat sa ma priveasca 
mereu, in tot acel asalt divin. 

92. pline flacari (a). 93. -n cer (a). 101. spinarea lui (a). 102. Lingind adese (a); 
Lingindu-si-o (a). 108. la loc (c) ; se-nturnard (c). 111. In tot decursu-acelui... (a). 



de excese. 86. Cel mai lin : in directia polului antarctic, unde stelele au o miscare in aparenta 
mai inceata decit stelele care sint mai aproape de Ecuator, dupa cum mai inceata e miscarea 
razelor rotii aproape de osie. 89. Trei... flacarele : trei stele care simbolizeaza virtutile 
teologale : credinta, speranta si caritatea. 91. Patru stele : cele ale caror raze luminau chipul 
lui Cato (Purgatoriul , I, 22) si care, dupa cum am vazut, simbolizeaza cele patru virtuti 
cardinale : prudenta, dreptatea, taria si cumpatarea. Stelele care simbolizeaza virtutile teolo- 
gale stralucesc noaptea in ora potrivita reculegerii si meditarii ; celelalte, care simbolizeaza 
virtutile cardinale si se refera la viata activa, stralucesc ziua. 96. Dusmanul: sarpele, adicii 
ispita diabolica, care lucreaza la intuneric si vine o data cu caderea noptii. Momentul, dupa 
cum observa Steiner, e aici foarte bine potrivit. Nimeni nu se pazeste : Virgil vorbeste, Dante 
e cu ochii la stele, Nino e tulburat de amintirea sotiei nestatornice. Clipa e prielnica si vraj- 
masul o foloseste. 97. Parapete: unde valea se deschide. 101. El: sarpele. 104. Vulturii... 
ceresti : ingerii pazitori ai vaii. 105. Miscindu-se : odata miscati. 106. Separa : abia sarpele 
simte filfiitul aripilor ingeresti, fuge, si ingerii se indreapta spre locul lor (la post) in Rai. 
110. Fixat : tinta. 



337 





m 



|B3C33£2S333|j 



DIVINACOMEDIE 



|f»S3£^£3Sa| 



112 - „Faclia ce te duce-n sus gaseasca 
destula ceara-n vrere-ti, spre-a putea 
ca pina-n smalt pe culme sa-ti luceasca ! 

115 Din Valdimagr-ori din vecini cu ea 

sa-mi spui, de stii, vro veste-adevarata 
caci mare-acolo fui in viata mea. 

118 Conrado Malaspina fui odata, 

nu eel batrin, ci-urmas, si-a mea cea vie 
de-ai mei iubire-o fac aici curata." 

121 - „0 - zisei eu -, a voastra seniorie 
eu n-o cunosc, ci-n Europa oare 
e vrundeva vrun om sa nu v-o stie ? 

124 A casei voastre faima si onoare 

da stiri de voi si tara voastr-oricui, 
incit ajunse-o pilda-ntre popoare ! 

127 Si-ti jur, si-asa s-ajung unde ma sui, 

c-al vostru neam pastreaz-onoare-ntregii 
virtuti, si-a spazii ca si-a pungii lui ! 

130 Ii da natura si-uzul privilegii 

incit, pe raul drum oriciti sa piece, 
el merge drept, urind calcarea legii." 

133 - „Deci mergi ! Si-n sapte dati nici nu va trece 
sa doarma Feb in patul ce-1 supune 
subt labe-ntreg si-ntreg e sub Berbece, 

118. Eu fui Conrado (a). 119. Nepot, nu [eel batrin] (a). 129. sale (c). 134-136. Iar 

Feb sa doarma nu va trece/ De sapte [dati] intreg sub lobe al cerului (a). 



112 : Corrado Malaspina incepe convorbirea lui cu Dante urindu-i ca lumina harului dumne- 
zeiesc, care il calauzeste la urcarea muntelui, sa gaseasca in vointa lui destula docilitate ca 
sa-i poata straluci pe culmea Purgatoriului, unde e Raiul pamintesc (smo/f). 115. Valdimagr- : 
tinutul intre riul Serchio la miazazi si Varo la miazanoapte, adica Lunigiana. Ca toate sufle- 
tele pe care Dante le intilneste in calatoria lui inchipuita in tinutul de dincolo de mormint, 
si Corrado Malaspina se arata doritor de a afla vesti nu de pe lumea paminteasca in general, 
ci din tinutul lui natal, din orasul lui, de la cei de acasa, ceea ce da poemei dantesti o nota 
de umanitate atit de universalis. 118. Conrado Malaspina : eel tinar, marchiz de Villafranca, 
fiul lui Federigo I. 119. Cel batrin: bunicul lui, cu mult mai vestit, al carui nume il gasim 
asa de des pomenit de cronicarii timpului si de trubadurii provensali, ce in versurile lor il 
slavesc pentru darnicia si ospitalitatea fata de ei. Si-a mea : a se construi : „Si iubirea mea 
cea vie de ai mei o fac curata aici", adica : „Si-am iubit pe ai mei cu acea iubire care aici se 
curata de orice zgura paminteasca, indreptindu-se toata spre Iubirea iubirilor, care este 
Dumnezeu". 121. Seniorie : curtea voastra primitoare. 122. N-o cunosc : in 1300, data fictiva 
a poemei, Dante nu fusese inca oaspete la curtea lui Moroello Malaspina. 128. Pastreaz- : tra- 
ditia tuturor virtutilor cavaleresti : a „vitejiei" (a spazii) si a „darniciei" (a pungii). 130. Natura : 
„si din cauza firii lui, ca si din practicarea virtutilor, neamul vostru e privilegiat intre celelalte 
si merge drept, oricit de multi apuca drumul eel rau", adica : „nu se lasa abatut din cale prin 
faptul ca ceilalti apuca un drum gresit". 133. -n sapte dati: nu vor trece sapte ani, adica: 
soarele, care acum este in zodia Berbecului, nu se va intoarce de sapte ori in aceasta zodie 



||| lE*C*g323S$gg3| 



338 



fr^*3^*C^l jl| 



Bi 



|KSC33GS333|j 



PURGATORIUL 



|f»SQ££35a| 



136 si-aceast-a ta curtean-opiniune 
cu mult mai mare cui se va-ntari 
in capul tau decit cum altii-ar spune, 

139 justitia-n mers de nu se va opri." 



137. va fi-ntarita (a). 139. oprita (a). 



si vei vedea ca aceasta buna opinie ce o ai despre neamul men corespunde cu totul adevarului. 
137. Cui : vei avea un motiv cu totul mai intemeiat pentru a-ti pastra buna opinie ce-o ai 
despre familia mea. In text : „Aceasta opinie iti va fi tintuita in cap cu niste cuie mai mari 
decit zvonul public". Dante a fost la curtea lui Franceschino, Moroello si Corradino Malaspina 
in 1306, cind, in ziua de 6 octombrie, a mijlocit pacea dintre eel din urma si episcopul orasului 
Luni (de la care-si ia numele intregul tinut al Lunigianei). Actul solemn a fost redactat la 
Sarzana si subscris la Castelnuovo della Magra, si Dante, ca mijlocitor al pacii si procurator 
al fratilor Malaspina, s-a sarutat atunci cu episcopul in fata poporului, in semn de pace. De 
aici probabil s-a nascut legenda dupa care poetul, oprindu-se la minastirea „del Corvo" si 
intrebat ce cauta acolo, ar fi raspuns : „Pace !". Ne face sa ne gindim la aceasta posibili- 
tate faptul ca legenda o gasim localizata in Lunigiana, unde se afla si „Minastirea Corbului". 
139. De nu : daca nu se va opri cursul drept al evenimentelor prestabilite de Dumnezeu. 




339 




m 



|B3C33£H333|j 



DIVINACOMEDIE 



|f»S3£^£3Sa| 




CintuC IX 



Ante-Purgatoriul. In fata 
portii celei sfinte 



Visul lui Dante si transportarea lui 
linga usa Purgatoriului (1-63) © 
Descrierea portii (64-102) Ingerul 
portar ; cele trei trepte si saparea 
celor sapte P pe fruntea lui Dante. 
Deschiderea portii (103-145) 



10 



13 



Acum amanta lui Titan anticul 
[pe prispa rasaritului sclipea, 
lasindu-si indarat, in pat, amicul]. 

De pietre scumpe fruntea ei lucea, 
tocmite-n chipul friguroasei fiare 
a carei coada cind loveste-i rea. 

Iar Noaptea doua stari, cum ea le are, 
facuse-urcind spre locul unde stam, 
si-aripi acum pleca spre-a treia stare, 

cind eu ce inc-aveam ce-mi dete-Adam 
cazui de somn ca eel ce nu mai poate, 
pe iarba unde-acestia cinci eram. 

In ceasul deci cind rindunica scoate 
falitu-i plins, spre-a zorilor lumina, 
aminte-avind intiiu-i bocet poate, 



1. concubina..., eel vechi, amanta (a, 
4. Cu dulci colori pe poala-i... (a). 



b). 3. in pat acum lasindu-l pe iubitul (a). 



1. Amanta : aurora. 5. Fiare : zodia Scorpiei, care primavara preceda cu putin zorile. De aceea 
Dante spune ca aurora se arata la balconul de rasarit impodobita cu o diadema formata din 
cele nouasprezece stele ale acestei constelatii. 7. Stari : in text : „pasii". A se intelege : „Noap- 
tea facuse doi din pasii cu care se urea pe bolta cereasca, si eel de-al treilea era pe sfirsite". 
Pasii cu care noaptea se ridica sint orele ; deci trecusera doua ore din noapte, in vilceaua 
printilor, in care se gaseau Dante si Virgil. 9. Aripi : daca pasii noptii sint orele si ne aducem 
aminte ca orele erau infatisate ca tinere fete cu aripi, nu trebuie sa ne para ciudat ca Dante 
spune ca acesti pasi au aripi. Dupa unele manuscrise, „aripile" ar fi ale „noptii", care si le 
pleaca la fiece popas precum fac pasarile cind inceteaza zborul. Aceasta lectiune, urmata de 
altfel si de Torraca, se vede ca e urmata de altfel si de Cosbuc, insa textele mai ingrijite ale 
lui Passerini si Steiner, ca si editia critica recent aparuta refera aripile la pas, si au : „si eel 
de-al treilea (pas) si-apleca aripile in jos". 10. Adam: nu eram numai „suflet", ci mai aveam 
si ceva din mostenirea lui Adam, adica „trupul", si eram supus la toate nevoile lui. 12. Cinci : 
Dante, Virgil, Sordello, Nino Visconti si Corrado Malaspina. 15. Bocet : face aluzie la povestea 



||| lE*C*g323S$gg3| 



340 



fr^*3^*c^l jl| 



Ei 



|KSC33GS333|j 



PURGATORIUL 



|f»SQ££35a| 



16 cind mintea-n noi e mult mai peregrina 
din carnea ei, si mai neginditoare, 
si-a ei vedenie-aproape e divina ; 

19 parea ca-n vis eu vad plutind in soare 
cu pene de-aur un vultur ce-n zbor 
cu-ntinse-aripi sta gata sa scoboare. 

22 Parea ca este-acolo unde-n nor 
pieri, lasindu-si sotii, Ganimede, 
cind smuls el fu si dus in sfintul cor. 

25 Gindeam : - „E1 sta pe-aci, asa se vede, 
din simplu obicei, caci poate-alt loc 
de-o fi pradat de el nedemn il crede". 

28 Paru apoi ca-n larg rotitu-i joe, 

cumplit cazind ca fulgerul, ma prinse 
si-n sus cu el ma duse pina-n foe, 

31 si parc-aici si eu si el s-aprinse. 
Si-atit m-ardea inchipuitu-acel 
pojar de sus, ca somnul meu se stinse. 

34 Nu cred c-Ahil s-a desteptat altfel 
rotind in jur priviri ce-nmarmurise 
de-atita loc strain pe linga el, 



24. Cind dus el fu-n supremul consistor (a). 



mitologica pe care o va mai aminti si in cintul XVII, 19 si urm., dupa care Procne, sotia lui 
Teseu, pentru a razbuna pe sora ei Filomela batjocorita de acesta, isi omori copilul si il dadu 
la masa lui Teseu, pentru care fapt zeii transformara pe Procne in rindunica. 18. Divina : in 
text : „divina", adica „prevestitoare" (de la divinare = indovinare), iar nu „dumnezeiasca", ca 
in intelesul obisnuit. Cit priveste veracitatea visurilor matinale, cf. Ovidiu, Heroides, XVIII, 
195 : „In revarsatul zorilor, cind inima dormiteaza inca, si visurile spun adevarul". Visul lui 
Dante are, fireste, un sens alegoric si e legat de realitate : „vulturul" simbolizeaza „harul 
datator de lumina" (Lucia), care ridica pe omul cazut in pacat, dar pornit spre pocainta 
(urcarea muntelui Purgatoriului) inspre caldura dragostei dumnezeiesti. Vulturul, care in vis 
rapeste pe Dante, corespunde cu Lucia, care, in timp ce el doarme, il aduce pina la poarta de 
intrare a Purgatoriului ; si muntele Ida, in regiunea Troiei, leaganul poporului roman, adica 
al celei mai mari civilizatii pe care omul o putea dobindi inaintea revelatiei crestine, cores- 
punde vilcelei inflorite, lacasul acelor printi care, pentru a fi fost cirmuitori de popoare, 
simbolizeaza autoritatea imperiului si reprezinta gradul eel mai inalt de perfectie la care 
poate ajunge omul prin propriile-i mijloace. Pentru a se sui insa si mai sus si a putea continua 
pe calea pocaintei si a curatirii sufletesti e nevoie sa intervina ajutorul harului dumnezeiesc 
{vulturul : Lucia), singurul care-1 poate inalta pina la dragostea lui Dumnezeu. 22. Acolo : pe 
muntele Ida, de unde Ganimede fu rapit. 23. Sotii : tovarasii. Ganimede : fiul lui Tros si 
eel mai frumos dintre muritori ; fusese rapit - spre a umple cupele la masa zeilor — de un 
vultur trimis de Jupiter. 25. Pe-aci: pe muntele Ida, simbolul celei mai inalte stari de 
perfectie la care au putut ajunge paginii inainte de revelatia evangheliei, corespunzator 
„vilcelei inflorite" in care dormea Dante si simbolul celei mai curate stari sufletesti la care 
poate ajunge omul fara interventia harului. 28. Joe : jocul aripilor, zborul. Vulturul, care 
inainte se rotea larg in vazduh, la un moment dat se azvirli deodata in jos, ca fulgerul. 
30. Foe : pina la regiunea focului, care, dupa stiinta astronomica medievala, se intindea intre 
Pamint si Luna. 33. Pojar: caldura. 34. Ahil: povesteste Statiu in Ahileida, I, 247 si urm., 



gjg|p*C*£^D$££3J 



341 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£2S333|j 



DIVINACOMEDIE 



|f»S3£^£3Sa| 



37 cind mama-sa lui Chiron i-1 rapise 
si-1 duse-n Schiros, adormit pe brata, 
de unde-n urma-1 scoase-apoi Ulise, 

40 cum eu ma desteptai, cind de pe fata 
pierindu-mi somnul,-ngalbenii deodata, 
ca omul cind de-o mare spaima-ngheata. 

43 Vazui cu mine singur pe-al meu tata, 
de doua ceasuri soarele-n [cer sus] 
si-n larg spre mare fata mea-nturnata. 

46 - „N-ai nici o grija, caci esti bine-adus, 
fa-ti inima - vorbi conducatorul -, 
[- Sa nu slabesti, ci sa cutezi nespus :] 

49 ajungi acum sa vezi si Purgatorul. 
Vezi largul zid ce-n jur il cercuieste, 
iar unde pare rupt ii sta zavorul. 

52 Pe cind al zilei fapt de-abia mijeste, 
iar sufletu-ti dormea-ntru-el, pe cimpia 
pe care-atita floare-o-mpodobeste, 

55 venind o Doamn-a zis : - „Eu sint Lucia. 
Sa iau pe-acest ce doarme, sa ma lasi, 
sa-i fac mai lesne-astfel calatoria». 

58 Cei trei la umbre-n vale sint ramasi. 
Ea te-a luat, si, zi cum se facuse, 
iar sus veni, iar eu pe-ai dinsei pasi. 

61 Si-aici te-a pus, dar mai intii imi spuse 
cu mindrii ochi de-aceasta sfinta-ntrare, 
si-apoi si ea [si] somnul tau se duse." 

64 Cum prinde-un om in dubiu-mbarbatare 
si schimba-n siguranta frica lui 
cind verdele-adevar in fata-1 are, 



44. sws (a). 46. teamd (a). 59. Si-asa ea te-a luat si, zi cind fuse (a). 60. Veni in sus 
urmindu-i sfintii [pasi] (b). 64. Cum prinde-n preget omul (a). 



ca Ahile, pe cind dormea, fu transportat din pestera unde locuia cu centaurul Chiron la Schiros 
de catre mama sa, care vrea astfel sa-1 sustraga de la expeditia grecilor, si descrie mirarea 
tinarului la desteptarea sa : „Quae loca ? Qui fluctus ? Ubi Pellion ? Omnia versa Atque ignota 
videt, dubitatque agnoscere matrem". 39. Ulise : stiind ca Troia nu putea sa fie cucerita fara 
Ahile, Ulise se duse la Schiros deghizat in negustor. Toate fetele regelui Laomedon, si printre 
ele Ahile in haine femeiesti, se dusera sa cumpere podoabe si gateli femeiesti. Ahile insa 
tirgui o spada si tresari la un sunet de trimbita, lucru pentru care fu descoperit si pleca cu 
Ulise la razboi. 43. Vazui : vazui pe Virgil, soarele ridicat pe cer si fata mea intunecata spre 
mare. 44. Soarele : depinde, ca si fata din versul urmator, tot de „ vazui". 46. Bine-adus : pe 
cale buna. 49. Acum : fiindca pin-aci au fost in Ante-Purgatoriu, si numai de aici incolo vor 
intra in Purgatoriul adevarat. 51. Zavorul: intrarea. 58. Cei trei: Sordello, Nino Visconti 
si Corrado Malaspina. La umbre : printre celelalte umbre din „vilceaua inflorita" a printilor. 
59. Zi : abia s-a facut ziua. 61. Spuse : mi-a aratat sfinta intrare a Purgatoriului, uitindu-se 
la ea. 63. Se duse : ea disparu si tu te-ai trezit din somn. 66. Verdele : curatul. 



||| lE*C*g323S$gg3| 



341 



fr^*3^*c^l jl| 



Bi 



|KSC33£H333|j 



PURGATORIUL 



|f»SQ££35a| 



67 



70 



asa si eu, iar cind vazu ca nu-i 

in mine spaima, eel ce-mi vru tot bine 

porni pe deal, si-am prins si eu sa sui. 

Tu bine vezi cum eu inalt, crestine, 

materia mea, sa nu te mire dara, 

ca pui si duh mai mult ca s-o sprijine. 

73 Si-asa suind, eram unde de-afara 
ce-ntii si-ntii o scorbura parea, 
cum este-n zid firida ce-1 separa, 

76 vazui ca-i poarta, si ca stau sub ea 
trei scari de trei colori deosebite, 
si-avind portar ce mut inca statea. 

79 Si, tot mai larg privirile-mi tintite 
pe el, vazui ca sade-n capul scarii 
c-un chip asa ca ele-mi fur-orbite. 

82 C-o spada-n miini, in felul apararii 
ce-atari lucori lasa-n priviri sa-mi pice 
c-ades le-ntoarsei oarbe-n largul zarii. 

85 - „Voi doi de jos - asa-ncepu a zice -, 
ce vreti, si cine-i eel ce v-a condus? 
Vegheati ca drumu-n sus sa nu va strice !" 

88 - „Cunoscatoare-a ce-i pe-aici, de sus 

venind o Doamna - zise-al meu parinte -, 
de-aceasta poarta chiar acum ne-a spus !" 

91 - „Spre bine pasii duca-vi-i 'nainte - 
vorbi din nou acel gentil portar -, 
pasiti acum pe-a voastre trepte sfinte." 



72. Ca pui ca sprijin (b). 74. Aceea ce dintiiu (A). Am trecut in text varianta (a), 
versului din (A) lipsindu-i o silaba, ceea ce rezulta dintr-un spatiu lasat de autor 
intre scorbura si parea. 75. In (A) este un spatiu destul de mare intre firida si ce-l 
separa. 76. Vazui ca-i poarta acum si ca stau sub (a). 78. Ce mut in prag (b). 79. largi 
priviri avind (a). 81. C-o fat-astfel, (a). 82. Si-o spad[a] (a). 83. sclipiri (c). 



68. Cel : Virgil. 70. Tu bine vezi : ca de obicei, in locurile unde e nevoie de mai multa 
patrundere, Dante atrage atentia cititorului asupra ridicarii treptate a materiei de la „uman" 
la „divin", si in consecinta asupra rafinarii formei artistice. 78. Portar: ingerul pazitor al 
portii. 81. Ele: privirile. 82. Spada: simbolul dreptatii dumnezeiesti. 86. Ce vreti: nu ne 
putem nici inchipui ca ingerul n-ar sti toate cele despre care intreabii, dar, cum foarte bine 
crede Steiner, trebuie sa presupunem ca se indeplineste aici o forma de intrebari rituale, ale 
caror raspunsuri, desi cunoscute, trebuie pronuntate. 87. Strice : in cazul cind ati pasi pragul 
Purgatoriului fara pregatirea necesara. 89. O doamna : Lucia. 91. Duca-vi-i : doamna despre 
care mi-ati vorbit, Lucia, care, fiind simbolul „harului luminator", e cea mai potrivita sa va 
calauzeasca pasii. 92. Gentil portar : suna cam ciudat, si e intr-adevar una din acele expresii 
destul de frecvente in Divina Comedie care ne arata in Dante poetul medieval si ne face sa 
ne gindim la acel element grotesc, adica comic-inconstient , pe care il mai gasim, de pilda, 
in capitelurile romanice, unde, alaturi de basoreliefuri inspirate de fabulele lui Esop sau 
romanele „de la Table Ronde" ', gasim uneori scene de o lascivitate dezgustatoare, cu totul 
nepotrivite lacasului celui sfint care le adaposteste. 



gjg|p*C*£^DS££3J 



343 




m 



|B3C33£2S333|j 



DIVINACOMEDIE 



|f»S3£^£3Sa| 



94 Spre ele-am mers. Si prima ca de var 
era din piatra lucie, curata 
si lins-asa ca ma reda cum par. 

97 Ca purpura, dar mai intunecata, 
din piatr-a doua, aspra si batrina 
si-n lat si-n lung in multe parti crapata. 

100 A trei-apoi, si-a ambelor stapina, 
parea porfir cu-asa coloare noua 
ca singele ce-acum zvicni din vina. 

103 Pe-acestea deci cu talpile-amindoua 

sta sfintul sol, sezind pe-un prag cum nu e 
mai plin de licur clarul strop de roua. 

106 Vazind ca buna vrere-a mea ma suie, 
Virgil imi dete-ndemn : - „Acum tu lui 
smerit sa-i ceri ca poarta s-o descuie". 

109 La sfintele-i picioare m-asternui 
cerindu-i mila portilor deschise, 
ci-n piept dintii de trei ori ma batui. 

112 El sapte P pe frunte-atunci imi scrise 

cu-al sabiei virf, si-apoi : - „Pe dealul stint 
tu vezi de-nchide-aceste rani", imi zise. 



97. inoptatti (a). 100. Apoi a treia (a). 101. si-avind (a). 110. cum zise (a). 114. Tu 
vezi de-aceste rani sd-ti fie-nchise (b). 



94. Ca de var : simbolizeaza marturisirea pacatului, in care sufletul celui pocait trebuie sa 
se oglindeasca neschimbat. 98. A doua : simbolizeaza pocainta, a carei culoare simbolica e 
vinatul (ca purpura, dar mai inchis), care corespunde cuvintului italian perso, culoare intre 
rosu si negru, numita asa fiindca venea din Persia (ca si turchino = albastru, care venea din 
Turcia). Crapaturile dispuse in forma de cruce (si-n lat si-n lung) simbolizeaza fringerea 
sufletului de durerea pacatului comis. 100. A treia : simbolizeaza ardoarea caritatii si a 
dragostei dumnezeiesti, care inflacareaza sufletul pocait si il impinge sa stearga pacatul prin 
fapte bune inspirate de dragostea catre Dumnezeu. Rosu aprins e culoarea care simbolizeaza 
caritatea. 105. Licur: stralucire, sclipire. In text: „pe pragul care imi parea piatra de dia- 
mant". Diamantul simbolizeaza temelia neclintita pe care se sprijina taina pocaintei, adica 
facultatea data de Isus apostolilor. Cf. Matei, XVI, 19: „Iti voi da cheile imparatiei cerurilor, 
si orice vei lega pe pamint va fi legat in ceruri si orice vei dezlega pe pamint va fi dezlegat 
in ceruri". 106. Buna vrere : vazind ca de bunavoie il urmam pe el, care ma tragea sus pe cele 
trei trepte. In text : „calauza mea ma trase de buna voie peste cele trei trepte", adica : „pina la 
poarta Purgatoriului". 109. Sfintele-i : la picioarele ingerului pazitor al portii. 111. -n piept : 
in semn de smerenie si pocainta, dupa cum in Biserica catolica fac credinciosii cind ajung la 
cuvintele crezului : „quia peccavi nimis cogitatione, verba et opere, mea culpa, mea culpa, mea 
maxima culpa", de unde fraza italiana : „far mea culpa" in loc de : „a-si recunoaste vinovatia". 
112. Sapte P : simbolizeaza ranile ce le capata sufletul, ca urmare a celor sapte pacate 
capitale : trufia, invidia (pizma), minia, accidia (lenea spirituals, uritul, indiferenta religi- 
oasa, neglijarea celor sufletesti), avaritia, lacomia, desfriul. 114. Rani: pacatul e socotit in 
teologia catolica de „rana a sufletului". 



|2|GSC*£3Z2D$££3J 



344 



fr^*3^sc^l jl| 



Bi 



|KSC33GS333|j 



PURGATORIUL 



|f»SQ££35a| 



115 Coloare de cenuse-ori de pamint 
ce-1 sapi uscat, avea a lui hlamida ; 
si doua chei a scos de sub vestmint, 

118 de-argint si de-aur, dind ca sa deschida 
cu alba-ntii, cu-a dou-apoi, la fel 
si-asa-mpacat-a inima-mi avida. 

121 - „Cind una dintre chei - ne zise el - 

nu merge-usor, [si broasca-ntrarea-i] neaga, 
ramine-atunci inchis acest tunel. 

124 Mai scumpa-i una, insa cere-o-ntreaga 
stiinta si-arta-a doua, [cui o]-nvirteste, 
fiindca nodul numai ea-1 dezleaga. 

127 Cind Petru mi le-a dat, a zis : - „Greseste 
mai bine, cui descui, decit la scara 
sa tii popor ce mila ti-o cerseste". 

130 Si-mpinse-acele usi, cind loc ne dara. 

- „Intrati - ne-a zis -, ci-aveti de grija bine 
ca-n urma-ti de te uiti, te-ntorci afara". 

133 Si cind pe cardeni se-nvirtira-n fine 
acele doua-aripi la poarta sacra, 
de fier, si tari si-adinc de vuiet pline, 

136 nici n-a gemut Tarpeia, nici mai acra 
n-a fost asa, vazind cum ii dispare 
Metel eel bun, lasind-o-n bunuri macra. 



115. Avea ca de coloare-a sa (a). 122. O lesne-umblare-n broasca portii-o (b). 
124. Ci-alta care (a). 125. Am trecut intre variante acelui ce din (A), care lungea 
peste masura versul. Forma cui e curenta la Cosbuc ; se vede si din versul apro- 
piat, 128. 136. Tarpeia nici gemu si nici (a). 



115. Coloare : cenusa e simbolul pociSintei si smereniei. De aceea, in „Miercurea cenusilor" 
cu care se inchide Carnavalul si incep Paresimile, preotul pune cenusa pe fruntea credincio- 
silor, spunind : ^Memento, homo, quia pulvis es et in pulverem reverteris" . 117. Doua chei : 
cheile care deschid regatul Cerurilor (Matei, XVI, 19) si care sint insignele papalitatii : cea 
de aur reprezinta autoritatea, data de Dumnezeu Bisericii, de a ierta pe pacatosii pocaiti ; cea 
de argint reprezinta stiinfa pe care duhovnicul trebuie s-o aiba despre sufletul credinciosului, 
ca si despre legea dupa care-1 judeca. 123. Tunel : in text : „trecatoare". 124. Una : cea de aur. 
126 : Nodul : piedica pacatului, care nu poate fi inlaturata fara stiinta duhovnieului. 128. Cui 
descui : greseste mai bine in a deschide prea usor decit in a refuza intrarea celor pocaiti. 
130. Cind : care atunci ne dadura (facura) loc ; sau, punind dupa „usi" un punct sau punct si 
virgula „cind (usile) ne dadura loc, (ingerul) ne-a zis : «Intrati»". 132. -n urma-ti : adica : 
„daca te vei intoarce la pacat". E clar ca aici Dante isi aduce aminte de mitul lui Orfeu si de 
povestea biblica a sotiei lui Lot. Dupa unii comentatori, a se uita inapoi ar simboliza aici 
regretul bunurilor lumesti care au fost obiectul pacatului. 133. Cardeni : titini (in latina 
cardo). 136. Tarpeia : poarta cetatii capitoline, asezata pe stinca Tarpeia : Iuliu Cezar o forta 



|g|p*C*£^DS£^3J 



345 



|pg^3^^C^| ^] 



Si 



|B3C33£2S333|j 



DIVINACOMEDIE 



|f»S3£^£3Sa| 



139 Spre primul cint ma-ntoarsei cu-ncordare 
si parc-a fost Te Deum ce-au cintat 
si-un duke glas s-amesteca-n cintare ; 

142 si ce-auzeam in mine-a desteptat 
o stare-asa precum ti-e simtamintul 
cind voci si-organe cint-amestecat 

145 si-acum auzi si-acum n-auzi cuvintul. 



pentru a pune mina pe tezaurul public, indepartind pe Lucius Cecilius Metellus, care era 
pazitorul tezaurului. Cf. Lucan, Pharsalia, III, 154 : „Tunc rupes Tarpeia sonat, magnoque 
reclusas Testatur stridore fores". 139. Primul : primul cint pe care-1 auzii, de-abia intrat. 
141. Glas : deci cintecul de care a vorbit in versul precedent trebuie inteles ca produs de 
instrumente. Dante transports aici in Purgatoriu senzatia mistica ce o produce in inima 
credinciosilor amestecul cintecelor religioase ale multimii cu sunetele profunde ale orgii, la 
prima intrare intr-o biserica. 145. N-auzi: fiindca notele grave ale orgii acopera cuvintele. 




346 




Bi 



|KSC332S333!J 



PURGATORLUL 



|f»SQ££35a| 




CintuC X 



Briul intii : trufasii 



In Purgatoriu. Urcusul incet si 
odihna celor doi poeti pe platoul 
singuratic (1-27) Pietre sculptate 
cu scene de smerenie (28-96) 8 
Pedeapsa trufasilor si povatuirea 
credinciosilor de catre poet (97-139) 



1 Cind fui intrat deci si pe poarta care 
ramine-nchisa prin iubirea rea, 
caci strimbul drum ca drept atunci iti pare, 

4 cu zgomot auzii cum ne-o-nchidea. 

Acum, de m-as fi-ntors s-o vad, crestine, 
ce scuze-as fi avut la vina mea? 

7 Suiam pe-un drum ce-n cotituri se tine 
prin strimbul scoc din stinca despicata 
la fel c-un val ce fuge si revine. 

10 - „Putin aici de-atentie-acum ne cata 
s-uzam - a zis Virgil -, mereu spre-a fi 
si-aici si-aici de partea ondulata." 

13 Dar lucru-acesta pasii ni-i rari, 
asa ca mai curind stirbita luna 
ajunse-n patul ei spre-a s-odihni 



4. -ncuia (a). 10. Putin acolea sa uzam ne cata (a). 12. De ast-a (a). 



2. Prin: din cauza iubirii ratacite a oamenilor, indreptata spre cele lumesti, iar nu spre 
Dumnezeu, singurul demn de iubirea noastra. In text : „poarta pe care iubirea rea a oamenilor 
o face neumblata". 3. Atunci : cind esti in pacat. 4. -nchidea : ingerul portar. In text : „0 auzii 
inchizindu-se cu zgomot". 6. Vina : din faptul ca, daca s-ar fi intors, s-ar fi facut vinovat de 
nesupunere fata de oprirea ingerului-portar. Cf. cintul IX, 131-132. 9. Val : poteca sapata 
in despicatura stincii serpuia, cum face unda marii, care intr-un loc inainteaza pe tarm 
si in alt loc se retrage. 10. Cata : trebuie. A se construi : „Ne cata (trebuie) sa uzam aici de 
putina atentie", adica : „Aici trebuie sa fim cu bagare de seama ca sa urmam toate cotiturile 
acestei poteci". 13. Rari : facu ca mersul nostru sa fie mai incet. 14. Stirbita luna : incit, mai 
inainte ca sa iesim din acea trecatoare, ultimul patrar al lunii atinse orizontul (patul), sub 
care disparu. 



347 





m 



|B3C33£2S333|j 



DIVINACOMEDIE 



|f»S3£^£3Sa| 



16 decit noi doi din strimta vagauna. 
Dar cind am fost deasupra-n rotogol 
in locu-n care muntele s-aduna, 

19 eu prea trudit, si despre-al nostru-ocol 
nesiguri ambii, stetem pe-o cimpie 
cum nu-i pustiu sa aib-un drum mai gol. 

22 Din malul de-unde golu-i face ie 
la 'nalta coasta-ntruna suitoare, 
de trei ori cit un om putea sa fie. 

25 Si cit am dat vederii-aripi sa zboare 
prin cere la dreapta si la stinga mea, 
la fel parea intreaga-ncingatoare. 

28 Dar pin-a nici nu face-un pas pe ea, 
vazui de-ajuns ca[-n jur e ripa lata] 
ce nici un drept de-a fi urcus n-avea. 

31 Era de-o alba marmura si-ornata 

cu-atari sculpturi ca nu vrun Policlet, 
ci-ar fi ramas chiar firea rusinata. 

34 Trimisul eel ce-aduse-acel decret 

prin care-a multor veacuri plinsa pace 
deschise cerul eel de mult secret, 

37 in fata-ne-aparu si-asa verace 

scobit, si-atit de dulci miscari avea, 
ca nu parea sa fie-un chip ce tace. 

40 Sa juri ca zice Ave ; caci statea 
in fata Ea, ce-avut-a harul cheii 
iubirii cei de veci spre-a-i descuia, 



24. Putea de trei (a) ; Parea intreit cit e un om (b). 26. aici. 28-30. Dar si vazui, pe 
cind pe dinsa nici I N-am fost fdcut vrun pas, ca ripa-i lata I Ce n-avea nici un drept 
„urcus" sa zici (b). 36. eel de mult secret (b). 38. Scobit veralce] (a). 41. cui cheia-i 
fuse data (A). Am trecut in text varianta (a) pentru a restabili rima. 

16. Noi doi: a se subintelege : „sa iesim". 18. S-aduna: unde muntele se da inapoi pentru a 
face loc unui platou. 22. Din malul : in text : „Din malul prin care se margineste cu golul, pina 
la poala inaltei coaste intruna suitoare, un corp omenesc s-ar cuprinde de trei ori". A se 
construi : „Din mal pina la inalta coasta putea fi de trei ori cit un om". 25. Si cit : „oricit m-am 
uitat la dreapta si la stinga in jurul meu, intreaga incingatoare se arata cum am descris-o 
mai sus, adica egal de lata si de inalta". 30. Drept : nu putea fi numita „urcus" fiindca era 
abrupta. Cosbuc urmeaza interpretarea dlui Gambera. Cei mai multi comentatori insa inter- 
preteaza acest vers in sensul ca urcusul ripei era mai putin drept, adica era in panta. Nesigu- 
ranta provine din faptul ca unii interpreteaza drept in inteles juridic, iar altii in inteles 
geometric. Versul e foarte obscur si in text. 32. Policlet : stinca de marmura foarte alba era 
sculptata cu scene lucrate cu atita maiestrie, incit nu numai Policlet, celebrul sculptor elin, 
dar si Natura insasi ar fi ramas rusinata. Sintem in briul trufasilor, si sculpturile sapate in 
stinca reprezinta scene care preamaresc smerenia, virtute opusa pacatului trufiei. 34. Trimisul: 
Arhanghelul Gavril. Decret: Buna-Vestire. 35. Plinsa pace: pacea intre Dumnezeu si ome- 
nire, atitea veacuri invocata in plins, dupa pacatul originar, si care se restabileste prin 
intruparea Mintuitorului anuntata de Buna-Vestire. 36. Secret: inchis, interzis. 38. Scobit: 
sculptat in basorelief. 39. Ce tace: parea ca vorbeste. 40. Ave: Cf. Luca, I, 28: „Ingerul a 
intrat in locul unde era Ea si a zis : «Plecaciune, placuta lui Dumnezeu»". 41. Cheia: cheia 



|2|GSC*£3Z2D$££3J 



348 



fr^*3^sc^l jl| 



Bi 



|KSC33£H333|j 



PURGATORIUL 



|f»SQ££35a| 



43 [si puse-avea in chip, ca tile ideii], 
asemeni cerii-al sau sigil purtindu-1, 
aceste vorbe : Ecce-ancilla Dei. 

46 - „Nu-ti pune numai intr-un loc tot gindul !' : 
vorbi Virgil ; iar eu, pe partea lui 
in care-avem noi inimile-avindu-1, 

49 privii si mai departe si vazui 

pe partea-n care-aveam pe-al meu parinte, 
si [indaratul Maicii Domnului] 

52 scobita-n piatra alta-ntimplaminte ; 

si, vrind mai clara-n ochi sa mi s-arate, 
trecui pe linga maistru mai 'nainte. 

55 Erau aici in marmura sapate : 

un car cu boi si-ntr-insul area sfinta 
si cum oficiul, necerut, te bate, 

58 si multa gloata-n sapte coruri frinta, 
cintind asa, ca simturile mele : 
„nu cinta" - unul, si-altul zise : „cinta !". 

61 Si-al jertfei fum il aratau acele 
sculpturi asa, ca ochii mei si nasul 
cu „nu" si „da" gilceava-avea-ntre ele. 

64 Si-umilul David, precedindu-si vasul 

eel sfint, mai mult si mai putin de-as'data 
decit un rege,-n salt avindu-si pasul 

67 si poala-n briu, iar la un geam mirata 
privea Melhola din[tr-un dalb] palat 
ca si-o femeie trista si-ofensata. 

70 Trecui si mai 'nainte de-unde-am stat, 
sa vad de-aproape-alt chip pe-acel parete, 
ce-albea dupa Melhola-nfatisat. 



44. Cum ceara-n ea sigilul sau (a). 47. Mergeam la dreapta lui (b). 48. In care-au 
numai cei vii (b). 50. In urma Maicii sfinte (a). Pe partea-n care domnul mi-l 
avui (b). 57. neiertat (b). 61. vazut era (a). 66. avind in salturi (a). 68. la el de 
sus (a). 71. arete (a). 72. parete (a). 

iubirii lui Dumnezeu, refuzata oamenilor dupa pacatul originar. 44. Cerii : cu aceeasi fideli- 
tate cu care ceara poarta imprimat sigiliul, chipul Sfintei Fecioare parca avea zugravite pe 
buze cuvintele Evangheliei (Luca, I, 38): „Iata, eu smt roaba Domnului; faca-mi-se dupa 
cuvintele Tale !". 48. Inimile : la stinga lui Virgil. A se construi : „avindu-l pe partea lui in 
care avem noi inimile". 57. Necerut : in transportarea arcei sfinte, Uza, unul din conducatorii 
carului, pe cind boii se-ndaratniceau, voi sa sprijine area pe care numai sacerdotii puteau s-o 
atinga, si cazu trasnit de Dumnezeu. Cf. II Impdrati, 6, 6. 60. Unul: auzul spunea lui Dante 
ca corurile nu cinta, pe cind vazul ii spunea ca intr-adevar cinta, asa de bine era scena 
sculptata. 63. Gilceava : ochii spuneau ca da, e fum intr-adevar, pe cind nasul spunea ca nu. 
64. David : cf. II Impdrati, 6, 14-16 : „David juca din rasputeri inaintea Domnului si era incins 
cu efodul de in subtire... pe cind chivotul Domnului intra in cetatea lui David. Micol, fata lui 
Saul, se uita pe fereastra, si vazind pe imparatul David sarind si jucind inaintea Domnului, 
1-a dispretuit in inima ei". Deci si aceasta scena preamareste smerenia. 68. Melhola: Micol, 



|g|p*C*£^DS££3J 



349 



|pg^3^^C^| ^] 



Bi 



|B3C33£2S333|j 



DIVINACOMEDIE 



|f»S3£^£3Sa| 



73 Inalta glorie-n fat-aici imi stete, 
a printului roman, valoarea cui 
izbinda mare lui Grigorie-i dete. 

76 Eu de-mparatul, de Traian va spui 

si-o vaduva-ntr-un plins amar, si-al gurii, 
si-al ochilor, s-a prins de friul lui. 

79 Vuia tot cimpu-n goana calcaturii 

de roibi si-osteni, si-n vint, peste Cezar 
stindarde de-aur isi miscau vulturii. 

82 Si biata, ea-ntre-atiti, plingind amar : 
„Razbuna-mi, Doamne, dup-a ta putere 
pe fiul mort, sa nu pling in zadar !". 

85 El da raspuns : „Asteapt-acum, muiere, 
pe cind ma-ntorc". Iar ea : „Stapine bune !", 
ca eel [ce] n-are-astimpar in durere, 

88 „Dar daca nu te-ntorci?" - „0 sa-1 razbune 
urmasul meu !" Iar ea : „A1 altui bine 
ce-ti este bun, cind uiti pe-al tau?". Si-i spune 

91 Traian: „Fii mingiiata. Se cuvine 
sa fac ce-mi ceri, acum si nu apoi, 
dreptatea vrea si mila ma retine !". 

94 Acel ce-n veci nu vede lucruri noi 
aceste vorbe le-a sculptat vazute ; 
dar nou ni-e noua, caci nu-1 vezi la noi. 

97 Pe cind ma desfatam privind placute 
imagini de smerenie-atit de mare, 
mai dragi stiind de Cine-au fost facute : 

73. dete (a). 78. fugarul (a). 82. Si-aci-ntr-atitia ea (a). 84. in zadar (a). 96. Bar 
noua nou (a). 99. cind stii (a). 



numita asa de Cosbuc probabil dupa orasul ei natal. 74. Printului roman: Traian, despre 
care multe legende se urzira in Evul Mediu, cu privire la dreptatea lui. 75. Grigorie : papa 
Grigorie I sau Grigorie eel Mare (590-604), care, dupa o foarte veche legenda, neinchipuit de 
raspindita in Evul Mediu nu numai in poezie, dar si in artele plastice, obtinu de la Dumnezeu 
mintuirea lui Traian pentru dreptatea facuta vaduvei in momentul pleciirii lui la razboi. 
Legenda, inspirata probabil dupa un basorelief al unui arc de triumf care exista pe vremuri 
linga Pantheon, povesteste ca Traian, fiind gata sa piece pentru expeditie in Dacia si fiind 
deja calare, o vaduva se arunca inainte-i in genunchi, rugindu-1 fierbinte sa-i faca dreptate. 
Traian raspunse : „Acum sint grabit. Ti-o voi face cind ma voi intoarce". Atunci femeia starui : 
„Si daca nu te intorci ?". Iar imparatul : „Ti-o va face urmasul meu". Si femeia : „Dar atunci 
tu ce merit ai avea?". La aceste vorbe imparatul se da jos de pe cal si-i face dreptate vaduvei. 
Legenda adaugii ca Dumnezeu, suparat pe papa, care, cu rugaciunile sale fierbinti, il silise 
sa scape din lad pe un pagin, il facu sa ramiie mut un an, ca sa invete minte sa nu-L mai 
supere cu astfel de rugaminti. O alta legenda povesteste ca, atunci cind la temelia columnei 
lui Traian fura regasite ramasitele dreptului imparat, oamenii care il dezgropasera bagarii 
de seama cu uimire ca limba-i ramasese neatinsa : fara indoiala fiindca vorbise totdeauna 
drept. 80. Cezar: Traian, imparatul. 94. Acel: Dumnezeu. 95. Vorbe... vazute: aceste 
cuvinte pe care ochii ar fi jurat ca le spuneau buzele chipurilor sculptate in piatra, cu toate 
ca urechile nu le auzeau. Cu drept cuvint deci Dante vorbeste aici de vorbe vazute, nu auzite. 
99. Cine : Dumnezeu, mesterul eel mare. 




350 



fr^*3^*Q^ jl| 



Ei 



|KSC33£H333|j 



PURGATORIUL 



|f»SQ££35a| 



100 



103 



- „Dincoace, iat-un stol acum apare - 

vorbi Virgil -, ci-atita vin de grei ! 

Ne-or spune-acestia pe-unde-avem carare" 



Si-atenti sa vada-ntruna ochii mei 
tot noua stari, si-n ele-avind placere, 
n-au fost tirzii in zborul lor spre ei. 

106 N-as vrea sa simti, crestine, vro scadere 
in bunul tau propus, de-auzi ce plata 
drept vai greselii Dumnezeu ne cere ! 

109 Tu nu cata spre-al caznei chip ; ci cata 
urmarea ei, caci orice-ar fi sa fie, 
nu poate-ntrece marea judecata. 

112 Si-asa-ncepui : - „Nu oameni par sa vie 
spre noi incolo, dulce tat-al meu ; 
dar nu stiu ce-s, asa sint prins de-orbie !". 

115 El zise-atunci : - „Martiriul lor eel greu 
pe care-l au, asa-i ingenuncheaza, 
ca-ntii si-ntii m-am indoit si eu. 

118 Dar fix priveste-acum si-i cerceteaza 
cum vin purtind pietroaie-n spate puse 
si-acum si vezi cum fiecare-ofteaza !". 

121 Vai, bieti crestini trufasi, fapturi rapuse! 
cari, orbi de ochii mintii noastre, vrem 
la tel s-ajungem pe carari opuse ! 

124 Voi nu vedeti ca numai viermi sintem 
nascuti spre-a deveni cerestii fluturi, 
ce zboara slabi la Judele Suprem? 

127 Ce-umblati fuduli prin 'nalte-asa tinuturi, 
o, voi, insecte inca nedepline 
ca viermii-acei ramasi intru-nceputuri ! 

130 Precum, balcoane-ori stresini sa sprijine, 
ca stilp un chip de om vezi citeodata 
cum strinsi genunchii el la piept ii tine, 



130. Precum ca stilp, balcoane sa sprijine (b). 
piept (a). 



131. Stresine vezi (b). 132. catre 



106. N-as vrea : lui Dante i-e fricfi ca, povestind chinul groaznic la care sint supusi trufasii, 
sa nu descurajeze pe cititorul indreptat spre pocainta. 108. Vai: pedeapsa, ispasirea. 
110. Urmarea : efectul. 111. -ntrece : oricit de grava ar fi pedeapsa, nu poate intrece (nu se 
poate prelungi dupfi) Judecata de Apoi. 112. Nu oameni: mergeau asa de incovoiati sub 
greaua sarcina, incit de departe nici nu pareau a fi oameni. 121. Rapuse : de durere, sarmane. 

123. Carari : in text : „cu pasi care merg inapoi", adica „in loc de a va inainta va dau indarat". 

124. Viermi: se adreseaza la cei care pacatuiesc din trufie si le atrage atentia ca viata 
paminteasca nu e decit o stare de trecere catre viata adevarata, care e cea sufleteasca de 
dincolo de mormint. 126. Slabi: fara aparare, fiindca, fata de Judecatorul Suprem, vinile 
noastre nu vor avea nici o aparare care sa i le ascunda. 128. Nedepline : in stare de crisalida. 
130. Balcoane : aceste suflete erau asa incovoiate sub sarcina lor de pietroaie, incit aduceau 



|g|p*C*£^D$£^3J 



351 



fr^S^g£g3SC^ jl| 



Si 



|B3C33£2S333|j 



DIVINACOMEDIE 



|f»S3£^£3Sa| 



133 de-1 vezi tu simti durere-adevarata 
de chinu-nchipuit din el ; atare 
stircire-aici acesti cazniti arata. 

136 Drept e ca dupa piatra mic-ori mare, 
erau stirciti putin ori mai de tot, 
dar eel cu cea mai multa-n el rabdare 

139 plingind parca zicea : - „Eu nu mai pot ! 



133. Se riaste-n om durere (b). 134. vazui (a). 



cu cariatidele care in arhitectura sustin balcoane sau stresini. 136. Dupa piatra : pietroiul 
era mai mare sau mai mic, dupa gravitatea pacatului. 




351 




Bi 



|KSC33£H333|j PURGATORLUL }j»£Q££35a| 




CintuC XI 



Briul intii : trufasii 



Rugaciunea sufletelor trufase 
(1-36) ® Convorbirea lui Dante cu 
Umberto Aldobrandeschi si cu 
Oderisi da Gubbio (37-108) 
Provenzan Salvani (109-142) 



„0, Tat-al nostru care-n ceruri stai, 
nu circumscris, ci prin amor mai mare 
de primi ziditii ce-mprejur ii ai, 

puterea si-al Tau nume-1 aib-oricare 
faptura-n preamariri, cum se cuvine 
spre-a-ti multami de dulcea ta suflare. 

7 Si vie-ti pacea-mparatiei sfinte, 

caci noi, spre-a o gasi, noi nici un spor 
n-avem prin noi, cu toat-a noastra minte. 

10 Cum jertfa-ti da si-al ingerilor cor 
a sa vointa-n cintece de-Osana, 
asa sa-ti dea si oamenii pe-a lor. 



2. din amor (a). 3. Ce tu spre primele-ti efecte-o ai (b). 6. Pdrinte (a). 8. spre-a ei 
gdsire (b). 



1. O, Tat- : parafraza „Tatalui nostru", rugaciunea domneasca data de Isus Cristas discipolilor. 
In Purgatoriu, in fiecare briu sufletele reeita rugaciunea care face parte din ispasirea lor. 
Parafraza lui Dante e in acelasi timp si un comentariu al acestei rugaciuni. E vorba aici de 
una din acele parafraze asa de scumpe oamenilor din Evul Mediu, dar care nu se potrivesc 
deloc cu gustul nostru. Cu toate ca a placut lui De Sanctis, care, referitor la aceasta, lauda 
pe poet, spunind ca a stiut sa fie „Davidul Purgatoriului sau", ea a fost criticata intre altii 
si de Tommaseo, caruia i s-a parut cu drept cuvint ca simplitatea conceptelor evanghelice se 
pierde in adaosurile explicative si consideratiile teologice, si mai cu seama de D'Ovidio, care 
in una din glumele lui - care, desi uneori exagerate, sint adesea bine nimerite chiar de-ar 
parea nerespectuoase — zice ca nu poate sa admitd un „«Tatdl nostru» umplut". 2. Circum- 
scris : Dumnezeu fiind infinit, nu poate fi circumscris in nici un loc si nu e numai in cer, ci 
pretutindeni. Deci, cind spunem ca se gaseste in cer, o spunem fiindca acolo sint ingeri, adica 
fiintele create de El mai intii (primii zidifi) si pe care El le iubeste mai mult. Cf. Sfintul Toma, 
Summa theologica, I, II, 102-104 ad primum : „Dumnezeu nu e continut de nici un loc". 
Cf. Paradisul, XIV, 30 : „Asa-ngradeste tot Cel ne-ngradit". 6. Suflare : „stiinta si milostenia 
care pornesc de la Tine". 10. Jertfa : Dupa cum ingerii renunta la vointa lor pentru a voi ceea 



gjg|p*C*£^D$££3J 



353 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£2S333|j 



DIVINACOMEDIE 



|f»S3£^£3Sa| 



13 



16 



19 



Si da-ne si-azi si-n orice zile mana 
caci far' de ea-ntr-aceasta grea pustie 
noi haru-1 cautam si-aflam prihana. 

Si cum iertam vrun rau ce-o sa ne fie 
facut de-alt om, ne iart-orice gresala 
si nu cata spre-a noastra vrednicie. 

Virtutea-ne, ce-asa de-usor se-nsala, 
n-o ispiti cu-acel ce-n rau ne-a tras, 
ci scapa-ne de multa lui navala. 

22 Dar, Tata drag, acest din urma glas 

nu-i pentru noi, caci de-asta nu ne doare, 
ci pentru-acei ce-n urma-ne-au ramas." 

25 Si lor si nou-astfel fericitoare, 

vin umbrele purtind povara-n spate 
asemeni celei ce-o visezi aoare, 

28 si-ocol facind au trudele gradate 
si toate pling, pe cea dintii cununa, 
spalind ce-avura-n lumea lor pacate. 

31 Cind pentru noi se roag-aci-mpreuna 
oricind si-astfel, dincoace pentru ele 
cit pot sa fac-acei ce-au vrere buna ! 

34 Datori sintem a le-ajuta sa-si spele 
lumescul semn, ca limpezi sa ia zborul 
usoare-n sus spre vesnicele stele. 

37 - „Descarce-va de plumb Judecatorul 
prin mila lui aripile-n curind, 
spre a fi zburace-asa precum vi-e dorul, 

ce Tu vrei. A se construi : „cum al ingerilor cor iti da jertfa vointa sa in cintece de Osana, 
asa...". 13. Mana: piinea noastra de toate zilele, care trebuie inteleasa ca hrana nu numai 
materials, dar si spirituals. Urmind procedeul medieval de a cauta alegorii si intelesuri 
tainice in textele nu numai sacre, dar si profane (moralisatio), al carui germen il gasim chiar 
in Biblie {gloria Dei est celare verbum et gloria regum investigare sermonem), teologia catolica 
vede in fiecare fapt din Vechiul Testament o „figura" a adevarurilor sfinte revelate de Isus in 
Evanghelie. Deci mana trimisa de Dumnezeu evreilor pe cind se aflau in desert e interpretata 
in acelasi timp ca o figura a piinii celei de toate zilele din „Tatal nostru" si a sfintei cumi- 
necaturi, hrana sufleteasca a crestinilor. 18. Vrednicie : fie ca sintem ori nu vrednici de 
iertare. 23. Noi : nu pentru noi, suflete ce, din mila lui Dumnezeu, sintem paziti de harul Lui 
si neexpusi la nici o ispita a necuratului, ci pentru cei ce au ramas in urma noastra pe pamint. 
27. Aoare: in text: „dojana". A se intelege : „Asa cintind o rugaciune fericita (si folositoare) 
lor si noua, vin umbrele purtind povara-n spate, asemanatoare acelei poveri (incubi) de care 
ni se pare ca sintem apasati in vis". Incubi sint, dupa teologie, „sufletele rele care adeseori 
se reped asupra omului care sta culcat pe spate si-1 ingreuiaza in asa fel incit i se pare ca 
se inabusa din cauza poverii" (Anonimo fiorentino). 28. Ocol: ocolind intregul briu destinat 
lor in Purgatoriu. Gradate : gradate dupa gravitatea pacatelor. 29. Cununa : briul intii al 
Purgatoriului, in care ispasesc trufasii. 31. Cit pentru noi: a se intelege: „Daca aici in 
Purgatoriu sufletele se roaga impreuna pentru noi si cu atita dragoste, ce n-ar trebui sa faca 
pentru ele cei ce au vrere buna dincoace pe pamint !", adica : „Daca ele se roaga pentru noi, 
cum nu ne-am ruga noi pentru ele ?". 35. Semn : urma lasata in sufletele lor de traiul pamin- 
tesc. 37. Plumb : pacatul este singura povara care impiedica sufletul de a se inalta la cer, 



|2|GSC*£3Z2D$££3J 



354 



fr^*3^sc^l jl| 



Ei 



|KSC33GS333|j 



PURGATORIUL 



|f»SQ££35a| 



40 ce drum e eel mai scurt, spre scari mergind? 
Si, daca sint mai multe,-atunci vezi bine, 
va rog sa ne-aratati pe eel mai blind. 

43 Fiindc-avind acest ce e cu mine 
tot haina lui Adam cea din nascare, 
[incet e la suis, oricind s-ar tine]." 

46 N-avui putint-a sti pe duhul care 

raspuns i-a dat la ce-a dorit sa-i spuie 
acel ce m-aducea pe-aici, ci-atare 

49 raspunsu-i fu : - „De-aici departe nu e 
la dreapta, tot pe mai, un drum de-urcat 
pe care poate-usor si-un viu sa-1 suie. 

52 De-acest pietroi de n-as fi-mpiedecat 
ce gitului trufas povara-mi zace 
si-mi tine capu-asa de-adinc plecat, 

55 privire-as eu pe-acest ce-i viu si tace 
sa-1 vad ca poate-odata-1 cunoscui 
si-a fi de cazna mea durut 1-as face. 

58 Latin si-al unui print prin Tosca fui 
Guilelm Aldobrandesc pe tata-1 cheama, 
dar nu stiu de-i cunoasteti faima lui. 

61 De vechiu-mi neam si faptele de-arama 
a mosilor fui ast fel de semet 
incit, nesocotind obsteasca mama, 

64 aveam pe-oricine-atita-ntru dispret 
ca fui ucis, precum in Siena stie 
si-n toata tara ei orice drumet. 



45. cine-a fost (a). 48-49. 
urcat (b). 



Veniti cu not, ca nu el Departe-n dreapta drumul de 



patria lui fireasca. 40. Scari : care dau in brtul superior. 44. Haina : fiindca acesta ce e eu 
mine, nefiind inca mort si calatorind prin Purgatoriu cu greaua sarcina a trupului sau (haina 
lui Adam), nu se poate sui asa de repede cum ar voi. 48. Acel : Virgil. 52. Pietroi : povara sub 
care umbla cei trufasi si care-i apasa pe ceafa, silindu-i sa priveasca in jos, ei care in viata 
mergeau cu capul sus. 58. Latin: italian. Tosca: Toscana. 59. Guilelm Aldobrandesc: 
sufletul care vorbeste e Umberto Aldobrandeschi, conte de Santa Fiora, fiul acelui Guglielmo 
Aldobrandeschi la care se face aluzie in Purgatoriu (VI, 111). Cu toate ca cea mai mare parte 
din comentatori ne spun ca a fost inabusit in patul sau de catre niste sicari trimisi de comuna 
orasului Siena, din cauza ca facea pradaciuni la drumul mare si prin tot tinutul dimprejurul 
castelului sau din Campagnatico, documentele istorice sigure ne arata ca a murit in mai 1259 
in lupta dreapta („cum exiuisset probiter contra inimicos" , zice Benvenuto da Imola) impotriva 
trupelor trimise din Siena impotriva lui, dupa caderea castelului. Un pasaj dintr-o cronica 
sieneza din secolul al XV-lea ni-1 arata „ucigind multa lume inainte de a muri si alergind ca 
un balaur prin piata orasului invadat, pina cind a fost lovit in cap cu o ghioaga de fier ; si 
cazind de pe cal, a fost napadit de atitia dusmani, incit l-au facut sa lase aceastd lume". 
63. Mama : Eva : „uitind ca sint si eu muritor". 



355 





Bi 



|B3C33£2S333|j 



DIVINACOMEDIE 



|f»S3£^£3Sa| 



67 Eu sint Umbert ; nu insa numai mie 

mi-a fost spre-amar, ci-a-mpins spre tristul port 
pe toti ai mei firtati a lor trufie. 

70 De-aceea am acest pietroi sa-1 port, 
cit timp in cer ma are Domnu-n ura : 
ce n-am facut ca viu o fac ca mort". 

73 Eu, vrind s-ascult, plecai a mea statura ; 
si-atunci un duh, nu eel care-mi vorbise, 
s-a-ntors sub piatra ce-i facea strimtura ; 

76 privi, ma cunoscu, pe nume-mi zise, 

cu greu tinind spre mine-un ochi deschis, 
cum stam precum atentia ma-ndoise. 

79 -„0 - zisei eu -, nu tu esti Oderis, 
a Gubiei fala si-a acelei arte 
ce-o cheam-aluminare prin Paris ?" 

82 - „0, frate,-a zis, cartoanele ce-mparte 
azi Franco Bolonez sint mult mai bune, 
si-i gloria-ntreag-a lui si-a mea e-n parte. 

85 Ce spui, fireste, nu puteam eu spune 
traind, din cauza slabiciunii mele, 
spre slava goal-avind porniri nebune. 

68. -mi cit' acest (a). 69. acea (a). 



71. Ura: pina ce Domnul imi va ierta pacatele. 72. Ce: pocainta. 75. Strimtura: suparare. 
77. Un ochi : in text „oehii". 78. Atentia : Cf. v. 73 : „vrind s-ascult". Cu toate ca majoritatea 
comentatorilor cred ca Dante isi apleaca capul din smerenie si rusine, recunoscindu-se si el 
demn de aceeasi pedeapsa, noua ni se pare ca atitudinea lui e datorata pur si simplu necesi- 
tatii in care se gasea de a se pleca inspre sufletul ghemuit mai jos de el, din cauza greutatii 
purtate in spinare. 79. Oderis : Oderisi da Gubbio, vestitul miniaturist de manuscrise din 
secolul al XHI-lea. A fost la Bologna intre 1268 si 1271 si a murit la Roma cam pe la 1299. 
Probabil ca in timpul sederii sale la Bologna Dante a putut vedea vreunul din manuscrisele 
ale caror pagini „rideau" din lumina miniaturilor lui. Despre el Vasari scria mai tirziu in 
Vietile sale : „A fost in acea vreme in Roma Oderigi dAgobbio, excelent miniaturist, care, 
tocmit de papa, a miniat multe carti pentru biblioteca palatului si care sint in mare parte azi 
sterse de vreme. Si in cartea mea cea cu desene vechi sint unele ramasite chiar de mina 
acestuia, care intr-adevar a fost un om de isprava". 80. A Gubiei: fala orasului Gubbio (sau 
Agobbio), in Umbria, celebru si pentru faimosul lup despre a carui minunata imblinzire facuta 
de Sfintul Francisc ni se vorbeste cu atita maiestrie in Fioretti. 81. Aluminare : fr. enluminer. 
Se vede ca lui Dante i-a placut acest cuvint prin care miniatura e ca o datatoare de lumina 
vechilor manuscrise. De aceea, vorbind de miniaturile lui Franco Bolognese, zice : „mai mult 
rid filele pe care le incondeiaza Franco Bolognese". De altfel, aluzia la Franta e aici cit se 
poate de indreptatita, data fiind inflorirea la care ajunsese acolo aceasta arta. Dovada acele 
minunate „livres d'heure" care facura pe messer Francesco da Barberino sa impodobeasca cu 
miniaturi executate in Franta cele doua tratate ale lui de elegante femeiesti. 83. Franco 
Bolonez : despre el nu stim decit ceea ce ne spune Vasari : „Cu mult mai bun mester decit 
Oderisi a fost Franco Bolognese, miniaturist, care pentru acelasi papa si pentru aceeasi 
biblioteca si in aceeasi vreme a lucrat multe lucruri foarte frumoase..., dupa cum se poate 
vedea in numita carte, unde sint desene de mina lui, si picturi, si miniaturi, si, printre ele, 
un vultur foarte bine lucrat si un leu care fringe un pom, foarte frumos". Mai bune : in text : 
„rid mai frumos". 



356 





Bi 



|KSC33GS333|j 



PURGATORIUL 



|f»SQ££35a| 



88 Si-atari trufii aici au sa se spele. 
Si nici aici n-as fi, dar in cainta 
cazui cit timp puteam sa mai fac rele. 

91 E glorie goal-a omului putinta ! 

Spre virf verdeat-abia i-o vezi si nu e, 
de n-o ajung si timpi de nepriinta. 

94 Crezu-n pictur-a fi si Cimabue 
stapin a tot, si-n umbra e ramasa 
azi faima lui, de Giotto eel ce suie. 

97 Asa si-un Guido celuilalt ii lasa 

al limbii-Olimp, si poate-i si nascut 
acel ce pe-ambii-i va goni din casa. 

100 Umana faima-i vintul ce-a batut, 
venind acum din dos, acum din fata 
schimbind numirea sa dupa tinut. 



90. Cit timp : in timpul vietii. 92. Verdeat- : compara gloria paminteasca cu o planta si zice 
ca, dupa cum aceasta se vestejeste repede si incepe a ingalbeni de la virf, tot asa si gloria 
dureaza putin, mai cu seama in cei mai mari, care sint repede intrecuti de altii, daca nu vin 
vremuri de obscuritate si nepricepere. 94. Cimabue: Giovanni Cimabue, pictor florentin 
foarte cunoscut, restauratorul picturii in Italia. Despre el Filippo Villani scrie ca : „Vechea 
pietura, de acum aproape indepartata si ratacita de la firesc, el cu arta si talent o ridica". S-a 
nascut in 1240 si a murit in 1302. Cit priveste pacatul „mindriei" lui, Ottimo ne informeaza 
ca : „daca ii arata cineva vreun defect la opera lui ori el insusi il observa, de indata parasea 
acel lucru, oricit de scump i-ar fi fost". 96. Giotto : Giotto di Bondone, nascut la Vespignano 
pe la 1266, mort la Florenta in 1337, elev al lui Cimabue, a fost eel mai mare pictor din vremea 
sa. O traditie destul de intemeiata ni-1 arata prieten cu Dante. Despre el scrie Boccaccio 
(Decameronul, VI, 5) : „Avu o minte asa de iscusita, incit Natura, mama si fauritoarea tuturor 
lucrurilor, nu produce nici un lucru pe care el, cu stilul sau condeiul, sau pensula, sa nu-1 faca 
atit de asemanator cu ea, incit sa para nu asemanator, ci mai degraba Ea insasi". 97. Un 
Guido: Guido Cavalcanti. Cf. Infernul, X, 63. Celuilalt: Guido Guinizelli din Bologna; a 
trait intre 1240 si 1276, cind muri la Verona, exilat din Bologna cu ceilalti din partidul 
Lambertazzilor. Cu versurile sale si mai ales cu vestita cantona Al cor gentil ripara sempre 
Amore, a inaugurat prima scoala poetica italiana cu adevarat originala, pe care Dante a 
numit-o „dolce stil nuovo", adica „a stilului nou si dulce", caruia au apartinut si Guido 
Cavalcanti si Dante. 98. Olimp : gloria, lauda limbii. Dupa cum Franco Bolognese a intrecut 
pe Oderisi in arta miniaturii, tot asa Guido Cavalcanti a intrecut in arta poetica pe Guido 
Guinizelli si (adauga, facind aluzie la el insusi) poate ca s-a nascut cineva care sa-i intreaca 
pe amindoi. Avem aici intregul parcurs triumfator al poeziei italiene de la Bologna la Florenta 
si de la Guido Guinizelli la Dante. Cu toata marea admiratie pe care Dante o avea pentru cei 
doi inaintasi ai lui, dintre care pe eel dintii il numeste „maestru al meu si al celor mai buni 
decit mine, citi au scris frumoase si elegante poezii de dragoste", iar pe eel de-al doilea 
„primul meu amic", Dante totusi e constient de superioritatea artei lui. Aceasta afirmare a 
propriei superioritati, facuta tocmai aici, in cintul smereniei, si pusa in gura lui Oderisi 
care insista asupra vremelniciei gloriei omenesti, nu poate sa nu ne surprinda. E vorba insa 
de Guido Cavalcanti, de fostul lui prieten, de acela de care s-a despartit cind a intrat in 
perioada ratacirii sale morale, fapt pentru care 1-a si dojenit, cu sonetul celebru: „Eu vin la 
tine ziua-n multe rinduri si parca te gasesc gindind prea josnic" ; e vorba de Guido care nu 
aproba amestecul lui ca nobil in partidele populare si nici inscrierea lui in una din bresle ; 
Guido, in fine, pe care fiind prior il surghiunise la Sarzana si de a carui moarte era aproape 
responsabil ! Si atunci, de cite ori e vorba in Divina Comedie de Guido, atitudinea lui Dante 
e ceva intre admiratie, iubire, ciuda, amaraciune, regret si aparare. 100. A batut: se sub- 
intelege : „si nu mai bate". In textul italian insa se spune : „vintul ce vine cind de aici, cind 
de acolo...". 102. Schimbind: suflarea vintului e totdeauna aceeasi, dar isi schimba numele 
dupa directie. 



|g|p*C*£^DS£^3J 



357 



fr^s^gcg^sc^ jll 



m 



|B3C33£2S333|j 



DIVINACOMEDIE 



|f»S3£^£3Sa| 



103 Vei fi tu mai vestit trecind din viata 
in ani carunti, decit prin carnea vie 
iesind pe cind te poarta doica-n brata, 

106 in mia de-ani? Un timp in vesnicie 
mai scurt decit o clipa-n roata care 
din toate-n cer o stim cea mai tirzie ! 

109 Toscana-ntreag-urla de-acesta care 
in fata mea cu greul drum se lupta, 
si-n Siena grija nimeni azi nu-i are, 

112 desi i-a fost stapin, pe cind fu rupta 
in furia ei Florenta ce fusese 
semeat-atunci, pe cit e azi corupta ! 

115 E faima voastr-al ierbii fir ce-adese 
se stinge-asa c-abia veni si nu-i, 
prin raza cui din glii el tinar iese." 

118 Iar eu : - „Smerenie-n inima tu-mi pui 
facindu-mi marea bub-a mea sa sece, 
dar cine-i eel de care tocmai spui?". 

121 - „Salvani Provenzan, si-aci petrece, 
fiindc-avu - mi-a zis - trufasul tel 
ca Siena-ntreaga-n jugul lui s-o piece. 

124 Asa a mers si merge-asa la fel, 

de cind e mort. Spre-atare cazna mina 
a fi-ngimfat de tot prea mult ca el !" 

127 Iar eu atunci : - „Dar dac-un duh ce-amina 
mereu, pina la moarte,-a se cai, 
e-nchis mai jos si nu se urea pina 



112. Si-azi grijd-n Siena nimeni nu-i mai are (b). 113-114. cea semeatal Atit pe 
atunci (A). Am trecut in text varianta (a) pentru a restabili rima. 



106. In mia: peste o mie. A se intelege : „Nu vei fi mai vestit daca mori batrin decit dacfi ai 
fi murit de mic". Un limp: se refera la „mia de-ani". 107. Roata: cerul stelelor fixe, care, 
dupa doctrinele astronomice urmate de Dante, isi indeplinea rotatia in 360 de veacuri. 
109. Acesta: Provenzan Salvani, capetenia ghibelinilor din Siena, cetatean cu mare auto- 
ritate in orasul lui, mai ales dupa batalia de la Montaperti, unde, multumita lui, cei din Siena 
infrinsera pe florentini ! Despre el cronicarii povestesc ca, pentru a sciipa din captivitate pe 
un prieten al lui, luat prizonier de Carol de Anjou in batalia de la Colle (1269), neavind cele 
zece mii de florini pe care regele le cerea ca rascumparare si trecind peste mindria lui, a 
cersit in piata Sienei pina cind a adunat suma ceruta : „Si vazind cei din Siena pe stapinul 
lor, care obisnuia sa fie asa de mindru, cerind cu atita mila, se induiosara, si fiecare dupa 
puterea lui ii dadura ajutor" (Iacopo della Lana). 117. Cui: a aceluiasi soare prin caldura 
caruia a rasarit. 119. Bub- : deci poetul se invinoviiteste el insusi de mindrie. E stiut cum 
cronicarii si legenda ne infiitiseaza unanim pe Dante ca foarte mindru si e cunoscut raspunsul 
faimos ce i se atribuie cu ocazia unei solii pe care concetatenii lui voiau sa i-o incredinteze : 
„Daca ma due eu, cine ramine? Si daca ramin eu, cine se duce?". 121. Petrece: ironic. 



g||^^^^g^^3j 



358 



fr^*3^SC^l jl| 



Bi 



|KSC33GS333|j 



PURGATORLUL 



|f»SQ££35a| 



130 nu trece-ntregul timp cit il trai, 
de nu i-1 scad cu ruga muritorii, 
asa curind aici el cum veni?". 

133 - „Pe cind traia - mi-a zis - mai plin de glorii, 
lasind, din propria vrere,-orice rusine 
s-a-nfipt in Siena-n for ca cersetorii 

136 si ca sa-si scoat-amicul din suspine 
si temnita lui Carlo, el aici 
cersea zvicnindu-i toate-ale lui vine. 

139 Nu-ti spun mai mult, si-obscur poate ca-mi zici ; 
dar nu mult timp va trece, si vecinii 
asa-ti vor face-ncit o sa-ti explici. 

142 Si-ast fapt 1-a smuls din joasele confinii." 

137. Si temnita : si din temnita. 138. Zvicnindu-i : din cauza sfortarii facute pentru a-si 
infringe mindria. 139. Zici : zici ca vorbesc obscur. 140. Mult timp : in 1300, epoca inchipuita 
a calatoriei lui dincolo de mormint, Dante nu putea sa cunoasca din experienta cit de dureros 
este de a cere altora, dar Oderisi ii prevesteste ca fiorentinii {vecinii, adica coiicetdferiii lui), 
izgonindu-1 din Florenta, vor face asa fel ca sa inteleaga toata amaraciunea sacrificiului lui 
Provenzan Salvani. 142. Confinii: tinuturi, partea de mai jos a Purgatoriului, unde stau 
aceia care au intirziat sa se pocaiasca. 




359 




m 



|B3C33£H333|j 



DIVINACOMEDIE 




|f»S3£^£3Sa| 



CintuC XII 



Briul intii : trufasii 



Basoreliefuri reprezentind pilde de 
trufie pedepsita (1-72) © Ingerul 
smereniei sterge de pe fruntea lui 
Dante eel dintii P (73-99) © Cei 
doi poeti se urea pe briul urmator 
(100-136) 



Mergeam acum cu umbra cea-ncarcata 
ca boii-alaturi cind in jug ii pui, 
cit timp ma-ngadui preabunul tata. 

Dar cind mi-a zis : - „Desparte-te si sui, 
ca-i bine-aici cu visle si vintrele 
sa-mping-un om cit poate barca lui" ; 

7 dind dreptu-i stat infatisarii mele 

cum faci cind vrei sa pleci, desi-mi erau 
gindirile smerite-acum si grele, 

10 eram in mers si pasii mei urmau 

cu drag pe-ai lui Virgil, facind dovada 
si-ai lui si-ai mei ce sprinten umblet au. 

13 Cind iar mi-a zis : - „Las-ochii tai sa cada ! 
Spre-a fi cu spor cararea ta 'nainte, 
sa faci si locul de sub talpi sa-1 vada". 

16 Precum scobesc pe lespezi de morminte 
intregul chip, asa cum ii fusese, 
al celui mort spre-a fi de-adus aminte 



15. patul (a). 



1. Umbra : Oderisi. 2. Alaturi : de notat cum Dante insista asupra participarii lui la pedeapsa 
trufasilor. Inca de doua ori va mai participa in Purgatoriu la pedeapsa sufletelor, si anume 
in briul pizmaretilor si in acela al desfrinatilor. 5. Cu visle : intrebuinteaza toate mijloacele 
ce-i stau la indemina. Cf. lat. velis remisque. 7. Dind: a se construi : „dind infatisarii mele 
pozitia dreapta, cum faci cind vrei sa pleci...". Isi indreapta corpul, dar gindurile ii ramin 
smerite. 13. Sa cada : Virgil sfatuieste pe Dante a-si pleca ochii in jos ca sa vada exemplele 
de trufie pedepsita sculptate in piatra potecii stincoase pe care umblau. 16. Scobesc : se 
subintelege : sculptorii de monumente funebre. 



||| lE*C*g323S$gg3| 



360 



fr^*3^SC^l jl| 



Bi 



|KSC33GS333|j 



PURGATORIUL 



|f»SQ££35a| 



19 si-a da cu el prilej de-a plinge-adese 
prin boldul evocarii care poate 
sa-ncinda foe in sufletele-alese ; 

22 asa vazui, ci mult mai bine-n toate 
prin arta lor, figuri pe colnicel 
cit briu ca drum din sinesi coasta-1 scoate. 

25 Vazui deoparte cum superbul eel 

mai bun creat cum n-a fost altul nime 
din cer cadea-ntr-al fulgerului fel. 

28 Vazui, strapuns de foe din inaltime, 
intins Briar cum zace, de-alta parte, 
cu mortu-i trup pamintului greime. 

31 Vazui pe Palas, pe Timbreu si Marte 
armati pe linga Zeus privind razlete 
mari membre de-uriasi pe cimp departe. 

34 Vazui sub poala 'naltei fortarete 
pe Nimrod ca nauc privind popoare 
ce-au fost cu el in Senaar semete. 

37 O, Niobe, cu ce priviri de-oroare 

priveai copiii tai, sculptati pe strada, 
de sapte-ori doi, cum unul-unul moare. 

40 O, Saul, tu, in propria ta spada 
ce mort pareai pe Gilboe juratul 
nici roua-n veci, nici ploi sa nu mai vada. 

43 O, tu, nebun-Arahne pe-ncurcatul 

tesut al tau, ce scump plateai o toana, 
paianjen trist facindu-te pacatul. 



21. mild (a). 23. briul acel (a). 26. Creat mai bun (a). 



24. Cit briu : pe toata largimea briului pe care coasta (muntele) o scoate din sine ca drum. 

25. Superbul : Lucifer, eel mai frumos dintre ingeri, care, razvratindu-se impotriva lui 
Dumnezeu, a fost infrint, impreuna cu partizanii lui, de legiunile ceresti comandate de 
Arhanghelul Mihail, si aruncat apoi in lad. 27. Al fulgerului : cf. Luca, X, 18 : „Am vazut pe 
Satana cazind ca un fulger din cer". 29. Briar: unul din gigantii rebeli care se razvratira 
impotriva lui Zeus. Cf. Statiu, Tebaida, II, 596, unde gigantul e reprezentat in lupta impo- 
triva intregului cer : „armatum immensus Briaraeus stetit aethera contra". 30. Greime : greu- 
tate. 31. Palas... Marte: Minerva, Apollo (zis „Timbreul", de la Timbra, unde era adorat) si 
Marte, zei care se luptara impreuna cu Zeus impotriva gigantilor. 34. Fortarete : Turnul 
Babilonului. 35. Nimrod: fauritorul Turnului. Cf. Infernul, XXI, 77. In Biblie insa nu i se 
atribuie o atit de mare parte in ridicarea vestitului turn. Nauc : din cauza diferitelor limbi 
necunoscute, pe care le auzi vorbite de concetatenii sai. 36. Senaar : cf. Geneza, X, 10 : 
„Nimrod, viteaz vinator inaintea Domnului. A domnit la inceput peste Babel, in tara Sinaar". 
37. Niobe : sotia lui Amfion, regele Tebei. Indrazni sa pretinda onorurile divine cu mai mult 
drept decit Latona, laudindu-se ca ar fi superioara zeitei din cauza celor 14 copii, care ii fura 
in urma omoriti toti de Apollo si Diana (copiii Latonei) ca pedeapsa. Cf. Ovidiu, Metamorphoses, 
VI, 146-312. 40. Saul: regele Israelului, invins de filisteni. Fiind parasit de Dumnezeu din 
cauza trufiei sale, se omori azvirlindu-se in propria-i sabie pentru a nu cadea in mina dusma- 
nilor. Cf. I Samuel, XXXI, 4 : „Si Saul si-a luat sabia si s-a aruncat in ea". 41. Gilboe : 
locul unde a avut loc batalia, blestemat (juratul) in Cintarea dejale a lui David. Cf. II Samuel, 
I, 21 : „Munti din Ghilboa ! Nici roua, nici ploaie sa nu cada pe voi !". 43. Arahne : tesatoare 



gjg|p*C*£^DS££3J 



361 



|pg^3^^C^| ^] 



m 



|B3C33£2S333|j 



DIVINACOMEDIE 



|f»S3£^£3Sa| 



46 0, Roboam, n-aveai aci-n icoana 

trufasul chip ce-ameninta, ci-n carul 
gonit de-ai tai fugeai cumplita goana ! 

49 Scobit era pe aspra piatr-amarul 
lui Alcmeon eel ce-a facut sa-i para 
asa de groaznic mamei sale darul ! 

52 Scobit era cum fiii s-aruncara 

pe Sanherib in templu-n care stete 
si-ucis acolo-n capiste-1 lasara. 

55 Scobit era ce-amara moarte-i dete 
lui Cir, cind zise-n furie Tamirii : 
„Tu singe bea, ca de-asta-ti fuse sete". 

58 Scobit era cum au fugit asirii 
cind mort fu Olofern, si totodata 
si jalnicele moaste-ale cumplirii. 

61 Vazui si Troia-n pulbere-aruncata 
o, Ilion, ce ticalos si-umil 
scobit e chipul care-aici te-arata ! 

64 Ce maistru-a fost, al cui penel sau stil 
facu figuri si umbre-aici de care 
se poate-uimi si-un duh cit de subtil? 

din Lidia, care, fiindca a tesut o pinza la intrecere cu Minerva, aceasta i-a rupt-o si pe ea o 
transforma in paianjen. Cf. Ovidiu, Metamorphoses, VI, 140 si urm. 46. Roboam: fiul lui 
Solomon, care, rugat de norod sa usureze birurile impuse de tatal lui, raspunsese : „Degetul 
meu eel mic va fi mai gros decit coapsele tatalui meu. Acum tatal meu a pus peste voi un jug 
greu, dar eu vi-1 voi face si mai greu ; tatal meu v-a batut cu bice, eu va voi bate cu scorpioane" 
(I, Impdrafi, XII, 11). Din cauza acestui trufas raspuns Dumnezeu il pedepsi: putin in urma 
poporul se razvrati si ucise cu pietre pe Adoram, eel insarcinat cu stringerea darilor. Roboam 
atunci fugi la Ierusalim, si zece din cele douasprezece triburi ale lui Israel i-au refuzat 
ascultarea. Aci : in basorelieful sculptat in stinca pe piatra drumului. 50. Alcmeon : fiul lui 
Amfiarau si al Erifilei. Isi omori mama, care, din pofta unei salbe de aur, fusese pricina mortii 
barbatului ei. Cf. Eneida, VI, 445 si urm. si Statiu, Tebaida, II, 272 si urm. 53. Sanherib: 
regele asirienilor. Poruncise evreilor sa paraseasca cultul Dumnezeului lor, iar in urma ruga- 
ciunilor lui Iezechiel, Dumnezeu facu sa moara intr-o noapte 185.000 asirieni ; putin mai in 
urma, Sanherib fu omorit de copiii lui in Ninive pe cind se ruga in templu. II Impdrati, 
XIX, 37 : „Si pe cind se inchina in Casa Dumnezeului sau, fiii lui 1-au ucis cu sabia, si au fugit 
in tara Ararat". 56. Cir: regele persilor. N-a voit sa asculte rugaciunile Tamirei, regina 
masagetilor, sa dea drumul fiului sau pe care-1 facuse prizonier, dar, infrint de aceia, fu 
omorit, si capul lui aruncat de ea intr-un burduf plin cu singe, cu urmatoarele cuvinte citate 
de Orosius, Historia Langobardorum, II, 7, 6 : „Dupa cum te-am amenintat, vreau sa te satur 
de singe". 59. Olofern : general al regelui asirienilor Nabucodonosor ; a fost omorit de Iudita 
pe cind asedia Betulia. Cf. Iudita, XI si urm. 61. Troia : celebrul oras, atit de bogat si puternic 
inaintea distrugerii lui de catre greci, fu dat in Evul Mediu foarte des ca exemplu de trufie 
pedepsita. Citim, de pilda, in Carmina Burana urmatoarele versuri : „Subsidio fortunae 
labilis, Cur proelio Ti'oia, iam nobilis, Nunc flebilis iacet incendio ?". Cu foarte multa proba- 
bilitate Dante insa s-a inspirat din Virgil (Eneida, III, 3-4): „cecidit... superbum Ilium, et 
omnis humo fumat Neptunia Troja". Vezi si lucrarea noastra : „La materia epica di ciclo 
classico nella lirica italiana delle origini", in Giornale storico delta letteratura italiana, 
vol. LXXIX (1922), pp. 15 si urm. 62. Ilion: fortareata sau, dupa cum ni se spune in Roman 
de Ti'oie, „le maitre donjon" al orasului, ale carui minuni sint descrise pe larg in vechiul 
roman francez, care, avem motive s-o credem, era cunoscut lui Dante. 



|2|GSC*£3Z2D$££3J 



3 6z 



fr^*3^sc^l jl| 



Bi 



|KSC33GS333|j 



PURGATORIUL 



|f»SQ££35a| 



67 Par morti cei morti, iar viii vii, si clare 
nu le-au vazut cei ce-au vazut ca mine 
cit timp urmam plecat acea carare. 

70 Si-acum te mai mindreste,-o, tu, crestine, 
calcind de sus si nasu-n nori purtindu-1, 
ca drumul rau sa nu ti-1 vezi sub tine !... 

73 Facuram drum mai mult pe deal, urcindu-1, 
si drum mai mult si soarele-a-mplinit 
decit credeam eu eel aiuri cu gindul, 

76 cind eel care mergea mereu tintit 

numa' 'nainte-a zis : - „In sus priveste ! 
Nu-i timp de-a merge-astfel si-asa robit. 

79 Caci iat-aici un inger se gateste 
sa vie catre noi, si-a sa solie 
a sasea serv-a zilei si-o-mplineste. 

82 Si-n grai, si-n ochi s-aduni cucernicie, 
sa-i plac-a ne pofti, si-aminte ai 
ca ziua asta-n veci n-o sa mai vie !". 

85 Cu-ndemnul sau atit ma-ndatinai 

sa nu pierd vremea-ncit povat-obscura 
el nu putea sa-mi dea-ntr-al limbii grai. 

88 Spre noi veni frumoasa creatura, 

in alb vestmint si-n chip avind lucoare 
cum Venus pare-n zori in zare pura. 

91 El brate-a-ntins si-aripi ca vrind sa zboare 
si-apoi : - „Veniti - asa-ncepu sa zica -, 
sint scari aici, de-urcat de-acum usoare". 



78. Caci nu e timp (a). 80. ei (a). 83. sui (a). 



67. Si clare : in text : „Si cei care au vazut adevarul (realitatea) nu au vazut mai bine ca mine". 
A se construi : „Si clare ca mine nu le-au vazut cei ce au vazut {realitatea)" . 70. Si-acum : 
in aceste versuri Dante atrage atentia cititorului asupra intelesului alegoric al pildelor scobite 
pe piatra sub picioarele sufletelor trufase, pe care greutatea ce le apasa pe umeri le sileste sa 
priveasca in jos. Imaginea materials a pildelor de trufie sculptate in piatra pe care sufletele 
nu le-ar putea vedea de n-ar fi silite sa aiba ochii in jos e un simbol al constiintei pacatului 
de trufie, pe care nu o putem capata decit prin smerenie. 74. Drum mai mult: in timp ce 
noi inaintam pe deal si soarele implinise mai mult drum decit credeam eu, tot cu gindul la 
acele sculpturi. 78. Robit : de alte ginduri. 79. Un inger : ingerul pazitor al acestui briu, care 
va sterge de pe fruntea lui Dante eel dintii din cei sapte P sapati pe fruntea lui la intrarea 
Purgatoriului si care corespunde cu eel mai grav dintre pacatele capitale : acela al trufiei. 
81. Serv-: roaba. Dupa personificarea mitologica, orele sint divinitati in serviciul lui Apollo. 
A sasea ora a zilei era in Evul Mediu ora 12 de amiaza. 84. Ziua asta: cf. Convivio, IV, 2 : 
„Gindeste-te ca ziua aceasta nu va mai rasari. Deci sa nu pierdem vremea". Astfel interpre- 
teaza unanim toti comentatorii mai moderni. Mai bine insa Tommaseo : „vreme mai nimerita 
pentru a ispasi pacatul". 85. Ma-ndatinai : eram atit de obisnuit cu indemnul lui de a nu-mi 
pierde vremea, incit, in privinta aceasta, vorbele lui nu puteau sa nu-mi fie clare de tot. 
90. Venus: Luceafarul diminetii. 93. Acum: fiindca, inlaturata fiind greutatea celui mai 
grav pacat (trufia), se trece mai usor la ispasirea celorlalte pacate. 



^ p*£*£&£>£^ 



363 



fr^s^gcg^sc^ jll 



m 



|B3C33£2S333|j 



DIVINACOMEDIE 



|f»S3£^£3Sa| 



94 Urmind chemarii,-o ! Rari ce se ridica ! 
Vai, neam uman, nascut spre-a te urea, 
de ce cazi tu de-o boare-oricit de mica? 

97 Ne-a dus deci unde-o scara-n stinci era, 
m-atinse-apoi cu-aripa sa pe frunte, 
si-un sigur drum mi-a spus ca voi afla. 

100 Precum la dreapta, spre-a sui pe munte, 
la templul care,-o, bine cirmuite 
oras, sta-n deal, cind treci a vaii punte, 

103 s-alin-al coastei clin prin scari cioplite 
si puse-aici din vremi mai cum se cade 
pe cind si cot si-ocale-au fost cinstite, 

106 asa s-alina ripa care cade 

si-aici, piezis de sus din cere vecin, 
dar ambii umeri piatr-aici ti-i rade. 

109 Pe cind eram intrati acum deplin, 
si voci, cum [nu pot fi la noi rostite] 
cintau : „Ferice-acei cu duh putin !". 

112 Ah, aste porti cit sint de felurite 
de cele din Infern ! Aici cintari 
te-ntimpina, si-n lad urlari cumplite ! 

115 Suiam acum pe-acele sfinte scari 

si mult mai dulci de cum pareau de-afara 
le-aflam in fuga sprintenei urcari. 

118 Si-am zis : - „Maestre,-o, spune-mi ce povara 
asa de grea din spate-mi se desprinse, 
ca nici un greu nu simt urcind pe scara?". 

121 - „Cind slovele ce-acum aproape-s linse 
pe fruntea ta, dar tot mai au putere, 
vor fi ca-ntiia toate sase stinse, 

95. Sbori in sus (a). 96. la (a). 97. dus (a). 99. drum vegheat (a). 106. Piezisa fort- 
-aici (a). 109-110. Si voci. ..I Cum nu pot fi la noi nicicind rostite (b). 111. sdrac (a). 
120. C-aproape nici nu simt ca urc pe-o scara (b). 



94. Urmind : In text : „Rari sint acei care vin la aceasta chemare". De construit, probabil : „0, 
ce rari se ridica (oamenii) urmind chemarii". 96. Boare : renumele pamintesc pe care si mai 
inainte 1-a asemuit cu „o suflare de vint". 99. Sigur : ma incredinta ca nimic nu-mi mai putea 
inlatura suisul. 100. Precum : ripa (muntelui) care cade repede pe celalalt briu isi micsoreaza 
povirnisul, dupa cum ripa dealului San Miniato, pe virful caruia e biserica San Miniato al 
Monte, linga Florenta (numita ironic binecuuintatul ora§), isi aduna clinul coastei prin scari 
cioplite in vremea cind administratia orasului era in mina unor oameni cinstiti, care nu stiau 
sa falsifice masurile (cot jj ocale). 108. Rade : atinge. Din cauza strimtorii potecii de munte 
pe care umblau. 111. Ferice : e prima din cele noua fericiri : „Ferice de cei saraci cu duhul, caci 
a lor e imparatia cerurilor" (Matei, V, 3). 116. Dulci : mai usor la urcat decit pareau. 121. Slovele : 
cei sapte P sapati pe fruntea lui de ingerul pazitor. Linse : fiindca, o data inlaturata trufia, 
celelalte pacate tinjesc, lipsite de izvorul principal de alimentare. 



||| lE*C*g323S$gg3| 



364 



fr^*3^SC^l jl| 



Bi 



|KSC33GS333|j 



PURGATORIUL 



|f»SQ££35a| 



124 picioarele-ti vor fi de buna-ti vrere 
invinse-astfel ca nu le va mai fi 
suirea-n sus o truda, ci placere." 

127 Ca eel ce merge-avind, fara de-a sti, 
pe cap ceva, si-ncepe-a sti ca-1 are, 
ca-1 fac [al] altor semne-a banui, 

130 si duce-o mina deci spre-ncredintare 
si cata si-afla si-astfel mina lui 
ii face-acea ce vazul nu e-n stare ; 

133 pe degete razlete-asa facui 

si-aflai ca-s numai sase P ce-i scrise 
acel cu chei, cind drumul incepui, 

136 iar cind vazu ce fac, Virgil surise. 



129. Cdci altul fac prin (a). 



129. Ca-1 fac : din faptul ca semnele celorlalti 11 fac sa banuiasca. 133. Razlete : pentru a-si 
mlesni numaratul, pipaind mai multi P in acelasi timp. 




365 




m 



|B3C3^H333|j 



DIVINACOMEDIE 



|f»S3£^£3Sa| 







CintuC XIII 



Briul al doilea : pizmaretii 



Briul pizmaretilor. Glasuri aeriene 
care amintesc pilde de milostenie 
(1-42) Pedeapsa data pizmaretilor 
(43-84) © Convorbirea lui Dante cu 
Sapia (85-154) 



1 Eram in capul scarii de-unde vine 
ca muntele se-mparte-a doua oara, 
pe care-urcind se vindeca oricine. 

4 Si tot asa un briu aci-ncunjoara 

intregul deal, ca-n prima-ncingatura, 
atit ca arcu-i mult mai strimt scoboara. 

7 Nici umbre-aici nu vezi, nici o figura ; 
peretii lui si golul drum intreg 
asemeni sint cu-a stincii fata sura. 

10 - „De-oi sta s-astept popor ca sa-nteleg 
ce drum sa iau, ma tern - Virgil vorbit-a 
ca prea tirziu voi sti ce drum s-aleg!" 

13 Spre soare-apoi si-a-ntors nedumerita 
privire-astfel ca osie-a facut 
din dreapta sa, iar stingii-i dete-orbita. 



1-4. In capul scdrii-ajunsem cu urcatul. I De unde-alt briu pe-al doilea si-l 
desdoae. I Ast deal, ce urcindu-l, spal-oricui pacatul (a). 2-3. Unde-acel deal 
se-mparte-n doua I Ce vindeca pe eel dispus urcdrii (c). 6. indoae (c). 7. Nici 
umbra-aici nu e, nu vezi figura (c). 9. par (c). 13. adinc tintitd (c). 14-15. ca osie 
dreptei sale I I-a dat miscarii-n jur ; iar stingii (b). 



1. Scarii: scara ce din briul intii, al trufasilor, duce la eel de-al doilea, al pizmaretilor. 

2. A doua oara : „in loeul in care muntele s-aduna pentru a doua oara in rotogol, formind un 
alt briu". Cf. cintul X, 18. 6. Strimt: din cauza formei conice a Purgatoriului, briurile, cu cit 
se indeparteaza de baza, apropiindu-se de virf, sint din ce in ce mai mici. 7. Figura : spre 
deosebire de briul precedent, unde drumul era impodobit cu basoreliefuri. 9. Asemeni : cu 
aceeasi culoare. 10. Popor: trecatorii pe care sa-i intrebe despre drum. 14. Osie: centrul 
miscarii in cere ; s-a intors deci la dreapta, rasucindu-se pe piciorul sting. Deducem de aici 
ca ceasul amiezii trecuse cu ceva, si deci Virgil, vrind sa-si intoarca privirile spre soare ca la 
o calauza, trebuie sa se intoarca la dreapta. 



|2|GSC*£3Z2D$££3J 



3 66 



fr^*3^*c^l jl| 



Bi 



|KSC33GS333|j 



PURGATORIUL 



|f»SQ££35a| 



16 - „Lumina sfinta-n care-acu-ncrezut 
incep eu noul drum - a zis -, condu-ne 
cum cere drumul nou ce-am inceput. 

19 Lumina dai, caldura dai, Preabune, 
deci tu ne fii mereu conducatorul, 
de n-ai vrun alt temei ce ti se-opune." 

22 Pe-un spatiu noi facuram pasi cu zorul 
cit loc aici de-o mila se socoate, 
in timp putin, c-asa ne-mpinse dorul. 

25 Si iata voci (dar ce popor le scoate 
noi nu vedeam) spre noi zburau acu, 
chemind cu drag la cina milei toate, 

28 Cuvintul spus de-ntiia voce fu 

„vin n-au", si-n zbor rostitele cuvinte 
le-a spus din nou si-n dosu-ne trecu. 

31 Nici n-a fost stins ecoul vocii sfinte 

cind alta-n urma ei: - „Eu sint Oreste", 
si ca si-aceea-n zbor trecu 'nainte. 

34 - „0, tat' - am zis -, ce glasuri sint aceste?" 
Abia-ntrebai, si-al treilea glas, din spate : 
- „Iubiti pe-acel ce inimic va este !". 

16-18. O dulce foe!... Crezind luminii tale... I De-ncep o noua cafe, a zis I Cum cer 
acei ce-ncep aceasta cole (b). 16. dulce (c). 17. o noua cole (a). Eu intru-n... zicea (c). 
18. Cum vrea condus sd fie aici oricare (c). 19. lumii... si-o scalzi (c). 23. dincoa (c). 
27. Cu drag chemind (a), masa (c). 28. Intiiul glas ce-n sbor trecut-a, dard, (c). 

29. Vi?i n-au a zis intiiul glas si-apoi (a). „Vinum non habent"... foarte tare zise (c). 

30. si dupd ce trecu de noi (a), cind fu-nddrdt de noi (b). Si-n dosul nostru-ajuns, 
ii zise iara (c). 31. Dar n-a fost stins (a). Dar nu de tot el din auz pierise (c). 
32. Fiind... si-alt glas (c). 33. ca si prima (a). Trecu strigind, dar nici el nu se 
oprise (c). 35. Si-al treilea, urmind cele-ntrebate (a), deodata (c). 36. Iubiti pe eel 
rdu vrasmas (c). 



16. Lumina: pasajul are o valoare cu deosebire alegorica. Soarele, dupa interpretarea lui 
Flamini (77 significato e il fine recondito delta Divina Commedia, Livorno, Giusti, 1916), „sim- 
bolizeaza acea dreapta iubire naturala care impinge omul a dori binele si careia omul se 
adreseaza, cind ii lipsesc motive mai inalte pentru a determina alegerea sa". 21. De n-ai... : 
in text : „Daca alt motiv nu ne impinge sa facem altfel". 22. Spatiu : a se construi : „Facuram 
pasi cu zorul pe un spatiu (mare) cit loc aici se socoate o mila". 25. Si iata : a se construi : „Si 
iata voci spre noi zburau acu...". 27. Drag: cu iubire sfinta. Cina milei: indemnind sufletele 
pizmaretilor catre practicarea virtutii contrare (milostenie). 29. Vin n-au : facind aluzie la 
minunea apei schimbate in vin la nunta din Cana ; cf. loan, II, 3 : „Cind s-a ispravit vinul, mama 
lui Isus i-a zis : «Nu mai au vin»". 32. Oreste : fiul lui Agamemnon si al Clitemnestrei, pomenit 
aici ca pilda de milostenie din cauza prieteniei credincioase care-1 lega (cf. Cicero, De amicitia, 
VII, 24) de Pilade. Se stie ca cei doi prieteni, condusi in fata tiranului care vrea sa omoare 
pe Oreste, se intrecura in a spune fiecare ca e eel vinovat. Strigatul : „Eu sint Oreste" Dante 
il gasea in De finibus (I, 20) al lui Cicero, care pomeneste ca poporul, care asista la o tragedie 
a lui Pacuvius, la acest strigat cu care fiecare din cei doi prieteni se facea vinovat, izbucnea 
in aplauze. 36. Iubiti: sint cuvintele lui Cristos in Cuvintarea de pe munte. Cf. Matei, V, 44: 
„Dar eu va spun : iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvintati pe cei ce va blestema, faceti bine 



celor ce va urasc". 



367 



fr^csgcg^sc^ jjl 



m 



|B3C33£2S333|j 



DIVINACOMEDIE 



|f»S3£^£3Sa| 



37 Virgil atunci : - „Cornicea asta bate 
a pizmei vina, si-astfel de amor 
sint plesnele acestui bici purtate. 

40 Contrara voce-o are friul lor. 

Si cred ca pina ce-o s-ajungi la pasul 
iertarii-o sa cunosti si-acest popor. 

43 Ci-nfipt cu ochii de-unde vine glasul 
in fata-ne tu duhuri vei vedea, 
de-a lungul stincii toate-avind popasul". 

46 Cascind cu mult mai mult privirea mea, 
vazui in fata-mi umbre cu mantile, 
coloare-avind cum stinca o avea. 

49 Nu mult am mers apoi, si rugi umile 
plingeau : „Mario, cere pentru noi, 
voi, sfinti cu totii,-o, Petre,-o, Mihaile !". 

52 Nu cred c-ar fi pe lume-aici vrun soi 
de oameni azi cu fire-asa barbara, 
cari n-ar fi plins de ce-am vazut apoi ! 

55 Cind furam deci aproape-ncit s-apara 
din schime clar ce-amar lor li se dete, 
prin ochi durerea-mi izbucni amara. 

58 Pareau ca poart-un gros suman in spete 
si unul pe-altul razim isi catau 
si toti sedeau proptiti de-acel parete. 



37. Maestrul bun : „Ast cere are sa batd" (c). 38. biciu (a). Invidia, deci plesnele-acest 
biciu (b). si deci biciul care, (c). 39. De amor sa-i fie plesnele de-amor. Sa-i (fie) aiba 
pleasna sa de-amor purtata (c). 40. Dar friul vrea contrara voce (a). Dar friul vrea 
contrara voce-aici (b). Caci friul vrea s-aveti contrarie vrere (c). 42. Iertarii-o sa-l 
auzi ca sa-ti explici (b). dupa-o parere (c). 43. -nfigeti (c). 44. Si vezi in fata-ti 
duhuri plingatoare (b). 45. si fac (c). 46. Am dat vederii-aripi atunci sa zboare (b). 
48. de-a pietrelor coloare (a). Coloare-avind de-a stincilor culoare (b). 52. sa umble 
pe pamint (c). 53. De om (c). 54. Spre a nu (a). 56. aspectul acelei cete (c). 58. c-un (a). 
60. Si toate stind de-al ripei mal proptite (c). 



38. De amor: a se construi: „Si astfel plesnele (loviturile) acestui bici sint purtate (miscate) 
de amor". 40. Contrara: contrara pacatului pizmei. Friul: dojana. 42. O sa cunosti: vei 
avea o idee si de pedepsele ce le indura aceste suflete. Expresia are o nuanta usor ironica si 
de amenintare, daca tinem seama ca, ceva mai la vale, Dante insusi marturiseste intru citva 
pacatele sale de invidie. 41-42. Pasul iertarii: la sfirsitul briului al doilea, unde ingerul 
pazitor al cerului ii va sterge de pe frunte eel de-al doilea P. 46. Cascind : tinind ochii mari 
deschisi. 47. Mantile: imbracate cu sumane groase (cilicium) in semn de smerenie. Culoarea 
sumanelor e vinata ca aceea a stincii de care aceste suflete se lipesc. Ne explicam deci de ce 
Dante nu le vazuse inainte. Culoarea vinata a stincii si a sumanelor se potriveste de minune 
cu pacatul lor, si confundarea umbrelor cu stinca reprezinta o atitudine contrara dorintei 
neimplinite de a iesi la iveala in orice ocazie. 50. Cere : „roaga-te". Sufletele cinta cu glas tare 
„litaniile" sfintilor, pilde ale milosteniei impotriva careia au pacatuit. 55. Schime : infati- 
sarea. 59. Razim : se sprijineau unul de altul, cum nu facusera in viata. 



||| lE*C*g323S$gg3| 



3 68 



fr^*3^SC^l jl| 



Bi 



|KSC33GS333|j 



PURGATORIUL 



|f»SQ££35a| 



61 Asa milogii-acei ce piine n-au 

la hramuri stind, cersindu-si ce sa-mbuce 
proptiti deolalta cap in cap ei stau, 

64 ca mult mai mare mila sa. te-apuce, 
nu numai prin auz, dar prin vedere, 
caci tot aceeasi mila ea ne-aduce. 

67 Cum n-au de soare orbii-o mingiiere, 
asa si-aceste umbre-aici de cer 
n-au nici o parte-n oarba-le veghere. 

70 Caci tras prin gene-aveau un fir de fier, 
[cusut precum la soim i se petrece] 
cind nu-i supus la cite i se cer. 

73 Parindu-mi ca-i